582 matches
-
în felul în care se nasc asociații semantice între nume și referent; în felul acesta, clasificările numelui au în vedere aspectul fizic, clasa socială, naționalitatea, sau identifică prin porecle și supranume. Caracterul motivat al onomasemului literar se observă la nivelul semnificării, fiind ales în virtutea împlinirii funcției indicative, aceea de nume al personajului, ca actant literar (natura motivațiilor numelui poate fi stilistică, socială, etimologică, psihologică, istorică sau culturală). În actul de construire a universului ficțional, "onomasemele acționează ca nuclee formative, catalizând forța
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tipurile de nume), "nume bogat literar/ nume nou, fără greutate literară"182. Trasarea jaloanelor unei poetici a numelui propriu, o onoma-poetică pornește de la următoarele premise și are în vedere analizele făcute romanelor românești: rolul fundamental al contextului în procesul de semnificare a antroponimului, relevanța numelui în funcție de semantismul/ etimologia sa, expresivitatea sonoră, frecvența, relația cu întregul sistem onomastic al operei (absența nominală poate avea frecvent o semnificație contextuală), posibilitatea de a vorbi de propriul idiom onomastic al fiecărui scriitor (marii scriitori au
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
încrede în spiritul dumitale de observație și în memoria dumitale? Îmi poți jura că-ți aduci aminte de tot ce s-a întâmplat astă-seară?" îl întreabă la un moment dat protagonistul pe Alessandrini. Sublinierea semnelor grafice aduce un plus de semnificare. Funcția despre care este vorba mai sus, de anamneză, de restabilire a evenimentelor scurse într-o anumită ordine ascunsă revine și aici, cu scopul de a recunoaște miracolul, hierofania. Când Alexandru Emanuel face apel la scena purtătoare de nenoroc - femeia
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
realizează fie prin etimon comun, prin sem comun, sau motivație grafică (prezența grafemului V). În această alchimie semnificațională a numelor proprii, în acest labirint semnificațional pe care îl traversează semantismul designatorului, actul numirii se coagulează în mai multe paliere de semnificare, deschise unor posibilități diferite de interpretare și valorificare. Lumea ficțională eliadescă devine inteligibilă prin prisma conținuturilor mitofore ale numelor personajelor care o pun în act. În felul acesta, devine evident felul în care țesuturile limbajului generează lumea prozei lui Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
con ver siunii onimizante funcționează o perioadă, mai lungă sau mai scurtă, atît ca apelativ, cît și ca toponim, fiind, așa cum s-a spus, apelativ în funcție toponimică. În această etapă, greu de situat în timp, onimizarea este provizorie, „dublînd“ semnificarea. Ipostaza este întîlnită frecvent în toponimia minoră, iar criteriul de selectare a reperului topic identificator îl reprezintă, de regulă, relevanța naturală și socială, dar și forța descriptivă a cuvîntului care denumește acest reper și care este, de cele mai multe ori, un
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în ce alt fel ar putea. Augustin: Este așadar greșit ce ai spus adineauri că, atunci cînd se caută ce înseamnă chiar a învăța, lucrul se poate arăta fără semne - de vreme ce vedem că nici aceasta nu se poate face fără semnificare, chiar dacă ai recunoscut că una este a semnifica, alta a învăța. Iar dacă sînt deosebite - cum este vădit - și faptul de a învăța nu poate fi arătat decît prin celălalt, reiese că în nici un fel nu se arată prin sine
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
într-adevăr, el este prins între polul cuvântului și al gestului sau, mai general, între demers și discurs. Mutația ontologică ce a dus la apariția omului, concomitentă cu apariția limbii, a deplasat tot ceea ce este omul spre cuvânt, adică spre semnificare. Chiar și operaționalitatea adaptativă a hominidelor a fost mutată în sfera semnificării, gesturile transformîndu-se în semnificanți. Starea primă de religiozitate pe care o postulează Mircea Eliade are toate caracteristicile acestei situări în semnificare a tot ceea ce constituie umanul. Experiența religioasă
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mai general, între demers și discurs. Mutația ontologică ce a dus la apariția omului, concomitentă cu apariția limbii, a deplasat tot ceea ce este omul spre cuvânt, adică spre semnificare. Chiar și operaționalitatea adaptativă a hominidelor a fost mutată în sfera semnificării, gesturile transformîndu-se în semnificanți. Starea primă de religiozitate pe care o postulează Mircea Eliade are toate caracteristicile acestei situări în semnificare a tot ceea ce constituie umanul. Experiența religioasă a înregistrat și a păstrat acest moment prim al apariției omului, moment
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ceea ce este omul spre cuvânt, adică spre semnificare. Chiar și operaționalitatea adaptativă a hominidelor a fost mutată în sfera semnificării, gesturile transformîndu-se în semnificanți. Starea primă de religiozitate pe care o postulează Mircea Eliade are toate caracteristicile acestei situări în semnificare a tot ceea ce constituie umanul. Experiența religioasă a înregistrat și a păstrat acest moment prim al apariției omului, moment în care totul semnifică. în distincțiile dintre manifestarea sacrului preponderent ca și hierofanie, respectiv, preponderent ca și cratofanie și în liniile
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în liniile pe care le deschid în prelungirea lor cele două - simbol religios și mit, prima, gândire magică și ritual, a doua -, regăsim polaritatea primă a cuvântului și gestului, a demersului și a discursului, precum și ridicarea gestului operațional la nivelul semnificării cuvântului. Dialectica sacrului și profanului în Occident a dat câștig de cauză operaționalului, sau, cum spune un postmodern ca Jacques Derrida, fonocentrismului și logocentrismului. Ceea ce un logos gândit mitic drept cauză primă ne propunea ca inteligibilitate semnificantă a lumii în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
pozitivistul secol trecut. Desigur și pozitivitatea sa a fost anturată de cunoașteri pentru care inteligibilitatea lumii se construia altfel decât prin modelul logic al determinismului cauzal. Ocultismele, ezoterismele și teozofia secolului trecut aparțin și ele contramodelului unei cunoașteri susținută de semnificare și bazată pe interpretare. Dar o astfel de inteligibilitate nu a rămas exclusiv de cealaltă parte a baricadei în raport cu discursul oficial al științei. Deja prima jumătate a secolului nostru cunoaște o răsturnare remarcabilă de poziții în istoria cunoașterii științifice. Iată
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
spus, "structurilor antropologice ale imaginarului". Dar chiar omul adult este obligat să trăiască, adică să decidă înainte de a putea cunoaște în sensul strict, operațional și modern al acestui termen. Or, cum poate el decide înainte de cunoașterea operațională, decât pe temeiul semnificării și a analogiilor pe care aceasta le susține? Desigur, în temeiul ordinii prime date de articularea semnelor limbii. Despre această ordine primă vorbește Levi-Strauss ca despre "gîndirea sălbatică", iar Foucault ca despre episteme prealabile Epocii Clasice, modernității. Este o ordine
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ocazionate de mutația ontologică produsă de apariția limbii. Pentru că un sistem semnificam cum este limba trebuie dat cu totul dintr-o dată, apariția lui înseamnă trecerea de la stadiul în care nimic nu avea semnificație la stadiul în care totul semnifică. Spre deosebire de semnificare, cunoașterea se elaborează lent și progresiv. Există un decalaj între momentul când Universul începe dintr-o dată să semnifice, Lumea devine dintr-o dată semnificativă, devine adică 14 Lume, și momentele succesive ale unei cunoașteri care o aproximează din ce în ce mai bine. Lumea a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Cunoașterea este mai puțin și altceva decât această solidaritate: identificarea anumitor aspecte ale semnificantului (Lumea) cu anumite aspecte ale semnificatului (Limbajul), adică punerea în legătură a părților care prezintă între ele raporturi de conivență reciprocă. Procesul cunoașterii, spre deosebire de cel al semnificării, este treptat, lent și progresiv. El constă în a atribui nume și calități, în a rectifica decupaje, a proceda la regrupări, a defini apartenențe și a descoperi surse noi în sânul unei totalități închise și complementare cu ea însăși. Einstein
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cunoașterii, semnele sunt nume mai adecvate sau mai puțin adecvate, pentru lucruri, iar logos-ul este logica, ce articulează lumea, în cele din urmă, numai din forțe. A treia tematizare aduce o nouă mutație: lumea este dată prin comunicare, prin semnificare și lucrul este numai un semn printre semne. Semnul este primordial pentru că lumea nu există decât în măsura în care există limba, iar cunoașterea este relativă la comunicare pentru că ordinea comunicării este prealabilă cunoașterii. Logos-ul lumii noastre este inteligibilitatea semnificantă, întemeiată de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Pentru a putea răspunde la întrebarea: cum devine semiologia o teorie generală și centrală în noua tematizare trebuie să putem indica ce anume face din semn un obiect teoretic predominant și proeminent. Nu cultural, adică nu atât în practicile de semnificare, deși și aceasta este o problemă importantă, ci teoretic, adică sub ce axiome și în calitate de care problemă. Există două axiome care fac din semn, în principiu, un obiect sui generis: a)pansemia - totul e semn; sau: orice are o semnificație
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
b) polisemia - orice semn (obiect) poate avea mai multe semnificații (unicitatea existenței nu determină unicitatea semnificației). Cele două axiome fundamentale sunt urmate de o întrebare la fel de fundamentală: Ce este atunci semnul? Formulată, desigur, nu metafizic, ci pozitiv: care este mecanismul semnificării? Cum se concretizează aceste axiome în primele două teorii efective ale semnului, în semiotica lui C. S. Peirce și în semiologia lui F. de Saussure? La C. S. Peirce toată gândirea este - se exprimă prin - semn. Pansemia este mai clar
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
pe Saussure. Pentru ei lumea și omul nu există decât trecute prin limbaj. Toate celelalte realități sunt date numai o dată cu limba și prin limbă. Lingvistica este, uneori, mai mult chiar decât semiologia, disciplina pilot, iar comunicarea devine paradigma teoretico-metodologică pentru semnificare. Prin reducerea semnului la sistem (de fapt, se va vedea, la structură chiar), apare o contragere analitică a semanticului la sintactic și ignorarea aspectului pragmatic. Semiologia structuralistă accentuează mult pe autoînchiderea referențială a sistemelor semnificante, ceea ce generalizează cazul literaturii, sau
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și mărilor, vârfurilor și prăpăstiilor, sunt asemănătoare, dar nu identice și la fel stau lucrurile și cu meridianele și paralelele imaginare instalate de ordinea limbii. Cealaltă față a acestei concepții asupra limbii este clarificată de noua înțelegere a relațiilor dintre semnificare și desemnare. Celelalte două tematizări anterioare vedeau în limbă instrumentul unei desemnări. în perspectiva accentului tematic pe ceea ce este sau pe ceea ce putem cunoaște, limba apare numai ca instrumentul lipsit de autonomie al desemnării unor lucruri deja date sau al
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
trebuie constatată mai întîi ca existență a semnificațiilor în limbă, înainte de a ne întreba dacă astfel de fiinduri -cărora le pot corespunde semnificațiile date în limbă - există sau nu în lumea experienței fizice. Prin urmare noua tematizare răstoarnă raportul dintre semnificare și desemnare: sistemul limbii este cel care produce semnificarea, iar desemnarea, cât și comunicarea în general, sunt posibilități care rezultă și sunt deschise de semnificare. Prioritatea semnificării față de desemnare susține autonomia limbii față de existență și cunoaștere și contestă ideea potrivit
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
limbă, înainte de a ne întreba dacă astfel de fiinduri -cărora le pot corespunde semnificațiile date în limbă - există sau nu în lumea experienței fizice. Prin urmare noua tematizare răstoarnă raportul dintre semnificare și desemnare: sistemul limbii este cel care produce semnificarea, iar desemnarea, cât și comunicarea în general, sunt posibilități care rezultă și sunt deschise de semnificare. Prioritatea semnificării față de desemnare susține autonomia limbii față de existență și cunoaștere și contestă ideea potrivit căreia limba ar fi un simplu instrument. 28 29
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
limbă - există sau nu în lumea experienței fizice. Prin urmare noua tematizare răstoarnă raportul dintre semnificare și desemnare: sistemul limbii este cel care produce semnificarea, iar desemnarea, cât și comunicarea în general, sunt posibilități care rezultă și sunt deschise de semnificare. Prioritatea semnificării față de desemnare susține autonomia limbii față de existență și cunoaștere și contestă ideea potrivit căreia limba ar fi un simplu instrument. 28 29 6. Sursele lingvistice ale semiologiilor structuraliste Evoluția ulterioară a lingvisticii structurale nu a adus numai extinderi
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sau nu în lumea experienței fizice. Prin urmare noua tematizare răstoarnă raportul dintre semnificare și desemnare: sistemul limbii este cel care produce semnificarea, iar desemnarea, cât și comunicarea în general, sunt posibilități care rezultă și sunt deschise de semnificare. Prioritatea semnificării față de desemnare susține autonomia limbii față de existență și cunoaștere și contestă ideea potrivit căreia limba ar fi un simplu instrument. 28 29 6. Sursele lingvistice ale semiologiilor structuraliste Evoluția ulterioară a lingvisticii structurale nu a adus numai extinderi, creșteri și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
atribuindu-le vorbirii, toate faptele de limbă care nu servesc comunicării și sunt non-pertinente. Explicitarea caracterului de cod al limbii o detașează pe aceasta o dată mai mult și mai net de reprezentare, pentru a o situa în domeniul diferit al semnificării. Aplicând această definire a limbii domeniului lor, școala fonologică -ai cărei reprezentanți au fost: R. Jakobson, S. Karcevsky și N. S. Trubețkoy - decelează între toate manifestările fonice ocazionate de vorbire numai pe cele care contribuie la orientarea auditoriului spre semnificația
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
alegem perspectiva funcției-semn, 34 fie că o alegem pe aceea a sistemului, adică a semioticii respective, substanța, fie din planul expresiei, fie din planul conținutului, rămâne substanță și pentru o altă formă din planul expresiei sau conținutului altui sistem de semnificare. Formalizată și, deci, mai clară; această aserțiune arată astfel: fie E planul expresiei, C planul conținutului, R relația dintre ele; sistemnul de semnificare sau semiotica, cum spune Hjelmslev, se scrie astfel: ERC. Cele două cazuri pot fi scrise astfel: dacă
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]