154 matches
-
lemne, cât și cu cărbuni. Pe latura din dreapta ușii, peretele de cărămidă lipsea, înlocuit fiind cu o rețea de bare metalice subțiri, cromate, printre care se putea observa un fel de chicinetă oarbă, cu un prici, prelungită câțiva metri în semiobscuritate, ca o anexă improvizată, pentru eventuale patrupede domestice. De fapt, aceea era celula, spațiul cu destinație specială, pentru reținuți. În acea noapte, cotețul de un flintic de stea, avea un singur chiriaș, pe măsură, nespălat, împuțit, hirsut, zdrențăros, rufos și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fi putut să iubesc o demimondenă. Fusese crescută rău, avusese tot ce-și dorea, dar rămăsese o ființă neliniștită, predispusă, dincolo de aparențe, la suferință și neîmplinire. Unul dintre diapozitivele pe care, în camera întunecată, le proiecta pe perete (eu în semiobscuritate, cu obrazul lipit de al ei) o reprezenta în curtea Muzeului Satului, unde se ducea des, bunicul ei ocupîndu-se de folclor. Surprinsă în plan american, îmbrăcată într-un taior verde deschis, cu clipsuri verzi smarald la urechi, Gina privea cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se răcea vertiginos și întorcând capul ca să se uite la amprentele lăsate de tălpile lui calde pe pojghița de brumă. Se simțea ușor amețit și orbit, nu numai de aerul rece dar și de lumina puternică. Cât timp înotase în semiobscuritatea învăluitorului nor de abur, ieșise soarele și cerul se albăstrise. O luă pe lângă gardul viu, înalt, care mărginea grădina Camerelor din Ennistone, apoi coti pe lângă celălalt gard viu, de lângă bazin, și pe lângă peretele galben, smălțuit, în direcția „oalelor cu aburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
amestec. Pocni ușor din degete. În momentul acela se auzi un hârșâit, pe urmă un scârțâit puternic, urmat de o bufnitură metalică. Ușa din stânga se deschise și se închise. Părintele Bernard se îndepărtă de penitenta lui, ochii lui obișnuiți cu semiobscuritatea, fură orbiți o clipă de roșul și albastrul strălucitor al lui Hristos, înalt, neînduplecat, rezemat în sabie, reprezentat în vitraliul geamului dinspre apus. Un pas greoi, o formă mătăhăloasă, înaintau de-a lungul naosului. Părintele Bernard sări în picioare. John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Deschizându-și volumul în chip dialogal, prin invocarea absurdului tipic lui Bruno Schultz, Paul Tumanian, în postura de reinventator al faimoaselor Manechine, ne introduce în și ne oferă cheile de înțelegere ale unei lumi cvasi-închise, în orice caz condamnate la semiobscuritate, dar o semiobscuritate a memoriei care, selectivă cum o știm, face în genere puțină lumină în intimitatea ființei noastre lăuntrice. Importantă rămâne aici, ca pretutindeni în aceste proze scurte ce acoperă sub carapacea lor de cuvinte o anumită nostalgie dureroasă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în chip dialogal, prin invocarea absurdului tipic lui Bruno Schultz, Paul Tumanian, în postura de reinventator al faimoaselor Manechine, ne introduce în și ne oferă cheile de înțelegere ale unei lumi cvasi-închise, în orice caz condamnate la semiobscuritate, dar o semiobscuritate a memoriei care, selectivă cum o știm, face în genere puțină lumină în intimitatea ființei noastre lăuntrice. Importantă rămâne aici, ca pretutindeni în aceste proze scurte ce acoperă sub carapacea lor de cuvinte o anumită nostalgie dureroasă, legătura dintre personajul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
verdele din cutia cu creioane colorate, primită în dar acum două zile. Dar se înălțau foarte sus și erau așezați în planuri diferite, dând senzația de desime. Îndărătul lor, până la fundal, ochii erau ispitiți să caute printre ei ascunzișuri de semiobscuritate, tainele Nopții celei Sfinte. Dar după două ocoluri în jurul lui Moș Crăciun trebuiră să rămână nemișcați îndărătul său. Era rândul lui Moș Crăciun, înalt și masiv, îmbrăcat într-o manta roșie de satin, tivită cu vată, s-o pornească domol
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
afla în serviciul Monseniorului, în coridorul prost luminat, la capătul căruia veghează muza tăcerii. A găsit destul de ușor salonul pendulelor. A împins ușa încet, ca să se poată retrage imediat, dacă era cineva înlăuntru. Și a pășit cu grijă, orbit de semiobscuritatea din încăpere. Abia după câteva clipe a putut să distingă măsuțele de abanos și pendulele așezate pe ele. Păreau a fi toate la locul lor, acoperite, însă, de un strat gros de praf, semn că, de mai multe zile, Marta
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și de tatăl ei. Își reaminti de și de implacabilul Thorson și de conspirația împotriva non-A. Aceste readuceri aminte avură asupra lui un efect enorm, pur fizic. Se ridică pe jumătate. Își redeschise ochii și se regăsi în aceeași semiobscuritate ca mai înainte: deci nu era un vis. Revăzu arborii monstruoși. De data aceasta, admise că existau într-adevăr. De altfel, tocmai aceștia îi dăduseră în mod automat certitudinea că se află pe Venus. Toată lumea auzise de arborii de pe Venus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
largi ale mișcărilor mele de atunci... * Tânărul pictor Bruno Mendoza, 23 de ani, și-a încheiat perioada de creație în fundul unei grote de unde, după trei zile și două nopți, a revenit cu 9 pânze și 27 de desene lucrate în semiobscuritate. 6. Atelierul Mariei aducea, într-o oarecare măsură, cu odaia de sus a domnului Sima. Zenobia pretindea chiar că ar fi una și aceeași, până și fereastra, deși nu dădea spre mlaștini, se afla la locul ei. Aici, pe o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fostă bucătărie de vară cu podeaua de lut și cu pereții coșcoviți. Constantin intră fără să bată. știa că Lilly nu încuia niciodată ușa. Voia să-i facă o surpriză. După strălucirea soarelui de afară, nu desluși aproape nimic în semiobscuritatea odăii. O tăcere adâncă și neagră îi țiuia în urechi. Spre dreapta însă ghici, vag, forma lavoarului de tablă. știa că e vopsit cu verde, că are pete de rugină... Apoi zări ligheanul alb și scaunul încărcat cu niște boarfe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vă întreb ceva înainte de a ne despărți : acum, în actuala dumneavoastră viață, utilizați aceeași oliță ?“. Doamna Gerda a zâmbit. „Am una nouă, cu flohicele“, mi-a răspuns, „cadou de nuntă de la soțul meu...“. Apoi s-a dus, plutind parcă în semiobscuritatea galbenă a lampadarelor. Când și-a întâlnit soțul, el i-a sărutat mâna, galant. Curând au dispărut amândoi, braț la braț, după primul colț. A fost ultima noastră întâlnire și nu prea știu exact dacă eram toți trei de față
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și de tatăl ei. Își reaminti de și de implacabilul Thorson și de conspirația împotriva non-A. Aceste readuceri aminte avură asupra lui un efect enorm, pur fizic. Se ridică pe jumătate. Își redeschise ochii și se regăsi în aceeași semiobscuritate ca mai înainte: deci nu era un vis. Revăzu arborii monstruoși. De data aceasta, admise că existau într-adevăr. De altfel, tocmai aceștia îi dăduseră în mod automat certitudinea că se află pe Venus. Toată lumea auzise de arborii de pe Venus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
CĂ ÎNTR-ADEVĂR ORAȘUL A DISPĂRUT. ÎI LUASE LOCUL O LUME NEPĂMÎNTEANĂ, BLEUMARIN, ȘI PLASE, PLASE ȚESUTE PE KILOMETRI ÎNTREGI. SE TRĂGEAU ÎNAPOI SPRE TAVANUL FOARTE ÎNALT ȘI DISPĂREAU ÎN ÎNDEPĂRTAREA ÎNCEȚOȘATĂ. SE RĂSPÎNDEAU ÎN TOATE DIRECȚIILE, TOPINDU-SE ÎN SEMIOBSCURITATE, CA NIȘTE LUCRURI DIN LUMEA SUBPĂMÎNTEANĂ. DIN FERICIRE, NU PĂREAU SĂ FIE LOCUITE. Hedrock avu timp să-și încordeze creierul pentru șocul cel mai teribil pe care trebuia să-l înfrunte structura lui bine instruită și pregătită. Avu timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
KILOMETRI. UNELE NU SE MAI ÎNTORSESERĂ NICIODATĂ, ÎN CIUDA OFERTEI DE PE ETICHETĂ CARE PROMITEA O MARE RĂSPLATĂ. ACUM CĂ SE AFLA CHIAR EL ÎNĂUNTRU, N-AVEA NICI O GRABĂ. LEGILE TEMPORALE ȘI SPAȚIALE OBIȘNUITE NU AVEAU NICI UN SENS ÎN ACEST TĂRÎM AL SEMIOBSCURITĂȚII. NU SE AFLA NICĂIERI ȘI TOTUȘI ERA PRETUTINDENI. ERA LOCUL ÎN CARE PUTEA ÎNNEBUNI CEL MAI REPEDE, PENTRU CĂ TRUPUL CARE INTRA NECHEMAT ÎN EL SIMȚEA TIMPUL \ CEEA CE NU SE ÎNTÎMPLA ȘI CU SPAȚIUL RESPECTIV. DESCOPERISE CĂ O EXPUNERE DE ȘASE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
carton: "Intrarea interzisă". Diavolul mi-a șoptit să nu țin seama de interdicție. Când am încercat ușa, am constatat, mirat, că nu era încuiată. A scârțâit prelung și s-a deschis. M-am pomenit într-un alt coridor, cufundat în semiobscuritate. La un cot al acestui coridor, m-am izbit de o ușă metalică pe care cineva scrisese cu var: "Magazie". A trebuit s-o iau la dreapta. Am mers apoi un timp, până când m-am trezit, fără să înțeleg cum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un carton: „Intrarea interzisă”. Diavolul rni-a șoptit să nu țin seama de interdicție. Când am încercat ușa, am constatat, mirat, că nu era încuiată. A scârțâit prelung și s-a deschis. M-am pomenit într-un alt coridor, cufundat în semiobscuritate. La un cot al acestui coridor, m-am izbit de o ușă metalică pe care cineva scrisese cu var: „Magazie”. A trebuit s-o iau la dreapta. Am mers apoi un timp, până când m-am trezit, fără să înțeleg cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
clipă, telefonul pe care voia să-l pună în poșetă i-a sunat. Nu-mi văzuse mâna și mă gândesc că, dacă ar fi văzut-o cu siguranță că n-ar mai fi răspuns. A dus telefonul la ureche. În semiobscuritatea liftului displayul albastru îi aureola capul. - Alo? Am continuat mișcarea și când i-am atins, în sfârșit, talia, a zâmbit și nu s-a retras. Am tras-o spre mine. Voiam să-i sărut gâtul încordat, în care mărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
poate mai violent decât aș fi vrut. — Tu ești surdă, Kristine, n-auzi? Mișcă-te! A tresărit cu groază și s-a precipitat în adăpost. Câteva înjurături și blesteme au rămas să se dizolve în urma ei. Am înaintat morocănos. În semiobscuritatea din pivniță, încercarea de a o strânge în brațe nu mi-a izbutit. A preferat să se scuze, e foarte nervoasă, teama, războiul, războiul nu se mai termină, of. În acea seară, o bombă a explodat în stradă și ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
atât de delicată și de respectabilă, aceeași doamnă care îmi dădea șerbet și venea la noi de Crăciun făcându-ne cadou o gravură a Pieții Sfatului... Am ajuns la capătul scărilor. Încăperea care se deschidea în față era cufundată în semiobscuritate. Un bec de serviciu, într-un colț, era singura sursă de lumină. M-am ghemuit lângă scară și am așteptat ca ochii să mi se obișnuiască. Eram încordat și simțeam picurii de sudoare alunecându-mi pe tot obrazul, atingându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
asupra acestor imagini și simți cum capătă un sens. Era ceea ce căuta. Dar din această formă aburul nu putea percepe mare lucru, așa că se transformă într-un soi de umanoid cețos: câteva curbe domoale îi desenară plete imponderale, pierdute în semiobscuritatea camerei, și în aer se schițară accentele diafane ale unui trup. Buzele se conturau mereu, ca și cum pielea îi ardea și i se recompunea fără oprire. Avea brațe căptușite cu vene mari, care se umflau și se desumflau regulat, iar partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și se rezemă de scaunul lui Pascalopol, întrebînd: - Cum merge? - Prost, domnișoară Otilia! zise acesta, întorcînd un capgaleș spre speteaza scaunului său. Rămas singur, Felix căută o scăpare din această ciudată situație și se retrase spre fundul odăii, unde, în semiobscuritate, se zărea o canapea de pluș roșu. Văzîndu-se uitat de toți, își lăsă în sfârșit valiza jos și se așeză. O tuse apropiată îl făcu să tresară speriat. Abia atunci observă că în apropierea sa, la o măsuță, se mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de persoana lui și impracticabile. Nu era demn de un Pomponescu să se ascundă printre fete de orfelinat, și unde? În casa lui Suflețel, în fond un ridicol adulator din clientela lui. Suflețel îl văzuse pe Pomponescu pe bulevard, în semiobscuritate, și, ca și în cazul lui Ioanide, o luase la goană, ca și când un monstru înfricoșător se îndrepta spre el. Suflețel, cu toate ordinele prințesei, era în stare să nu-l primească sau să părăsească locuința, lăsîndu-l într-o poziție caraghioasă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mod ciudat mai căpăta câte o notă dură care trecea repede, se auzi din dreptunghiul ușii chemându-l să poftească înăuntru. Lampa mare, cu abajur generos, cum nu mai văzuse Simiuc decât la bunicii lui, lăsa colțurile odăii într-o semiobscuritate odihnitoare, descoperind parcă la întâmplare obiecte care cine știe la ce-or fi folosit sau numai puse așa de decor, obiecte care luceau stins, discret, complice. Trecuse pe lângă fată fără să o privească, simțind pentru o clipă mireasma părului ei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
vorbise și în altă limbă, învârtind între degete un creion școlăresc. Când vorbea de fiul său, Serioja, ochii i se umpleau de o lumină blândă, ca o apă învăluitoare. Unul din cele două telefoane sună prelung, făcând parcă să vibreze semiobscuritatea din odaia ceea mică a cantonului de cale ferată. Ridică receptorul, dădu cu o mișcare moale o șuviță rebelă pe după ureche, apoi fără să-l apropie de lobul urechii, ascultă cu atenție ceea ce-i spunea o voce răgușită de la stația
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]