249 matches
-
raftul de cinste al literaturii autohtone. Dar mitologia evadării nu se oprește la astfel de povești. Se spune că mulți oameni nici n-au fost nevoiți să părăsească zona. Lor le-a venit ideea cuiburilor paralele - o adevărată bază pentru semioza evadării actuale. Cuprinși de mâhnire, aceștia s-au specializat în copierea modelului de care erau nemulțumiți. Exista o Uniune a Scriitorilor ca o grădină închisă. Foarte bine. S-a înființat lângă ea o Asociație scriitoricească. Nu contează că ea a
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
Essam Rafea, un arab, dar nu cu ochiul stins și nici cu graiul slab! Prin despărțirile și denudările piesei, prin minimalismul și esențializarea semelor cu care lucrează modern regizoarea Nona Ciobanu și își face scenografia elocventă light-designer-ul Iulian Băltățescu, în semioza acestui spectacol respiră simbioza artelor, sunetelor și luminilor. Iar transcendența vizată cu atâta stăruință în romanțurile târzii shakespeariene se dezbracă de lestul unei fabulații care nu caută plauzibilul. Resortul acestei spectacol original cu ,Furtuna" a fost inspirația vizionară, impecabila mânuire
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
Gabriel Coșoveanu Nicolae Stan, Ceață pe Tamisa, București, Editura Cartea Românească, 2013, 383 pag. Simultan poematic și abraziv, elaborat pe convenția unui manuscris găsit în anul 2091(numit șantier, care are, evident, și proprietatea de a fi „infinit”, sugerând semioza deschisă de care erau atât de îndrăgostiți textualiștii), romanul lui Nicolae Stan revizitează, ca pe un site arheologic, lumea tranziției românești de după evenimentele din 1989. Martorul înzestrat scriitoricește al acestui univers amalmagat și incongruent de sfârșit/început de lume ar
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
orizonturile Bibliotecii. îmi erau încă vii în minte performanțele sale analitice în spații ca și interzise majorității cititorilor de poezie, precum cele consacrate aparent haoticelor producții ale unor Breton sau Eluard, cu al lor "dicteu automat","metaforei în lanț" suprarealiste, "semiozei intertextuale", ori semioticii poemului în proză. Și dacă ora de seminar propriu-zisă la care am asistat a fost mai mult un monolog al profesorului în fața grupei de discipoli în care mai ales cele două românce țineau să se exprime, acompaniate
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
este în joc, cât evitarea unor clasificări sărace, precum cele arborescente. Pe de o parte, există lucruri ce nu pot fi definite și clasificate. Pe de altă parte, lumea de posibilități apare mereu deschisă. Este ceea ce readuce în față principiul semiozei nelimitate, apt să genereze noi și noi interpretări. Am putea înțelege de aici că absurdul însuși - sub forma celor incongruente - își face loc în noile enciclopedii ale istoriei cognitive. În textele de limbă latină, incongruens apare frecvent ca un sinonim
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
164 ~ și nonsens (vezi „nonsens pa radoxal“) ~ și pasiune 164-176 pathos 23, 165, 168, 169 (n. 169) principiu ~ al bivalenței 61 (n. 48) ~ al identității 76, 152, 169, 178 ~ al noncontradicției 55-62, 76, 161-162 ~ al rațiunii suficiente 76, 153-156 ~ al semiozei nelimitate 49 ~ al terțului exclus 47, 76 ființa ca ~ 65-67, 130 privire ~ contemplativă 67, 114 ~ de secundă instanță 9- 10, 16, 20, 28-30, 65, 69, 103, 116, 126-128, 149, 195-196 (vezi și „joc secund“) ~ neutră sau indiferentă 11 (n. 1
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ca sistem de semne, ci ca acțiune și interacțiune comunicativă"2. Definițiile pragmaticii sunt multiple. Pentru Charles Morris, pragmatica este acea parte a semioticii care tratează raportul dintre semne și utilizatorii acestora și care se ocupă cu "aspectele vii ale semiozei, implicând toate fenomenele psihologice, biologice și sociologice care intervin în funcționarea semnelor"3. Dintr-o perspectivă lingvistică, Ducrot și Schaeffer consideră că se pot concepe două modele de pragmatică: P1 studiază tot ceea ce, în sensul unui enunț, ține de situația
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
despre care, de multe ori, subiectul nici nu știe că le deține. Saussure numea semn ansamblul de doi termeni aflați într-o relație, o entitate cu două dimensiuni, un semnificat și un semnificant (signifiant și signifié). Peirce introduce deja o semioză, o relație între trei termeni: semnul, obiectul și interpretantul său, unde interpretantul este un câmp de semne care ne ajută să atribuim obiectului semnul care îl reprezintă 24. Semnul nu este lipsit de importanță nici în Sfânta Scriptură. În zorii
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
și cu prilejul exprimării mesajului, subiectul creează sensuri noi sau modifică sensuri vechi: mesajul se autogene-rează în însuși procesul comunicării"51. De aceea, claritatea mesajului trebuie să se concentreze pe echilibrarea subtilă a planurilor denotativ și conotativ, adică pe stăvilirea semiozei nelimitate în ultimă instanță. Relevanța este un alt punct sensibil, deoarece, de cele mai multe ori, companiile lansează branduri de angajator ale căror valori nu se corelează cu cele ale angajaților sau pur și simplu nu le spun nimic. Un mesaj poate
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
să încercăm să-l raționăm. Iulian Costache inventariază atitudinile lui Hasdeu, V.A. Urechia, D.A. Laurian, Take Ionescu, Anghel Demetriescu, Macedonski, D. Zamfirescu, Alexandru Grama și alții mai puțin faimoși, înscriindu-l pe fiecare într-o paradigmă a receptării sau „semioză“, cu o extremă grijă la nuanțe, cu o precauție poate exagerată. În orice caz, autorul evită să coboare discuția la nivelul unei răfuieli cu, nu-i așa?, „detractorii lui Eminescu“. Limbajul critic din acest capitol este, trebuie s-o spun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
este în joc, cât evitarea unor clasificări sărace, precum cele arborescente. Pe de o parte, există lucruri ce nu pot fi definite și clasificate. Pe de altă parte, lumea de posibilități apare mereu deschisă. Este ceea ce readuce în față principiul semiozei nelimitate, apt să genereze noi și noi interpretări. Am putea înțelege de aici că absurdul însuși - sub forma celor incongruente - își face loc în noile enciclopedii ale istoriei cognitive. În textele de limbă latină, incongruens apare frecvent ca un sinonim
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
164 ~ și nonsens (vezi „nonsens pa radoxal“) ~ și pasiune 164-176 pathos 23, 165, 168, 169 (n. 169) principiu ~ al bivalenței 61 (n. 48) ~ al identității 76, 152, 169, 178 ~ al noncontradicției 55-62, 76, 161-162 ~ al rațiunii suficiente 76, 153-156 ~ al semiozei nelimitate 49 ~ al terțului exclus 47, 76 ființa ca ~ 65-67, 130 privire ~ contemplativă 67, 114 ~ de secundă instanță 9- 10, 16, 20, 28-30, 65, 69, 103, 116, 126-128, 149, 195-196 (vezi și „joc secund“) ~ neutră sau indiferentă 11 (n. 1
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a autoarei în raport cu sursele teoretice se constată în Textul aisberg (2000). Deși în considerațiile finale adăugate la cea de-a doua ediție a volumului (2003) își așază proiectul sub o întreită influență (a lingvisticii textului, fundamentată de Eugen Coșeriu, a semiozei lui Ch. S. Peirce și a dialogismului lui Mihail Bahtin), V. nu ezită să deschidă uneori fecunde dialoguri polemice cu vocile de autoritate, semnificativă fiind, bunăoară, pledoaria privind reducerea relațiilor transtextuale propuse de Gérard Genette. Sub raport metodologic, principala miză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290596_a_291925]
-
Un alt fel de interioritate), Ana Blandiana vs Ileana Mălăncioiu studiu comparativ al scrierilor reprezentative, a celor două autoare, în contextul încadrării lor în generația șaizecistă, Literatura anticomunistă, Poezia anticomunistă, Comunismul în România, Culoare politică și cenzură, Stil, stilistică, limbaj, semioză, Duplicitate lingvistică. Într-o oarecare completare, dar și accentuare a mizei principale, este realizat, de asemenea, un studiu comparativ, între poezia Anei Blandiana și a Ilenei Mălăncioiu -, două autoare unite, nu prin palierul ideologic, în care sunt incluse de către critici
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Provinciile imaginare, Pitești, Editura Calende, 1993. Oancea, Ileana, Istoria stilisticii românești, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988. Oancea, Ileana, Elemente de stilistică aplicată, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989. Oancea, Ileana, Semiostilistica, Timișoara, Editura Excelsior, 1998. Oancea, Ileana, Poezie și semioză, Timișoara, Editura Marineasa, 1999. Pautrat, Bernard, Versions du soleil. Figures et systèmes de Nietzsche, Seuil, Paris, 1971. Parpală-Afana, Emilia, Poezia semiotică. Promoția '80, Craiova, Editura Sitech, 1994. Parpală-Afana, Emilia, Introducere în stilistică, [Pitesti], Editura Paralela 45, [1998]. Rachieru, Adrian Dinu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
știe și care se simte copleșită de ceea ce știe". Alex Ștefănescu, Istoria, p. 398. 104 Ibidem, p. 399. 105 Vezi Interviul "Acoladei": Ana Blandiana, realizat de Ion Zubașcu, în "Acolada", nr. 13, octombrie 2008, p. 14. 106Ileana Oancea, Poezie și semioză, Timișoara, Editura Marineasa, 1999, p. 38. 107Ion Pop, Scriitori români, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1978, p. 80. 108Ibidem, p. 80. 109Totuși, conchide criticul literar, "Ana Blandiana însă nu dezamăgește ca interlocutoare. Ea rămâne poetă, chiar și când i se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
42 Simpla asemănare a stilului unui autor neomodernist nu ne poate face să afirmăm cu precizie raportarea acestuia la modernitate sau la postmodernitate, ci, mai degrabă, apropierea mai mare de unul dintre cele două curente ideologice. 43Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 36. cu referire la Poveste, a binecunoscutului autor neomodernist Marin Sorescu. 44Ibidem, p. 48, Note. 45Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică Lista lui Manolescu, I, Poezia, Brașov, Editura Aula, 2002, p. 270. 46Aluzie la strigătul expresionist blagian din Dați-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
constituire". ***, Dicțíonarul general al literaturii române, p. 295. 51Luiza Bratu, op. cit., p. 46. 52Alex Ștefănescu, Istoria, p. 402. 53Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, p. 264. 54Luiza Bratu, op. cit., p. 46. 55Nicolae Manolescu, op. cit. 56Ibidem, p. 270-271. 57Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 37. 58Nicolae Ciobanu, Ana Blandiana: Feminitate și obsesie existențială, în Panoramic, București, Editura Cartea Românească, 1972, p. 356. 59Luiza Bratu, op. cit., p. 47. 60Ibidem, p. 48-49. 61Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest, Bucuresti, Editura Eminescu, p. 51. 62Ibidem, p. 49
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
văd cu ochiul liber". 67Luiza Bratu, op. cit., p. 52. 68Marco Cugno, art. cit., p. 141. 69Ibidem, p. 141. 70Ibidem, p. 141. 71Luiza Bratu, op. cit., p. 53. 72Julia Kristeva, Histoires d'amour, Paris, Editions Denoël, 1983, apud. Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 36. 73Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 36. 74Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, p. 271. 75 ***, Literatura română contemporană, p. 622. 76Luiza Bratu, op. cit., p. 54. 77***, Dicționarul general al literaturii române, p. 295. 78Nicolae Ciobanu, Ana Blandiana: Feminitate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
p. 52. 68Marco Cugno, art. cit., p. 141. 69Ibidem, p. 141. 70Ibidem, p. 141. 71Luiza Bratu, op. cit., p. 53. 72Julia Kristeva, Histoires d'amour, Paris, Editions Denoël, 1983, apud. Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 36. 73Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 36. 74Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, p. 271. 75 ***, Literatura română contemporană, p. 622. 76Luiza Bratu, op. cit., p. 54. 77***, Dicționarul general al literaturii române, p. 295. 78Nicolae Ciobanu, Ana Blandiana: Feminitate și obsesie existențială, în Panoramic, București, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Literatura română contemporană, p. 622. 98***, Literatura română contemporană, p. 623. 99Ibidem, p. 622. 100Luiza Bratu, op. cit., p. 80. 101Ibidem, p. 75. 102Daniel Dimitriu, Reabilitarea ideii: Ana Blandiana, în "Convorbiri literare", nr. 6, 1978, p. 5. 103Ileana Oancea, Poezie și semioză, p. 37. 104Luiza Bratu, op. cit., p. 77. 105Diana Tâlvâc, op. cit., p. 5. "Vitalismul exuberant se bazează pe aspirația eului liric spre integrarea în primordialitatea elementelor, căutându-și propriul sens, iar dorința de a tinde spre individualitate produce sinestezia senzualității între
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
descrie în ce consistă deriva hermetică: Caracteristica principală a derivei hermetice ni s-a părut a fi abilitatea necontrolată de a aluneca din semnificat în semnificat, din asemănare în asemănare, de la o conexiune la alta. Contrar teoriilor contemporane ale derivei, semioza hermetică nu afirmă absența unui semnificat universal, univoc și transcendental. Ea asumă că orice admițînd că tainica legătură retorică ar fi izolată poate trimite către orice altceva, tocmai pentru că există un subiect transcendent puternic, Unul neoplatonician. Acesta fiind principiul contradicției
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
determinare posibilă, și deci, în același timp Tot, Nimic și Sursă Indicibilă a Oricărui Lucru acționează astfel ca orice lucru să se conecteze la orice alt lucru, datorită unei pînze de păianjen labirintice de referințe reciproce. Astfel, se pare că semioza hermetică identifică în orice text, ca în Marele Text al Lumii, Plenitudinea Semnificatului, nu absența sa. Și totuși, această lume invadată de semnături și guvernată de principiul semnificației universale, dădea naștere unor efecte de alunecare neîncetată și de respingere a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
crea falsa impresie că tinerețea este eternă și frumusețea (frumusețea de tip Barbie) ar putea, în consecință, fi obținută în chip artificial oricând. Dar cea mai gravă consecință a cultului Barbie este "frumusețea-fetiș", pe care Baudrillard o descrie ca o semioză identitară în care artificialul devine obiect al dorinței 129. Astfel, naturalul este treptat înlocuit de artificial, care devine scop în sine și conduce la apariția unei lumi tehnologice populate de roboți și umanoizi, de organisme cibernetice masculine și feminine 130
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
asemenea ca glosarul general și bibliografia finală să se constituie într-un util auxiliar de lectură și cercetare per-sonală. Tabla de materii detaliată, bibliografiile tematice și "antologia virtuală" (reprezentată de cele mai cunoscute luări de poziții în domeniul semnului și semiozei) vor facilita o lectură reflexivă, de iradieri și rezonanțe, altfel spus un parcurs analitic și critic. Alternativele semiotice propuse de cercetarea cea mai actuală (semiotica mass-media, semiotica spațiului inter alii) și în ultimă instanță supraviețuirea semioticii prin infuzia umanului sînt
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]