773 matches
-
-i confere identitate, respectiv să permită apariția unei relații de genul tip - ocurență\momentul ocurenței; descifrarea unui asemenea semn este condiționată de cunoașterea regulii. Semiologul Roland Barthes (1968) și teoreticianul în studii culturale Stuard Hall (1999) au extins conceptele de semnificant și semnificat pentru a include "conotația" și "denotația". Denotația este semnificația directă, specifică și literară pe care o putem obține dintr-un semn. Ea este o descriere sau o reprezentare a semnificatului. Conotația este semnificația invocată de către obiect și arată
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
etc. Pare aproape superflu să spunem că scopul procesului de semnificare este acela de a determina semnificațiile, adică setul de înțelesuri ale unui mesaj. În procesul atribuirii de semnificații, esențială este identificarea semnificatului (conceptului) pe baza unor indici oferiți de semnificant, adică de semn. Moriarty (2005) insistă asupra faptului că pentru a construi semnificația este nevoie de mai mult decât să definim un cuvânt sau să descifrăm un cod, mai ales în cazul imaginilor vizuale. Este vorba de un proces complex
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
descoperit duce la un altul, care la rândul său, pe baza unor semnificații și deosebiri, duce la un altul mai departe. În accepțiunea lui Jaques Derrida, procesul constă în aceea că fiecare semnificat se transformă la rândul său într-un semnificant pentru alt semnificat. De exemplu: Aston Martin -> mașină de lux -> James Bond -> agent secret. 2.Abducția- Altă abordare a procesului semnificării presupune analizarea tipului de activități mentale implicat în atribuirea de sens ca un efort complex al inferenței. Această abordare
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
Pentru că recipientele din sticlă erau prea fragile, în 1746, John Roebuck a fost primul care a încercat reacția în unele mai rezistente de plumb. După 1793, Nicolas Clément-Désormes și Charles Bernard Désormes au descoperit că utilizând aerul, salpetrul era redus semnificant în volum, așadar metoda camerelor de plumb putea fi utilizată industrial. Acest lucru a fost particular pentru anul 1789 când a fost descoperit de Nicolas Leblanc și aplicat în 1791 pentru producția carbonatului de sodiu. Procesul a fost îmbunătățit de
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
celor mai importante figuri de stil se ține seamă de gradul lor de complexitate și de relațiile care se stabilesc între ele. Figurile de stil pot fi definite drept cuvinte sau grupuri de cuvinte (expresii) ce modifică raporturile firești dintre semnificant și semnificat. Modificarea este înregistrată ca o deviere de la modul curent, „normal” în care se realizează corespondența dintre obiectul desemnat și cuvântul ce-l denumește. Aliterația constă în repetarea consoanelor sau silabelor inițiale Asonanța constă în repetarea unor vocale cu
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
F). La această temperatură apa înghețată nu se evaporă, astfel încât atmosfera este aproape lipsită de vapori de apă. Ceața din atmosferă contribuie la anti-efectul de seră al satelitului, reflectând lumina solară înapoi în spațiu, ceea ce face ca suprafața să fie semnificant mai rece decât atmosfera superioară. Satelitul recepționează doar aproximativ 1% din cantitatea de lumină solară pe care o primește Pământul. Norii lui Titan, probabil compuși din metan, etan sau alte substanțe organice simple, sunt împrăștiați și variabili, presărați prin ceața
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
din rame roșii, / Pierzând din pitoresc și din văpăi, / Și-ajunge-acolo unde sunt strămoșii. // Cred că se află spre bunici acum, / Cutremurându-i, legânându-i încă, / Și mai adânc, la reci oglinzi de fum, / Spre o familie și mai adâncă." («Ezitarea»). Revolta "semnificantului" împotriva "semnificatului," ori a "semnificatului" împotriva "semnificantului" în poezia lui Adrian Păunescu este semnalată de criticul Eugen Simion chiar din „buchetul ultrasentimentelor”: «...pentru Adrian Păunescu lucrurile, ca și cuvintele, sunt prea strâmte. El crește repede și haina logicii normale rămâne
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
din văpăi, / Și-ajunge-acolo unde sunt strămoșii. // Cred că se află spre bunici acum, / Cutremurându-i, legânându-i încă, / Și mai adânc, la reci oglinzi de fum, / Spre o familie și mai adâncă." («Ezitarea»). Revolta "semnificantului" împotriva "semnificatului," ori a "semnificatului" împotriva "semnificantului" în poezia lui Adrian Păunescu este semnalată de criticul Eugen Simion chiar din „buchetul ultrasentimentelor”: «...pentru Adrian Păunescu lucrurile, ca și cuvintele, sunt prea strâmte. El crește repede și haina logicii normale rămâne prea mică pentru al imaginației sale trup
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
Halley a descoperit mișcarea proprie a „stelelor fixe” cunoscute până atunci după ce a comparat diverse măsurători contemporane astrometrice cu cele date în lucrarea "Almagest" a lui Ptolemeu. S-a observat că stelele luminoase Aldebaran, Arcturus și Sirius s-au mutat semnificant, ultima având o deplasare de 30 minute de arc (cam cât diametrul Lunii) spre sud-est în 1800 de ani. În 1868, Sirius a devenit prima stea a cărei viteză a fost măsurată. William Huggins a examinat spectrul acestei stele și
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
bărbătească a lui Adam. "Poezia pură" în accepțiunea barbiană se vrea "holo-cântec", ori "cântare a Genezei", a întregului cosmos. În "Operele imperfecte" (1979), Nichita Stănescu a publicat și poezia "Evocare", surprinzând un aspect fundamental al esteticii stănesciene, "revolta sublimă a semnificantului împotriva semnificatului", modul în care "semnificantul" „atrage“, „naște“ "semnificatul", ori - după cum ne încredințează în alt context chiar poetul - "chipul decurgerii materiei din Cuvânt". În "Evocare", e vorba despre proaspăt-născuta Poezie, identificându-se în iubirea absolută a protagonistului liric: «Ea era
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
în accepțiunea barbiană se vrea "holo-cântec", ori "cântare a Genezei", a întregului cosmos. În "Operele imperfecte" (1979), Nichita Stănescu a publicat și poezia "Evocare", surprinzând un aspect fundamental al esteticii stănesciene, "revolta sublimă a semnificantului împotriva semnificatului", modul în care "semnificantul" „atrage“, „naște“ "semnificatul", ori - după cum ne încredințează în alt context chiar poetul - "chipul decurgerii materiei din Cuvânt". În "Evocare", e vorba despre proaspăt-născuta Poezie, identificându-se în iubirea absolută a protagonistului liric: «Ea era frumoasă ca umbra unei idei - / a
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
la o teorie a referinței destul de simplistă și care a fost discreditată de multă vreme. Conform acesteia, iluzia referențială s-ar produce prin coluziunea dintre semn și referent (având ca pandant expulzarea semnificatului), realizându-se deci o trecere nemediată, de la semnificant la referent, fără nici o intervenție a semnificatului. De prisos să mai precizăm că, până și într-o asemenea accepțiune, referința reintră în joc, chiar în momentul în care este negată, ca o condiție necesară a actului negării. Cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Dar pentru cei care vorbesc ebraica, «Shoah» este la fel de inadecvat. Termenul apare în Biblie de mai multe ori. El semnifică «distrugere», «catastrofă», «nimicire», poate fi vorba de un cutremur, de un potop, de un uragan (...) Pentru mine, «Shoah» era un semnificant fără semnificat, o proferare scurtă, opacă, un cuvânt de nepătruns, incasabil.” Numai că acest cuvânt perceput de cel care l-a pus în circulație ca un fel de interjecție intraductibilă a devenit, în numeroase limbi, „chiar numele evenimentului în singularitatea
Anti-filmul despre indicibil by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5925_a_7250]
-
Cu următorul adaos, de-o prețiozitate abstractizantă care nu e cîtuși de puțin de natură a explicita eteroclita conexiune: "metoda lui Nichita Stănescu, în consens cu aceea bacoviană, situează actul poetic în interstițiile spațiului "prelingvistic", instaurînd viziunea tragică a traversării semnificantului de către o instanță vorbitoare, ce se afirmă nu în discursul încheiat, ci în pulsiunea preverbală". Dacă poezia contează numai ca "fapt scriptural", ca "realitate textuală", sentimental fiind abhorat drept un factor neprielnic acesteia, cum e posibil că "numai Bacovia și
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
ins zidit și răstignit în joc", de victimă nu doar a "jocului" estetic, ci și al celui cosmic. Înciudarea sa morală sporește la rîndu-i pe seama celei lirice, căci una o îngroașă pe cealaltă. Apare un cerc închis al semnificatului și semnificantului ce se întrepătrund în chip inextricabil. Astfel, spre a impresiona, concretul devine și mai... concret (în fond este reliefată ideea de concret), după cum un text s-ar sprijini pe ilustrații menite a-i ajuta înțelegerea. Autorul se simte încolțit de
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
vitezei de către masa particulei. Relația dintre "principiul de nedeterminare", "simetria timpului" și versurile eminesciene rămâne o ipoteză nedemonstrată. O serie de imprecizii provin din lectura lui Saussure prin Derrida. Caracterul arbitrar al semnului vizează, la Saussure, relația între semnificat și semnificant în genere, și nu doar aspectul particular al relației semn grafic cuvânt rostit (care-l interesează în mod special pe Derrida). Cele mai numeroase confuzii se datorează lecturii fragmentare a lui Derrida, cunoscut numai pe baza capitolului tradus în antologia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sociale... o vom numi semiologie (de la grecescul semeion, «semn»). Ea ne va învăța în ce constau semnele și ce legi le conduc” (apud Mattelart, Mattelart, 2001, p. 66). Saussure se va concentra în întregime asupra semnului, definit ca raport între semnificant (ansamblu de sunete)/semnificat (concepte). ¬ Structuralismul. Structuralismul concepe comunicarea ca un ansamblu de reguli care preexistă individului și sunt preluate de către acesta; ca exponent al curentului structuralist, Claude Lévi-Strauss vedea necesitatea obiectivității înregistrării unor date ca primând asupra impactului pe
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
un sistem ai cărui termeni sînt solidari și în care valoarea unuia din termeni rezultă din prezenta simultană a celorlalți"52. Saussure și-a organizat gândirea în jurul a două principii de bază: natură arbitrară a semnului și natura lineara a semnificantului. Cuvântul (semnul lingvistic) implică o conexiune între semnificant (imaginea acustică, respectiv sunetele vorbirii) și semnificat (conceptul pe care aceste sunete îl activează în mintea noastră). Lingvistul elvețian definește imaginea acustică, nu ca pe un sunet fizic, ci ca pe o
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
în care valoarea unuia din termeni rezultă din prezenta simultană a celorlalți"52. Saussure și-a organizat gândirea în jurul a două principii de bază: natură arbitrară a semnului și natura lineara a semnificantului. Cuvântul (semnul lingvistic) implică o conexiune între semnificant (imaginea acustică, respectiv sunetele vorbirii) și semnificat (conceptul pe care aceste sunete îl activează în mintea noastră). Lingvistul elvețian definește imaginea acustică, nu ca pe un sunet fizic, ci ca pe o imprimare psihologică a sunetului. Legătură dintre semnificant și
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
între semnificant (imaginea acustică, respectiv sunetele vorbirii) și semnificat (conceptul pe care aceste sunete îl activează în mintea noastră). Lingvistul elvețian definește imaginea acustică, nu ca pe un sunet fizic, ci ca pe o imprimare psihologică a sunetului. Legătură dintre semnificant și semnificat este una arbitrară, altfel spus, în cazul limbii, între semnificant și semnificat, nu există nici o relație de cauzalitate. "Legătură care unește cele două laturi ale semnului lingvistic e arbitrară, nu se bazează pe natură și afinitatea lor reciprocă
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
aceste sunete îl activează în mintea noastră). Lingvistul elvețian definește imaginea acustică, nu ca pe un sunet fizic, ci ca pe o imprimare psihologică a sunetului. Legătură dintre semnificant și semnificat este una arbitrară, altfel spus, în cazul limbii, între semnificant și semnificat, nu există nici o relație de cauzalitate. "Legătură care unește cele două laturi ale semnului lingvistic e arbitrară, nu se bazează pe natură și afinitatea lor reciprocă, ci există numai datorită limbii. Dar daca în raport cu conceptul, imaginea acustică apare
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
datorită limbii. Dar daca în raport cu conceptul, imaginea acustică apare că aleasă în mod liber, convențional în raport cu colectivitatea ea este impusă, căci nimeni nici individul, nici grupul social nu pot modifica relația care le unește. Și dacă la un semn izolat semnificantul apare că arbitrar, în cadrul sistemului limbii el este legat în variate feluri de alte semnificante."53 Liantul dintre semnificant și semnificat fiind dat de un semn, în baza faptului că aceștia (semnificantul și semnificatul) diferă de ceilalți din proximitatea lor
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
impusă, căci nimeni nici individul, nici grupul social nu pot modifica relația care le unește. Și dacă la un semn izolat semnificantul apare că arbitrar, în cadrul sistemului limbii el este legat în variate feluri de alte semnificante."53 Liantul dintre semnificant și semnificat fiind dat de un semn, în baza faptului că aceștia (semnificantul și semnificatul) diferă de ceilalți din proximitatea lor, reprezintă evidență pentru aceea că limba este un sistem având termeni cu funcționare solidara și bazată pe raporturi antinomice
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
le unește. Și dacă la un semn izolat semnificantul apare că arbitrar, în cadrul sistemului limbii el este legat în variate feluri de alte semnificante."53 Liantul dintre semnificant și semnificat fiind dat de un semn, în baza faptului că aceștia (semnificantul și semnificatul) diferă de ceilalți din proximitatea lor, reprezintă evidență pentru aceea că limba este un sistem având termeni cu funcționare solidara și bazată pe raporturi antinomice. Limba fiind constituită din valori izvorâte din sistem, iar nu din concepte cu
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
i s-a adresat vorbește limba franceză. Emițătorul și receptorul trebuie să împartă un cod comun, si astfel, "o serie de coduri care va permite ca persoana să atribuie semnificație semnului"60. Codurile sunt sisteme de direcționare, care sugerează alegerea semnificanților și grupul de cuvinte corespunzător transmiterii sensurilor intenționate, în modul cel mai eficient. În atare accepție, codurile reprezintă un cadru de in-terpretare larg, utilizat deopotrivă de adresanți și de adresați pentru codificarea-decodificarea mesajelor.Comunicarea în forma ei ideală presupune că
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]