461 matches
-
melodice în crearea stării emoționale. Este un elogiu adus concepției de „linie în sine”, elementului ornamental ce se dorește absolvit de orice semnificație plastică. Numai astfel, potrivit concepției debussyiste, natura abstractă a ornamentelor va oferi posibilitatea unei multitudini de imagini semnificante, a acelei plurivalențe de interpretări declanșate la nivelul mental al auditorului. Prin juxtapunerea armonioasă și abundentă a motivelor decorative, Debussy vizează obținerea unui efect psihologic, în care ornamentația muzicii sale să declanșeze jocul capricios al corespondențelor imaginative, acel potențial latent
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
constituie modalitatea de acordaj la diferență de semiton a celor două partide ale orchestrei, fapt ce determină crearea unui efect sonor de ușor dezacordaj. Opțiunea denominativă - Pagodes - joacă rolul unui titlul generic, o simplă imagine convențională menită să declanșeze asocieri semnificante la nivelul mental al auditorului. În același timp, procesul de decodificare a viziunii conceptuale apare facilitat în mod semnificativ de recursul lui Debussy la utilizarea unor convenții sonore ușor de identificat în natura unui pentatonism pictural, precum și în efectul acelor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
dar care, prin fenomene de condensare, constrângere, atrofie sau reducție provoacă noi fractali, adică nimic altceva decât noi limbaje, ca structuri autorepetitive, la nivel de: consonantism; avocalism; atenuare a distincției limbaj nonverbal paraverbal verbal; atenuare a distincțiilor semn semnificație sens semnificant. (C4') Perpetratorii semiotici devin și purtători de semnificație, deci semantici. (C5) Catalimbajul reprezintă o nouă formă de alfabetizare. Noul catalimbaj reprezintă așadar una dintre pietrele de temelie pentru apariția unor fenomene de turbulență comunicațională la nivel global, nu numai prin
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
vechii greci și ajunge la cercetătorii logicii simbolice, și delimitează "limbajul" de "metalimbaj". Lămurind o veche confuzie, Coșeriu afirmă că numele nu sunt multivoce în calitate de cuvinte (adică unități formate dintr-un semnificant și un semnificat), ci ca "simple cuvinte", ca semnificanți: "Două nume de Juan cu aplicare diferită au în comun numai partea fizică, și nu partea semnificativă: nu reprezintă, de fapt, același cuvânt. Pentru a folosi o distincție făcută de L. Wittgenstein, ele constituie un singur semn, dar sunt simboluri
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al numelui, "variabil în timp", care adaugă sau retrage elemente, despre calitatea numelui de a fi "catalizabil", ceea ce înseamnă că "interstițiile armăturii sale semice" pot fi umplute cu o "infinitate de adăugiri", despre respingerea naturii indiciale și pledoaria pentru caracterul semnificant al numelui, realizarea motivației fonetice, "culturale", funcția ecumenică a numelui propriu, funcția emblematică a raportului semnificant-semnificat, caracterul cratylean al numelui). În general, studiile se opun concepției semanticii clasice care nu recunoaște numelui propriu decât relația de denotație, și pledează pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sarcina criticului și a filosofului este de a restaura limbajul în puritatea sa primară, atunci când era una cu realitatea, în fapt, muncă de anamneză 64. Comunicarea, semnificația, privesc numele proprii utilizate ca nume comune, limbajul degradat; economia de limbaj înseamnă semnificant, literă moartă, "[...] scriitură pură, hieroglifică, în așteptarea descifrării, a revelării adevărului său, pe care viața subiectului i-o va acorda" (tr. m)65. Numele propriu sacru aparține istoriei sacre, pe când numele comun sau numele propriu oficial, timpului istoric. (Ceea ce amenință
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și se prăbușește odată cu mariajul său, când dobândește numele de Jeanne de Lamare; sunt semnalați o serie de termeni care alcătuiesc câmpul semantic al cuvântului marasme (în franceză, mare înseamnă mlaștină). Alternativa mlaștinii (mare) este marea (mer), cel din urmă semnificant câștigând tot mai mult teren, în detrimentul celui dintâi; voiajul în Corsica este "verificarea luminoasă a împotmolirii în mlaștina numelui"75 - (tr. m.). Pe de altă parte, sesizează Marie-Thérèse Mathet, prenumele eroinei, Jeanne, prin banalitatea sa, înlătură a priori orice mister
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
83. Întrebările la care încearcă să răspundă sunt: 1) conținutul semantic al numelor romanești rezultă printr-un decodaj prealabil sau se produce prin mișcarea scriiturii; 2) numele au sens în limbă sau doar în textul literar (sau: numele reale sunt semnificante sau acesta este privilegiul numelor de ficțiune?); 3) în materie de interpretare își impune legea lectorul sau autorul (în alți termeni, toate lecturile unui nume ficțional sunt legitime?) Autorul prezintă un topic al semanticii numelui propriu, o schemă "a celor
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cu un grad înalt de structurare formală "câtă formă reușim să recuperăm hermeneutic, atâta sens (poetic) vom face să existe"151. Pe lângă motivarea internă a numelui propriu, din interiorul sistemului lingvistic, care nu se produce între lucrul semnificat și forma semnificantă, ci prin trimitere la monemele lexicale care alcătuiesc numele/semnul lingvistic 152, există o motivare datorată contextului. Astfel, numele propriu, motivat prin intermediul sistemului primar de semne (ca geneză) și care devine arbitrar pe măsură ce își întărește funcția de individualizare, devenind un
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Adriana. Sau Împărăteasa, cum îi spunem noi"83. Strategia confuziei dintre cele două personaje feminine, A(d)riana și Adina, nu se joacă la nivelul unei dedublări cauzate de vreo asemănare fizică (deoarece ele "nu seamănă deloc"), ci vizează latura semnificantă a numelui. Adriana reproduce numele personal latin Hadrianus (fem. Hadriana), la origine un cognomen cu semnificația "de la Hadria", derivat de la toponimul Hadria 84, localitate de unde își are numele marea omonimă. Analiza etimologică a numelui 85 pune numele în legătură cu elementul arhetipal
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
valorice, atitudinale și comportamentale din mediul organizațional românesc, fixîndu-ne asupra a ceea ce convențional este denumită Regiunea de dezvoltare Vest. Metodologia angajată a fost deopotrivă cantitativă și calitativă, înțelegînd că o tem\ atît de dificilă și greu de cuprins în cadre semnificante nu poate fi studiată doar cu un instrumentar standardizat, cantitativ, precum cel furnizat de G. Hofstede. Astfel, în prima parte a cercetării am utilizat o metodologie preponderent cantitativă, organizînd o anchetă psihosociologică prin aplicarea unei probe specifice (VSM94), derulată pe
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
fi tik (deget) sau aq'wa (apă) care se regăsesc, după părerea lui Ruhlen, în 32 de familii de limbi și protolimbi. Numeroasele critici aduse teoriei lui Ruhlen au vizat îndoială că sunetele produse de om (mai exact că anumiți semnificanți) au capacitatea de a se menține neschimbate timp de zeci de mii de ani sau îndoială că exemplele date nu aparțin mai degrabă hazardului. Dar meritul lui Merritt Ruhlen rămîne incontestabil, daca acceptăm teoria monogenezei. Geneticienii sînt astăzi de acord
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
o beție de energie, ci capătă o conotație spirituală, de registru existențial superior, tărâm al bunătății și altruismului. Luminat interior, poetul se oprește și la o altă permanență decât cea natural-natală, cea a istoriei țării, cu aceeași capacitate integratoare și semnificantă. Din conștiința istoriei se desprind orizontul mai larg, perspectiva mai profundă a apartenenței la lumea lui Dumnezeu, călăuză și sens suprem. O anume spontaneitate ingenuă a lirismului, impresia de prospețime și frăgezime a percepțiilor și a expresiei, stilul frust sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
filosofii suntem încă cu un picior în vechea tematizare și limba nu-și are încă momentul ei de adevărată și absolută autonomie. Rămân celelalte două orientări, semiologia și hermeneutica-deocamdată, neunite de vreo sinteză filosofică - să jaloneze câmpul problematic al raționalității semnificante, tot așa cum făceau eleatismul sau heracliteismul -pe care le sintetizează filosofia Iui Platon - cu tematizarea a "ceea ce este", sau raționalismul și empirismul - pe care le-a sintetizat criticismul lui Kant - cu tematizarea cunoașterii. 2. Raționalitate și semn "Stăpînul al cărui
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
operațional la nivelul semnificării cuvântului. Dialectica sacrului și profanului în Occident a dat câștig de cauză operaționalului, sau, cum spune un postmodern ca Jacques Derrida, fonocentrismului și logocentrismului. Ceea ce un logos gândit mitic drept cauză primă ne propunea ca inteligibilitate semnificantă a lumii în temeiul responsabilității a fost înlocuit de inteligibilitatea pe care logica, limbaj al operaționalității umane, o propunea în temeiul determinării, a jocului cauzelor și efectelor, a diferenței dintre esență și aparență, suprafață și profunzime, origine și descendență, creator
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ei în lărgirea traductibilității, a comunicabilității culturii actuale în dialogul ei cu culturile arhaice, exotice, sau cu subculturile care o constituie. Ce este această raționalitate pentru care semnificativul este cea mai înaltă categorie, această raționalitate pe care am denumit-o semnificantă? Raționalitatea definește domeniul exercitării rațiunii. La rândul ei rațiunea trimite la gândirea abstractă, discursivă, la facultatea logică a spiritului uman caracterizată de inferențe explicite, adică de raționament. Raționalismul, curentul istoric din teoria cunoașterii, exagerează tocmai rolul acestei facultăți. El stabilește
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
o coerență cauză-efect, prin adecvarea mijloacelor la scopuri. Este semnificativul invocat de Levi-Strauss compatibil cu aceste conotații ale raționalității? Putem adică găsi un alt logos de tăria logicii din cea de a doua tematizare, care să confere lumii o inteligibilitate semnificantă? Pentru început vom spune că în discursurile oamenilor există și alte figuri decât cele logice, ale raționamentelor: tropii retoricii. Puzderia figurilor retoricii se poate restrânge la două forme fundamentale: metafora și metonimia. Să ne reamintim că, în Traumdeutung, Freud descoperise
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
care o aproximează din ce în ce mai bine. Lumea a semnificat cu mult înainte ca oamenii să înceapă să cunoască ceea ce ea semnifică și a semnificat de la început tot ceea ce omenirea poate să se aștepte să cunoască. între limbajul care apare, ca sistem semnificant, tot dintr-o dată și Lumea care îl precede, legăturile se constituie simultan și solidar. Cunoașterea este mai puțin și altceva decât această solidaritate: identificarea anumitor aspecte ale semnificantului (Lumea) cu anumite aspecte ale semnificatului (Limbajul), adică punerea în legătură a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
comunicare, prin semnificare și lucrul este numai un semn printre semne. Semnul este primordial pentru că lumea nu există decât în măsura în care există limba, iar cunoașterea este relativă la comunicare pentru că ordinea comunicării este prealabilă cunoașterii. Logos-ul lumii noastre este inteligibilitatea semnificantă, întemeiată de limbă, de existența sistemelor semnificante. El se întemeiază pe 15 codaj-decodaj, metaforă-metonimie, analogii arhetipale și diferențe pertinente și totul este dat în simultaneitate. Se neagă astfel ontologia profunzimii și originii tot așa cum criticismul kantian negase mai vechea ontologie
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
un semn printre semne. Semnul este primordial pentru că lumea nu există decât în măsura în care există limba, iar cunoașterea este relativă la comunicare pentru că ordinea comunicării este prealabilă cunoașterii. Logos-ul lumii noastre este inteligibilitatea semnificantă, întemeiată de limbă, de existența sistemelor semnificante. El se întemeiază pe 15 codaj-decodaj, metaforă-metonimie, analogii arhetipale și diferențe pertinente și totul este dat în simultaneitate. Se neagă astfel ontologia profunzimii și originii tot așa cum criticismul kantian negase mai vechea ontologie a transcendenței. Se estompează opozițiile: esențial și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
tot așa cum criticismul kantian negase mai vechea ontologie a transcendenței. Se estompează opozițiile: esențial și neesențial (aparent), exterior și interior, calități primare și calități secundare, profunzime și suprafață, abstract și sensibil, origine și descendență, centru și periferie. Pentru că limba, sistemul semnificant, este de la început intersubiectivitate, comunicarea are efectul obiectivam al cunoașterii. Subiectul se estompează, dispare, pentru că se estompează, dispare obiectul-obstacol din fața lui. întrucît nu există altă origine decât un alt sistem semnificant, nu există descendență, ci numai transformări și nu mai
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
origine și descendență, centru și periferie. Pentru că limba, sistemul semnificant, este de la început intersubiectivitate, comunicarea are efectul obiectivam al cunoașterii. Subiectul se estompează, dispare, pentru că se estompează, dispare obiectul-obstacol din fața lui. întrucît nu există altă origine decât un alt sistem semnificant, nu există descendență, ci numai transformări și nu mai poate funcționa modelul istoric tradițional. Datele realului sunt simultan esențiale și aparențiale, totul este original și copie, profunzime și suprafață. Lumea devine nu o fabulă, o poveste, cum ne anunțase Nietzsche
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
modelul istoric tradițional. Datele realului sunt simultan esențiale și aparențiale, totul este original și copie, profunzime și suprafață. Lumea devine nu o fabulă, o poveste, cum ne anunțase Nietzsche - vremea marilor narațiuni a trecut, replică acum postmodernismul - ci o suprafață semnificantă. în epistemele de până la Renaștere, lumea este text. înțelesul acestei metafore din vremurile în care omul împrumuta semnificațiilor carnea și sângele său este că semnele sunt și forțe. Acum Textul este Lumea și sensul metaforei este că lucrurile, forțele au
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
comunicarea devine paradigma teoretico-metodologică pentru semnificare. Prin reducerea semnului la sistem (de fapt, se va vedea, la structură chiar), apare o contragere analitică a semanticului la sintactic și ignorarea aspectului pragmatic. Semiologia structuralistă accentuează mult pe autoînchiderea referențială a sistemelor semnificante, ceea ce generalizează cazul literaturii, sau artei la toate celelalte sisteme semnificante. Totuși, în aceste semiologii calitatea de semn, de sistem semnificant și autonomia limbii este mai pregnantă ca oriunde altundeva. 20 Pentru că în semiologia structuralismului francez, semnul are cea mai
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de fapt, se va vedea, la structură chiar), apare o contragere analitică a semanticului la sintactic și ignorarea aspectului pragmatic. Semiologia structuralistă accentuează mult pe autoînchiderea referențială a sistemelor semnificante, ceea ce generalizează cazul literaturii, sau artei la toate celelalte sisteme semnificante. Totuși, în aceste semiologii calitatea de semn, de sistem semnificant și autonomia limbii este mai pregnantă ca oriunde altundeva. 20 Pentru că în semiologia structuralismului francez, semnul are cea mai mare autonomie față de alte entități și pentru că aici își găsește maxima
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]