97,091 matches
-
cîmpuri grele de fir metalic auriu sau argintiu, trimit deopotrivă la o austeritate geometrică, remanența cine știe cărei determinări a orizontului agrarian, și la opulența senzuală și rece a unor îndepărtate modele din apusul Bizanț. De la croială și pînă la ornamentică, de la semnul minimalist al firului de mătase și pînă la revărsările baroce de pe fote sau de pe mînecile iilor, un fapt se impune în mod indiscutabil: aceste veșminte cu o întrebunțare ieșită din comun, de multe ori unică preț de o generație, erau
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
șubrezenia poziției, o dovedește felul parșiv în care a înțeles să-și asume răspunderea pentru actele sale: în loc să-și pună scaunul la bătaie pe chestiuni de administrare a țării, o face în probleme de politică externă. Ar fi fost un semn de bărbăție dacă dl Năstase și-ar fi dat demisia pentru c-a fost incapabil să creeze cele 900 000 de locuri de muncă promise, să reducă impozitele și cotele TVA, să privaztizeze marii monștri industriali etc. în schimb, el
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
occidentală. Dl Năstase nu mai e ascultat nici în propriul partid, cum o să fie ascultat la Bruxelles?! În cealaltă tabără, Ion Iliescu are, cu siguranță, mari probleme nu cu administrarea prezentului, ci cu a moștenirii ce-o va lăsa. Toate semnele dinspre Cotroceni arată că președintele nu e absolut deloc dispus să abandoneze frâiele puterii. Nici acum, nici în viitor. Mai relaxat, dar și mai ferm ca niciodată, Ion Iliescu se încăpățânează să rămână omul numărul unu al republicii. Oricâtă putere
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
reală deține Adrian Năstase, ea nu valorează nimic pe lângă puterea simbolică manipulată de Ion Iliescu. încercarea jalnică a premierul de a da o lovitură de imagine prin "retrogradarea" lui Iliescu pe locul al patrulea în preferințele românilor nu e un semn de inteligență politică, ci de disperare. E regretabil că acest lucru s-a produs cu complicitatea IMAS, un institut de sondaje care se bucura de oarecare respectabilitate. Ața albă e prea vizibilă pentru a înșela pe cineva. După cum vizibilă e
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
supralicitare barocă sunt ilustrațiile, inspirat integrate grafic, tipărite pe foiță de calc. Preluate din cele mai diverse surse și grele de conotații erudite, ele au darul mai mult de a epata decât de a ilustra propriu-zis. Autorul le pune sub semnul provizoratului și lasă astfel cititorului inițiativa unei mai bune alegeri de imagini. Problema, însă, nu stă în aceea că ele nu sunt relevante, ci dimpotrivă, în faptul că depășesc cu mult conotațiile textului, minimalizându-l. Misterul morții lui Osiris, Craniul
Cervantes resuscitat by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14716_a_16041]
-
feminitatea după ce cunoaște întîmplător un tînăr (mai tînăr decît ea) negustor de cărți. începutul filmului, precum și al relației celor doi, plutește parcă într-o atmosferă suavă de nevinovăție oarecum adolescentină; începutul filmului, precum și al relației celor doi, se situează sub semnul forțelor naturii (o furtună ce-i face să se întîlnească, de altfel într-un mod cam forțat și livresc) și al mottoului "trăiește clipa". Prin contrast finalul se află sub semnul responsabilității adulte însă în egală măsură forțat, dacă nu
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
filmului, precum și al relației celor doi, se situează sub semnul forțelor naturii (o furtună ce-i face să se întîlnească, de altfel într-un mod cam forțat și livresc) și al mottoului "trăiește clipa". Prin contrast finalul se află sub semnul responsabilității adulte însă în egală măsură forțat, dacă nu chiar frizînd incredibilul cu iz demonstrativ-didactic. între furtună și plata pentru greșelile înfăptuite se derulează însă o poveste oarecare, cu episoade previzibile lipsite de orice tensiune psihologică potrivită altminteri subiectului abordat
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
la superioritatea conceptului de bărbat, sublimat în substantivul masculin "poem". Tranzitată în "poem", poezia își arogă virtuțile ambelor sexe, în sensul că masculinul o nutrește cu materia existențială, generatoare, iar femininul cu materia contemplativă, receptoare. Rolurile par împărțite echitabil, sub semnul nostalgiei masculinului "pur", pe cît de rîvnit, pe atît de neatins: "POEMUL -/ el este singurul bărbat adevărat,/ el lasă cuvintele să danseze singure.// El îmi spune: tu - te duci la editură/ și scrii poezii/ le îmbraci cu rochia ta!/ Eu
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
lucrările lui mai recente. Conservînd atît mitologia, cît și tipologia artei sale din ultimele două decenii, pictorul a făcut încă un pas important către dematerializarea picturii și către spiritualizarea mesajului prin substituirea pastei și a tușei cu linia pură, cu semnul plastic dus aproape de limita transparenței. Acest hieratism extrem care, în mod evident, camuflează un imaginar debordant și o enormă foame de spectacol, își depășeșete, în album, datele sale enunțate și, prin cumul, redescopră bucuria barocă a revărsărilor de semne, de
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
cu semnul plastic dus aproape de limita transparenței. Acest hieratism extrem care, în mod evident, camuflează un imaginar debordant și o enormă foame de spectacol, își depășeșete, în album, datele sale enunțate și, prin cumul, redescopră bucuria barocă a revărsărilor de semne, de forme și de mesaje. Puse așadar alături, într-o ordine pe care Ilfoveanu însuși o stabilește, imaginile refac, prin discurs, exact acea dimensiune pe care pictorul o ascunde cu multă abilitate. Dar dincolo de locvacitatea imaginilor însele, de voluptățile exilate
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
curge cu o maximă fluență, ea descrie forma prin propria sa dinamică, iar precizările nu se fac prin insistențe și reveniri, ci prin reverberații ale traseelor inițiale. Volumele moi și aeriene se nasc prin comentarii succesive, prin multiplicări ale aceluiași semn, asemenea cercurilor concentrice pe suprafața unei ape. Aceste vibrații și replicări dau senzația spontaneității și a unei mari libertăți, ceea ce, alături de siguranța și de fluența conturelor mari, reprezintă un interesant amestec de spontaneitate și de precizie, de reverie și de
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14755_a_16080]
-
Marină Constantinescu Nu Știu de ce, dar de o vreme încoace leg traseele și întîmplările zilnice de semne, de semnificația întîlnirilor, de suma coincidentelor care scoate la iveală o mică perla lucrata cu migala în mine, în interiorul meu, fără știința mea. Abia cînd o zăresc, descopăr în transparență ireala miracolul facerii ei, lumina care imi arată partea necunoscută
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
al piesei, nu-i explorează și nu-i exploatează ambiguitatea, minimalizează raportul dintre aparență și esență în jurul căruia se organizează de fapt neîntrerupta goană a personajelor unul după altul, goană ce reprezintă principiul însuși de coeziune a textului. Sunt oarecari semne că Ion Sapdaru a încercat, cel puțin parțial, să-și susțină scenic ideea expusă în caietul de sală. S-a străduit să surprindă ingeniozitatea și caleidoscopia situațiilor, verva dialogului (pe unii interpreți s-ar fi cuvenit să-i tempereze atunci când
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
cât toate zilele? Mai grav: cum pot azi voci ale societății civile să se alăture corului anti-OTV când n-a trecut nici o lună de când trei străluciți reprezentanți ai acesteia, Gabriel Andreescu, Dan Petrescu și Marius Oprea, n-au dat nici un semn de icter mecanic provocat de prezență alături de marele maestru al, citez, "antisemitismului, xenofobiei și calomniei"? Lucrurile sunt încurcate rău de tot, dar ele sunt încurcate pentru că la nivelul societății românești nu există nici urma de demnitate. Ne complacem în cele
Antisemitismul fara antisemiti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14762_a_16087]
-
partidele parlamentare de azi, dacă ar trebui să le îndeplinească pe toate. Nu e prima oară cînd Parlamentul ticluiește legi ca și cum membrii celor două Camere s-ar fi încuiat pe dinăuntru și ar fi aruncat cheia. Actuala clasă politică dă semne tot mai primejdioase că vrea să se eternizeze și că în acest scop nu mai contează culoarea politică. Și cu cît sondajele de opinie vor arăta că alegătorii sînt tot mai puțin interesați de oferta partidelor existente, cu atît trebuie
Bani publici pentru legea partidelor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14759_a_16084]
-
în zbor. Când am adus-o la loc, ochii îmi căzură pe pagina subliniată cu un creion albastru. De astădată însă nu era subliniat decât un singur cuvânt pe care il deslușii anevoie: Mrkrgnaô!... - cu o liniuța de dialog înainte, semn că vorbea o persoană. Până să mă lămuresc, Jeff începu să râdă cu poftă. Era pisică lui Bloom. Așa făcea ea când Bloom gătea, prepară ceaiul, punea de friptură... Știam cum fac pisicile în toată literatura lumii, ce naiba, măi citisem
Reflexe pariziene VII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14773_a_16098]
-
cotați ca cei mai importanți din perioada postbelică. Deși miza afirmată a cărții este semnalarea cîtorva dramaturgi de valoare, "a căror operă (nu în totalitate) rezistă la proba timpului", grila lui azi e prea puțin utilizată în aceste lecturi, singurele semne ale unei alte perspective fiind observațiile despre încercările de păcălire a vigilenței cenzorilor sau despre conformările la tezismul epocii. Cei patru autori aleși, Horia Lovinescu, Teodor Mazilu, Marin Sorescu și D. R. Popescu, sînt diferiți, nu numai la nivelul formulelor
Recapitulări, nu revizuiri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14789_a_16114]
-
O tristă faimă supraviețuise omului pătat de sînge ce nu fusese văzut rîzînd niciodată. La veneticul acesta necunoscut, despre care se zvonea că nu își destăinuia obîrșia că ar fi fost prea joasă, se întrevedeau tocmai dinpotrivă, trupește și sufletește semnele unei înalte stirpe în cădere: portul semeț și înfățișarea nobilă, trufia, cerbicia și cruzimea, lenea, sila de viață, setea de răzbunare și puterea de ură, semne ce trecu urmașilor săi carii de nu s-ar fi prigonit între dînșii, dezbinați
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
obîrșia că ar fi fost prea joasă, se întrevedeau tocmai dinpotrivă, trupește și sufletește semnele unei înalte stirpe în cădere: portul semeț și înfățișarea nobilă, trufia, cerbicia și cruzimea, lenea, sila de viață, setea de răzbunare și puterea de ură, semne ce trecu urmașilor săi carii de nu s-ar fi prigonit între dînșii, dezbinați toată vremea, ar fi putut încă dura o casă puternică și vestită". Înd descoperă în cel mai împodobit salon al casei lui Pașadia portretul străbunicului acestuia
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
Pașadia în acel moment nu ar avea sens. Relatarea de la începutul romanului e prin urmare un caz tipic de prolepsă internă. Se vede de altfel că portretul trupesc și sufletesc al armașului e citit de Povestitor în bună parte după semnele portretului din salon. Restul - e chipul lui Pașadia, căci stirpea coborîtoare din armaș, ni se spune, i-a moștenit felul și firea. Cu această constatare, diferențele dintre secvența de la început și cea care ni-i aduce în față pe străbunic
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
și pe primul dintre Măgureni așa cum i-l prezintă Povestitorul, după chipul apusean al lui Pașadia, atunci Bergami va suna occidental, dar nu fals, căci surpriza sonoră e anticipată vizual. Prima imagine a lui Pașadia în roman e interpretarea, citirea semnelor de pe chipul său de către povestitor: "Ce frumos cap avea totuși! într-însul ațipea ceva neliniștitor, atîta patimă înfrînată, atîta trufie aprigă și haină învrăjbire se destăinuiau în trăsăturile feței sale veștede, în cuta sastisită a buzelor, în puterea nărilor, în
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
o pînză a Renașterii italiene. Că e vorba de un portret apusean, confirmă imediat Povestitorul în fragmentul deja citat ("De o sobră eleganță... rămăsese apusean"). Putem, cu oarecare îngăduință, privi pasajul acesta tot ca o prolepsă. Portretul conturat de citirea semnelor chipului apare ceva mai încolo, dar chipul e cel al străbunicului, în secvența care, la rîndu-i, o anticipează după cum am văzut, pe cea din salonul împodobit. Să reluăm textul, odată cu precizarea că el pare o interpretare a semnelor de pe fața
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
de citirea semnelor chipului apare ceva mai încolo, dar chipul e cel al străbunicului, în secvența care, la rîndu-i, o anticipează după cum am văzut, pe cea din salonul împodobit. Să reluăm textul, odată cu precizarea că el pare o interpretare a semnelor de pe fața primului Măgurean, așa cum l-a văzut Povestitorul în portretul din salon și cititorul încă nu-l cunoaște: se întrevedeau tocmai dinpotrivă, trupește și sufletește semnele unei înalte stirpe în cădere: portul semeț și înfățișarea nobilă, trufia, cerbicia și
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
salonul împodobit. Să reluăm textul, odată cu precizarea că el pare o interpretare a semnelor de pe fața primului Măgurean, așa cum l-a văzut Povestitorul în portretul din salon și cititorul încă nu-l cunoaște: se întrevedeau tocmai dinpotrivă, trupește și sufletește semnele unei înalte stirpe în cădere: portul semeț și înfățișarea nobilă, trufia, cerbicia și cruzimea, lenea, sila de viață, setea de răzbunare și puterea de ură...". Știm deja că primul și ultimul dintre Măgureni seamănă pînă la indistincție. Mai înainte de a
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
de ură...". Știm deja că primul și ultimul dintre Măgureni seamănă pînă la indistincție. Mai înainte de a vedea aceasta în salonul casei lui Pașadia, către sfîrșitul romanului, cititorul are șansa de a întrezări asemănarea în aceste două portrete, ale căror semne par a trăda aceeași fire. Și totuși. O mare parte a portretului lui Pașadia de la început se regăsește în primul portret al străbunicului, dar nuanțe de cuvinte fac din ultimul altceva decît chipul urmașului: cerbicia și cruzimea, lenea, semeția... Suficiente
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]