249 matches
-
p. 52. 68Marco Cugno, art. cit., p. 141. 69Ibidem, p. 141. 70Ibidem, p. 141. 71Luiza Bratu, op. cit., p. 53. 72Julia Kristeva, Histoires d'amour, Paris, Editions Denoël, 1983, apud. Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 36. 73Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 36. 74Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, p. 271. 75 ***, Literatura română contemporană, p. 622. 76Luiza Bratu, op. cit., p. 54. 77***, Dicționarul general al literaturii române, p. 295. 78Nicolae Ciobanu, Ana Blandiana: Feminitate și obsesie existențială, în Panoramic, București, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Literatura română contemporană, p. 622. 98***, Literatura română contemporană, p. 623. 99Ibidem, p. 622. 100Luiza Bratu, op. cit., p. 80. 101Ibidem, p. 75. 102Daniel Dimitriu, Reabilitarea ideii: Ana Blandiana, în "Convorbiri literare", nr. 6, 1978, p. 5. 103Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 37. 104Luiza Bratu, op. cit., p. 77. 105Diana Tâlvâc, op. cit., p. 5. "Vitalismul exuberant se bazează pe aspirația eului liric spre integrarea în primordialitatea elementelor, căutându-și propriul sens, iar dorința de a tinde spre individualitate produce sinestezia senzualității între
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Linda Hutcheon, Poetica postmodernismului, p. 131. 301 Roland Barthes, Plăcerea textului, p. 44. 302 Încercarea, în acest sens, de a crea un joc infinit al diferenței îl va determina pe Umberto Eco să compare demersul derridarian cu teoria peirceană a semiozei nelimitate, deși concluzia acestui paralelism va fi una negativă: "deriva deconstrucționistă și semioza nelimitată nu pot fi reduse la concepte echivalente" (Umberto Eco, Limitele interpretării, trad. de Ștefania Mincu și Daniela Bucșă, Editura Pontica, Constanța, 1996, p. 380). 303 Realizând
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
302 Încercarea, în acest sens, de a crea un joc infinit al diferenței îl va determina pe Umberto Eco să compare demersul derridarian cu teoria peirceană a semiozei nelimitate, deși concluzia acestui paralelism va fi una negativă: "deriva deconstrucționistă și semioza nelimitată nu pot fi reduse la concepte echivalente" (Umberto Eco, Limitele interpretării, trad. de Ștefania Mincu și Daniela Bucșă, Editura Pontica, Constanța, 1996, p. 380). 303 Realizând o analiză a funcției-autor, Foucault dezvoltă patru trăsături caracteristice ale acesteia, pe care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
crea falsa impresie că tinerețea este eternă și frumusețea (frumusețea de tip Barbie) ar putea, în consecință, fi obținută în chip artificial oricând. Dar cea mai gravă consecință a cultului Barbie este "frumusețea-fetiș", pe care Baudrillard o descrie ca o semioză identitară în care artificialul devine obiect al dorinței 129. Astfel, naturalul este treptat înlocuit de artificial, care devine scop în sine și conduce la apariția unei lumi tehnologice populate de roboți și umanoizi, de organisme cibernetice masculine și feminine 130
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
despre care, de multe ori, subiectul nici nu știe că le deține. Saussure numea semn ansamblul de doi termeni aflați într-o relație, o entitate cu două dimensiuni, un semnificat și un semnificant (signifiant și signifié). Peirce introduce deja o semioză, o relație între trei termeni: semnul, obiectul și interpretantul său, unde interpretantul este un câmp de semne care ne ajută să atribuim obiectului semnul care îl reprezintă 24. Semnul nu este lipsit de importanță nici în Sfânta Scriptură. În zorii
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
perioadă în care au trăit fiind marcată de genialitatea gândirii lor. Dacă pentru Saussure semiologia sau semiotica este parte a psihologiei sociale, o știință care studiază viața semnelor în cadrul vieții sociale, pentru Pierce semiotica este știința care studiază procesele de semioza (semnificare). Limbajul reprezintă un tip de semioza care a servit ca model pentru considerarea altor forme de se-mioză. În viziunea lui Thomas Sebeok, semioza este fenomenul care deosebește formele de viață de obiectele neînsuflețite 49. Pentru Charles Peirce, cel
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
de genialitatea gândirii lor. Dacă pentru Saussure semiologia sau semiotica este parte a psihologiei sociale, o știință care studiază viața semnelor în cadrul vieții sociale, pentru Pierce semiotica este știința care studiază procesele de semioza (semnificare). Limbajul reprezintă un tip de semioza care a servit ca model pentru considerarea altor forme de se-mioză. În viziunea lui Thomas Sebeok, semioza este fenomenul care deosebește formele de viață de obiectele neînsuflețite 49. Pentru Charles Peirce, cel mai important filosof american, semnul constă într-
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
studiază viața semnelor în cadrul vieții sociale, pentru Pierce semiotica este știința care studiază procesele de semioza (semnificare). Limbajul reprezintă un tip de semioza care a servit ca model pentru considerarea altor forme de se-mioză. În viziunea lui Thomas Sebeok, semioza este fenomenul care deosebește formele de viață de obiectele neînsuflețite 49. Pentru Charles Peirce, cel mai important filosof american, semnul constă într-o relație triplă, el vorbind, așadar, de o teorie triadică a semnului: representamenul (semnul însuși) se găsește în
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
cu interpretantul. În viziunea peirceiană, nu este obligatoriu că semnul să fie un cuvant; un semn poate fi un gând, poate fi o acțiune sau orice altceva care are un interpretant. Într-o va-riantă mai comprimata, care cuprinde și sugestia "semiozei infinite", Peirce va denumi semnul drept "ceva care face ca altceva (interpretantul sau) să se refere la un obiect la care el însuși se referă (obiectul sau) în același fel, interpretantul devenind la rândul sau un semn și așa mai
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
Fiske, avansând ideea în baza căreia comunicarea este pentru se-miotică "generare de înțeles în mesaje", indiferent că vorbim de persoana "care le codifică", ori de persoanele "care le decodează", concluzionează: înțelesul (termen descris mai bine prin denumirea periceiană de semioza "adică actul semnificării") rezultă din interacțiunea dinamică semn-interpretant-obiect75. Urmează că actul de semnificare influențează decisiv cadrul constitutiv al comunicării. În prezent, pentru curentele de gandire care domină comunicarea, nu există decât semnul, problematizarea comunicării și a tehnicilor specifice acesteia având
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
de părere că intenționalitatea poate fi prezentă în următoarele tipuri de situatii: i. semnul este intenționat, dar nu interpretat că intenționat; îi. semnul nu este intenționat, ci interpretat că intenționat (comportamentul non-intențional care nu este interpretat astfel nu se înscrie semiozei). Conștiința se referă la gradul în care semnele pot fi conștiente sau inconștiente pentru emițător sau receptor 112. O distincție asemănătoare este cea făcută de M Argyle, care descrie următoarele posibilități: 1) atât receptorul, cât și emițătorul sunt, în general
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
sau receptor 112. O distincție asemănătoare este cea făcută de M Argyle, care descrie următoarele posibilități: 1) atât receptorul, cât și emițătorul sunt, în general, inconștienți de prezență semnului; (Argyle este de părere că aceasta situatie caracterizează majoritatea tipurilor de semioza); 2) emițătorul este inconștient, iar receptorul este conștient de semnul nonverbal (de exemplu în diagnoza); 3) atât emițătorul, cât și receptorul sunt inconștienți de prezență semnului, dar influențați de acestă (de exemplu, privirea fixă sau dilatarea pupilelor); 4) emițătorul este
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
evident, în cazul comunicării online, că această distincție se estompează, deoarece perpetratorii semiotici fluizi funcționează ca stimuli ai comunicării, la nivel nu numai semiotic, ci și semantic, lexical și paraverbal. Și aceasta, deoarece: (T2) Transmorfoza lingvistică generează un fenomen de semioză descendentă. Acest proces de semioză este "descendent", deoarece este vorba de fenomene reductive prin deverbalizare, concomitent cu dismorfoza limbajelor naturale la nivel semiotic. (Corolar 1) Noul limbaj reprezintă atât un argou, cât și un jargon, ceea ce îi transferă caracteristicile unui
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
că această distincție se estompează, deoarece perpetratorii semiotici fluizi funcționează ca stimuli ai comunicării, la nivel nu numai semiotic, ci și semantic, lexical și paraverbal. Și aceasta, deoarece: (T2) Transmorfoza lingvistică generează un fenomen de semioză descendentă. Acest proces de semioză este "descendent", deoarece este vorba de fenomene reductive prin deverbalizare, concomitent cu dismorfoza limbajelor naturale la nivel semiotic. (Corolar 1) Noul limbaj reprezintă atât un argou, cât și un jargon, ceea ce îi transferă caracteristicile unui fenomen social amplu, generator de
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Morfemele fluide, aflate în perpetuă regenerare și transmorfoză în mediul epigenetic al limbajului online, capătă nu numai rol de semn, ci și de semnificație (conform cu distincția formulată de Peirce, 1990, pp. 60-63). Dacă această asumpție este corectă, rezultă că: (T3) Semioza generează semantoză, deoarece dismorfoza creează transmorfoză. Mai precis, mutațiile la palierul semnelor "fluidizate" prin atrofie produc para-semnificații lingvistice în cadrul comunicațional al grupurilor de emițători-receptori online. De aceea, ne este lesne să vorbim nu numai de perpetratori semiotici, ci și de
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
cele paraverbale și nonverbale tind să fie absorbite prin vortexul semio-semantic numit aici "perpetratori semio-semantici fluizi". Folosirea emoticonilor, spre exemplu, acoperă o plajă extinsă a comunicării nonverbale. În urma acestor constatări, putem trage mai multe concluzii: (C1) În condițiile apariției noii semioze, setul clasic al diferențierii dintre limbaj verbal, limbaj paraverbal și limbaj nonverbal se îmbogățește ca modalități de comunicare cu "limbajul cibernetic", caracterizat prin mixtura unor segmente comunicaționale clasice și, implicit, prin transmorfoza unor mijloace de comunicare. (C2) Globalizarea comunicării implică
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
oprind astfel cunoașterea de către celălalt. Să recapitulăm, în termenii unei hermeneutici adecvate, elementele simbolice ale contextului care a făcut posibilă această primordială înșelăciune. Într-un asemenea interogativ orizont, va trebui să constatăm că trei relativ distincte situații de comunicare (sau semioze, în termeni semiotici denumite), dar în același timp complementare (potrivit unei evaluări holistice), pot fi decelate în desfășurarea scenariului biblic al facerii și desfacerii lumii edenice [Popescu, Costache, 1997:128]: • semioza cosmologică, definită mai întîi la nivelul existenței perfecte, cu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
constatăm că trei relativ distincte situații de comunicare (sau semioze, în termeni semiotici denumite), dar în același timp complementare (potrivit unei evaluări holistice), pot fi decelate în desfășurarea scenariului biblic al facerii și desfacerii lumii edenice [Popescu, Costache, 1997:128]: • semioza cosmologică, definită mai întîi la nivelul existenței perfecte, cu totul singulare, unice și unitare a lui Dumnezeu, care va da seama mai apoi de posibilitatea existenței răului întrupat în lume cosmică; • semioza teologică, instituită între Dumnezeu și Adam, care va
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și desfacerii lumii edenice [Popescu, Costache, 1997:128]: • semioza cosmologică, definită mai întîi la nivelul existenței perfecte, cu totul singulare, unice și unitare a lui Dumnezeu, care va da seama mai apoi de posibilitatea existenței răului întrupat în lume cosmică; • semioza teologică, instituită între Dumnezeu și Adam, care va genera în lumea abia creată primele semne ale minciunii, ca virtualitate arhetipală; • semioza antropologică, stabilită de comunicarea dintre personajele lumii primordiale Eva, Satan și Adam, pe de o parte cu Dumnezeu, pe
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și unitare a lui Dumnezeu, care va da seama mai apoi de posibilitatea existenței răului întrupat în lume cosmică; • semioza teologică, instituită între Dumnezeu și Adam, care va genera în lumea abia creată primele semne ale minciunii, ca virtualitate arhetipală; • semioza antropologică, stabilită de comunicarea dintre personajele lumii primordiale Eva, Satan și Adam, pe de o parte cu Dumnezeu, pe de altă parte; această comunicare va fi responsabilă pentru activarea și răspîndirea germenelui minciunii într-o lume terestră, care, desprinsă de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Adam, pe de o parte cu Dumnezeu, pe de altă parte; această comunicare va fi responsabilă pentru activarea și răspîndirea germenelui minciunii într-o lume terestră, care, desprinsă de Eden, tocmai urma a se naște. Să urmărim desfășurarea celor trei semioze prin intermediul semnelor pe care sacra lor istorie le-a impregnat în memoria ființei umane devenită, de atunci încoace, profană. Căci, pentru a lua în seamă alternativele gîndirii creștine conform cărora răul "ține de o anume folosire a liberului arbitru, că
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
scop ultim al celor ce sînt" [1994:71]. 1.1. NEGATIVITATEA, UN DAT ABSOLUT? Problema "negativității absolute" trebuie în mod necesar corelată cu existența unei Realități. Singulare, perfecte, autosuficiente și manifeste doar în sine, capabile să comprime într-o paradoxală semioză virtualitatea tuturor momentelor presupuse de o comunicare anume. Acestei Atotcuprinzătoare Realități nu vom putea să-i spunem altfel decît DUMNEZEU, emitent și receptor unic al unor autogenerate stări, semnificații sau intenții, Idee-Absolută care nu are nevoie decît de propria sa
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
greșești, acum, Adame!" Într-o atare relație, în care competențele de cunoaștere au fost clar demarcate, s-ar părea că toată lumea și-a îndeplinit datoria. 1.2. PREMISELE MINCIUNII: SENSURI ARHETIPALE ALE PĂCATULUI ORIGINAR Urmărind cele cinci momente esențiale ale semiozei descrise de Lasswell, prin raportare la semioza generată de relația Creatorului cu creatura umană 5, cîteva considerații devin nu numai posibile, ci și necesare. 1.2.1. Slăbiciunile facerii Instituirea cuplului de actori între care o comunicare devine activă pare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în care competențele de cunoaștere au fost clar demarcate, s-ar părea că toată lumea și-a îndeplinit datoria. 1.2. PREMISELE MINCIUNII: SENSURI ARHETIPALE ALE PĂCATULUI ORIGINAR Urmărind cele cinci momente esențiale ale semiozei descrise de Lasswell, prin raportare la semioza generată de relația Creatorului cu creatura umană 5, cîteva considerații devin nu numai posibile, ci și necesare. 1.2.1. Slăbiciunile facerii Instituirea cuplului de actori între care o comunicare devine activă pare a fi condiția sine-qua-non a oricărei semioze
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]