115 matches
-
lui Anton Holban, moartea, este demitizată, demontată, iar mecanismul psihologic al seducției ieftine este prezentat în toata goliciunea sa. În romanul O moarte care nu dovedește nimic tema morții se repetă obsesiv cu variațiuni care nu fac decât să potențeze sepulcralul. Personajul lui Holban găsește o plăcere diabolică în anticiparea propriei nefericiri și în construirea de scenarii funeste. Trecutul apasă și îndreptățește temerea că nefericirea va urma, căci în sufletul personajului s-au stratificat toate eșecurile sale. Romanul lui Anton Holban
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
acest caz, sensul și negația lui se retrag deopotrivă. Iar dacă vorbim de nonsens, acesta apare ca unul necomun, incomprehensibil ca atare. În definitiv, imaginea labirintului apare stranie nu doar întrucât este neobișnuită. Nici întrucât ar fi sumbră, întrun aer sepulcral și misterios. Desigur, un asemenea labirint face ca viața și moartea săși aparțină ca niciunde în altă parte. Însă acest lucru nul transformă întrun loc funebru. Ar fi complet nepotrivit dacă am privi astfel lucrurile. Și am trăda cu totul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
unei galerii care se deschidea În fund. Era așezată pe un scaun, cu spatele la perete, cu o lumînare la picioare. Închide ușa, Îmi porunci ea fără să se ridice. Cheia e În broască. M-am supus. Broasca scîrțîi cu un ecou sepulcral. Am ascultat pașii Beei apropiindu-se În spatele meu și i-am simțit atingerea pe hainele ude. — Tremuri. De frică sau de frig? — Încă nu m-am hotărît. De ce ne aflăm aici? ZÎmbi În semiîntuneric și Îmi luă mîna. — Nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Înțelesese că n-avea unde să se ducă În altă parte. 3 Începea să se Înnopteze cînd am ieșit la suprafață de pe treptele metroului. Pustiu, bulevardul Tibidabo schița o fugă nesfîrșite de chiparoși și de palate Îngropate Într-o lumină sepulcrală. Am zărit silueta tramvaiului albastru În stație, clopotul controlorului secerînd văzduhul. M-am grăbit și m-am urcat aproape cînd se punea În mișcare. Controlorul, o veche cunoștință, a acceptat monedele bombănind În sinea lui. M-am așezat Înăuntru, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vârful căruia se distinge cu claritate, chiar din locul unde se află ei, statuia din bronz care-l înfățișează pe principe călare. Este Mausoleul, înălțat spre a le servi de mormânt lui și urmașilor săi. Pentru mo ment, în camera sepulcrală se află numai urnele lui Marcellus, Octavia, Lucius și Gaius, primele flori ale dinastiei frânte de soartă. O idee îi încolțește în minte: — Luați-o spre nord! le comandă lecticarilor. — Lungim drumul și o să întârziem! se plânge Plautius. Tiberius îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
imaginea e ca un bobârnac: „Hei, trezește-te! Eu sunt aici! Trezește-te și gândește! Gândește și înțelege o dată de ce sunt aici!“ Nu mai simt nici o durere. Nu mă mai apasă nimic. Mi se pare doar că fiecare bobârnac răsună sepulcral. Probabil că și sunetul acela o să dispară într-o bună zi. În avionul companiei Lufthansa, pe aeroportul din Hamburg, bobârnacele mi s-au părut însă mai lungi și mai puternice decât de obicei. „Trezește-te! Înțelege!“ De aceea mă apuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
câinelui sau șuieratul șarpelui, dar și cele ale unor instrumente muzicale, în primul rând flautul. Sunt sunete care par că țâșnesc dintr-un loc neștiut și nevăzut, că vin dintr-un altundeva, aidoma vocii care se aude prin mască, voce sepulcrală, materializare a unei puteri de pe alte tărâmuri. Flautul este o invenție a zeiței Atena, menită să imite șuierăturile scoase de șerpii încolăciți în jurul capului Gorgonelor și sunetele ieșite din gurile lor. Într-o bună zi, pe când cânta la flaut, zeița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
o fată isteață, o fată care putea să aibă orice bărbat voia, să se mărite cu unul de-al lor. Nu pot să fac asta. Nu mă pot căsători cu un creștin. Am rămas prizonier în cercul de lumină albă, sepulcrală. Nu aveam nici o soluție. Chiar dacă îi spuneam adevărul, chiar dacă mă credea, nu făceam altceva decât să agravez situația. Acum eram doar un creștin, cineva cu care nu se putea căsători. Dacă mă destăinuiam, deveneam doar un alt evreu din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
caz, sensul și negația lui se retrag deopotrivă. Iar dacă vorbim de nonsens, acesta apare ca unul necomun, incomprehensibil ca atare. În definitiv, imaginea labirintului apare stranie nu doar întrucât este neobișnuită. Nici întrucât ar fi sumbră, într-un aer sepulcral și misterios. Desigur, un asemenea labirint face ca viața și moartea să-și aparțină ca niciunde în altă parte. Însă acest lucru nu-l transformă într-un loc funebru. Ar fi complet nepotrivit dacă am privi astfel lucrurile. Și am
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și l-au disputat ca pe-un tîrfoi de sărbătoare pentru ca mai apoi, o dată Îndestulați de cărnurile lui macre, să-i administreze o bătaie grozavă În vreme ce restul deținuților strigau În cor cu veselie „poponel, poponel, papă caca bombonel“. O tăcere sepulcrală puse stăpînire pe noi. Merceditas sughița de plîns. Fermín voi s-o consoleze cu o Îmbrățișare tandră, Însă ea se eliberă cît ai clipi. 19 — Imaginați-vă domniile voastre tabloul, conchise don Anacleto spre consternarea tuturor. Epilogul poveștii nu era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pielea de găină și îmi ridică părul în cap: — Am aici un rege înțelept de foarte, foarte demult, zise el, strânsoarea lui devenind brusc mai puternică. Dintr-o vreme când trei sori străluceau pe cerul nordului. Scoase un oftat lung, sepulcral. A suferit o teribilă înfrângere în luptă din partea lui Carol cel Mare și a armatei lui creștine. — Erai saxon? întrebă Rahn cu voce scăzută. — Da, saxon. Francii îi numeau păgâni și omorau pentru asta. Morți agonizante, pline de sânge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prin intermediul a patru arcuri diagonale, înscrise în acest plan circular se trece la un pătrat în care se înscrie ultimul cerc. Bolta cu tamburul cilindric în interior se înalță pe ultimele patru arcuri. Sub primele două ferestre sunt plasate nișele sepulcrale decorate în interior și la suprafață cu brâul torsadă obișnuit. Original pentru Moldova este gropnița care a fost inaugurată la Putna. Din camere separate ele au devenit nișe în zidul bisericii. Nișa sepulcrală sudică decorată cu brâu torsadă Nișa sepulcrală
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Sub primele două ferestre sunt plasate nișele sepulcrale decorate în interior și la suprafață cu brâul torsadă obișnuit. Original pentru Moldova este gropnița care a fost inaugurată la Putna. Din camere separate ele au devenit nișe în zidul bisericii. Nișa sepulcrală sudică decorată cu brâu torsadă Nișa sepulcrală nordică Naosul are tot formă dreptunghiulară cu șase ferestre evazate spre interior și cu două abside boltite semisferic. La naos avem sistemul de boltire amintit, cu deosebirea că aici arcurile de piatră în
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
sepulcrale decorate în interior și la suprafață cu brâul torsadă obișnuit. Original pentru Moldova este gropnița care a fost inaugurată la Putna. Din camere separate ele au devenit nișe în zidul bisericii. Nișa sepulcrală sudică decorată cu brâu torsadă Nișa sepulcrală nordică Naosul are tot formă dreptunghiulară cu șase ferestre evazate spre interior și cu două abside boltite semisferic. La naos avem sistemul de boltire amintit, cu deosebirea că aici arcurile de piatră în torsadă, care susțin întregul sistem de bolți
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
împărătescul său nume, puindu-și pajurea bicefală pe documente și peceți și lăsând a se înțelege, prin cuvinte și inițiale, că socoate cu putință restaurarea sa constantinopolitană”<footnote Nicolae Iorga, Istoria Românilor. Monarhii, vol. VI, p. 247 footnote>. În nișa sepulcrală sudică este pictată scena Deisis, Iisus Hristos încadrat de Sfânta Fecioară Maria și Sfântul Ioan Botezătorul. În nișa de pe latura de nord este tema Izvorul vieții, care o reprezintă pe Maica Domnului într-o cupă evazată, ținându-l în brațe
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
celor opt sute de mii de vieți românești eroice jertfite în marele război pentru unitatea neamului 1916-1919, turnatu-s-a acest clopot pentru mănăstirea Cetățuia prin subscripția publică, stareț fiind protosinghelul Teodosie Bonteanu în anul 1932”. În pronaosul bisericii, în nișa sepulcrală de sud este mormântul lui Gheorghe Duca, mort la Lwow la 10 aprilie 1685 și îngropat provizoriu în biserica lui Alexandru Balaban. Osemintele i-au fost aduse și înhumate aici la 1693, de către fiul său voievodul Constantin Duca. Le-a
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de mult cât a crezut. Seara se lăsa lent, încep să apară lumini palide în casele vecine cu cimitirul, dar crepusculul va mai dura destul ca să-i îngăduie femeii să spună tatăl-nostru și ave-maria fără să se teamă de flăcările sepulcrale și de sufletele condamnate, rămâi în pace, odihnește-te în liniște. Când Cipriano Algor trecu de ultima casă a așezării și privi spre locul unde se afla olăria, văzu sclipind lumina exterioară, un vechi felinar dintr-o cutie metalică atârnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Dedesubt ― întunericul... și mai ce? Un fel de sală, poate asemenea celei de unde venea, se gândi. Oricum ar fi, atinsese capătul drumului. Profită de ocazie pentru a-și trage sufletul după efertul depus și căldura suportată. Era ciudat că negura sepulcrală de jos părea să-l învăluie, să-l apese mai tare decât în timpul strecurării prin canalul strâmt. Se-ntreba ce-o fi sub picioarele lui, la ce distanță și ce-ar fi dacă s-ar rupe cablul. Calm, Kane, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
scândură, kilograme de cuie de 2,5 cm cu φ de 2 mm, pentru toți metrii cubi de scândură și pentru toate zecile de kilograme de tablă care vor deveni în câteva săptămâni cel mai sigur, frumos, impenetrabil, nealterabil, invincibil, sepulcral GARD. Ce va apăra casa de jur împrejur. Și o va feri pe adolescenta Mioara Alimentară de ochii indiscreți ai lumii. O operă de artă, dacă stăm să-i analizăm înfățișarea, cu atât mai valoroasă prin dublul său scop. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rece și inert de pe catafalc -, își făcu și el apariția printre îndoliații ce formau convoiul funerar, îmbrăcat fiind în straie negre și cu o adâncă și neprefăcută durere sufletească pe chip, gândind cucernic: „Dumnezeu s-o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul funebru(Lucrare muzicală scrisă de către compozitor între anii 1837 și 1839 la Nohant-Vic, în Franța. ) al lui Frédéric Chopin, interpretat tărăgănat de o fanfară. Mai apoi, el continuă să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Drusus și, printr-un gest, refuză să înainteze. Însoțitorii lui crezură că ura îl împiedica să meargă mai departe; de fapt, era groaza că va retrăi sentimentele din insula Pandataria. La câțiva pași mai încolo, aruncă o privire spre reședința sepulcrală a Liviei, Maștera, unde stătuse un an. „Închideți toate ușile acelea“, porunci. Și trecu mai departe. Apoi deschiseră pentru el legendarele, modestele camere private ale lui Augustus; le străbătu cu amestecul de familiaritate orgolioasă și de ranchiună plină de suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
arma, făcu un salt În direcția ei, dar Își opri la fel de iute elanul. Un călugăr identic cu primul apăruse În fața ei. Spaima o Împiedică să eschiveze o lovitură violentă care o azvîrli la pămînt. „Ești blestemată, Marie“, murmură o voce sepulcrală. Refuzînd să asimileze sensul acelor cuvinte, se agăță de o lucire provenind de la revolverul ei de 9 mm care zăcea nu departe de acolo. Se tîrÎ, Întinse mîna ca să-l apuce cînd, ivindu-se dintr-un alt colț Întunecat, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Era cu adevărat cel dintâi mozaicar din Italia? Celălalt lăsă să se scurgă câteva momente Înainte să răspundă. — Ambrogio era cu siguranță un maestru În arta lui. Însuși Bonifaciu Îi conferise Însărcinarea de a decora În mozaic pereții capelei sale sepulcrale, la San Pietro, spuse el sec. — Dar dumneata nu Îi aprobai stilul, nu-i așa? — Vremurile se schimbă, messer Durante. Din Franța sosește o manieră nouă. Meșterul Ambrogio era Încă legat de cea bizantină, de repetarea obstinată a formelor fixe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu palmieri miniaturali, bougainvillea și frangipani. Furtunurile stropitorilor se Întindeau peste pante ca vasele de sînge ale unui sistem circulator mort. Fiecare frunză și fiecare floare erau acoperite cu o cenușă albă care scălda proprietatea abandonată Într-o lumină aproape sepulcrală. Se vedeau urme de pași În stratul de cenușă care acoperea terenul de tenis, de parcă un jucător singuratic și-ar fi așteptat În zadar adversarul după o scurtă ninsoare. De-a lungul fațadei dinspre mare a casei se Întindea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
catafalc -, își făcu și el apariția printre îndoliații ce Istorisiri nesănătoase fericirii 63 formau convoiul funerar, îmbrăcat fiind în straie negre și cu o adâncă și neprefăcută durere sufletească pe chip, gândind cucernic: „Dumnezeu s-o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul funebru 1 al lui Frédéric Chopin, interpretat tărăgănat de o fanfară. Mai apoi, el continuă să revină îndelungă vreme la locul îngropăciunii, contemplând țărâna proaspăt afânată și udată de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]