143 matches
-
și nu-mi amintesc să-l fi simțit vreodată adumbrit de vreo supărare. Și chiar dacă nu are firea bătăioasă a omului hotărît să-și impună mereu punctul de vedere, Șora nu are nimic din placiditatea lîncezitoare a nonagenarilor atinși de senilitate. E lucid și deplin luminat, cu o memorie pentru care l-am invidiat mereu. Apoi, e un om cu adevărat bun, dar nu un om cumsecade, dacă prin "cumsecade", folosit în sens peiorativ, înțelegem acea etichetă sarcastică lipită celor care
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
nu am știut să profit de ea. Dar memorie am avut. Si inca am, căci pot recita și acum, ceea ce și fac plimbându-mă pe malul mării, sute de versuri. Însă terorizat de a nu începe să vorbesc singur, semnul senilității, recit în gând. Dar asta e altă poveste. Deci asistând la repetiții și sorbindu-l din ochi pe Răzvan după câteva repetiții am ajuns sa stiu pe de rost nu numai replicile lui Răzvan, ci și ale celor cu care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
au trăit mai mult timp, în comparație cu cei din grupul de control, au explicat reprezentanții Academiei de științe ruse. Testele au arătat că metabolismul șoarecilor testați a crescut cu 20-30%, iar bacteriile au contribuit la scăderea cazurilor de orbire asociată cu senilitatea, dar nu au împiedicat apariția tumorilor, informează Bacteria Bacillius F a fost descoperită de savanții ruși, in Iacutia, o republică din Siberia Orientală, unde temperaturile sunt deosebit de scăzute. Bacteria poate să se reproducă doar la temperatura de 5 grade Celsius
Descoperire de ultimă oră! O bacterie ar putea încetini procesul de îmbătrânire () [Corola-journal/Journalistic/67430_a_68755]
-
nu am știut să profit de ea. Dar memorie am avut. Si inca am, căci pot recita și acum, ceea ce și fac plimbându-mă pe malul mării, sute de versuri. Însă terorizat de a nu începe să vorbesc singur, semnul senilității, recit în gând. Dar asta e altă poveste. Deci asistând la repetiții și sorbindu-l din ochi pe Răzvan după câteva repetiții am ajuns sa stiu pe de rost nu numai replicile lui Răzvan, ci și ale celor cu care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
nu am știut să profit de ea. Dar memorie am avut. Si inca am, căci pot recita și acum, ceea ce și fac plimbându-mă pe malul mării, sute de versuri. Însă terorizat de a nu începe să vorbesc singur, semnul senilității, recit în gând. Dar asta e altă poveste. Deci asistând la repetiții și sorbindu-l din ochi pe Răzvan după câteva repetiții am ajuns sa stiu pe de rost nu numai replicile lui Răzvan, ci și ale celor cu care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
o vacanță permanentă! Sau poate eu receptasem eronat mesajul cu pricina ce-mi tulburase subit existența stabilă! Nu-mi puteam imagina că o personalitate universitară, tobă de carte, ar fi capabilă să-mi pună un diagnostic de persoană decrepită, de senilitate, fără un probatoriu medical autentificat la Notariat! Oricum, nefericita metaforă „mintea plecată în vacanță”, în loc să mă satisfacă estetic, în loc să aplaud pentru „găselniță” - mă indispuse și mă puse pe gânduri. Pur și simplu îmi vătămase vacanța! Vacanța cea adevărată, nu cea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93057]
-
câmpul vocea unui tânăr ce se descoperă neapărat în bulboanele unui tzunami politic, de imposibilă replică. Operează, ca și în trecute proze, figura tatălui, personaj de prim rang în vremea comunismului, supraviețuitor fără necazuri în perioada următoare, dar pândit de senilitate: "îl vizitam de obicei spre seară, când ieșeam de la birourile firmei Brown Computers de pe Brezoianu, făceam până la Cotroceni doar cinci minute, parcam mașina în fața vilei în stil maur și sunam." Vieți ce se pun cap în cap, fără să mai
Portret de tânăr la bătrânețe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7786_a_9111]
-
Cea mai mare dintre fete s-a întâmplat să fie Elenă Dragomirescu, cea care, din 1949, devenise soția lui Marin Nastase-Titi (zis și Tapu în familie). Datorită lipsurilor și mizeriei, sănătatea Elenei Ciolan s-a deteriorat în decursul anilor și senilitatea i-a avansat. Aflată în incapacitate mintală totală, nepoata Elenă Nastase, dirijata de soțul ei, o izolează pe mătușa de vecini, prieteni de-o viață, de restul familiei și, în 1989, o pune pe mătușa senila, deci inconștiență, să semneze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
a interzis mătușii, din ce in ce mai amnezica, să vândă ceva din fosta ei casă și, ca să fie sigură, a izolat-o de prieteni, de tot restul familiei, după directivele soțului, Marin Nastase. În 1984, Elenă Ciolan ajunsese în stare avansată de demență (senilitate); în 1989, i s-a luat semnătură pe un testament (vezi Partea III din acest serial). Înainte însă de moartea bătrânei (mai 1990) și după, familia acaparatoare, Elenă și Marin, plus Adrian Nastase, au "preluat" mobilă de certă valoare, adusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
mă mișcam, nu aveam forță. Cu toate astea, nu îmi era deloc teamă. Mă sufocam, dar nu mă durea nimic. «A, se poate să mor. Ce mă fac?» Cam astea erau gândurile mele. Credeam că în asemenea condiții mori de senilitate. «Dacă e să mor, măcar să mor după ce-i văd încă o dată chipul.» Gândul îți zboară mai degrabă la iubită decât la părinți, în clipele astea. «Voiam să te văd. Ce bine ar fi să-i pot spune asta!» — A trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
drumul. Oricum era totuna. N-avea să-și amintească de conversație. Încă mă examina, iar lentilele de la ochelari Îi măreau ochii. Dacă ar fi fost În toate mințile, Desdemona n-ar fi putut să priceapă ce Îi spuneam. Dar, În senilitatea ei, reuși să asimileze cumva informația. Trăia acum printre amintiri și vise și În această stare poveștile din vechiul ei sat Îi veniră mai aproape. ― Ești băiat acum, Calliope? ― Mai mult sau mai puțin. Se străduia să priceapă. ― Mama mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de a se strecura (ca o pisică, ca un linx) până în baia apartamentului 40 din aleea Băiuț, de unde mâna lui expertă în furtișaguri dibuia întotdeauna o pilă de unghii aflată pe policioară, ca apoi, îmbibat de o ferocitate vecină cu senilitatea, să se întoarcă în camera de unde s-a întrupat, singur, amenințător, trufaș, să dea glas strigătului acela care anunță mereu o mare confruntare (Rahaaaaan!) și, cu o ură monstruoasă, insuportabilă la privit pentru orice ființă vie înzestrată cu rațiune, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un răspuns mușcător de cinic. — Aveam toate șansele, am început eu, să fi devenit un fel de Edgar Guest nazist, să scriu zilnic câte un articol optimist, lipsit de orice valoare, pentru diferite cotidiene ale globului. Și, pe măsură ce se instala senilitatea - apusul vieții, cum se mai zice - puteam chiar să ajung să cred ceea ce spuneau cupletele mele: că probabil tot răul a fost spre un bine. Am ridicat din umeri. Dacă aș fi împușcat pe cineva? Mă îndoiesc. Dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cădea făcând unghiuri și umbre, și obrajii se umpleau de vinișoare. Moș Costache, deși bătrân, mai îmbătrînea. Fusese, până înainte de boală, un tip de chel, fără vârstă. Acum, îngrășîndu-se, căpătase sub bărbie fălci de buldog și toată acea greutate a senilității inerte. Pascalopol, ținîndu-se de cuvânt, veni într-o după-amiază să joace cărți. Vechea reuniune, minus Simion, se reîntocmi de astă dată în sufragerie, de unde bătrânul nu voia să se miște în ruptul capului. Veni și Stănică cu Olimpia, dar erau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
izbit extraordinar în moalele capului? — Foarte vag - răspunse căpitanul Tresoro. — Ei bine - zise triumfătoare Amada - noi am cunoscut-o! — înseamnă - zise bătrânelul căruia i se uscase pe bărbie o urmă din sosul de lobodă, trădând astfel tulburătoarea apropiere a completei senilități - că ați fost prădate? — Prădate? - făcu îndurerată Fibbia. Puțin spus! Am fost pur și simplu deposedate de tot ce are omul mai bun în el: capacitatea de a ști cine ești ca să știi cu cine te-nsoțești. Dar ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
enervarea muncitorilor de la construcții, dar spre marea bucurie a lui Chérie. Dacă dintr-un motiv anume poliția ar Începe să suspecteze că moartea a survenit mai devreme, și Domnul Vogelsang ar vrea să demonstreze că e un cetățean conștiincios, În ciuda senilității accentuate și a pensiei mici, n-aveam nici o șansă să le demonstrez că se Înșelau. Treptat, am Început să pierd noțiunea spațiului și a timpului. Camera pâlpâia În lumina verzuie, pereții absorbeau orice sunet. Izolat de tot ce cunoșteam, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
primul rînd, nu e normal ca ușa de la apartamentul doamnei Bordaz să fie întredeschisă. Doamna Bordaz nu pleacă niciodată lăsînd ușa întredeschisă. este efectiv bizar că doamna Bordaz a lăsat ușa întredeschisă. Doamna Bordaz nu a dat niciodată semne de senilitate. Și nici nu are obiceiul de a-și pîndi locatarii. atunci ? X se apropie și sună. niciun răspuns. Bate la ușă. niciun răspuns. mai sună o dată deși presimte că nici de data aceasta nu va obține nimic. Dacă doamna Bordaz
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a mormăit, ca să arate cumva că-i supărat pe vânătorul din el și cînd a ajuns la conac i-a dat un pol omului, gest care l-a făcut să se simtă mărinimos și bun, în stare să suporte și senilitatea galopantă a gazdei. Același sentiment îl avea față de Pangratty, de Nicu Sturdza, de Rosetti Tețcanul, ar mai număra doar vreo doi inși, doar atît, erau niște dropii care nu aveau unde fugi de maiestatea proprie. De aceea, deși l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și frustrare) apare pe bicicletă cu un trandafir imens pe cap, desenat și pe una dintre ferestre. Afrim deschide și urmărește un simbol vizual în ipostaze succesive, folosind principiul simultaneității acțiunilor. Ion Rizea concepe un tată care jonglează abil cu senilitatea, care-și fentează luciditatea sorbind la nesfârșit cafea și halind elegant cocoloașele din mămăligă. Rizea e sâsâitul care topește în el o lume inocentă, tristă și ludică, lumea celor care plâng și râd, amestecând ciclotimic reacțiile, lumea pierduților în propriul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
dar pe care-l ținuse cu totul sub papuc. Îi trecu prin minte un gând înfiorător. Dacă ar fi fost bolnavă, oare Laurence ar fi internat-o și pe ea în graba mare într-un azil la primul semn de senilitate? — Laurence, zise așezându-se lângă el, problema asta cu tatăl Francescăi mă pune pe gânduri. Aș vrea să-mi pun deoparte niște bani pentru o locuință cu îngrijire. Îmi promiți ceva? Chipul plăcut, machiat cu mult gust, al Camillei își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
foarte multe și că apatia ei este o fațadă a resentimentului ei aparent față de Levy Pants. Devine mai coerentă când vorbește despre pensionare.“ — Iată dovada, domnule Levy, spuse Ignatius, smulgând dosarul din mâinile lui. Interogați-o pe hoașca de Trixie! Senilitatea ei este o prefăcătorie. Face parte dintr-un sistem al ei de apărare împotriva muncii și a companiei. De fapt urăște Levy Pants pentru că nu o lasă să se pensioneze. Și cine-i poate găsi vină? De multe ori, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui Reilly îi plăcuse sincer compania. Văzuse acest lucru când trecuse pe acolo, îi spusese femeia din casa de alături, citise cu câteva clipe în urmă. Trixie, pe de altă parte, ura compania. Deși soția lui și nebunul afirmau că senilitatea ei nu era decât o poză, se îndoia că bătrâna ar fi fost în stare să scrie o asemenea scrisoare. Dar deocamdată trebuia să iasă din dormitorul acesta claustrofobic, înainte de a voma peste foile scrise care acopereau toată dușumeaua. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ajunsese la urechile unchiului ei, un cavaler uitat de lume, dintr-o epocă mult mai ipocrită, urmase o scenă din care Eleanor ieșise Înfrântă, dar revoltată și indignată, și căutase adăpost la bunicul ei, care trăia la țară, la limita senilității. Cam asta fusese toată povestea până la Întâlnirea lor. Restul i l-a istorisit chiar Eleanor, dar asta mai târziu. Se scăldau deseori și În timp ce făcea leneș pluta, Amory Își zăvora mintea, alungând orice fel de gânduri, cu excepția celor despre niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cine mai poate ști, în hipnoza negrei nopți de primăvară. Sinucis sau poate ucis, cine să știe, și la ce-ar mai folosi, decât fratelui argentinian, care n-a fugit destul de departe, de vreme ce l-a ajuns și acolo, în nostalgia senilității, amintirea tatălui, plutind pe canalele orașului devastat de teroare. L-au ajuns, iată, pe paraliticul argentinian Claudiu amintirile, zilele de demult când umbla să-și cumpere mănuși albe de mire, în timp ce hoitul tatălui plutea pe canale, dăruit vidanjorilor, la gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asupra posibilei legături cu boala neurodegenerativă. Adepții ideii argumentau că boala neurodegenerativă era rezultatul întreruperii căilor de maturizare din creier. Dacă acest lucru era adevărat, dacă ACMPD3N7era implicată, de exemplu, în boala lui Alzheimer sau într-o altă formă de senilitate, atunci valoarea comercială a genei ar fi fost enormă. Josh trecuse la cușca următoare și ținea masca peste botul celui de-al doilea șobolan, când telefonul lui începu să sune. Îi făcu semn lui Tom să i-l scoată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]