441 matches
-
avea și ei în casă sau în buzunar propriul lor carnet de alegător, unde, în mod rușinos, ca o înfierare, s-ar afla scris și ștampilat A votat în alb. Numai soluțiile radicale sunt capabile să rezolve problemele mari, conchidea serafic editorialistul. Sărbătoarea n-a durat mult. Bineînțeles că nimeni nu s-a hotărât să se ducă la serviciu, dar conștiința gravității situației n-a întârziat să determine scăderea tonului manifestărilor de bucurie, erau chiar unii care se întrebau, Bucuroși, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
apropie de un bărbat, să-i pună mâna pe cap și să-l întrebe: „ce faci, mă, băiatule?”, n-ar fi putut. Era o fată... îîî, ca o fată, mai bine zis, de cele mai multe ori, extrem de sfioasă, curată, îndrăzneață, rafinată. Serafică, serafică, dar avea un voltaj deosebit, îi spuneam eu că nu e ceea ce pare, era așa de palidă, dar iubea ca o brunetă, ca o negresă, îmi făcea niște lucruri despre care pot să spun cu siguranță, acum, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de un bărbat, să-i pună mâna pe cap și să-l întrebe: „ce faci, mă, băiatule?”, n-ar fi putut. Era o fată... îîî, ca o fată, mai bine zis, de cele mai multe ori, extrem de sfioasă, curată, îndrăzneață, rafinată. Serafică, serafică, dar avea un voltaj deosebit, îi spuneam eu că nu e ceea ce pare, era așa de palidă, dar iubea ca o brunetă, ca o negresă, îmi făcea niște lucruri despre care pot să spun cu siguranță, acum, că nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
poezie, vădit asemănătoare prin sub-stanța și muzica lor. Toate se desfășoară în același cadru abstract și întrucîtva convențional al unei spiritualități "date de-a gata". Stele, lună, sfere, iubire, lumină, mare, cu materialul acesta de poncife construiesc englezii poezia lor serafică ori elegiacă. Să nu vă mire dacă accentele unui asemenea lirism fac să gândești (prin acutele și monotonia lor) la niște psalmi cântați de sfântul Origene. Desigur poezia lui Racine și a celorlalți clasici evoluează într-un abstract mai arid
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
avantajează... "Doamna în maro" a apărut pentru prima oară în fața ochilor mei, în mantou lung, până aproape de glezna, într-o frumoasa zi de iarnă. Fularul fin, în degradeuri pastelate, în ton cu pălărioara elegantă, încadrau un profil de o frumusețe serafică ce nu putea trece neobservată de privirile bărbaților aflați la plimbare la ora aceea. Era imposibil să nu remarci eleganța cu care-și purta poșeta fină, în aceeași nuanță cu cizmulițele moi, cu șnururi lungi ce se petreceau de jos
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
de vizită, ai adresa...Prezintă-te negreșit, chair astăzi, nu trebuie să faci programare...Du-te acum!Tot ești liber... Sunt de câteva momente în ciudata anticameră... Cufundat în unicul fotoliu, cu inima în ritm galopant, încă fascinat de frumusețea serafică a tinerei femei care m-a primit, privesc spre sursa stranie de lumină albastră, nefiresc de albastră, difuzând ca printr-o fantă din zid, și mă întreb dacă nu trăiesc o iluzie, o născocire a minții: în clipa în care
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
tremur din toate fibrele, pășesc sfios, mă apropii de ecranul de lumină, ființa se retrage, abia o întrezăresc, o urmez, trec prin lumina albastră, mă privesc o fracțiune de secundă, sunt gol, îmi e jenă, dincolo e beznă, văd trupul serafic al tinerei ca pe o lumină mișcătoare, vie, plutind. Sub tălpile mele goale, deodată, un hău, mă prăvălesc, devin imponderabil, sunt aspirat, mă năucește un zgomot asurzitor, aud deodată de undeva din urmă închizându-se două mase pietroase imense, ca
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
Autorului Balsamul liric al lui Radu Gyr s-a mustit în inima sa cu șoapta mirifică a pașilor profetului ce i-a proorocit ardoarea pentru Neamul Dacoromân înflorit în verdele suferinței. Lujeri de zori i-au înmugurit în sufletul său serafic, cântarea divină, țesând în răbdarea străbună porfira cerească a martirului. În cugetul său a înflorit jertfa și dorința de a adora frumusețea lui Dumnezeu. Fiecare fior al său e un borangic de țărână sfântă care a brodat veșnicia Străbunilor pe
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
nu mai sunt, p. 60). Așadar, o reflexivitate în care se ameliorează mineralul (Ne-am aruncat în apă/ Și plutind,/ Ne-am dat nemărginirii, p.29), se conceptualizează prin virtuțile atributivității intrinseci (Povara iubirii e-o cruce/ Din cel mai serafic granit, p.61), prin contrarietate (În mine, doi dușmani înverșunați/ Și-o singură dispută, om-destin, p.80) și prin comutativitatea calității (Caii mei pasc în poiană/ Iarba-ger și iarba-teamă, p.16), cunoscute mijloace criptice ale metaforei. Iată așadar suficiente indicii
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
de ierburile mari urmărind câte un fluture, cădeam și râdeam de câte ori eram păcălită. Fluturele zbura, se oprea pe câte o floare sau un fir de iarbă, își strângea aripile, apoi le desfăcea și relua zborul. Orice zbor îmi părea ceva serafic, zborul fluturelui mai mult ca cel al păsării, îmi sugera starea angelică, pe care o presupune orice imagine suitoare spre cer. Le urmăream zborul până la dispariție. Unii se așezau cuminți pe câte o floare și mă duceam spre ei tiptil
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
stele, profesorului nu-i spunea nimic, deoarece el nu fusese niciodată într-un hotel, în care i se puseră la dispoziție un calculator cuplat la internet și tot ce-și putea dori pentru a-și continua scrierile. Cu același zâmbet serafic domnul profesor mulțumi gazdelor, însă ceru permisiunea de a-și continua activitatea în parc deoarece acel loc îl inspiră. Spre surprin- derea a nouăzeci la sută din populația matură a globului, primăria amenajă în două zile un loc special în
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367829_a_369158]
-
Dumnezeu. „Inima omului se află într-o stare prielnică primirii harului și binecuvântărilor lui Dumnezeu. Din această atingere odrăslesc o serie de transformări binefăcătoare în ființa noastră. Rugăciunea se face între noi și Dumnezeu în viața noastră umană. În adâncurile serafice ale interiorului nostru se produce, prin rugăciune, o comuniune discretă și rodnică între noi și Dumnezeu. Fără această relație personală cu Dumnezeu prin rugăciune, credința rămâne o convingere teoretică, cultul o lucrare de formă externă. Fără rugăciune, lucrării noastre morale
INTERVIU CU PARINTELE IOAN CRISTINEL TESU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366827_a_368156]
-
1878-1916, ucis în munții Perșanilor, la 23 Septembrie 1916, în bătălia pentru dezrobirea Ardealului), căsătorit cu Jeana Mihăescu (1887-1953), licențiată în Litere la Universitatea București și studii postuniversitare la Sorbona, s-a născut în scutecele de nea împodobite cu voioșia serafică a Colindelor Nașterii Domnului, la 29/ 30 Decembrie 1914. Deși s-a născut și a copilărit în București, icoana tinereții lui Radu, rămâne conacul de la Perișani-Dâmbovița, care răspândea până departe admirația și renumele tatălui său, conac încărcat de vremuri, rămas
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
Ninge că-i iarnă într-o stare de bine. Ninge pe Bucium, albindu-se creste, Galata își primește straiele fine Și ninge, ninge ca într-o poveste, Pe mine, pe tine, pe șapte coline. Ninge cu psalmi, la Cetățuia este Serafică neaua pe turle regine, Copoul își cheamă poeții să-nchine Ode iubirii, să dea lumii veste, Că ninge, ninge ca într-o poveste. Referință Bibliografică: Ninge pe Iași / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1854, Anul VI, 28
NINGE PE IAŞI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363599_a_364928]
-
tot acest amestec ciudat de năluciri să nu auzim sunetul diafan al glasului inimii, care uneori vibrează așa cum ne-am dori. Eram convinsă că într-o zi soarta îmi va zâmbi și mie și voi sorbi cu putere din râul serafic și misterios, devenind ca un curcubeu, ca un sol al iubirii de nebiruit. Ceea ce a contribuit la mine să mă regăsesc a fost tocmai dorința de a mă vedea la casa mea, copii în jurul meu, un serviciu onorabil și celelalte
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
Petre Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Așteaptă-mă, iubite, în toamna violet Eu m-oi privi-n oglindă și voi clipi cochet Din genele pe care lacrima le adapă Un scâncet de iubire serafic mă dezgroapă... Să nu-mi aduci cu tine zadarnice uitări Vreau să trăiesc prezent pictată cu mirări Din frunza ruginită, să îmi așterni un pat Eu violetul toamnei sub noi l-am așezat Să nu uităm de clipe , să le-
RAPSODIE ÎN VIOLET de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364605_a_365934]
-
avea despre sine. Ideea pe care o spune el în legătură cu Alioșa este aceasta: nu minunea naște credința, ci credința naște minunea; nu minunea exterioară condiționează prin urmare credința noastră religioasă, ci credința noastră religioasă este aceea care face minunea. Acest serafic personaj întruchipează, în ochii scriitorului, virtuțile umane supreme. El este un erou triumfător de basm care „biruie balaurul cu multe capete ale karamazovismului...”(28) Note Bibliografice Nikolai Berdiaev, Filosofia lui Dostoievski, Iași, Editura Institutului European, 1992, pag.10. Cf. idem
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
cel care urcă în această treaptă sublimă, pe acest Olimp al harului sfânt este grație numai Darului lui Dumnezeu, care ne oferă binecuvântarea Prieteniei Sale Sfântă și Lumina Cuvântului tămăduitor. Prietenia hristică este chemarea divină, este alegerea dumnezeiască, este zborul serafic, este ardoare heruvimică, care străbate omul creștin din temelie, și-l preface din adâncurile sale ființiale, sensibilizându-i profund viața astrală. Prietenia divină sălășluiește în permanențele Sale sacre: în enunțurile inteligenței și ale spiritului, în toate aspirațiile sublime, în toate
POEMUL PRIETENIEI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349028_a_350357]
-
sfârșit mi s-a făcut somn, mă duc să mă culc, noroc că nu trebuie să mă spăl pe < >, că azi nu am umblat desculț”).Remarcăm și deosebitul har narativ (trecând de la neliniști"la Hieronymus Bosch, apocaliptice - la aproape diafanul serafic), profund mistic, și expresivitatea pătimașă (și, totuși, adâncit sapiențială, prin Revelație!) a Blestemului Dorei Alina Romanescu/România: „Dumnezeu îi îngăduise să plutească, să se rupă definitiv de cele pământești. Se simțea din ce în ce mai ușoară - și, când a ajuns pe tărâmul Tinereții
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI, DIN ÎNTREAGA LUME” de ALEXIA TEODORA RAICEA în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349061_a_350390]
-
hora zorilor. Inima lui nuntind curată ca floarea necovârșitei zămisliri, cu pâlpâirea fierbinte de har, dezleagă amurgul din ieslea de lumină a sufletului, dăruind Neamului, nemurire. Privirea lui îmbrățișată în sărutul de izbăvire, ce stă presimțire în ascunsul de taină serafic, cerne mierea de mir din strunele Cuvântului înflorit în mlădierea Dorului Sfânt. Lacrima lui zăvorâtă în făclii de lumină a cuprins cerul ferecat de mireasma celor cuminecați în iubire. Șoapta lui, stăruința cea neînțeleasă în cugetul desprins din răscolul de
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
Acasa > Orizont > Selectii > OAMENI MARI ȘI OAMENI MICI... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 685 din 15 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Am întâlnit adesea oameni mici dar mari... Doar la alură și la trup gingași și scunzi: Oamenii-fulgi-de-nea serafici și plăpânzi, Cu cât mai mici cu-atât mai mari, mai tari, mai rari... Abia îi observăm și-i luăm în seamă, poate, Când se chircesc făcându-se din mici mai mici Să treacă ei giganții semeți printre pitici Ce
OAMENI MARI ŞI OAMENI MICI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344576_a_345905]
-
Hristico-Voievodală a dacoromânilor creștini. Fiecare Închinător ortodox se cuminecă cu Frumusețea Sublimului Iisus, alături de toate celelalte creaturi care-și mărturisesc fiorul și mireasma, grăind într-un nemărginit cor diafan: HRISTOS A ÎNVIAT ! Iar ecoul care se înalță la Ceruri răspunde serafic: ADEVĂRAT A ÎNVIAT ! -------------------------------- TUTUROR PRIETENILOR DRAGI și PUTĂTORILOR DE BIRUINȚĂ, Vă urez din lumina sufletului meu să plinească binecuvântarea cerească în familiile iubite, lucrul lor să aibe harul Duhului Sfânt, ocrotirea permanentă a Maicii Domnului în toate cele bune, adevărate
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
în obrajii catifelați de trandafir ai frumoaselor și invincibilelor Amazoane dace. • Fiecare Nour călător poartă în caierul său de nea, Dorul din care se toarce Iubirea, această Maramă celestă a sufletului dumnezeiesc. • Fiecare legănare a Lunii e ca o unduire serafică, ca un joc al îmbrățișării celor ce se dăruiesc întru totul și de-a pururi Iubirii. • Fiecare Curcubeu își surprinde fruntea de raze în altițele iilor regalelor Fecioare în care înfloresc mugurii atâtor și-atâtor chemări. • Fiecare tresărire de Zări
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
pe borangicul cald al clarului de lună. • Fiecare Liliac se prinde ca o broșă de turcoaz pe umerii de nard ce le poartă destinul ca o predestinare a trăirii lor sublime. • Fiecare Măr înflorit ce cuprinde în ramurile sale surâsul serafic de Sus și zumzetul preahărnicuțelor albine, răsună ca o Romanță de dragoste în piepturile celor care tresaltă și cântă. • Fiecare Tei fastuos urzit din scânteierea Zorilor își scutură cârlionții de aur peste trupurile îmbrățișate ale celor ce-și trăiesc poezia
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
prietenia, dragostea, desăvârșirea. În geometria ornamentală a portului național, Dragobetele, surprinde permanența creației sufletului românesc, care sub fascinația muzicii populare, devine o entitate cosmică de armonie, de înțelepciune, de sublim. Portul național înnobilat de încântare, transcende sufletul într-o mireasmă serafică de permanentă sărbătoare. Dincolo de alte forme ale tradiției, sărbătoarea DRAGOBETELUI purcede cu îndrăzneală să evoce direct frumusețea celor chemați și aleși. DRAGOBETELE se desfată în taina slujirii hristice a Cuvântului, în expresia purității sale jertfelnice, în Dorul iubirii divine, de dragul
DRAGOBETELE: DORUL DRAGOSTEI ÎN FRUMUSEŢEA DĂRUIRII DACOROMÂNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347657_a_348986]