104 matches
-
spus: „Ești ca un Don Juan, îți schimbi religia ca pe femei“. Ar trebui găsit un alt cuvânt decât „religie“. Arhitectura este foarte importantă. Aș fi putut să mă convertesc la șintoism în templele japoneze, asta datorită unui amestec de sentimentalitate, de oboseală, de felurite nostalgii. Cred în Dumnezeu când sunt în avion, iar aparatul intră în tulburențe. Micile mănăstiri ortodoxe pe care le-am vizitat zilele trecute în Bucovina (Voroneț, Sucevița...Ă mi-au amintit că nu mi-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
albastrul postavului . Espresiunea feței lui era tristă, dar nu dureroasă. Cel puțin umerii obrazului, cam ieșiți, arătau că rotunzimea lui slăbise și făcuse loc acelei umbre dulci și interesante în mijlocul obrajilor care le șade atît de bine oamenilor tineri umbra sentimentalității. Această umbră, semnul setei de iubire, este la amândouă sexele irezistibilă. În vreme ce damele se uitau foarte des, ca-n treacăt, dar cu multă intențiune la tânărul nostru și nu era discrețiunea ce le oprea de a-l atrage în mijlocul lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
omenesc (prea omenesc!), poetul își pune un diagnostic final ce nu trebuie luat ad litteram. „Creierul bolnav” își află, totuși, integritatea sau sănătatea într-o lume a valorilor ideale. Pe de altă parte, „inima de rând” îl plasează în zona sentimentalității obișnuite, acceptată ca formă de viață, în care au loc și patima, și gelozia, și plânsul în marginea fragilității condiției umane, dar și efortul de a o depăși. Aici trebuie să facem o precizare. Poezia 34 și biografia ar putea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
omenesc (prea omenesc!), poetul își pune un diagnostic final ce nu trebuie luat ad litteram. „Creierul bolnav” își află, totuși, integritatea sau sănătatea într-o lume a valorilor ideale. Pe de altă parte, „inima de rând” îl plasează în zona sentimentalității obișnuite, acceptată ca formă de viață, în care au loc și patima, și gelozia, și plânsul în marginea fragilității condiției umane, dar și efortul de a o depăși. Aici trebuie să facem o precizare. Poezia 34 și biografia ar putea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
idealul este plasat foarte sus; în spatele acestei glume, stă o seriozitate reprezentînd tocmai criteriul ideal (cf. § 18). Starea sufletească ce constituie humorul se răspîn-dește în muncă, fiind cuprinsă într-asta în mod indirect, atunci cînd e făcută fără înfumurare, fără sentimentalitate, fără o melancolie apăsătoare, fără zăbavă guralivă. Condiția este ca și în cazul în acre idealul ce l-am avut în față nu e pe deplin realizat, ori chiar cînd, în decursul vieții, se pierde mult din ceea ce este valoros
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pătrunzător și individualizat. În revărsarea lui, sentimentul naiv se juca adesea capricios cu obiectele și, în loc să fie baza profundă, dar ascunsă, inima cea bună caută bucuroasă să atragă atenția, luînd cuvîntul în mod direct, așa încît cordialitatea se prefăcea în sentimentalitate. Se adauga la aceasta optimismul simplu al epocii, care făcea viața sufletească superficială. Se trecea cu ușurință peste disonanțe. Sensibilitatea pentru infinit și misterios, care fusese atît d dezvoltată la Shakespeare și la Milton, era pe cale să se piardă la
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
necesară contopirii sau organizării sentimentelor stîrnite de mersul vieții. Astfel, deseori, în regiunile situate dedesubtul lumii de idei și intuiții, pot zbura în mod haotic tot felul de sentimente. Ipohondria sau nechibzuința, flegamantismul sau mînia, meschinăria sau mărinimia, amărăciunea ori sentimentalitatea, senzualitatea sau idealitatea acestea și încă multe alte tendințe pot alcătui o lume trecătoare pe care n-o bănuiește cel ce nu cunoaște decît operele ideilor sau a fanteziei nu constituie totodată și fundalul pentru dez-volatarea unui sentiment total de
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
noastră. Dacă teatrul și romanul au anale mai tinere, mai puțin bogate și poate mai puțin originale, științele, filosofia și critica au reprezentanți remarcabili. Caracteristicile generale se vor desprinde de la sine din acest tablou viu schițat: românii au mai multă sentimentalitate, dor cum spun ei, decât imaginație inventivă sau evocatoare; au un grad ridicat de imaginație reprezentativă a viziunilor sau emoțiilor trecute. Rațiunea lor este sagace, sigură, exigentă. Inima lor are blândețe și memorie. În general, păcătuiesc din punctul de vedere
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
în urmă, aflu în poeme nu numai unul, ci mai multe euri uitate școlarul pentru care Auden era unica alternativă la poezia "demodată"; studentul a cărui poezie a fost binevoitor caracterizată de un prieten drept "Dylan Thomas, însă cu o sentimentalitate specifică ție"; mai e apoi eul post-Oxford, izolat în Shropshire, singur cu operele complete ale lui Yeats, furate de la școala de fete din partea locului. Această căutare a unui stil era doar o față a imaturității mele de ansamblu. Se poate
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a ramurilor culturii, a rămas caracteristic slavismului ortodox, care s-a deosebit astfel de modelul vestic. O altă trăsătură a tipului occidental congruentă aceleia reprezentate de tipul vechi grecesc este primatul raționalității și al ordinii, în vreme ce în orientul slav domină sentimentalitatea și gestul inexplicabil, care fac posibilă dictatura individului lipsit de calități, dar aflat într-o funcție (de stat) sau sprijinit de cineva cu o funcție, statul, la care se atașează de obicei și biserica ortodoxă, apropriindu-și dreptul de a se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Eminescu sau cea a lui Turgheniev? Putea ca Luna să aparțină și atâtor altor mari romantici. În imaginația bogată a literaților, astrele au o strălucire diferită, mai ales în ochii celor care învăluie peisajul în culorile propriilor lor percepții și sentimentalități. Azi, mai au oamenii timp să privească și să admire bolta cerească? Măcar la modul fizic dacă nu și altfel. Mintea visătoare și ochii contemplativi ai scriitorului mirat se opresc asupra universului de esență sacro-cosmică din care Luna iese umbrită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
era în plină maturitate. Liberalii vin la cârmă cu toate avânturile neofiților. Ei sunt purtați și împinși către putere de aproape tot tineretul și de toți aceia cari, în toate timpurile, au fost purtătorii ideilor înaintate, generoase și nedeslușite în sentimentalitatea lor. Pe liberali i-au adus la cârmă nu numai coaliția tuturor acelora cari erau nemulțumiți de guvernarea și de regimul lui Lascăr Catargiu, dar și coaliția tuturor sentimentelor altruiste. Am întâlnit în această coaliție oameni de toate credințele. Democrați
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Dragoș Vodă nr.9, în Cernăuți, acasă la camaradul, dl. prof. Liviu Rusu. (Formatul 24x32 cm). * 398 „... o vorbire încâlcită, pestriță, o goană după neologisme, pe de o parte, și după arhaisme, pe de altă parte, o gândire abtrusă, o sentimentalitate tulbure, un misticism bizar, un amestec de folclorism și modernism, ducând nu rareori la grotesc. Nicăieri ce e mai rău din Blaga, din Barbu, din Arghezi, din poezia modernă, în general, n-a rodit mai viguros.” ( G. Călinescu, Poeți tineri
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de prietenie, absolutizând-o, dându-i o prioritate „exagerată” față de alte forme de conviețuire psihologică și socială?! Izbit, lovit dureros de „schimbarea la față brutală” a unor apropiați prieteni, am început a mă acuza eu însumi de „inerție psihologică”, de „sentimentalitate excesivă, demodată, ridicolă”, de lipsă de „simț practic”, de incapacitate de a deosebi un fals de un real prieten sau, uneori, chiar de a nu mai crede pur și simplu că individul uman, chiar și încărcat de calități de orice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de o zi sau de zece ani, am regăsit, când cel dintâi păr alb îmi răsărea în barbă, în primirea făcută unui război de jertfă, pentru datorie și pentru onoare, Iașul acela, în roadele, la generația ajunsă matură, a sfintei sentimentalități de acum aproape patruzeci de ani". "Iașul lui Eminescu și al mănăstirilor, al idilelor universitare sfințite de cununile puse în biserici în loc să fie târâte în banalitatea aventurilor de promiscuitate -, Iașul acela primea orice lovitură a soartei în siguranța că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
un nou fel de a recita. Am Început cu Poem pentru două voci de Ana Blandiana, cu ajutorul coregrafic al Adinei Cezar. Doream să continuăm cu Eminescu, având intenția de a căuta În mișcare expresia unei atitudini lipsite de subiectivism și sentimentalitate și exploram În acest scop și jocul cu masca. Am fost inspirat În lucru de lectura a două carți Împrumutate de la domnul Botta: una despre yoga, descriind asanele, și alta despre metodele de euritmie ale lui Rudolf Steiner. Am experimentat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
viață impuse de societatea modernă. "Omul și femeia de azi - spune G. Călinescu în România literară (1932) - trăiesc în orașul concret cu baruri, teatre, cinematografe și cafenele, cu case de mode și bazinuri de înot ă...î; tinerimea își concretizează sentimentalitatea nu în Romeo și Julieta ci în Ramon Novarro și Greta Garbo." Romancierul trebuie, în consecință, să îmbrace smokingul și costumul de baie, să frecventeze ringul și barul etc. Cartea nunții e, după opinia autorului, "un roman liric, la modul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
obiecțiile vagi. "Cei mai dedați cu emoțiile reci ale criticii ne vor lăuda mai puțin pentru munca "umilă", "onestă" și vor ghici intenția noastră de a nu face uz de talent, de a nu înăbuși opera eminesciană în propria noastră sentimentalitate și stilistică. Am dorit a face ceea ce Sainte-Beuve numea fiziologia operei, istoria ei naturală (Pensées), adică acea direcție înceată și fără zgomot care, prin exactitatea și curățenia ei, înrîurește mai adânc asupra spiritului." 1936 - 1937 Își trece, la Iași, în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tot ce-i place este o pajură făcută din săbii și cuțite, pe care de n-ar fi văzut-o cineva ar fi fost "vrednic de pedeapsă". "Cadrele" sunt prețuite pentru "asemănarea" lor și în raport direct cu dimensiunea. Cu sentimentalitatea ușoară a celor de jos, el crede că privitorii unui tablou care arată plecarea unui bărbat la război sunt obligați să se întristeze și, dimpotrivă, cei care văd scena întoarcerii să se veselească, și cum tablourile sunt la rând, privitorii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Îmi place să contemplu mulțimea de furnaluri Al căror fum se-nalță în limpedul eter Ca fumul de tămâie... Romanele lui Grandea au avut mare răspândire. Fulga sau Ideal și real, roman liric, e azi ilizibil. Interesul istoric stă în sentimentalitatea vaporoasă, în exaltare, în reverie, în viziunea ossianescă a naturii. Cuprins de un wertherianism tardiv, eroul citește, în poze melancolice, la umbra fagilor, rătăcește călare în munți, se zbate de durere "ca o hiară sălbatecă care poartă în pântece săgeata
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o numim faza Alecsandri. Ambele faze sunt condiționate de influențe străine și se definesc și prin aceste influențe. Prima fază, a lui Conachi, e datorită influenței literaturii clasice decadente franceze și influenței literaturii neogrecești, care seamănă cu prima: e vremea sentimentalității fals-exagerate, a abstracțiunilor personificate, a mitologismului, a subiectelor fară legătură cu viața contemporană, a inspirației sarbede din trecutul antic etc. A doua fază e datorită influenței literaturii romantice franceze - Hugo, Lamartine -, nouă pe atunci: sentimentalism puternic, culoare vie, dezgroparea trecutului
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sunt, de regulă, „răi”. G. Călinescu spune chiar că un critic care „nu latră” în text mănâncă degeaba pâinea literaturii. Dar bucuria lui S. e să laude o carte, să admire un autor, să repare o injustiție. Cere discreție și sentimentalitate. Nu se rușinează să lăcrimeze în timpul lecturii și să reabiliteze personajele năpăstuite, calomniate. De pildă, personajele lui I. L. Caragiale, cărora le descoperă curățenia morală, sinceritatea, complexitatea interioară, adică tot ceea ce contestă critica literară tradițională. El este de părere că opera
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
de pesimism, reflexivitatea, vrând parcă să se degaje din aburul sămănătorist (vădit în Exod), își propune mize înalte („eternitatea”, „desăvârșirea” ș.a.). Se simte, la C., o acerbă voință de a-și reprima, în stanțele pe care le elaborează, impulsurile de sentimentalitate în beneficiul îndoielnic al unei sintaxe îndelung cizelate, meșterită cu „sigle și echere”, alambicată până la sibilinic. Tot filtrând, decantând, chinuindu-se să-și rafineze, în „simetrii și purități de cristal”, discursul, stihuitorul aproape că sufocă nu doar palpitul lăuntric, dar
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
și alți poeți ai epocii, el nu este atât un melancolic, cât un sentimental romanțios, înclinat spre o duioșie grațioasă. Mâhnit și înlăcrimat la vederea suferinței, a sărăciei, el amintește uneori maniera poeziei delicate a lui Fr. Coppée, din aceeași sentimentalitate născându-se unele tablouri idilice, artificioase, ca într-o banală litografie. Mai interesante sunt unele teme și motive simboliste, C. făcând o timidă încercare de a se racorda la orientarea mai nouă a poeziei: peisaje autumnale cu arbori goi, frunze
CISMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286278_a_287607]
-
gândesc, nu ce vădť, al doilea s-a dus în California, l-a cunoscut pe Walt Disney și i-a adresat complimentul cum că ar fi Ťsingurul regizor autenticť. Și cred că nu se referea la antisemitismul lui Walt Disney, sentimentalitatea sau simțul afacerilor. În schimb, cred că se referea la ideea de bază a animației, de a face o lume pornind de la absolut nimic. Dacă pui laolaltă cele două citate, vezi o imagine a cinema-ului care coincide cu formularea
Regizorul-vedetă de la "Anonimul" II by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11373_a_12698]