809 matches
-
Annunzio, Curzio Malaparte și Italo Svevo - au fost evocați separat de Umberto Saba. În paginile anume dedicate, acesta a pornit de la împrejurări concrete, în care le-a fost nu doar interlocutor, ci și martor cu un ochi scrutător. Reparcurgerea la senectute a vechilor impresii, sprijinindu- se ca de atâtea alte ori pe sugestii de derivație psihanalitică, duce la surprinderea unor nuanțe mai greu perceptibile, dînd consistență notațiilor demistificatoare și totodată pline de înțelegere pentru slăbiciunile omenești. Ecoul lor invită la reflecție
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
o servesc continuu/ un meniu mereu același la micul dejun/ la masa de prînz la cină noaptea în somn// chiar dacă o privesc ca pe o femeie necunoscută/ și mă întreb oare ce mister îmi ascunde” (Un meniu mereu același). Perspectiva senectuții se dilată spre a descrie un arc supraindividual. La un capăt al său se află melancolia ancestrală, transcrisă cu resignare: „Sfînta familie/ stă noaptea la taifas/ pe prispa unei case vechi/ întrun sat din banat/ străbunicii bunicii părinții/ își trec
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
Dintre umaniștii trăitori în epocă, Bembo s-a apropiat de Pico della Mirandola, cu care a întreținut o vie corespondență, numai că rolul de fecundare a spiritului tot femeile lau avut. După Lucrezia Borgia și Morosina, Bembo se îndrăgostește la senectute de Elisabetta Massola, născută Querini, o aristocrată venețiană al cărei farmec îi va inspira ultimele sonete de dragoste. Va muri la 18 ianuarie 1547, fiind îngropat în centrul Romei, în Biserica Santa Maria sopra Minerva, între doi papi iluștri din
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
-i așa?, să-și fluture ciorapii murdari în fața Academiei. Naum, desigur, nu s-a academizat - în asta și constă secretul actualității sale -, dar a evoluat permanent, într-un remarcabil solilocviu artistic, de la formulele „violente” ale începuturilor la „subversiunea constructivă” a senectuții. În al doilea rând, ediția s-a alăturat demersurilor lui Ion Pop, Michael Finkenthal și Sebastien Reichmann, prin care întreaga avangardă se vede, încetul cu încetul, repoziționată în morfologia literaturii române. Dintr-un peisaj bipolar, în care avangarda nu este
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
cu poezii, ca și Elvira Bogdan, răpoasata, Dumnezeu să-i odihnească. Toți se poartă cu fostul general cu cel mai mare respect și cu înțelegerea datorată vîrstei sale atît de înaintate. Generalul e totdeauna vesel, bine dispus, cu euforia tipică senectuții avansate. Mie își găsește să-mi povestească niște întîmplări teribile din primul război mondial. Poeziile generalului sînt prostuțe, comice, gen: Și cînd pasărea cîntă,/Seară peste noi cădea/ Și cum dorul meu torcea/Visul drag mă-nfăsura etc. Acest om al
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]
-
ceaușismului. Acesta îl împinsese, într-un târziu, să emigreze, actul în urma căruia devenise un om pentru care "acasă" va fi un loc situat în altă țară decât aceea în care se născuse și trăise, cu bune și rele, până în pragul senectuții. Schimbând ce este de schimbat, am putea numi dezrădăcinare ceea ce trăiește eroul lui Virgil Duda, o dramă a începutului de veac literar reciclată la sfârșitul acestuia. Speranța vindecării i-o reaprinde în suflet eroului fidela și răbdătoarea Cora, propunându-i
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
socio-politică, câțiva actori foarte cunoscuți și alții în plină afirmare. Sam Shepard care, ca director de ziar animat de obligația corectei reflectări a realității, aproape se joacă pe sine. Max von Sydow care-și permite să-și amendeze ironic avansata senectute cu o replică a eroului său, avocatul apărării animat de o caldă bonomie și o profundă înțelegere. Ethan Hawke care-și continuă ascensiunea în topul junilor primi hollywoodieni, scontând în primul rând pe o neostentativă discreție. Tânăra Youki Kudoh de
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
cîțiva ani petrecuți în România, înainte de plecarea poetului și apoi scurte întîlniri în străinătate, după foarte mult timp. E un portret în față și revers, un protret al artistului la tinerețe și un alt portret, dramatic, al exilatului la o senectute prematură, sufletească. Celan trînăr e pur și simplu strălucitor, monden, cuceritor: "Tînărul poet avea un șarm romantic, nu sumbru, ci melancolic - senin, în ochii căprui, căruia îi sucombaseră Lia Fingerhut și Ciuci Marcovici" (Maria Banuș) Peste cîteva pagini, Ovid Crohmălniceanu
Paul Celan și prietenii săi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17037_a_18362]
-
ani ai săi. Aceeași disimulare studiată. Încât, din două una: ori artificiala, cabotina, bătrâna Elisabeth Taylor era o Suzy intrată pe ascuns în regnul uman; ori Suzy era o Elisabeth Taylor sexagenară catalogîndu-se, fatal, prin efectul, prin caracterul simiesc al senectuții, în tabăra marilor antropoide... Viclenia amîndurora mă șocase. Asemănare, comică aproape. Trebuia să ajung la Los Angeles ca să aflu ce mică este distanța între noi și strămoșii noștri. Dacă Darwin ar mai fi trăit, și ar mai fi avut un
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
preferat fiind nu, cum ne-am aștepta, ipostaza devoratoare de vînător al gloriei, precum la un Baconsky prea puțin înclinat spre proiecția în vital, deși argumentele nu îi lipseau, ci aceea de uz curent la care, de la Faust încoace, proximitatea senectuții incită: "Mă plimb pe bulevard/ fumez maiestuos flutur batista parfumată/ în luciul vitrinei îmi admir coafura geometrică/ și tresar văzînd că tinerețea vine spre mine/ cu șolduri de gresie cu sîni violenți" (Bucuria de a ști)". Nicolae Velea mi-a
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
aliați în defavoarea României? La toate acestea refuza să gîndească bătrînul filosof, ferm pe convingerile sale pesimiste. Sigur, de la un cugetător de talia sa eram îndreptățiți să așteptăm altceva. Dar nu e mai puțin adevărat că filosoful nostru, ajuns la vîrsta senectuții, era copleșit de griji și lipsuri jenante. Din sfoara lui de moșie de la Butoiești rămăsese cu o proprietate de fermă de 50 de ha, pe care abia izbutea să o cultive. Era, desigur, tratat, atunci, ca un chiabur și avea
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
colportarea unor acuzații nefondate, precum și tonul general de dispreț, condamnare și calomnie. În opinia mea, e destul de rău că Eliade a avut rătăciri legionare juvenile, e poate și mai rău că nu s-a despărțit de ele convingător nici măcar la senectute. Dar Eliade nu trebuie incriminat și pentru ceea ce nu a făcut, iar ceea ce a făcut și scris trebuie minuțios reconstituit și explicat, nu judecat în lumina anacronică a timpului prezent. Nici măcar eroii neprihăniți ai trecutului nu rezistă unei reinterpretări pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15894_a_17219]
-
exclus să fi debutat, în adolescență, cu spurcarea trotuarelor și cu spargerea, de-a moaca, a geamurilor celor care-l enervau. O fi trecut și el prin faza lingerii scabroase a Toa'șului și a Toa'șei, iar acum, la senectute, iată-l mai-mare peste o adunătură de pensionari, de șomeri și de funcționari tembelizați. Tot în sfera locativ-peremist-pestilențială se plasează întâmplarea care, timp de câteva săptămâni, a făcut deliciul presei de scandal din Timișoara: evacuarea din locuință a senatorului P.R.M.
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
în pictură, doar un iubitor de pictură, am albume, citesc, văd expoziții... Ai fost în expoziția mea de-acum un an și după ce ai parcurs-o mi-ai spus: ai talent. Să știi că așa este. Ajuns, deci, la o senectute respectabilă, să ți se spună că ai talent, e ceva, nu? Poate am fost inabil. Sau am făcut, mde, o glumă. Glumele noastre din ani și ani. Chiar și cînd, trecînd odată pe Armeană, și cînd nu erai defel vesel
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
2001. În prezent lucrează la un nou roman, Mecanismul complicat al dorinței. Este Jean Celeste Dimitrescu o Nina Berberova a noastră? Nu. Proza sa n-are nimic din sentimentalismul narațiunilor cu care rusoaica din Paris i-a cucerit, la anii senectuții, pe editorii francezi. Jean Celeste Dimitrescu povestește, cu umor - și adeseori cu un umor negru - peripețiile prin care a trecut de-a lungul vieții. Îl putem considera, în cazul acesta, un Papillon român? Nici atât. Jean Celeste Dimitrescu nu este un
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
vopseaua era proaspătă, cum era atunci, îi dădea un aer ireal, vaporos, de femeie în vîrstă păstrîndu-și și la bătrînețe farmecul deobicei durabil numai la femeile de spirit. Un tablou impresionist, spunea același Brummer, un Fragonard!... Dacă Justiția, ajunsă la senectute, ar fi voit să capete neapărat o nouă înfățișare umană, plină în același timp de experiență și de cochetărie, ea nu ar fi întîrziat să aleagă fizionomia, chipul Praxiteei... Revăzîndu-l pe vechiul ei prieten, amîndoi adoratori ai lui Shakespeare, ea
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
sau politice, care, testate în momente de criză, se dovedesc inutilizabile; el este septuagenarul Sammler, care se confruntă lucid și detașat cu jungla newyorkeză. Sînt atîtea ipostaze, paraidentități ale lui Saul Bellow, și tot atîtea încercări de exorcizare. Apropierea de senectute a marcat scrierile lui Bellow printr-o accentuare a filonului autobiografic care, în Ravelstein, capătă o notă de comunicare directă, aproape de confesiune. L-am cunoscut personal pe Saul Bellow în iarna anului 1977, cînd a venit la București în împrejurările
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
sau politice, care, testate în momente de criză, se dovedesc inutilizabile; el este septuagenarul Sammler, care se confruntă lucid și detașat cu jungla newyorkeză. Sînt atîtea ipostaze, paraidentități ale lui Saul Bellow, și tot atîtea încercări de exorcizare. Apropierea de senectute a marcat scrierile lui Bellow printr-o accentuare a filonului autobiografic care, în Ravelstein, capătă o notă de comunicare directă, aproape de confesiune. -am cunoscut personal pe Saul Bellow în iarna anului 1977, cînd a venit la București în împrejurările descrise
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
subtile straturi. Romanul redă istoria familiei Lambert. Fiecare personaj are raftul lui, cu depresiile, cu angoasele lui, sertare pe care scriitorul le deschide succesiv, cotrobăind răbdător înăuntru, nimic să nu scape neexplorat. Primele rafturi. Alfred și Enid au ajuns la senectute, au trei copii, nici unul aproape, cu toții rătăciți pe tărâmul american. Distanța se creează lent și locul afecțiunii e luat de formalități: o felicitare de Crăciun, un cadou banal... La șaptezeci de ani, după pensionare, trezindu-te îngropat în ceea ce ai
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
înseamnă (numai) indivizi veseli, plini de vitalitate, alergând pe biciclete alături de batalioane de nepoți. E teamă. Invaliditate. Descompunere. Dependența de ceilalți. Alfred e cazul clasic al bolnavului dependent de familie, mai exact, de soție. Care sunt dedesubturile unui cuplu la senectute? Ce te mai leagă de cel lângă care ai stat ani de zile? Alfred a fost un om corect toată viața. Singurul lucru pe care Enid i-l reproșează e "evadarea" de acasă timp de două săptămâni, în pragul celei
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
altceva decît angelică) trăsăturile unei Madone, ale unei sfinte. Finalul relației lor matrimoniale este dezgustător și sordid. Gala nu greșise mizînd pe Dali: mina de aur părea inepuizabilă și talentele ei de a o exploata depășiseră orice imaginație. La anii senectuții Gala se avîntă în legături amoroase cu tineri pe care-i copleșește de cadouri în timp ce pe Salvador Dali îl tiranizează, îl jignește, cum nu se poate mai vehement - notează psihiatrul francez Pierre Roumeguere, în 1981. În iunie 1982 Gala se
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
restul operei. Petru Dumitriu e un scriitor de redescoperit, dincolo de orice scepticisme, prejudecăți sau entuziasme necugetate (după caz). Această ediție selectivă în trei volume e un imbold de explorare a imaginii pe care o avea autorul despre sine însuși la senectute și pe care voia să o impună în ochii posterității. E partea onorabilă a operei sale, cea mai rezistentă estetic. Sunt și aici evidente mari pete de coroziune a pânzei epice, de corupție ideologică a viziunii și de afectare profundă
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
Bibliotheca, 2010; Lăsați-mă să cânt, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2010; Viscol, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2011; Izvoarele dorului, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2012; Umbrit, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2012; Asta e!..., Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2012; 365 de sonete, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2013; Zâmbetele senectuții, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2014; Sonete alfabetice, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2015. Antologii Târgoviște-Chișinău-Sankt Petersburg. Antologie de poezie, Ed. Bibliotheca, Târgoviște, 2012. Referințe Olga Duțu, „Destin” și „Vâltorile sufletului”, în Cuget liber din 2 noiembrie 1996; Liviu Grăsoiu, Debutul literar al unui
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
care Creatorul le-a dat-o oamenilor. Pământul întreg era un rai plin de viață binecuvântată. Osânda cea mai mare și mai cumplită de care pământenii nu au mai scăpat niciodată a fost moartea. Anatol Covali Poeme din vol. Zâmbetele senectuții, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2014 Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1526, Anul V, 06 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
fi fatal, ivirea unei mecena feminin dispus a proteja artiști faliți era semnul mîntuirii. În fond, alipirea lor a fost un alt fel de Anschluss cu urmări providențiale pentru amîndoi: matroana ofilită își găsea Siegfriedul menit a-i alina poftele senectuții, iar tînărul își găsea sînul sub patrociniul căruia viața devenea un tabiet artistic, scutit de griji proletare. Că deseori Bernhard a lăudat virtuțile proletariatului („oamenii din popor“, simpli și dintr-o bucată - cum îi numește în Extincție, p. 145) și
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]