340 matches
-
poate profita de generozitatea donatoarelor e soțul meu, care-a venit cu marfa de-acasă. R.P. Repet, știu că nu vă plac citatele, dar nu rezist: „A merge în vacanță cu soția înseamnă a te duce la resta urant cu sendvișul de-acasă.“ Groucho Marx. A.R. Bună poantă. Ăștia sunt marxiștii care-mi plac: Groucho, Harpo și Lupo. Dar să-mi închei povestea. Mă rog, o fac cu un gust acru amărui. Ploaie de ironii mitocănești din partea celorlalți redactori. Și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mașinile, foj găiala oamenilor, zgomotul traficului. Simțeam în mic ceea ce aveam să simt în mare la New York, când mă trezeam dimineața. În capitală îmi plăceau teatrele de păpuși, circul și automatele Herdan-7 lei. Apăsai pe un buton de unde apăreau un sendviș și un pahar cu lapte. R.P. Vă rog să-mi faceți radiografia unei zile obișnuite din viața studentei Stein Antoinette, alias Antoaneta Ralian. Și apoi radiografia unei sesiuni de examen. Cum vă pregăteați? Toceați vârtos? Vă permiteați răgazuri? Cum era
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
așteptat în gară, ne-am cunoscut, mi-a cântat un colind pe viu, l-am ajutat să stea la adăpost în casa unor români. I-am arătat orașul, am căutat să-l pun în gardă pentru toate pericolele... Îi pregăteam sendvișuri și îi arătam magazinele unde putea vinde tablouri. A vândut vreo două la o expoziție în aer liber, dar asta nu rezolva nimic. După trei săptămâni s-a mutat într-o baracă. A scris un afiș mare cu „CERCO LAVORO
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
muncă decent. Decent înseamnă doar pâine pe masa, încălțăminte și căldură, posibilitatea de a-ți cumpăra o carte și speranța că, vreodată, vei putea să le arăți copiilor vreun muzeu cu opere de artă. Am plecat din țară cu două sendvișuri într-o punguță și cu lacrimi în inimă. Îl votasem pe Băsescu cu doi ani în urmă. Nu era vina nimănui, era lumea care mergea într-o direc ție greșită. Am luat viața de la zero, am strâns din dinți și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
asta, pe care am considerat-o o distincție, mi-a adus, printre alte avantaje, câteva mese bune și bilete gratuite la spectacolele de balet ale unei trupe caucaziene, în Parcul de Cultură și de Odihnă. Îmi mai amintesc și de sendvișurile cu brânză furate de la bufetul delegaților străini, pe care le-am putut duce acasă, adevărat banchet după șase luni de restricții alimentare cumplite, impuse populației de pregătirile și aprovizionarea datorate primirii a două mii de participanți la Festival. Mai târziu, mi
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
generozitate!... Dar ospitalitatea portugheză nu se sfârșește aici. Nici nu apucăm să ieșim bine din gară, că încep să mișune printre fotolii cărucioare cu tot felul de bunătățuri. Ospătari în alb ne întind pe tavă păhăruțe cu vin de Porto, sendvișuri și răcoritoare. Nicolae Prelipceanu îmi face cu ochiul: Oare așa au fost tratați și călătorii legendarului Expres Nord-Sud european?... Adrian Popescu pare și el excedat de aspectul retoric al întrebării. Cu toții suntem excedați. Din fuga trenului, Lisabona ne mai dăruiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ucraineni. Brr!” Zâmbesc strâmb. Întotdeauna se va găsi un termen de comparație care să te avantajeze. Nicolae Prelipceanu e necăjit că trebuie să-și târască bagajele dintr-un loc în altul, din cauza neglijenței gazdelor spaniole, dar, în cele din urmă, sendvișurile și berea bună îl înveselesc. Privită de pe mica terasă cu baldachin, unde are loc recepția de primire, exotica grădină botanică pare o oază tihnită în mijlocul deșertului de beton și sticlă care, bănuim, ne așteaptă dincolo de pereții acestei gări modernizate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru noi, birouri de schimb valutar cu cel mai avantajos curs al dolarului din câte am întâlnit până acum la Paris. VASILE GÂRNEȚ: Piațeta din fața Catedralei Notre-Dame. Lume trântită direct pe asfalt, epuizată de atâta alergătură. Două englezoaice bătrâne mănâncă sendvișuri și comentează elementele de arhitectură ale catedralei. Un pictor care face portrete, momentan fără clienți - ultimul care l-a refuzat am fost chiar eu - , intră în vorbă cu „femeile care dejunează pe asfalt” și le spune ceva despre ornamentele celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ornamentele celor trei uși de la intrare. Locul în care se află el, continuă pictorul c-un aer de cunoscător, e cel mai potrivit pentru a observa atent întreaga fațadă a edificiului. Englezoaicele îi dau dreptate și-l servesc cu un sendviș. VITALIE CIOBANU: Căile de urcuș spre cartierul Montmartre sunt înțesate de mici birturi, unul mai cochet decât celălalt, având fiecare o decorație unică și un ecleraj îmbietor. Deși celebritatea colinei i-ar putea scuti de un asemenea efort de inventivitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
încheie cântecele pe o peluză, în fața unei clădiri impozante. E Biblioteca Centrală a orașului, aproape de hotelul la care vom fi cazați. Facem o fotografie de grup, apoi mergem la un mic party unde suntem serviți, printre rafturi cu cărți, cu sendvișuri, fursecuri cu pește, calmar, bere foarte bună, turnată în cupe, și vin: alb și roșu. Lumea își developează febril lunga foame acumulată în tren. Urmează câteva speech-uri de bun sosit din partea staffului local. Aflăm câte ceva despre Dortmund - un centru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ochi și e legal să conduci o mașină pe sens interzis dacă ai o lanternă atașată în fața mașinii. - În Arizona, nu ai voie să conduci cu spatele. În Arkansas, nu ai voie să claxonezi în zone în care se consumă sendvișuri și sucuri reci după ora nouă seara * În California, femeile sunt amendate dacă sunt prinse la volan în ținute de casă și nici o mașină fără șofer la volan nu are voie să depășească 90 de kilometri la oră. - În San
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în piscină (nu aveai cum să înoți ca lumea aici, pentru că forma neregulată a bazinului nu-ți punea la dispoziție distanțe foarte mari). Apoi făcu un duș scurt și revigorant și se întoarse în cameră. Comandă room-service și își mâncă sendvișul dublu în fața televizorului, urmărind rezumatul știrilor economice. Era important să fie tot timpul la curent cu ce se mai întâmpla în lume. Pentru Nieve mai era important și să se simtă în siguranță. Acum aproape că se simțea. Avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mesaj lui Darcey să ia masa împreună. Lucrez la planul de predare a clienților, îi scrise Darcey. Întâlnire cu Lomond după-amiaza asta. Nu va fi prea fericit dacă chiulesc de la muncă pentru prânz. Treizeci de minute, răspunse Anna. Cafea și sendvișuri doar. La recepție la 12:30? Ești tiranică, tastă Darcey. Bine. Închise fereastra de mesagerie și privi la documentul în Word de pe ecran. Nu pricepea de ce lucra ea atât de mult pentru altcineva. Din câte știa, nimeni nu înșira vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
devreme. Reușiră totuși să facă rost de două scaune lângă tejgheaua de granit care se întindea de-a lungul întregului perete. Ce vrei să mănânci? întrebă Anna. —Panini cu roșii și mozzarella, răspunse Darcey. Și o cafea Americano. Anna comandă sendvișurile și se întoarse cu cafelele. Așadar, zise Darcey când Anna se așeză lângă ea. Cum a fost la Edinburgh? Pe chipul Annei înflori o expresie de mulțumire. —Grozav, spuse, iar Darcey îi putu citi ușurarea în ochi. Sunt de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pentru care costumul ăsta ar trebui să fie cu două numere mai mare. Se opri în fața unui local. Trebuia să mănânce, cu toate că asta ar fi făcut talia fustei, deja strâmtă, să pară și mai strâmtă. Intră și își cumpără un sendviș, care era proaspăt și crocant și care o înveseli imediat. Și apoi observă că localul făcea angajări. Nu pot să lucrez aici, mormăi ea pentru sine. La naiba, e un restaurant! Am venit în Londra ca să-mi fac rost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o înveseli imediat. Și apoi observă că localul făcea angajări. Nu pot să lucrez aici, mormăi ea pentru sine. La naiba, e un restaurant! Am venit în Londra ca să-mi fac rost de o slujbă ca lumea, nu ca să fac sendvișuri. Cu toate acestea, era un sendviș foarte bun. Carne de pui cu maioneză fără grăsimi și salată condimentată. Când termină, își linse degetele de firimituri și îl întrebă pe șeful restaurantului de slujbă. Barry Barnes o privi cu băgare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că localul făcea angajări. Nu pot să lucrez aici, mormăi ea pentru sine. La naiba, e un restaurant! Am venit în Londra ca să-mi fac rost de o slujbă ca lumea, nu ca să fac sendvișuri. Cu toate acestea, era un sendviș foarte bun. Carne de pui cu maioneză fără grăsimi și salată condimentată. Când termină, își linse degetele de firimituri și îl întrebă pe șeful restaurantului de slujbă. Barry Barnes o privi cu băgare de seamă. De obicei, în localul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu arăta ca o actriță sau vreo cântăreață rămasă fără slujbă (de-a lungul anilor, lucraseră la el o mulțime de artiști în devenire). Se întrebă dacă ar fi pricepută la ceva, iar ea îi zâmbi și îi spuse că sendvișul cu pui a fost minunat și că tarhonul chiar îi scotea în evidență aroma, iar el fu uluit s-o audă recunoscând acest ingredient. Mai era captivat și de zâmbetul ei larg și de sclipirea din ochii ei albaștri. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în ce naiba se băga. Ei nu îi păru rău că a acceptat, cu toate că era o nebunie. N-ar fi câștigat nici pe departe cât îi trebuia ca să-și plătească chiria în Canary Wharf și și-așa nu voia să facă sendvișuri într-un restaurant, dar nu se putu abține. Îl anunță că putea să înceapă lucrul în dimineața următoare. De fapt, îi plăcea să lucreze acolo. Munca asta practică și contactul cu clienții erau surprinzător de mulțumitoare, iar la sfârșitul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu relația ei cu clienții de la Car Crew, unde fusese întotdeauna deschisă și drăguță. Pe deasupra, lui Barry îi plăcea că era rapidă și eficientă și că clienții începeau să revină din ce în ce mai des. Îl observă în a treia săptămână. Comandă șapte sendvișuri și niște fursecuri de ovăz. —Ți-e cam foame. Ochii ei sclipiră și îi întinse punga cu mâncare. Fac cumpărături pentru echipă, se apără el. Ne punem toți mintea la contribuție pentru un proiect. Numai de-am avea vreunul minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
proiect. Numai de-am avea vreunul minte! Și a doua zi făcu cumpărături pentru echipă, deși de data asta numai pentru șase oameni. Unul dintre ei cedase presiunii, îi spuse lui Darcey. Nu putea să țină pasul. Ea îi întinse sendvișurile. Știi, n-am zis nimic ieri pentru că mă cam grăbeam, dar n-ai introdus prețurile în casa de marcat, zise el. Așa că... în fine... s-ar putea să nu fi plătit tocmai cât trebuia. —Ești scoțian, nu? îl întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
bon. Dar l-am făcut după aceea; să știi că nu-mi opresc mie banii. Nu asta am vrut să zic, doar că... Vrei să le mai calculez o dată, întrebă ea. În regulă. Îi făcu o listă cu prețul fiecărui sendviș și îi spuse totalul. —Vezi, îi arătă când termină de adunat. El ridică din umeri. —Bine, cum zici tu. —Spune-mi comanda ta pe mâine și am să-ți pregătesc bonul dinainte, îl sfătui ea. În felul ăsta n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
până să te întorci la proiectul tău. Bărbatul făcu întocmai, iar a doua zi sosi la douăsprezece și jumătate să-și ridice comanda. Cum merge proiectul? îl întrebă căutând punga de hârtie cafenie. El făcu o grimasă. —Groaznic. Dar măcar sendvișurile sunt bune. Darcey râse înmânându-i punga. —Aha! O privi cu o expresie triumfătoare. Te-am prins! Îmi ceri cu un sfert de liră mai puțin ca ieri, dar atunci am comandat exact același lucru. Fata zâmbi. Nu-i adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
rău să o lase să plece. Îi spuse că fusese una dintre cele mai bune angajate pe care le avusese vreodată. Ea îi aminti că lucra după colț și că va trece pe la el în fiecare zi ca să mănânce un sendviș, iar celor de la ProSure le va recomanda sendvișurile lui. Și-apoi se întoarse la Canary Wharf întrebându-se dacă până la urmă tot avea să fie o femeie de afaceri și dacă va lucra cu tipul ăla drăguț care îi aranjase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că fusese una dintre cele mai bune angajate pe care le avusese vreodată. Ea îi aminti că lucra după colț și că va trece pe la el în fiecare zi ca să mănânce un sendviș, iar celor de la ProSure le va recomanda sendvișurile lui. Și-apoi se întoarse la Canary Wharf întrebându-se dacă până la urmă tot avea să fie o femeie de afaceri și dacă va lucra cu tipul ăla drăguț care îi aranjase slujba, Neil Lomond. Și în final? o întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]