443 matches
-
Courtés 1976; Culler 1975; Greimas 1970 [1975], 1983a, 1983b. model constitutiv [constitutive model / constitutional model]. Modelul greimasian care descrie structura elementară a semnificării, modelul care explică articulațiile de bază ale înțelesului într-un microunivers semantic. Este reprezentat vizual de CAREUL SEMIOTIC. ¶Greimas 1970 [1975], 1983b; Greimas, Courtés 1982. modificare [alteration]. O schimbare izolată în FOCALIZARE; o încălcare vremelnică a codului de focalizare ce guvernează narațiunea. Întîlnim două tipuri de modificare: dătătoare de mai multă informație (PARALEPSA), sau dătătoare de mai puțină
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1983b; Greimas, Courtés 1982; Hénault 1983. Vezi și MODEL ACTANȚIAL, ROL ACTANȚIAL, ANTISUBIECT, AUXILIANT, SCHEMĂ NARATIVĂ, PARCURS NARATIV. substanță [substance]. În concepția lui Hjelmslev: în opoziție cu FORMA, realitatea (materială sau semantică) constituită din cele două planuri ale unui sistem semiotic (planul EXPRESIEI și planul CONȚINUTULUI). În cazul narațiunii, se poate spune că substanța expresiei este echivalentă cu mediile de MANIFESTARE narativă (limbă, film etc.), iar substanța conținutului este echivalentă cu setul de entități și evenimente care pot fi reprezentate de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
p. 158). Legătura dintre carnaval și mișcările sociale violente (pe care le anticipează sau chiar le declanșează) este subliniată de N. Dirks (1994, p. 486), care afirmă: „Carnavalul era periculos din punct de vedere social, demistificator din punct de vedere semiotic și lipsit de respect din punct de vedere cultural - chiar dacă el confirma adesea autoritatea, refăcea relațiile sociale și nu a fost decât foarte rar politizat sau progresist”. Încercând depășirea acestor polarități, Mihail Bahtin (1974), urmat și de unii antropologi, precum
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și lucruri și limitele cîmpului cognitiv al naratorului nu sînt, de regulă, tematice sau rămîn subordonate schemei de tip "și apoi" care domină maniera narativă. Cu alte cuvinte, doar în cazul perspectivei interne devine perspectivizarea semnificativă din punct de vedere semiotic. Relațiile spațiale și limitarea perceptuală a cunoașterii legate de lumea narată devin mai semnificative pentru cititor. În acest sens, contrastul dintre perspectivism și aperspectivism este de asemenea inclus în opoziția perspectivă internă-perspectivă externă. Distincția dintre punctul de vedere al "cunoscătorului
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
prototipului, din semantica psihologică, semantica cognitivă, din teoria comunicației și din pragmatică 18 oferă posibilitatea unei investigări ce are șanse să ducă la concluzii coerențe și nuanțate. Faptul că modelul funcțional ia în considerare toate cele trei relații din cadrul triunghiului semiotic: expresie lingvistică - referent, expresie lingvistică - concept, si referent - concept și evidențiază funcția de comunicare a limbajului uman îl fac să fie congruent cu preocupările de teorie și practica a traducerii. Semantica funcțională părăsește concepția naivă după care conștiința realizează pasiv
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
limitare a lor. Acest lucru nu este lipsit de efecte imediate în planul mai larg al renegocierii raporturilor de putere. Umberto Eco încearcă o analiză comparativă a semnului lingvistic și a celui vizual refuzând să recunoască semnului vizual un statut semiotic deplin, cu argumentul că în cazul reprezentărilor vizuale, demersul semiotic nu e aplicabil decât unui ansamblu, unui tablou. Se poate reproșa aici lui Eco o neatentă tratare a semnului iconic, care este în mod nepotrivit identificat cu semnul vizual. Mai
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
imediate în planul mai larg al renegocierii raporturilor de putere. Umberto Eco încearcă o analiză comparativă a semnului lingvistic și a celui vizual refuzând să recunoască semnului vizual un statut semiotic deplin, cu argumentul că în cazul reprezentărilor vizuale, demersul semiotic nu e aplicabil decât unui ansamblu, unui tablou. Se poate reproșa aici lui Eco o neatentă tratare a semnului iconic, care este în mod nepotrivit identificat cu semnul vizual. Mai bogat în sensuri și mai penetrant în planul conștiinței este
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
voi la fel și așteptați Evenimentele”. Eu am fost destinatarul acestei comunicări și am reușit s-o descifrez imediat: limbajul acela lipsit de lexic, de gramatică și de sintaxă putea fi învățat imediat, aceasta și pentru că, din punct de vedere semiotic, nu era altceva decât o formă a acelui „limbaj al prezenței fizice” pe care oamenii au fost în stare dintotdeauna să-l folosească. Am înțeles și am simțit o antipatie imediată pentru cei doi. Apoi, a trebuit să-mi reprim
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
tradițional al limbajului verbal, ei ar fi fost în stare să exprime într-un mod atât de articulat argumentele aduse de propriile plete; oricum, în esență, ele asta exprimau. Cât despre mine, deși presupuneam încă de pe atunci că „sistemul lor semiotic” era produsul unei subculturi de protest care se opunea unei subculturi a puterii și că revoluția lor non-marxistă era suspectă, am continuat pentru o bucată de vreme să fiu de partea lor, încadrându-i cel puțin printre elementele anarhice ale
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
acțiunile rețelei teroriste și ale instigatorilor -, pletoșii se răspândiseră enorm: deși nu constituiau încă majoritatea din punct de vedere numeric, o reprezentau la nivelul ideologic pe care și-l asumaseră. Acum, pletoșii nu mai erau tăcuți: nu mai delegau sistemului semiotic al părului lor întreaga lor capacitate comunicativă și expresivă. Dimpotrivă, într-o oarecare măsură, prezența pletelor fusese declasată la o simplă funcțiune distinctivă. Fusese repus în practică uzul tradițional al limbajului verbal. Și nu spun „verbal” din întâmplare. Ba chiar
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
al Asociației Internaționale de Studii Semiotice. A colaborat la „Computational linguistics” (Budapesta), „Current trends in linguistics” (Haga), „Degrés” (Bruxelles), „Langages”, (Paris), „Pragmatic aspects of human communication” (Olanda), „Semiotica” (Olanda), „Zeitschrift für Literaturwissenschaft und Linguistik” (Germania), „Limits” (Barcelona), „European journal for semiotic studies”, precum și la „Cahiers de linguistique théorique et appliquée”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Studii și cercetări lingvistice”, „Secolul 20”, „Revue roumaine de linguistique”, „Viața românească”, „România literară”, „Revista de etnografie și folclor” ș.a.
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
fizic, biologic și psihologic, interacțiunea crizelor globale și a celor individuale, aspectul conflictual al comunicării umane, gramatici formale sugerate de probleme combinatorii, istoria opozițiilor lingvistice, simbolurile ca spațiu multidimensional, convergența aspectelor artistice și științifice în semiotica vizuală, statutul logic și semiotic al formulei canonice a mitului, tendința autoreferențială în comunicarea umană, metafora ca dictatură ș.a. În această multitudine de probleme se află și cele privind limbajul poetic, narativitatea folclorică, statutul metaforei, strategia teatrală, structura miturilor, cât și eseurile culturale și filosofice
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
Formula canonică a mitului care, în ipoteza autorului ei, Claude Lévi-Strauss, dă numitorul comun al tuturor miturilor, a rămas ca o provocare intrată în atenția sistematică a cercetătorilor abia în ultimele decenii. M. îi consacră o monografie - The Logical and Semiotic Status of the Canonic Formula of Myth (1993), în care se arată că narativitatea mitică se sustrage logicii clasice și se constituie ca un tip de antinomie. Contrar ipotezei lui Lévi-Strauss și contrar cu ceea ce se întâmplă în folclor, unde
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
1978; Semne despre semne, București, 1979; Semiotica matematică a artelor vizuale (în colaborare), București, 1982; Timpul, București, 1985; Artă și știință, București, 1986; Moduri de gândire, București, 1987; Provocarea științei, București, 1988; Invenție și descoperire, București, 1989; The Logical and Semiotic Status of the Canonic Formula of Myth, Québec, 1993. Repere bibliografice: Matei Călinescu, „Poetica matematică”, RL, 1970, 35; Matei Călinescu, Poezie și entropie, RL, 1970, 36; Nicolae Manolescu, „Poetica matematică”, CNT, 1970, 37; Ov. S. Crohmălniceanu, „Poetica matematică”, RL, 1970
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
500 de hectare, fiecare pătrat urmând să devină un colhoz. „Pătratele au fost desenate direct pe hartă, fără a se ține seama de sate, așezări, râuri, dealuri, mlaștini sau alte caracteristici demografice și topografice ale teritoriului”. Din punct de vedere semiotic, nu putem Înțelege această viziune modernistă asupra agriculturii ca pe un fragment ideologic izolat. Ea a fost Întotdeauna percepută ca o negare a lumii rurale existente. Colhozul era menit să Înlocuiască mir-ul sau satul, mașinile - plugurile trase de cai
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
în lumină sistemică (1979), care are o dublă finalitate: cuprinderea întregii arii a literaturilor din America Latină și investigarea lor dintr-un unghi metodologic nou, sistemic. Având izvoare în disciplinele exacte, teoria sistemică gândește fenomenul de creație literară asemenea unui sistem semiotic, cu sens și valoare estetică, statornicind o corelație între un ansamblu de situații solicitatoare și un corpus de răspunsuri ce modelează universul comun. Situația-solicitare și răspunsul-model se leagă prin factorii mediatizanți, determinante fiind sentimentul existențial și tipul uman exemplar. Intrarea
GEORGESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
intervalul a trei paliere: ceea ce a fost spus, cum a fost spus și de ce (nivelul în care apare metacomunicarea). Constantin Cucoș precizează că, „la limită, numai ceea ce se ascunde merită să fie cunoscut și transmis! Ne-spusul dobândește un statut semiotic privilegiat. Această posibilitate (benefică, credem) este dată de capacitatea de transcendere a limbii, de miraculoasa ei putere de a păcăli” (Cucoș, 1997, p. 36). Hybels și Weaver (1989) vorbesc despre metacomunicare atunci când înțelesul apare în spatele cuvintelor; pentru cei doi autori
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
obligată să-l joace. În cazul acesta, relațiile interpersonale constituie un adevărat scenariu, În care rolurile imaginilor au o semnificație bine definită. Pe aceste considerente, plecând de la natura și funcțiile imaginii unei persoane, se pot stabili veritabile sisteme cu rol semiotic ale acesteia. În relațiile interumane, imaginea Eului este, din punct de vedere formal, și un simbol care exprimă semnificația acestuia. Fiecare individ are imaginea care-l reprezintă. Descifrarea semnificațiilor simbolice ale imaginii Eului ne pun În față o varietate extrem de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
doilea moment se trece la degajarea „aspectelor intrinseci” al „suferinței” relatată de bolnav, din care medicul sau psihologul va desprinde „semnele” bolii. În al treilea rând este observată „imaginea bolnavului” (expresia feței, ținuta corporală etc.), care vor constitui un „registru semiotic” specific pentru delimitarea tulburărilor psihice. Semiologia diacroniei urmărește să pună în evidență experiențele anterioare ale bolnavului, mai exact, trecutul acestuia. Rezultă de aici faptul că în psihopatologie, „semnele clinice” sunt polisemice deși ariile lor semantice, așa cum s-a văzut mai
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Wilson, op. cit.). 225. Vezi nota de mai sus. 226. D. Hlynka, A.R.J. Yeaman, Postmodern Educational Technology, ERIC Digest No EDO-IR-92-5, ERIC Clearinghouse on Information Resources, Syracuse, 1992. 227. D. Hlynka, J.C. Belland (eds.), Paradigms Regained: The Uses of Illuminative, Semiotic and Postmodern Criticism as Modes of Inquiry in Educational Technology, Educational Technology Publications, Englewood Cliffs, 1991. 228. Barbara I. Martin, „Commentary on Deconstructing Modern Educational Technology”, Educational Technology, 64-65/1994. 229. Wilson, op. cit. 230. Hlynka, Yeaman, op. cit. Autorii satirizează hermeneutica
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Curriculum, Routledge & Kegan Paul, Londra. Hlebowitsh, P. (1992), „Critical Theory versus Curriculum Theory: Reconsidering the Dialogue on Dewey”, Educational Theory Reconsidered: A Historical Approach, Teachers College Press, New York. Hlynka, D., Belland, J.C. (eds.) (1991), Paradigms Regained: The Uses of Illuminative, Semiotic and Postmodern Criticism as Modes of Inquiry in Educational Technology, Educational Technology Publications, Englewood Cliffs. Hofstadter, R. (1963), Anti-Intellectualism in American Life, Alfred A. Knopf, New York. Holt, M. (1978), The Common Curriculum: Its Structure and Style in the Comprehensive School
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
G. Milburn, I. Goodson, R. Clark (eds.), Re-Interpreting Curriculum Research: Images and Arguments, The Althouse Press, Londra, pp. 121-131. Wexler, P. (1987), Social Analysis of Education: After the New Sociology, Routledge & Kegan Paul, Boston. Whiston, J. (1992), Cognition as a Semiotic Process: Grounding, Meditation, and Critical Reflective Transcendence, lucrare prezentată la întâlnirea anuală a The American Educational Research Association, San Francisco. White, J. (1973), Toward a Compulsory Curriculum, Routledge & Kegan Paul, Londra. Whitehead, A. (1925), Science and the Modern World, Free
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
obsedant, sunt izolarea și solitudinea, frica și disperarea, vacuitatea memoriei și vidul prezentului, într-un cuvânt agresivitatea și inconsistența realului; un univers terorizant, dominat de răsturnarea firescului -„un zâmbet / ca o cicatrice” e una dintre paradigmele lui - și de vidul semiotic și ontologic - „acum vom trăi mâine. / astăzi e prea târziu”. Războinicul cu ciorapi de piele continuă această radiografiere a cotidianului, însă aici faptul comun este nu o dată supus insolitării generatoare de imagini stranii, simbioză de tehnică expresionistă și suprarealistă: „soția
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
ș.a. După 1994 devine colaborator al mai multor reviste și membru al unor organizații științifice din SUA. Ceremonia textului cuprinde patru studii ample despre opera lui G. Bacovia, B. Fundoianu, Emil Botta și Nichita Stănescu, în care analiza de tip semiotic se îmbină cu cea tematistă, pe M. interesându-l mai ales demontarea manierei în care un anumit tip de imaginar liric își inventează forma și stuctura textuală. Sunt prezentate mecanismele „autoreflexivității discursului bacovian”, cele ale „imaginarului agrest” al lui Fundoianu
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
cade în manieră dogmatică și devine un instrument eficient în plan hermeneutic. De exemplu, capitolul „Epica magna” sau Procesul desemnificării amestecă stângăcii („Reluarea procesului productiv [...] reia la nesfârșit procesul productiv”) și forțări ale schemei (acceptarea morții ca refuz al sistemului semiotic dominant, idee preluată prin Jean Baudrillard) cu formulări plastice („Epica magna e epopeea unei Troie de după războiul troian”) și observații de reală subtilitate (circularitatea semnificanților din Epica magna e decodată ca reprezentare voalată a „totalitarismului sistemului semiotic”). De altfel, principala
PLOPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]