175 matches
-
sale. În special în cazul predicilor, deși respectă regulile genului omiletic, conținutul este plin de realități și observații din viața rurală a vremii, pentru că, în dorința de a îndrepta, autorul descrie o mulțime de obiceiuri, relatează fapte și atitudini. Fondul sentențios este ilustrat și cu numeroase pilde, proverbe, comparații, apelându-se și la regionalisme expresive și familiare auditoriului. Spiritul polemic imprimă stilului o tensiune permanentă. Dar deosebit de elocvent devine M. în Răspunsul la cârtirea, care s-au dat asupra persoanei lui
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
iepurele etc. Pentru ilustrare sunt folosite istorioare din Biblie, din Alexandria, din Gesta Romanorum sau din hagiografii. Pătrunsă de timpuriu în cultura română, culegerea a lăsat urme în folclor, unde au fost asimilate unele comparații, dar mai ales anumite concluzii sentențioase, care s-au constituit în proverbe. Câteva motive, devenite populare, pătrund și în literatura cultă, de la Coresi și Varlaam la Mihail Sadoveanu. Ediții: Floarea darurilor, carte foarte frumoasă și de folos fieștecăruia creștin..., Mănăstirea Snagov, 1700; ed. 2, îngr. Const.
FLOAREA DARURILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287021_a_288350]
-
ale emisiei lirice, acreditând un poet adevărat, reflexiv cu autenticitate, practicând „un lirism țâșnit din intensa trăire a ideilor” (Paul Georgescu), într-o expresie densă, cultivată și concentrată, nu lipsită de vigoare, supravegheată, cu predilecție pentru paradox și pentru formularea sentențioasă, gnomică. Cu deosebire remarcabile sunt textele din volumul Insomnia ideală, multe dintre ele în proză, cu aspect narativ sau eseistic. Definitorie este coerența de ansamblu, piesele componente articulându-se în grila unui scenariu, cu înfățișarea unui epistolar erotico-filosofic. Într-o
ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
de aservire totală a românilor. Prezența autorului în text, intervențiile patetice, pasajele cu aspect de pamflet, spiritul polemic și adresarea directă reușesc să învie adesea masa amorfă a documentelor. Când familiar oral, când înalt oratoric, stilul său produce expresii lapidare, sentențioase, concentrate, prin utilizarea unor elemente plastice sau lexicale de sorginte populară sau livrescă. Apreciată superlativ de generația pașoptistă românească, Hronica... a fost unul din izvoarele ideologiei acesteia. Ca profesor de poetică, Ș. și-a pus în practică abilitățile compunând câteva
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
Către Sing, răsfirat, începând din 1995, de-a lungul mai multor volume. Aici autorul apare ca un elegiac cu manifestare epistolară. Textele întocmesc un jurnal al unor dispoziții și situații diverse, trecând de la cotidianul trivial la corespondența dintr-un aerostat sentențios. Epistolele sunt, în fond, cărți poștale ilustrate cu figura expeditorului. SCRIERI: Dezvăluiri, București, 1989; Către Sing, Oradea, 1995; Strigătul de siliciu, Oradea, 1997; Către Sing, Oradea, 1997; Flame degerate, Oradea, 2001; Les Visions avec Sing - Viziunile cu Sing, ed. bilingvă
SFARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289656_a_290985]
-
-lea. Prozodic, și în tot stilul exterior, versurile sunt de factură clasică, însă temperatura lor, pulsația interioară aparțin sensibilității romantice. Delicate, limpezi, tăiate elegant, concentrate, adesea până la cristal, ele comunică duioșii, nostalgii, reverii, priveliști transfigurate de contemplație. Nu lipsesc formulările sentențioase. Aparent, poetul cântă lucruri obișnuite, obiecte și vietăți: oglinda, covorul, vioara, scrânciobul, fluturele, licuriciul, calendarul, însă acestea sunt doar pretexte, prilejuri de confesiune sau reflecție, uneori termeni de comparație sau material alegoric. La modul minor, în versuri vibrează simțăminte eterne
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
a eroticelor din volumul de debut, dar într-o tonalitate mai melancolică, conferită, oarecum, și de întoarcerea dinspre prezentul percepției către trecutul amintirii. Lirismul se interiorizează, în căutarea unui peisaj lăuntric semnificativ, dar adesea printr-o notă exagerat didactică și sentențioasă. Izbânda se simte în poemele vizionare, de notație oniric-expresionistă, cum sunt Viziune colectivă, Noaptea crescută sau Clipa de răgaz: „Când atingeam, în treacăt,/ trandafirii, palmele/ mi se umezeau de rouă;/ se aninau de fiecare deget/ picăturile, cu teamă/ începând să
MURESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
se arată „mai potrivit”. Entuziasmul său nu era unul scăpat de sub control, lesne deviabil înspre ditiramb și apologie, ci echivala cu o vie satisfacție în fața operei purtătoare de valoare estetică. P. a refuzat, ca fiind incompatibil cu propria structură, tonul sentențios, de catedră. Generozitatea, nu una de natură sentimentală, gratuit caritabilă, ci căldură a înțelegerii, bucurie a sentimentului de prietenie, aură a înțelepciunii, delicatețe în formularea opiniilor, sunt tot atâtea atribute ale modalității sale exegetice. Având deschidere spre variate zone ale
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
în prim-plan devotamentul tinerilor ridicați de jos pentru cauza celor oropsiți de reprezentanții dornici de îmbogățire ai noului regim, constituiți în bandă pentru a împiedica informarea corectă a publicului. Cerchez, protagonistul piesei, inaugurează în teatrul lui M. un stil sentențios și neapărat spiritual, subtil cu ostentație și, bineînțeles, persuasiv, pândit însă de stereotipie, chiar dacă dă impresia că tinde să se emancipeze de șabloane. Pendulând între planul real și cel imaginar, Șeful sectorului suflete e o comedie duioasă, în descendența lui
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
1820). Aurorală, „drăgălașa primăvară” „desfată”, ca într-un pastel, ce se presimte, al unui mai stângaci Alecsandri; A. inventariază, nu fără anume grație, păsări și flori, fructe, unelte și semințe, un duh antonpannesc animă, pe alocuri, un început de lirică sentențioasă. Peripeții, prigoane, jocuri ale întâmplării mențin suspansul și imprimă suflu epic, în ultima, și cea mai izbutită poate, dintre cărțile antume ce poartă semnătura scriitorului: Istoria lui Sofronim și a Haritei cei frumoase, fiicei lui Aristef, mai marelui din Milet
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
care autorul s-a simțit atras încă din anii debutului editorial, când a publicat culegerea de maxime Pietre pentru templul meu, și până târziu, când își adună cugetările sub titlul Discobolul. Nestrălucind prin vervă spirituală și concizie expresivă, producția lui sentențioasă are în schimb sugestivitate imagistică și respirație lirică, lăsându-se transpusă ușor sub formă de versuri, foarte asemănătoare celor care i-au alcătuit volumele. Poemele luminii, ca și culegerile următoare, prezintă o puternică unitate sub raport tematic, gravitând în jurul anumitor
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
în spirit autocritic ultimele ei creații literare. Petru DUMITRIU s-a ocupat în introducerea cuvântului său de câteva probleme ridicate în cadrul dezbaterilor. El a arătat că puținele referiri ale lui I. Vitner la problemele actuale ale literaturii noastre au fost sentențioase, lipsite de fundamentare (...). În încheiere, Petre Dumitriu a analizat unele poezii ale Ninei Cassian trimise redacției revistei Viața românească arătând conținutul lor individualist, retrograd, poezii în care autoarea presupune existența unei bariere între popor și scriitor. Vorbitorul a subliniat necesitatea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
autorului vibrează profund la stimulii operei, dar formația clasicistă temperează expresia verbală. Expunerea avansează calm pe spațiul întins al analizelor, coagulându-se uneori în pledoarii strânse, dirijate lucid spre finalitatea demonstrației de idei. Rare interogații aparent patetice și afirmații aproape sentențioase indică un retorism strunit. Expunerea capătă culoare și relief biografic, întrețesând biografia scriitorului analizat cu contextul istoric, ocazie de a reconstitui convingător împrejurări istorice, destinul unor idei și al oamenilor cu reliefuri limpezi. Spațiile dintre marile personalități, mai puțin ori
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
Plânge diavolul din mine / În candoare de sabine. Plânge iarba în nesațiu / Și mi-e dor de un Horațiu [...] Plânge-un om în joc de roate / Spițele sunt rupte toate.”). E preocupat nu de versul pletoric, ci de exprimarea lapidară, sentențioasă, astfel încât scrisul supravegheat, rafinamentul exercițiului stilistic din „panoramele” sale îl înscriu între poeții devotați ideii de virtuozitate. SCRIERI: Cetatea tăcerii, Timișoara, 1946; Izvoare, București, 1956; La hotarul dintre lumi, București, 1960; Am rechemat iubirea, București, 1962; Scrisoare către anul 2000
BANUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
lui Al. Macedonski, ba chiar a fost chemat să citească la Junimea. Două volume, Când n-aveam ce face (1866) și Țara (1891), îi adună încercările. În placheta de tinerețe, autorul, influențat de D. Bolintineanu și V. Alecsandri, își plânge sentențios și retoric nefericirile, iubirea destrămată. Rarisim, clișeul este abandonat și se ivesc versuri ceva mai energice, cu o anume inventivitate imagistică. În Țara, unde tutelar este spiritul lui V. Alecsandri din Ostașii noștri, C.-P. narează epigonic, banal, episoade ale
CANDIANO-POPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286062_a_287391]
-
de neam elin, nu roșesc că nu știu să vorbească corect latinește. Râsetele îi acoperă ultimele cuvinte. Deci unii ascultă, se bucură Vipsania. Își dau seama că are dreptate. Emfaza a devenit insuportabilă. La ce servesc stilul umflat și jargonul sentențios? Singura lor putere este să atragă atenția și să rămână întipărite în memorie, așa cum poezioarele sunt ușor de învățat pentru copii. — Doresc ca vremurile noastre să nu mai fie sterpe și istovite... Vipsania face o grimasă amuzată. Vezi să nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o prezicere; continuând fără grijă să-și facă treaba, ea îi transmitea mesaje de la tatăl său, începând întotdeauna cu aceeași formulă: „Nobilul Uldin zice că...“ sau: „Tatăl tău, nobilul Uldin, mi-a spus că...“; totdeauna așa, totdeauna pe același ton sentențios și respectuos. Tatăl său, în schimb, nu apărea niciodată în zilele acelea, însă era ca și cum ar fi fost acolo de față: îi simțea prezența în armele atârnate de stâlpii de susținere, șeile și harnașamentele numeroșilor săi cai, porțelanurile și uneltele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
varietate a stărilor lui afective și repeziciunea unică a transformării lor, Ștefan Cazimir notează: „numai în cuprinsul câtorva scene din actul II personajul parcurge un registru vast, iar tonul vorbirii lui cunoaște infinite modulații, devenind de la o clipă la alta sentențios sau galant, protocolar sau naiv emfatic, bonom, rugător, insinuant, îndârjit. În alte ocazii îl putem vedea impacient, batjocoritor, furios, dezolant, umil, expansiv”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 142. footnote>. Cațavencu e cel mai spectaculos înfrânt - de fapt e câștigător al
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
construit niște raționamente stupide cu multă subtilitate. Dar să continuăm, dat fiind că proiectul te interesează. Ce anume pusesem În secția de Oximoronică, fiindcă nu mai găsesc ciorna?” Diotallevi scoase din buzunar o fițuică și mă fixă cu o simpatie sentențioasă: „La Oximoronică, așa cum spune și cuvântul, contează caracterul autocontradictoriu al disciplinei. Iată de ce, după mine, Urbanistica Țigănească ar trebui să intre aici...” „Nu”, zise Belbo, „numai dacă ar fi Urbanistică Nomadă. Cele de la Adynata se referă la o imposibilitate empirică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Tare aș vrea să știu de ce ăilalți nu vin deloc pe-aici. Aici e de lucru. ― Tot de-aia câștigăm de două ori mai puțin. Timpul nostru e al lor. Așa văd ei treaba. ― Mda. Păi, eu zic... Pute! Tonul sentențios al lui Parker nu era deloc ambiguu în privința destinației. Nu se lega de duhoarea care îmbâcsea pereții coridorului, ci... 2 Departe de a fi confortabilă, popota suporta la limită echipajul în efectiv complet. Cum eroii noștri nu prea aveau ocazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
reînălța speranța prăbușită-n / adâncul apei, iar căderea din titlu se reia ca laitmotiv de-a lungul celor două volume ale antologiei, în forme numeroase. Sub aspect structural, textele sunt, de obicei, extrem de concentrate, consecință a propensiunii autorului spre exprimarea sentențioasă (făpturi de hârtie norii / precum autorii; Luceafărul / reintră-n cer / cum o vioară-n / cutia sa etc.), valorificându-se, la nivel lingvistic în primul rând, aspectul colocvial, care constituie pasta în care se fixează termeni din majoritatea registrelor lexicale. În privința
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
așteaptă ca nevasta să ia loc, apoi se așează, și cei doi căței pot în sfârșit să se cocoațe și ei pe scaunele lor. Spune "dumneata" soției și copiilor, îi înșiră celei dintâi tot soiul de răutăți politicoase și cuvinte sentențioase moștenitorilor: ― Nicole, dumneata te arăți suprem de antipatică ! Și fetița e gata să plângă. Asta se și urmărește. Azi dimineață băiețelul era foarte excitat de povestea cu șobolanii. A vrut să spună ceva la masă: ― Nu se vorbește de șobolani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nu sunt decât simple jocuri de cuvinte, ca acum, întrebă Cipriano Algor, Cred că vorbele s-au născut doar ca să se poată juca unele cu altele, nu știu să facă altceva, și, invers decât se spune, nu există cuvinte goale, Sentențioasă femeie, E o boală de familie. Marta puse micul dejun pe masă, cafeaua, laptele, niște ouă bătute, pâine coaptă și unt, câteva fructe. Se așeză în fața tatălui ei, prvindu-l cum mănâncă. Dar tu, întrebă Cipriano Algor, Nu mi-e foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a fi, în primul rînd, o radiografie a demagogiei moderne: „Ideologul politic enunță o părere, o formulă, o credință. Fanaticul o exaltează, făcînd-o susceptibilă de asimilarea afectivă a masselor. Oratorul îi dă haina estetică și morală. Demagogul o profanează”. Moralismul sentențios, aforistic trădează un ethos conservator, oarecum disonant în raport cu restul opiniilor din Chemarea: „Mai mult decît prin aspirațiile ei de viitor, o societate trăiește prin puterea tradiției. Orice progres se realizează pe un fond natural și istoric, care face unitatea între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
am făgăduieli a Împlini Și mile de parcurs, până a adormi” Uneori, pentru mine, acesta se transforma În: „Căci am mâncăruri a găti Și drum lung până a mă trezi” Ironia mi se adresa mie, nu lui Frost - un tip sentențios a cărui conversație gravita doar În jurul Înfăptuirilor sale, a realizărilor și triumfurilor sale. Nu se poate nega că era un autopromotor. Avea geniu de Public Relations. Totuși, a fost un scriitor de deosebit talent. Era destabilizator pentru mine să aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]