104 matches
-
de tavernă, cu tăietură în chip de inimă. Otilia se repezi la el și, așezîndu-se aproape călare, începu să alunge degetele subțiri asupra clapelor. - Asta o știi? întrebă ea pe Felix. Cânta o compoziție foarte la modă pe atuncea, prin sentimentalitatea ei, Chanson russe, și Felix, care avea cunoștințe muzicale, putând descifra cu ușurință la pian și la vioară, își dădu seama că îndemînarea și finețea Otiliei depășeau cu mult banalitatea bucății. - Ah, zise Otilia, lăsîndu-și o clipă mâinile pe genunchi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întinse pachetul de prăjituri: - Uite, iubito, mi-am permis o mică atenție. Nu te uităStănică. - Ce-ai adus acolo? întrebă Olimpia. - Ce-ți place ție, prăjituri cu cremă. - Bine-ai făcut! aprobă Olimpia fără exagerare. Cuprins de un val de sentimentalitate, Stănică se așeză în spatele ei, cu fața spre oglindă, scoase capul mustăcios de după coafura ei și o strânse de mijloc. - Olimpia mea scumpă, tot ce văd mă întărește și maimult în convingerea că nimic nu e mai înalt ca misterul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fac ceasurile reprezentației suferite. Așa cu cea mai mare plăcere am văzut pre d. Caragialy în rolul Furiosului. Jocul său patetic și plin de adevăr ne-au încîntat cu totul. Un lucru numai am dori de la dumnealui, adecă mai puțină sentimentalitate și mai mult natural. Noi cerem mult de la d. Caragialy, dar talentul său ni dă dreptate să așteptăm și mai mult; de aceea sîntem grei. D. Pandeli și d. Jan se deosebesc asemenea prin comicul lor. Materia este, teatrul național
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trebuie să fie colorat de o suflare dureroasă. Dar, deși suntem îndreptățiți de-a vedea în Theramene toate semnele caracteristice a unei mișcări adânci și adevărat bărbătești, totuși el va trebui să eviteze cu stricteță orce espresiune care-ar atinge sentimentalitatea or plîngeroșia (văicărarea). Un moment nu trebuie să uităm nobleța de caracter a lui Theramene și deosebita lui relațiune față cu Hyppolit. Pentru că nici el nu-i un mesager or un raportător comun, ci el, ca crescătorul iubitului său Hyppolit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a copt. Înaintea noastră stă femeia în energia neînfrîntă a simțirei celei mai fericite, căreia universul i s-a personificat în bărbatul ei. Aicea actrița are de-a ne descoperi pe Iulia beată de poezia amorului, însă liberă de orce sentimentalitate puerilă, pe Iulia ce se trezește poetă prin această plinătate a vieții ei. E un moment a esistenței pline, sătule - esistența care nici cugetă cât de aproape e fulgerul ce are s-o lovească. Aceste epoce ale vieții interne pe cari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
omenesc (prea omenesc!), poetul își pune un diagnostic final ce nu trebuie luat ad litteram. „Creierul bolnav” își află, totuși, integritatea sau sănătatea într-o lume a valorilor ideale. Pe de altă parte, „inima de rând” îl plasează în zona sentimentalității obișnuite, acceptată ca formă de viață, în care au loc și patima, și gelozia, și plânsul în marginea fragilității condiției umane, dar și efortul de a o depăși. Aici trebuie să facem o precizare. Poezia 34 și biografia ar putea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
omenesc (prea omenesc!), poetul își pune un diagnostic final ce nu trebuie luat ad litteram. „Creierul bolnav” își află, totuși, integritatea sau sănătatea într-o lume a valorilor ideale. Pe de altă parte, „inima de rând” îl plasează în zona sentimentalității obișnuite, acceptată ca formă de viață, în care au loc și patima, și gelozia, și plânsul în marginea fragilității condiției umane, dar și efortul de a o depăși. Aici trebuie să facem o precizare. Poezia 34 și biografia ar putea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mari actori Calboreanu, Ramadan, Beligan, Birlic, Bibanu, Bănică, Radoff...Repet, a fost ecranizată, dar revăzînd filmul, recent, am constatat că-i lipsea... mușatismul! Iar genialul Birlic era aici fad, de nerecunoscut. Musceleanul e un Caragiale fără cruzimea anteriorului. Are o ”sentimentalitate rîzătoare care nu jignește lumea observată” (spunea G. Călinescu). Savuroasă scena pălăriei, cu nume autentice de pălărieri din CÎmpulung. Original discursul politic al lui Spirache. Poza de final - cea a unei familii reunite de „molîul” Spirache. Cum s-a mai
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
în proza de început, cât și în cea de mai târziu. “Nota distinctă a acestei tehnici este pentru etapa lirică a creației, caracterul pletoric al stilului poematic cu tot ceea ce îl definește : respirația retorică, repetiția, prețiozitatea expresiei, atitudinea meditativă, reveria, sentimentalitatea, nostalgia, uimirea, admirația, dramatismul trucat, într-un cuvânt artificiul sau poza. În aceste proze de început, divagația și comentariul liric dublează coordonatele narațiunii, amestecându-se cu analiza, spre deosebire de romane unde ele se diminuează pentru a dispărea cu desavârșire, structurând deplin
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pus semințe, / mâine semințele vor încolți. Vântul se potolește, ploaia cade din belșug. / Holdele omului vor rodi” (Mulțumire). În cărțile următoare - Pietre kilometrice (1963), Miracole (1966), Alte poeme (1968) și Arheologie blândă (1968) - se dezvoltă o poezie nostalgică în care sentimentalitatea deceptivă se susține prin evocarea lucrurilor mărunte și prin invocarea vremurilor apuse. Stilistic vorbind, această etapă e o sinteză între G. Bacovia și Ion Pillat: atmosfera rămâne aceea de oraș provincial, însă tonalitatea nu e nevrotică, ci doar melancolică, deși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
pune, dar, ca să fie poezie, acestea trebuie redate în mod sensibil, căci, în poezia filozofică, poetul trebuie să exprime prin imagini, prin ceva concret, ceea ce în filozofie se exprimă în mod abstract 329. Dacă filozofia se bazează pe idei, iar sentimentalitatea creatoare de poezie este potențată de idei, rămîne de explicat de ce ideile filozofiei ajung în situația de a realiza o astfel de potențare. În acest sens, trebuie avut în vedere ce înseamnă "idee filozofică" și trebuie precizat că și ideile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
acestui adevăr sau, uneori, a imposibilității lui), dar tot din-tr-o perspectivă a eului, căci vine cu o interpretare proprie a lumii naturale, a lumii sociale sau a lumii construite. El nu realizează însă creația din perspectiva rezonării în sensibilitate (în sentimentalitate), precum poetul, a acestei relații cu cosmosul, ci din perspectiva raționalității. Pentru filozofii care concep filozofia (și) ca trăire (precum Fr. Nietzsche, S. Kierkegaard, A. Camus), raționalitatea aderă însă și la palierul sensibilității. Cu toate acestea, este evident că, așa cum
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
religie, filozofie și poezie, fenomen atestat, desigur, de istoria umanității, dar depășit în epoca modernă, în spațiul european. 333 Există chiar sedii trupești cu locație deosebită destinată celor două facultăți: creierul este sediul rațiunii (sau minții), iar inima este sediul sentimentalității (sau sensibilității), încît distincția este percepută chiar la nivelul cunoașterii comune. 334 Vezi, Adrian-Paul Iliescu, Filosofia limbajului și limbajul filosofiei, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989, p.185. 335 Există situații, îndeosebi la gînditorii cu putere de creație redusă pe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
comentarii la acestea, pretins livrate (fragmentar și alternat) ca atare, de fapt atent „lucrate”, cu obținerea aparenței de expresivitate involuntară. Și aici se abordează decomplexat sordidul existenței zilnice, fervoarea erotismului neinhibat, anecdoticul, frustrările și inflamările jubilatorii ale cotidianului, reveria și sentimentalitatea (toate rostite în chip violent), iar în ultimă analiză, deși bine ascunse sub carapacea de vitalism agresiv ori de platitudine căutată, marile chestionări existențiale, „partea poetului”. SCRIERI: Din confesiunile distinsei doamne M., București, 2001; Pagini, Iași, 2002; Fisuri, Constanța, 2003
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
O balercă de Amontillado, după E. A. Poe, prin intermediul tălmăcirii lui Charles Baudelaire. În scrisori, îndeosebi în cele din anii exilului berlinez (1905-1912), sălășluiește un alt C., spiritual și acut, ca întotdeauna, însă mai cordial și prietenos, cu nebănuite accese de sentimentalitate. E mereu în căutare de amici (privilegiați sunt C. Dobrogeanu-Gherea și Paul Zarifopol), împreună cu care să asculte muzică, neapărat clasică, să mai pună, în lungi taifasuri, țara la cale ori să încingă un chef. Îi place teribil să stea la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
viață impuse de societatea modernă. "Omul și femeia de azi - spune G. Călinescu în România literară (1932) - trăiesc în orașul concret cu baruri, teatre, cinematografe și cafenele, cu case de mode și bazinuri de înot ă...î; tinerimea își concretizează sentimentalitatea nu în Romeo și Julieta ci în Ramon Novarro și Greta Garbo." Romancierul trebuie, în consecință, să îmbrace smokingul și costumul de baie, să frecventeze ringul și barul etc. Cartea nunții e, după opinia autorului, "un roman liric, la modul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
obiecțiile vagi. "Cei mai dedați cu emoțiile reci ale criticii ne vor lăuda mai puțin pentru munca "umilă", "onestă" și vor ghici intenția noastră de a nu face uz de talent, de a nu înăbuși opera eminesciană în propria noastră sentimentalitate și stilistică. Am dorit a face ceea ce Sainte-Beuve numea fiziologia operei, istoria ei naturală (Pensées), adică acea direcție înceată și fără zgomot care, prin exactitatea și curățenia ei, înrîurește mai adânc asupra spiritului." 1936 - 1937 Își trece, la Iași, în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tot ce-i place este o pajură făcută din săbii și cuțite, pe care de n-ar fi văzut-o cineva ar fi fost "vrednic de pedeapsă". "Cadrele" sunt prețuite pentru "asemănarea" lor și în raport direct cu dimensiunea. Cu sentimentalitatea ușoară a celor de jos, el crede că privitorii unui tablou care arată plecarea unui bărbat la război sunt obligați să se întristeze și, dimpotrivă, cei care văd scena întoarcerii să se veselească, și cum tablourile sunt la rând, privitorii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Îmi place să contemplu mulțimea de furnaluri Al căror fum se-nalță în limpedul eter Ca fumul de tămâie... Romanele lui Grandea au avut mare răspândire. Fulga sau Ideal și real, roman liric, e azi ilizibil. Interesul istoric stă în sentimentalitatea vaporoasă, în exaltare, în reverie, în viziunea ossianescă a naturii. Cuprins de un wertherianism tardiv, eroul citește, în poze melancolice, la umbra fagilor, rătăcește călare în munți, se zbate de durere "ca o hiară sălbatecă care poartă în pântece săgeata
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
între extreme; sub raport erotic (chestiune importantă nu numai ca amănunt biografic, ci ca una din cheile principale ale operei lui), de o sexualitate neliniștitoare, caracteristică, de o inhibiție evidentă, de o refulare freudiană [...] care l-a împins spre o sentimentalitate excesivă și prejudiciabilă omului, dar de o mare forță poetică, îndepărtându-l de o viață sexuală normală și aruncându-l în frenezia continuă a unei iubiri agitate, fără ancorare într-o posesiune satisfăcută, căci și legătura cu Veronica Micle, în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
special, explicabil exclusiv cu ajutorul psihologiei erotice, Nicolae Iorga semnala, în schimb, polimorfismul personalității: "sînt mai multe suflete, care până la sfârșit se zbat într-însul. Încercarea de a face din el, chiar în afară de orișice influență, o singură mentalitate și o singură sentimentalitate este cu desăvârșire greșită" (Nicolae Iorga, "Istoria literaturii românești. Introducere sintetică", vezi capitolul XII, " Expresia integrală a sufletului românesc: Mihail Eminescu (1929)", în Eminescu, ediție îngrijită, studiu introductiv, note și bibliografie de Nicolae Liu, Editura Junimea, Iași, 1981, p. 187
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o numim faza Alecsandri. Ambele faze sunt condiționate de influențe străine și se definesc și prin aceste influențe. Prima fază, a lui Conachi, e datorită influenței literaturii clasice decadente franceze și influenței literaturii neogrecești, care seamănă cu prima: e vremea sentimentalității fals-exagerate, a abstracțiunilor personificate, a mitologismului, a subiectelor fară legătură cu viața contemporană, a inspirației sarbede din trecutul antic etc. A doua fază e datorită influenței literaturii romantice franceze - Hugo, Lamartine -, nouă pe atunci: sentimentalism puternic, culoare vie, dezgroparea trecutului
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și arestat de Securitatea regimului comunist, instalat la trei luni și jumătate după nașterea viitorului regizor. De unde posibile aspirații compensatorii: către profesiunea regizorală, deci către rolul "paternal" de creator al spectacolului/filmului, de "autoritate" instalată/restaurată; și de partea cealaltă sentimentalitatea structurală, pe care efortul sau instinctul de disimulare n-o vor putea anula. Scenariu generaționist semnificativ, cu trei reprezentanți simbolici: Alexa Visarion i-a fost student lui Radu Penciulescu, recunoscut ca "părinte" spiritual de la care, ca "fiu", va fi preluat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
idealul este plasat foarte sus; în spatele acestei glume, stă o seriozitate reprezentînd tocmai criteriul ideal (cf. § 18). Starea sufletească ce constituie humorul se răspîn-dește în muncă, fiind cuprinsă într-asta în mod indirect, atunci cînd e făcută fără înfumurare, fără sentimentalitate, fără o melancolie apăsătoare, fără zăbavă guralivă. Condiția este ca și în cazul în acre idealul ce l-am avut în față nu e pe deplin realizat, ori chiar cînd, în decursul vieții, se pierde mult din ceea ce este valoros
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pătrunzător și individualizat. În revărsarea lui, sentimentul naiv se juca adesea capricios cu obiectele și, în loc să fie baza profundă, dar ascunsă, inima cea bună caută bucuroasă să atragă atenția, luînd cuvîntul în mod direct, așa încît cordialitatea se prefăcea în sentimentalitate. Se adauga la aceasta optimismul simplu al epocii, care făcea viața sufletească superficială. Se trecea cu ușurință peste disonanțe. Sensibilitatea pentru infinit și misterios, care fusese atît d dezvoltată la Shakespeare și la Milton, era pe cale să se piardă la
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]