104 matches
-
literar și cinematografic ale cărui convenții și tropi sunt folosiți și de scriitori deveniți canonici, precum Margaret Atwood (The Handmaid's Tale) și Kurt Vonnegut (Slaughterhouse-Five). Un moment important în evoluția genului, care a intrat în epoca sa de aur, senzaționalistă, plină de entuziasm utopic (elocvente sunt și numele primelor reviste SF, Amazing Stories și Astounding Science Fiction) în perioada interbelică, a fost Hiroshima plus Nagasaki, 1945. Startul mai rapid în Cursa spațială al URSS (primul satelit, prima Laika, primul Gagarin
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
deopotrivă în conținut - ramificațiile unei familii plecate din Grecia-Turcia spre Statele Unite -, dar și în formă: reinterpretarea contemporană, cu tușe și mixaje actuale a bătrânului și sigurului gen saga. Cu câteva observații în favoarea lui Eugenides: el are curajul să înlocuiască gravitatea senzaționalistă de tip istoric cu una de tip personal - genocid versus hermafroditism - și adoptă un stil narativ mult mai ingenios, cu inserții de persoana I și treceri mai surprinzătoare de la un plan temporal la altul, spre deosebire de tehnica aproape clasică, de alternație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
adevărului absolut. Am în fața mea exemplarul perfect al „noului pelerin”, pelerinul de autocar : un amestec plămădit din dorința sinceră de a se apropia de credință, de un sacru palpabil, limbaj de „Cântarea României” și revistă glossy, totul modelat de abordarea senzaționalistă a televiziunilor comerciale atunci când vine vorba de „credința românului”. Mai apucă să spună că ea bănuiește existența „unei conspirații a Sinodului, în frunte cu Patriarhul, care frânează acest adevărat fenomen creat de Părintele. Nu l-au iubit nici înainte de moarte
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu potențial de generalizare. În ce măsură religia utilizează astăzi mass-media pentru a-și transmite mesajul cu privire la pelerinaje și cu ce rezultate efective pe teren ? În sens invers, sunt pelerinajele un ingredient indispensabil în construcția evenimentelor mediatice legate de religie, favorizând dimensiunea senzaționalistă, stigmatizantă ? și ultima chestiune : în ce măsură mass-media (mai ales new media, Internetul) au devenit nu doar purtătoare de mesaje religioase, ci și producătoare ale acestora, dând naștere la interpretări cu efecte neașteptate, în afara cadrului oficial al Bisericii ? Tot atâtea întrebări deschise
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
alegerile din 1992, din critica îndreptată împotriva rromilor și împotriva străinilor, pentru a se concentra mai bine pe critica corupției guvernului și pe incapacitatea acestuia de a combate criminalitatea (Pehe, 1991). 4 Partidul a beneficiat de susținere din partea unor tabloide senzaționaliste, nou apărute pe piață, precum Špígl și Expres. 5 Astfel de evenimente au inclus: blocarea, de către membrii SPR-RSČ, în 1993, a principalei autostrade care leagă Praga de Bratislava; mitinguri regulate ale SPR-RSČ în Piața Wenceslas din Praga, la fiecare 28
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
O luptă sinistră, nici un semn nu iese la iveală odată cu cărucioarele umplute din greu, și care răsar unul după altul într-o monotonie terifiantă și care sunt trimise hurducăindu-se ca să umple nesățioasele cuptoare" (607). Cu excepția învechitului și cu iz senzaționalist "sinistru", acest pasaj ar fi relativ lipsit de asemenea judecăți desemnate să amplifice șocul cititorului și să sublinieze diferența față de Satana umanizată care binecuvântează pământul. În loc de asta, cititorului îi rămân posibilitățile interpretative cum ar fi atât de mecanicul "cuptor nesățios
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
se suprapune cu jurnalismul literar narativ. Cred că acesta e cazul articolului lui Crane despre minele de cărbuni. În cea mai mare parte a reușit să micșoreze distanța, și puținele pasaje discursive și în scăpările ocazionale de judecăți de valoare senzaționaliste sunt aplanate de greutatea retorică a întregului și "privirea lui de aproape" în încercarea de a distinge între "efect" și mult mai ambițioasa realitate umană. Această lume se dovedește a fi ambiția jurnalismului literar narativ în proaspăt începutul secol al
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din cauza detașării "clinice" ("Hiroshima" lui Hersey 308). După cum mai remarca Frus, rezultatul ar putea "doar să își obiectivizeze personajele și să provoace condescendență din partea cititorului (precum și a scriitorului)" (Politics and Poetics 93). Din acest motiv Frus cataloghează Hiroshima drept pur senzaționalistă, argumentând că se încadrează perfect în senzaționalismul definit de John Berger drept: reducerea experienței celuilalt la un adevărat spectacol în ramă ce atrage înfiorare sau șoc din partea cititorului" (Another Way 63). În mod implicit, prin bariera ridicată de condescendență, Celălalt
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care vor fi amintite mai jos. Deocamdată este suficient să spun că reacția mea imediată la evenimente a fost una de bucurie și speranță, în ciuda faptului că vieți omenești au fost pierdute (din fericire, mai puține decât știrile inițiale, oarecum senzaționaliste, pretindeau). 3. Credeți că Revoluția din decembrie 1989 a fost inevitabilă? Care a fost impactul ei asupra României postcomuniste? Conceptul de "inevitabilitate" este, pe bună dreptate, privit cu scepticism de către experții care lucrează în științe sociale (la fel cum ezităm
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
fie că este vorba de cotidiane centrale sau locale, fie de posturi de radio și televiziune publice sau private. În plus, după cum relevă aceleași studii, majoritatea jurnaliștilor români au abordat și continuă să abordeze problematica HIV/SIDA într-o manieră senzaționalistă și cu aplecare aproape exclusivă asupra aspectelor medicale, ignorând sau tratând superficial aspectele psiho-sociale ale acestei tematici, cum ar fi discriminarea și stigmatizarea persoanelor infectate, categoriile vulnerabile, politicile sociale necesare în domeniu etc. O altă carență a demersului jurnalistic actual
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
și nu avea discernământul și „anticorpii“ pentru o astfel de presă. Expunerea lui la presa tabloidă din acea vreme ar echivala cu expunerea minorilor la filmele pentru adulți. Rezultatul: publicul a fost deformat iremediabil și a devenit dependent de stilistica senzaționalistă. Semnificativ este faptul că nici măcar 51 acum, când a trecut atâta timp de la acea perioadă, un ziar serios, care nu face compromisuri înspre tabloid, nu poate avea tiraje cu care să supraviețuiască onorabil pe piață. La noi, succesul unui Frankfurter
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
omul. O presă responsabilă? În ce țară crede că trăiește? Presa de la noi nu e interesată și, de altfel, nici nu e în stare să susțină dezbateri publice de substanță. Tot ce animă discuțiile de pe micile noastre ecrane sunt lucrurile senzaționaliste: coteriile, amantlâcurile și aranjamentele de culise. Când acestea există, toată lumea e fericită. Jurnaliștii aleargă înfrigurați să dea primii știrea știrilor, iar marii noștri analiști simt nevoia să lumineze poporul în legătură cu înțelesurile ascunse, să construiască sce narii, să se indigneze. Când
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
postrevoluționare, pe de alta. Iar discuția părea desprinsă din Conu Leonida față cu Reacțiunea. Radu Vasile fusese invitat pentru că tradusese o biografie a Papei Ioan Paul al IIlea, iar pe burtiera emisiunii, Ion Cristoiu pusese să se scrie un titlu senzaționalist (lucru în care e expert, nu?): „Enigmele unui papă istoric“. Bineînțeles că nu era vorba de nici o enigmă și că discuția era cu totul bleagă și răsuflată. Radu Vasile povestea, sfătos, cum e cu catolicismul, iar Cristoiu era în postura
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de semnificații și ridică nu puține dileme, unele legate chiar de potențialul „kitsch” pe care Îl conține. Multe interpretări apelează sau chiar inventează, deloc surprinzător, acest kitsch, atât de frecvent În retorica dezbaterilor publice și În produsele culturii pop și senzaționaliste, comercializate astăzi. Oricum am privi textul, Însă, ca o istorie a alienării În familie și societate sau ca o metaforă a solitudinii, ca scrutare a procesului de depersonalizare, chiar și ca invocare simbolică a situației unui grup sau a unei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
distinctiv de a vorbi... Și Miron Cozma spunea niște tâmpenii amuzante. Cam atât. Pe ăștia doi i-am recunoscut de la televizor. Ceilalți nu știu cine erau, insă povesteau niște chestii despre iunie '90 care mi s-au părut la momentul respectiv ușor senzaționaliste. Că la stiri, numai că pe alocuri ceva mai rau. Dacă mai puneai și faza că, deși toți vorbeau despre același lucru, fiecare era pe filmul lui și de multe ori se băteau cap în cap... Era confuză rău situația
Programul de ieri al luptei de clasă. Post scriptum la Capete înfierbântate () [Corola-website/Science/295801_a_297130]
-
dintr-o perspectivă unică, limitată, a unui narator intradiegetic anonim care tranșează cu cinism realitatea folosindu-se de un limbaj zeflemitor, licențios și de o mentalitate plină de prejudecăți. Întrerupt adesea de pasaje emfatice preluate din registrul legal, epopeic, jurnalistic, senzaționalist sau sentimental, "Ciclopii" dezvoltă un stil „gargantuesc”, al exagerărilor și al „gigantismului” și parodiază în ultimă instanță egoismul și îngustimea minții. "Nausicaa" reproduce la început universul neprihănit al lui Gerty MacDowell printr-un stil sentimental, siropos, preluat din revistele pentru
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
carierei muzicale și câștigarea atenției ONG-urilor ce se ocupă de drepturile romilor. Și odată cu asta, critici din partea co-etnicilor - că nu e tradițională, că poartă fuste mini, ca dansează pentru plăcerea ne-romilor, că face etnia de rușine - și prezentări senzaționaliste în presa (“</spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân lang="ro-RO"><i>din șatra, pe marile scene</i></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân lang="ro-RO">”) care insinuează în mod eronat excepționalitatea poziției
Cronica Spectatoarei - Meraptuchi, Giuvlipen! () [Corola-website/Science/296190_a_297519]
-
putea fi publicat decât după 30 de ani de la moartea scriitorului. Datorită anvergurii personalității sale culturale, reușește să umanizeze într-o măsură importantă subiectului homosexualității, complet absent din peisajul public comunist și tratat de către presa postcomunistă drept un subiect exotic, senzaționalist și scandalos din punct de vedere moral. Cartea în cauză devine probabil cea mai importantă producție culturală a sa prin forța scriiturii și impactul său civic, reprezentând o pledoarie pentru civilitate și incluziune a persoanelor LGBT într-o Românie care
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
pe Roxie să dorească să scape din închisoare. Roxie și Billy pun la punct un plan pentru a dovedi nevinovăția ei, folosindu-se de presă și de simpatia publicului. Procesul ei devine un spectacol mass-media (""Razzle Dazzle""), alimentat cu rapoartele senzaționaliste ale reporteriței de ziar și de radio, Mary Sunshine (Christine Baranski). Între timp, Mama îi dă Velmei jurnalul lui Roxie. În ședințele de tribunal din zilele următoare, Velma este chemată la bară de procurorul Harrison (Colm Feore), ca un martor
Chicago (film din 2002) () [Corola-website/Science/313129_a_314458]
-
pentru a găsi o acceptare consensuală în curentul principal. Ca rezultat al acestei concepții, este mult criticată de surse științifice și care nu aparțin curentului principal (mai ales grupurile religioase și cele contra culturale), care o consideră superficială, de consum, senzaționalistă și coruptă. A defini 'popular' și 'cultură', care sunt niște concepte contestate în esență, este complicat din cauza existenței unor definiții multiple, în competiție, din cultura populară. John Storey, în "Teorii culturale și cultură populară", a discutat șase definiții. Definiția cantitativă
Cultură populară () [Corola-website/Science/316769_a_318098]
-
indignarea tinerelor mișcări sindicale, soldată cu proteste în toată lumea, și cu ridicarea inculpaților la rang de celebrități politice de nivel internațional și de eroi în cercurile sindicale și politice radicale. Între timp, presa a publicat mai multe relatări și opinii senzaționaliste privind afacerea Haymarket, care a polarizat reacția publicului. Într-un articol intitulat „Anarchy’s Red Hand” („Mâna roșie a anarhiei”), "The New York Times" a descris incidentul ca fiind „fructul însângerat” al „învățăturilor malefice ale anarhiștilor”. "Chicago Times" i-a descris pe acuzați
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
Andrei Gorzo, care scotea în evidență scena spitalului și scena secției de poliție, cea din urmă având trei planuri de adâncime. Pelicula a fost filmată și montată în ordine cronologică. Andrei Gorzo susține că filmul evită nu numai să fie senzaționalist, dar și antireligios, în schimb criticul de film consideră că pelicula se împlinește „ca tragedie socială”. În sprijinul acestei idei, el afirmă că „lanțul cauzal care culminează cu strivirea Alinei are un soi de cruntă obiectivitate materialistă, care face ca
După dealuri () [Corola-website/Science/326552_a_327881]
-
participat. Moartea lui Valdemar, cu toate acestea, nu este descrisă într-un mod emoțional potrivit temei tipice a „morții unei femei frumoase” portretizate în alte scrieri cum ar fi „Ligeia” și „Morella”. În contrast, moartea acestui bărbat este brutală și senzaționalistă. Mulți cititori au crezut că povestirea era un raport științific. Robert Collyer, un vindecător magnetic englez ce vizita Bostonul, i-a scris lui Poe spunând că el însuși a realizat un act asemănător pentru a revigora un om care fusese
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
nu are nimic în comun, cu excepția titlului, cu nuvela lui Balzac. „Hanul roșu” este o povestire în ramă, în care naratorul inițial prezintă un banchet parizian, la care unul din invitați, bancherul Hermann, relatează celorlalți oaspeți o poveste. În ciuda poveștii senzaționaliste relatate de Hermann și a atmosferei dramatice a nuvelei, opera literară balzaciană este considerată în primul rând un fel de poveste filozofică, confirmând în mod repetat nihilismul moral al înaltei societăți pariziene și existența unor secrete întunecate ascunse în familiile
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
autorului. Scrierile inițiale (precum nuvela „Secretul doctorului Honigberger”, pe care Ioan Petru Culianu o considera una dintre cele mai reușite scrieri ale lui Eliade și una din cele mai bune nuvele fantastice din literatura universală) urmăreau într-un mod oarecum senzaționalist o serie de fenomene paranormale. Recunoscându-și eșecul căutărilor sale din tinerețe, scriitorul și-a modificat perspectiva asupra lumii, renunțând la iluzii și scriind o proză tot mai criptică. Astfel, comparând „Secretul doctorului Honigberger” și „Pe strada Mântuleasa...”, Culianu constata
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]