6,619 matches
-
Înzestrați cu două mîini Și cu două picioare Și cu materie cenușie ca pămîntul În care, într-o bună zi, Nu se știe ce sămînță aruncată aiurea Ar mai putea încolți. Vitrina cu sicrie Începe o nouă zi, ceru-i senin Dar strada e murdară și pustie. La colțul ei un meșter trage încet oblonul De peste vitrina lui cu sicrie. Mă uit în ea de parcă ar trebui Să îmi aleg eu singură modelul Și toate au prea multe încrustații Ori sînt
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
umbră de cimbru și sălcioară în poiana mierlelor sub ulmul zigzagat fulger țâșnind din pământ scrisoare aterizând împăturită-n patru nori și-n valuri de ceață pe fața lacului Bled 6 Apele lacului Bled s-au liniștit e o după-amiază senină de primăvară cu nori albi ca niște șalupe ce-naintează pe cursul vieții mele scăldate încă-n bunăvoința astrelor dacă deschid poarta căsuței unde stau în gazdă o bucată de gazon se luminează și imaginea mamei apare în umbra prunului
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
când a și-nceput nebunia. Mai întâi oamenii s-au oprit să citească textul, în special cei care treceau pe-acolo spre Biserica Sfântul Pantelimon. Se apropia Paștele, iar printre casele de pe mica stradă, se strecurau prin ceața dimineții femei senine, oameni îndoliați, tineri cu inimi zdrobite, fete mulțumite că ținuseră tot Postul Paștelui. Ajungeau în intersecție și dădeau cu ochii nu atât de cubul de marmură, cât de textul vinețiu, pe care îl citeau din curiozitate ori din neglijență, gândindu
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
nimeni acolo ce semăna cu un om mort. Era doar un tufiș, un tufiș și atât. Verde, des, parfumat, iar în spate cineva juca tenis. Nepăsători, doi tineri, jucau tenis. Și cineva privea cum ei joacă tenis. Și cerul era senin. Aerul cald și primitor. Numai că în fotografie, cadavrul se încăpățânează să persiste. În aerul dulce al dimineții, nu vrea să dispară, deși cei doi joacă tenis, cineva îi privește, lumea trece mai departe spre urgențele ei. O derulare calmă
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
lovesc totuși de marele C U V Â N T prefăcându-mă în cioburi cioburi de tăcere de liniște negru-strălucitoare Explicându-i altui trecîtor " Eu sunt DEX-ul! Eu sunt DEX-ul!" - striga bărbatul (sau femeia) într-o agonie aproape senină pașnică inofensivă etc. "Eu sunt DEX-ul!" - chiar așa striga. Mai adăugând: " Ce gând lung gândit de la începutul până la sfârșitul unei litere!... Au-u-u!" "Sărmanul de el... e un fost traducător... Al lui Dostoievski sau Kafka se pare..." - spuse un trecător
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
pagina plină de tot// ce carte stelară este/ aerul nostru domesticit/ atât de albastru// cum pot eu acum/ să mănânc liniștit/ din piatra Muntelui liber// o pădure incendiată sau/ un râu înghețat întreg/ trăiesc în mine un echilibru/ ca cerul senin/ și broasca țestoasă". Trăind în același timp într-un dublu areal lingvistic, geografic și afectiv-ficțional, româno-sârb, Adam Puslojio are puterea și talentul să-și asume un loc în istoria poeziei europene de azi.
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
altul, mă hrănesc și eu cu ce se hrănesc toți. Tanti marioara Tanti marioara a spus visătoare: "Eu uit totul, încurc totul, nu țin minte nimic, nici măcar suferința, sunt ca râul pe luciul căruia nu rămâne nicio urmă, curge înainte senin, netulburat." După ce a rostit aceste cuvinte, a izbucnit în râs cu glas melodios, avea aerul că e împăcată cu soarta și cumva fericită. Era îmbrăcată într-o rochie de stofă fină, culoarea vișinei putrede, la gât purta un colier de
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
mi-a reapărut în fața ochilor. Apoi, a devenit o regulă: Când și când, se ivește și zice "Eu uit totul, încurc totul, nu țin minte nimic, nici măcar suferința, sunt ca râul pe luciul căruia nu rămâne nicio urmă, curge înainte senin, netulburat." Pe urmă râde. Alteori zice Angelo, vine demolarea peste noi! și atunci nu mai râde, e desfigurată de spaimă. Ah, port pururi vie în memoria mea moarta asta așa cum o biserică poartă în ea crucea! Tanti mary Tanti marioara
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
toată opera domniei voastre." " S-ar putea" - răspunde Etiemble neglijent, nu e treaba sa, vrea să spună, să se lanseze în considerații - el se mulțumește să relateze ce a fost, să expună și, desigur, să se expună... Tonul e liniștit, senin, contrastând nu fără puternic efect cu insolitul mărturisirii - dure. Etiemble, sau vorbirea pe șleau. "Ca toți elevii internatelor..." Întrerup transcrierea, nu pot trece ușor peste cuvântul "toți", da, toți (s. n.), nu o parte din ei, nu doar unii! - și continui
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
s-au organizat ei între ei, vorbesc unii cu alții, deși stau acolo la concurență. Bucureșteni sau veniți din țară se recunosc unii pe alții, iar dacă nu ești dintre ei, candidat, te simt imediat. Cei foarte tineri sînt mai senini, au chiar o veselie de tip „Ce-am avut și ce-am pierdut”. Pe candidații care au o familie în spate îi adulmeci imediat. Sînt mai rezervați și au aer recognoscibil. Nu stau la coadă pentru ei înșiși - vorba vine
Căpșuni și sinucigași by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13150_a_14475]
-
un punct de vedere care îi stîrnește indignarea sau doar mirarea („Oricît m-aș strădui, nu înțeleg panica domnului Michael Shafir din articolul publicat în «Sfera politicii» (nr. 61, iulie-august 1988) și intitulat O tragicomedie în desfășurare?”). Urmează expunerea calmă, senină, rațională a punctului de vedere al editorialistului în chestiunea respectivă, cel mai adesea (aspect sesizabil mai ales în cazul aniversării scriitorilor clasici) din perspectiva timpului prezent, a sensibilității și complexității vieții intelectuale contemporane. Demonstrația, mereu impecabilă din punct de vedere
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
competiții” se resorb. S-ar putea să se răsfrîngă aci și o vîrstă lăuntrică precum și o împlinire socială, sub egida „clasicizării” (vezi „refuzul polemicii”; Laszlo Alexandru menționează chiar o „obsesie antipolemică” a lui N. Manolescu!), doritoare de chietudine, de autoritate senină, netulburată. Aflat la apogeul carierei, Nicolae Manolescu aspiră la o atmosferă fericită de zarva infinită a contradicțiilor.
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
după ani întregi de luptă: o unitate în mișcare, unitate ce nu înnobilează creația, dar în același timp aduce calmul ce exclude accidentele unei lumi “amăgitoare”. Naivul e calea către fundațiile omului. Artistul naiv temperează subiectivitatea pentru a obține perfecția senină a materiilor șlefuite de natură zeci de ani. Acesta era visul lui Brâncuși. Acesta e visul lui Brook. Unul vrea să creeze sculpturi, celălalt spectacole “pe care să le putem percepe dintr-o singură privire” și înțelege “fără a se
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
pe cele într-ale poeziei în sine, scriind eseu. Cei care n-au citit volumele Afinități afective și Afinități selective știu puține despre poetul omofoniior și al tautofoniei. Cu erudiția-i și spiritul asociativ bine cunoscute, Șerban Foarță face figură (senina) a unui cavaler livresc pornit cu surle și cărți într-un turnir de 30 de pagini luptându-se corp la corp cu cele câteva secole în care toposul „ubi sunt” și refrenul villonesc „où șont leș neiges d’antan?” au
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
de eșecuri a neînțelesei tinere, numită din fantezia părinților Pielea-de-Măgar, raportînd-o aproape sarcastic la moda, gustul și mentalitatea diverselor momente, de la anii cincizeci încoace, pentru a ajunge la concluzia ironică: “Hotărît lucru poveștile cu zîne nu există!”. O ironie mai senină și spumoasă colorează, la sfîrșitul veacului al XIX-lea, parodia lui Anatole France, Cele șapte soții ale lui Barbă-Albastră, în care temutul personaj de odinioară este cu totul benign și nevinovat, în timp ce nevestele lui succesive sînt, care mai de care
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
luminozitatea picturii naive. Sau cum spune Blaga privitor la „satul bănățenesc”: „Tot ce ține - în sens larg - de etnografic ia proporții pline și întortocheate; e parcă o etnografie crescută din tihna senzuală a unei duminici fără sfîrșit”: „Era o zi senină de vară, cînd menta/ colorează în verde lumina,/ iar ei erau cu toții veseli,/ erau puțin înroșiți de vin și emoție/ (îmi amintesc: erau cu toții ușor amețiți),/ au ieșit împreună în curte,/ pe gard au pus un covor (să nu-i
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
decembrie 1915 despre compromisurile lui Gala Galaction, E. Lovinescu notează extrem de acid: "După Ion Slavici, Gala Galaction... Cel dintâi dusese o luptă de mai bine de un pătrar de veac pentru biruința cauzei naționale și întemeiase Tribuna. În literatură, prinsese seninele icoane a lui Scormon, a popei Tanda și-a lui Budulea Taichii, rupte din împrejurările Ardealului... Banii ungurești îi zguduiseră încă de acum câțiva ani temelia vieții lui morale; banii nemțești l-au îngropat cu desăvârșire". Dezavuarea era totală, dar
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
Cine n-a fost nebun de cîteva ori în viață, înseamnă că a pierdut multe ocazii de cunoaștere și afirmare de sine... S.G.: Explicați?... B.N.: Nu este vorba de o nebunie patologică. Este o nebunie asumată lucid sau o schizofrenie senină... Nebunia este ieșirea dintr-un cadru normal, formal și schematic... Dar ce este normal? Nebunia este cheia adevărului nostru pentru că prin ea accedem la "eul ascuns" și ne transformăm într-un subiect de conștiință și cunoaștere. în perioada cînd am
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
hanuri înspăimîntătoare, unde peste noapte trebuiau baricadate porțile, de teama tîlharilor de drumul mare. Pe măsură ce călătorii coborau spre sud, oboseala și teama căpătau o nuanță de poezie. Scăpată de frică, familia se culca uneori sub cerul liber, doar cu bolta senină și înstelată deasupra capului. Nimic nu tulbura liniștea în afară de țîrîritul greierilor sau de țipătul ascuțit al cîte unei păsări de noapte. Anton își va aminti întreaga viață de minunatele istorisiri ale mamei sale. Unele peripeții le va evoca în Stepa
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
ale prezentului. N-a acceptat, în felul său calm, protocolar, nici un idol. Să urmărim cîteva din propozițiile sale inconformiste, care, așa cum am precizat, nu pleacă neapărat dintr-o poftă polemică, ci dintr-o aspirație la obiectivitate, adică dintr-o umoare senină ce situează afirmația și negația pe un plan tensional al echivalenței. începem cu o opinie neortodoxă la o "capodoperă" ca și axiomatică precum Ion al lui Rebreanu, carte apreciată în epocă (o epocă ce nu s-a epuizat!), după cum precizează
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
au fost o vizită imprudentă acasă la pitorescul om politic Gigi Becali (este halucinant să vezi în dezbaterile electorale pentru funcția supremă în stat din acest an enormitățile pe care le rostește acesta și apoi, în cadrul imediat următor, figura perfect senină, mulțumită de sine, a sfetnicului său politic, analistul Dan Pavel) și, mai ales, publicarea unui volum de convorbiri cu președintele Ion Iliescu, gest pe care mulți l-au interpretat ca pe o tentativă a politologului american de a recondiționa imaginea
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
de aici la strînse relații de amiciție, a fost spiritul galic, pe fondul unor temperamente profund diferite, Vladimir Streinu fiind un dur cu accente tandre, Șerban Cioculescu un tandru cu accente de duritate, iar Pompiliu Constantinescu un pasional cu mască senină cînd, în tipare fiziologice, primul un longilin mai fragil la agresiunile ambientului decît lăsau să se vadă aparențele, cel de-al doilea, cîștigînd pariul longevității, tipic cerebral, de constituție nervoasă, iar Pompiliu Constantinescu de factură atletică, pe scara kreschmerină". Fraza
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
ținîndu-și echilibrul cu un maldăr de citate. întrebat dacă nu-l sperie faptul de a nu fi avut eșecuri literare, sarcasticul vulnerabil zice că îl înspăimîntă ratarea, nicidecum succesul. Eșecul nu-ți folosește niciunde, cu toate că se mai afirmă în chip senin contrariul, de pildă Ortega y Gasset scrie pe undeva că Ťa fi om cu adevărat înseamnă a eșuať". Ei bine, dacă într-adevăr nu am avut eșecuri literare înseamnă că nu sînt om cu adevărat. Ceea ce este cît se poate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
acest sens. De ce a ales Sarajevo, pentru filmul lui? Pentru că "atunci cînd războiul se sfîrșește și reporterii nu mai vin, de vreme ce nu mai pot găsi răniți și foamete, atunci începe purgatoriul. Purgatoriul e o metaforă a vieții". Altfel, zice cineastul senin, "nu-mi place cuvîntul cineast, și nici cuvîntul cinema! Detest cuvîntul Ťrealizatorť; la limită, accept metteur en scčne, dar asta se potrivește mai bine teatrului. Ziceți c-aș fi poet? N-aș spune; nu există cuvînt care să exprime ce
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
judeca după inima. Era de partea lui Penescu. Hudița, diplomat, părea neperturbat. Solomon, deasemenea. Popovici și Pop păreau convinși de dreptatea tânărului, iar Ghilezan Îl privea gânditor. După zece minute, susținut de contele cu monoclu, apăru Iuliu. Față Îi redevenise senina. Avea obrazul alb, ca după o furtună sufletească. În picioare, se adresa celor prezenți : “Am decis sa aprob cererea preotului Marină. Sper că vei ști cum să Întrebuințezi puterile pe care le vei avea În cadrul Bisericii Ortodoxe. Nu uită că
Păienjeniș. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]