625 matches
-
nouă dinamică și configurație. Cultura umanității, altădată specializată și denivelată, „predată” pe felii de specialiștii profesori, a devenit acum un „bun” disponibilizat de către oricine și în orice loc, cunoscând o „autogenerare” continuă prin felul cum este plasată, transmisă mai departe, semnificată, interpretată. Ce-i de făcut în aceste condiții? Principiile pedagogiei clasice trebuie reformulate, iar psihologia învățării trebuie să găsească alte soluții la dilemele ivite pe neașteptate. Constatăm cu uimire că ceea ce știam deja nu se mai „nimerește” cu faptele actuale
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
din Universitatea Politehnică București (director de proiect fiind prof. dr. ing. Valentin Pleșu). 5.7. Portofoliul digital În mod tradițional, prin portofoliu înțelegem o colecție din produse ale activității elevului, selectate de el însuși sau sub conducerea formatorului, structurate și semnificate didactic în mod corespunzător. Portofoliul oferă o imagine completă a progresului înregistrat de elev de-a lungul intervalului de timp pentru care a fost proiectat, prin raportarea la criterii formulate în momentul proiectării. Acesta este un fel de „jurnal de
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
o intenționalitate”. Același autor distinge două mari perioade în dezvoltarea copilului: înainte și după constituirea funcției simbolice, aceasta survenind după vârsta de 18 luni. Praxiile constructive se situează după constituirea funcției simbolice care rezultă dintr-o diferențiere între semnificante și semnificate. H. Wallon (1975) arată că activitatea motoare are două orientări. Una este îndreptată spre lumea exterioară și reprezintă activitatea cinetică, iar cealaltă contribuie la menținerea în mușchi a unei stări de tensiune ce devine elementul de bază pentru atitudini, postură
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ci că lucrul simbolizat prin «auriu» are calitățile a ceea ce este simbolizat prin «verde» (și de culoarea verde ca atare). El nu vorbește despre culorile din realitate, ci prin intermediul culorilor utilizate ca simboluri: coerența poetică privește nivelul «sensului», nu nivelul semnificatului și al desemnării.“<ref id="132">Ibidem, p. 274.</ref> Iar nivelul sensului - sau al nonsensului, dacă privim altfel același lucru - cunoaște moduri variate, poetic și ludic, moral, me tafizic, religios etc. Trebuie luată în seamă aici noua diferență pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
anume bucurie, ci înainte de toate poetul, cel care își află locul propriu acolo unde limbajul se descoperă în toată libertatea sa.<ref id="136">Ibidem, pp. 164-165.</ref> Adică acolo unde, așa cum spune Coșeriu, devine „limbaj absolut“, pură creație de semnificate, unitate nemijlocită a intuiției și expresiei. Cât privește a doua chestiune, nu știu deocamdată cum s ar putea răspunde. Într-adevăr, este posibilă exprimarea a APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 137 135. 136. ceva absurd la orice nivel al limbii? Luând
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ci că lucrul simbolizat prin «auriu» are calitățile a ceea ce este simbolizat prin «verde» (și de culoarea verde ca atare). El nu vorbește despre culorile din realitate, ci prin intermediul culorilor utilizate ca simboluri: coerența poetică privește nivelul «sensului», nu nivelul semnificatului și al desemnării.“<ref id="132">Ibidem, p. 274.</ref> Iar nivelul sensului - sau al nonsensului, dacă privim altfel același lucru - cunoaște moduri variate, poetic și ludic, moral, me tafizic, religios etc. Trebuie luată în seamă aici noua diferență pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
anume bucurie, ci înainte de toate poetul, cel care își află locul propriu acolo unde limbajul se descoperă în toată libertatea sa.<ref id="136">Ibidem, pp. 164-165.</ref> Adică acolo unde, așa cum spune Coșeriu, devine „limbaj absolut“, pură creație de semnificate, unitate nemijlocită a intuiției și expresiei. Cât privește a doua chestiune, nu știu deocamdată cum s ar putea răspunde. Întradevăr, este posibilă exprimarea a APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 137 135. 136. ceva absurd la orice nivel al limbii? Luând în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de energie (precizie, rapiditate, coordonare) 14. Educația este activitatea socială fundamentală ce marchează o succesiune de acțiuni menite să influențeze și să formeze deprinderile persoanei, să valorifice capacitățile individului și disponibilitățile creatoare ale acestuia. Termenul poate avea cel puțin patru semnificați (G. Milaret, 1982): sistem sau instrucție; acțiune exercitată de o persoană sau un grup asupra altei persoane sau altui grup; conținut educație literară, științifică, artistică, etc.; efect (foarte bună, bună, mediocră, etc.). Educația este un proces prin care se formează
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
numirii directe: „Sfera conotativă... este preferată celei denotative, vizarea permanentă a textului fiind simptomul cel mai clar de modernitate”, însă e speculată abuziv intenționalitatea auctorială („efectul grotesc scontat de autor”). „Morala fabulei urmuziene” — consideră Mircea Scarlat — stă în „renunțarea la semnificatul tradițional”. Mai puțin convingătoare sînt însă propoziții de tipul: „Urmuz sugerează falsitatea unei estetici fără a indica posibilitatea alteia” (dar ce și de ce ar trebui să „indice”?). În fapt, avangardismul este privit de Mircea Scarlat dintr-o perspectivă tradițională, organicistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
energiile necesare ca să poată acționa. • Apoi există două funcții perceptive ce au de-a face cu modul în care persoanele tind să adune informațiile ce provin din lumea externă, bazându-se pe simțuri (senzație) sau focalizându-se asupra posibilităților, a semnificatelor și a relațiilor (intuiție). • La acestea se adaugă două funcții ce caracterizează procesul decizional, în baza faptului dacă predomină tendința spre o analiză logică a lucrurilor (gândire) sau faptul cum o persoană se simte implicată (sentiment). • În sfârșit, se regăsesc
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
v. unu, 1929, nr. 19. . Tudor Arghezi - fierar al cuvîntului, În Integral, 1925, nr. 3. . Gramatică, loc. cit. . Ibidem. . Gramatică, loc. cit. . Cicatrizări (Poezia nouă), În Integral, 1925, nr. 1. . Marin Mincu notează: „Numai procesul textualizării transformă o grămadă de semnificați și semnificanți (semnele literare) Într-un sistem coerent, ce poate fi decodat apoi În semnificația lui globală care nu depinde de cutare sau cutare «sens» dat cuvintelor luate separat. În cadrul textului poetic, «sensurile» parțiale se metamorfozează Într-un hipersemantism instituit
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
serioase, Compagnon remarcă faptul că Barthes se raportează la o teorie a referinței destul de simplistă și care a fost discreditată de multă vreme. Conform acesteia, iluzia referențială s-ar produce prin coluziunea dintre semn și referent (având ca pandant expulzarea semnificatului), realizându-se deci o trecere nemediată, de la semnificant la referent, fără nici o intervenție a semnificatului. De prisos să mai precizăm că, până și într-o asemenea accepțiune, referința reintră în joc, chiar în momentul în care este negată, ca o
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și care a fost discreditată de multă vreme. Conform acesteia, iluzia referențială s-ar produce prin coluziunea dintre semn și referent (având ca pandant expulzarea semnificatului), realizându-se deci o trecere nemediată, de la semnificant la referent, fără nici o intervenție a semnificatului. De prisos să mai precizăm că, până și într-o asemenea accepțiune, referința reintră în joc, chiar în momentul în care este negată, ca o condiție necesară a actului negării. Cu alte cuvinte, cine vorbește despre iluzie, se referă implicit
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
decât un sac de grâu este semnul unui ludovic. Ce rău există în faptul că se consideră moneda semnul bogăției? Există acest inconvenient, că se crede că ar fi de ajuns să se mărească semnul pentru a se mări lucrurile semnificate și se cade în toate falsele măsuri în care ați căzut chiar și dumneavoastră când v-am făcut rege absolut. Se merge prea departe. Tot așa cum se vede în bani semnul bogăției, se vede în moneda de hârtie semnul banilor
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
acțiune”, dar mulți dintre aceștia nu au vrut să contribuie cu nimic la întocmirea lui și de aceea lucrarea „n u este ceea ce s‐a dorit”. Lucrarea începe, într‐adevăr, cu calendarul lunilor anului, pe o pagină zilele lunii și semnificați a lor religioasă, iar pe cealaltă pagină este lăsat „loc de notițe” pentru ... însemnarea faptelor bune.” Alături de luna calendaristică se află diferite spuse, culese și redactate de T. Pamfile: „Până la moarte îns eamnă până după moarte”; „A te face fericit
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ascunde, a tăinui, a camufla. Sinonime ale unei aceleiași imprecizii semantice. A nu depăși superficiul Întâmplărilor, a nu fora În adâncimea lor. A nu agresa intimitatea. A nu coborî prea adânc spre rădăcina lucrurilor. A ignora atât semnificantul, cât și semnificatul. Adică adânca lui Înrădăcinare socială. Printr-o bizară suită de transformări, intimismul a ajuns să semnifice retragerea din lume, ascunsul, secretul, ne-dezvăluirea. Se ignoră Însă că o Întreagă cultură (cea anglo-saxonă) s-a fundamentat pe valoarea axiomatică a intimității
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
definiția metaforică freudiană, Lacan îl numește caleidoscop, cutie de scrisori, cavitate de idol balinez. Pornind de la Traumdeutung (S. Freud, Interpretarea viselor), Lacan consideră transpunerea (Entstellung la Freud) principala condiție a prelucrării operate în vise: "este ceea ce numim împreună cu Saussure strecurarea semnificatului sub semnificant, mereu în acțiune (inconștientă) în discurs" (J. Lacan, 1966: 511). Se știe că nesatisfacerea impulsurilor naturale conduce la refularea lor în inconștient, ceea ce pro-voacă manifestări patologice: fobii, obsesii, lapsusuri, discontinuități de limbaj. Simptomele sînt semnificanți a căror semnificație
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cunoașterii); în ma-joritatea cazurilor este vorba de structura opozitivă binară (yin/vs/yang, terestru/vs/celest, natură/vs/cultură etc.). Fără să nege existența structurilor determinante, semiotica relevă centralitatea subiectivității umane în transmiterea/interpretarea mesajelor, substituind "structurii structurarea, limbii vorbirea, semnificatului semnificantul, enunțului enunțarea, sistemului de reguli practica semnificantă, subiectului determinat subiectul determinant" (P. Attalah, 1991: 319). Sensul structuralist era un sens al codului, sensul semiotic nu există decît pentru cineva ca sens propriu-zis existențial și contextual. Semiotica se deschide dialogului
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cu semnificat și semnificant; acești termeni au avantajul de a marca opoziția care îi separă fie între ei, fie de totalitatea din care fac parte" (CLG: 86). Semnul este deci o entitate cu două fețe: fața semnificantă (semnificant) și fața semnificată (semnificat). În esență, semiotica lui Saussure se bazează pe ideea unității semnificat/semnificant (signifié/signifiant; signified/signifier), constituind expresia adecvată (în semiotică) pentru concept/imagine acustică. Pe aceste temeiuri s-a considerat sistemul lingvistic al lui Saussure ca un "model
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
o structură susceptibilă de a fi descrisă în mod abstract și reprezentînd un ansamblu de relații" (U. Eco, 1988: 100). 3.2.2. Arbitrar și motivat. Îmbinarea semnificanților cu semnificații este o operație arbitrară (a priori și nu a posteriori). Semnificatul casă este asociat în franceză semnificantului mai-son, în engleză semnificantului house, în germană lui Haus ș.a.m.d. Uneori semnificanții pot evoca anumite sunete (onomatopei, verbe cu simbolism fonetic de tipul a vui, a scîrțîi etc., dar și aici există
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
că semnificantul depinde de libera alegere a subiectului vorbitor (vom vedea imediat că nu stă în puterea individului să schimbe ceva la un semn odată stabilit într-un grup lingvistic); vrem să spunem că el este nemotivat, adică arbitrar în raport cu semnificatul, cu care nu are nici o legătură naturală în realitate" (CLG:87). Concepția formală, nu substanțială asupra limbii exclude orice posibilitate de evocare a substanței pentru a defini semnul; or, noțiunea de arbitrar introduce în mod insidios substanța în momentul în
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
realitate" (CLG:87). Concepția formală, nu substanțială asupra limbii exclude orice posibilitate de evocare a substanței pentru a defini semnul; or, noțiunea de arbitrar introduce în mod insidios substanța în momentul în care evaluează natura relației dintre semnificantul /bou/ și semnificatul "bou". După Benveniste, lingvistul genevez s-ar referi implicit la realitate, la lucrul exclus de modelul bipolar; arbitrară nu ar fi decît relația semn/obiect, iar legătura dintre semnificant și semnificat nu ar fi arbitrară, ci necesară. Componentele semnului se
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de modelul bipolar; arbitrară nu ar fi decît relația semn/obiect, iar legătura dintre semnificant și semnificat nu ar fi arbitrară, ci necesară. Componentele semnului se află într-o per-fectă simbioză, unul îl convoacă pe celălalt și această "consubstanțialitate" a semnificatului și semnificantului asigură "unitatea structurală a semnului lingvistic". Definirea diferențială și opozițională a valorii saussuriene este consolidată de noțiunea de necesitate, perfect compatibilă cu cea de sistem. Ideea saussuriană a arbitrariului semnului lingvistic are o profundă rezonanță filosofică: ea trasează
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
descompus într-un număr limitat de elemente care sînt utilizate constant în diverse combinații. Stiința lingvisticii ar trebui să prevadă toate combinațiile posibile de elemente și condițiile realizării lor. Hjelmslev va postula existența a două categorii de substanțe: * la nivelul semnificatului substața realității extralingvistice; * la nivelul semnificantului substanța masei sonore. În ambele cazuri limba structurează substanța într-o formă: * la nivelul semnificatului organizează semnificațiile și valorile; * la nivelul semnificantului asigură sistemul sonor ne-cesar exprimării în acea limbă. Din cele 4 nivele
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
combinațiile posibile de elemente și condițiile realizării lor. Hjelmslev va postula existența a două categorii de substanțe: * la nivelul semnificatului substața realității extralingvistice; * la nivelul semnificantului substanța masei sonore. În ambele cazuri limba structurează substanța într-o formă: * la nivelul semnificatului organizează semnificațiile și valorile; * la nivelul semnificantului asigură sistemul sonor ne-cesar exprimării în acea limbă. Din cele 4 nivele: * substanța conținutului (realitatea nestructurată prin limbaj); * forma conținutului (suprapusă aproximativ semnificatului saussurian); * forma expresiei (suprapusă semnificantului saus-surian); * substanța expresiei (masa sonoră
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]