483 matches
-
prezentat publicului newyorkez prima Suită pentru orchestră a mai tânărului său coleg George Enescu. Ar fi de dorit ca asemenea demersuri să fie continuate și în zilele noastre. Am apreciat faptul că muzica engleză a primei jumătăți a secolului trecut - Serenada pentru corzi de Elgar și captivantele Variațiuni pentru orchestra op. 10 de Britten - a constituit momentul de greutate al programului Orchestrei de Cameră a Filarmonicii bucureștene. Personal aș fi preferat ca o atenție egală să fi fost acordată muzicii românești
Publicul și muzicienii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8196_a_9521]
-
muzica de atmosferă impresionistă, cele două Intermezzi pentru corzi op. 12, au fost susținute în baza unei tensiuni potrivite mai mult climatului romantic. Este un punct de vedere promovat de șeful de orchestră, o viziune ce înflorește literalmente în paginile Serenadei lui Elgar. în schimb, realizarea Divertisment -ului pentru corzi de Bartok, lucrare de o dificultate instrumentală de ansamblu cu totul specială, ar fi necesitat repetiții speciale, suplimentare. Este drept, în mod regretabil, universul spiritual al muzicii de cameră animă la
Publicul și muzicienii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8196_a_9521]
-
pot să-l ajut.) tăcerea/ e o lavă ce acoperă totul" (Poemul tatălui, al fiului său și al fiului fiului său; poemul tatălui). }ipătului ostentativ îi ia locul cel mult "un cuvînt dilematic/ sugrumat de un secol prezumțios" (A nouăsprezecea serenadă). Ostentației i se substituie discreția fără o reducție a patetismului. Adesea gesticulația actantului e a unui retractil, a unui solitar: "pe coridoarele labirintice igrasioase ale insomniei/ (nu-mi explic cum, dar în apropiere se-aude vuind/ marea invizibilă!...)/ adeseori mă
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
În general, era o particulă atomică liniștită, 189 câ teva s fârș i tur i de lume incapabilă de fisiuni sau de alte rele, Însă ori de câte ori se certa cu iubita lui, tanti Tx, se Îmbăta și Începea să-i cânte serenade sub geam, făcând o gălăgie de se auzea până În Alfa Centauri. „La noi, ca la mezoni“, spunea mama, privind Încruntată pe fereastră spre trubadur, făcând aluzie la faptul că tanti Tx era la origine un antiquarc, pricină pentru care ea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a patru pereți. Și, asemeni lui, teatrul. Mai puțin, dar nu deloc, poezia. Așa că și literatura noastră, mai veche sau mai nouă, poate fi citită mergînd pe acoperișuri. De pildă, poezia Văcăreștilor s-a clădit pe o fereastră. Luminată, îngăduind serenade. Așadar, din poezia altora, intrată, în aceeași perioadă, sau mai devreme, cu totul în Curte, a noastră a prins doar o margine. Îndeajuns, însă, pentru un început. Romanul, cînd am început să-l avem, s-a adăpostit, de la bun început
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
Billy, Jimmy și Tod. Nu tu Portnoy sau Pincus, ci Smith, Jones și Brown! Acești oameni sunt americanii, doctore - alde Henry Aldrich și Homer, alde Marele Gildersleeve și nepotu-său LeRoy, alde Corliss și Veronica, alde „Oogie Pringle“ care îi cântă serenade sub fereastră lui Jane Powell în Întâlnire cu Judy - pentru ei cântă Nat „King“ Cole în fiecare an, de Crăciun, „Castane coapte pe jeratic, Gerul pișcându-te de nas...“ Jeratic în casa mea? Nu, nu, ale lor sunt nasurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
argint și mii de diamante cerești. Totul se pregătește de culcare. Satul e plin de licurici uriași care se sting și se aprind. Liniștea e din nou stăpână pe pământ. În iarba mătăsoasă și mișcătoare, sute de greieri își cântă serenadele. Aerul s-a răcorit. Vântul susură ușor legănând frunzele. Simt cum mă cuprind fiori reci, de gheață. Luna îmi zâmbește palidă și necăjită de pe cer. Ecoul șters al unor lătrături a pătruns în ogradă, apoi s-a stins. Un glas
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
am iubit" de Zaharia Stancu, Magda Isanos "Poezii", Eugen Barbu "Prânzul de duminică", N. Breban "Francisca", Petre Sălcudeanu "Singur fără cer, Petru Vintilă "Oraș încercuit", Tudor Constantin " La miezul nopții va cădea o stea", Zaharia Stancu "Pădurea nebună", Sânziana Pop " Serenadă la trompetă", poezii de Mihai Eminescu etc. A avut întâlniri permanente cu studenții români la studii, a participat la ședințele lor de tineret și a sprijini unii tineri veniți la specializare la Moscova. Multe din activitățile de la Moscova, din cei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Burgund, Bolero, Brabant... Nume autohtone și rustice ca Murga, Petrică, Nela, Crai, Jupîn, Roșcova, Suru, Stela, Cioara, Șoimu, Bombonel, Geta, Rîndunica, Bălana, Gică, Dudușca, Mîndra, Năluca, Gelu, Bibița, Frusinica, Joița, Oana... Nume prețioase ca Dandara, Arla, As, Uragan, Greta, Alida, Serenada... Genealogia cailor se bucură de o atenție specială și ridică uneori probleme spinoase. "}ițirică semăna mai mult cu Gretelbub. (Nenea Dan Noica spunea că e din Gretelbub, Barbu Grăjdănescu că e din Gondolat, și fiecare era convins de ce spune!)" Unele
Despre cai și nu numai by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7364_a_8689]
-
Armando Trovajoli, unul dintre marii compozitori de muzica de film a murit. Supranumit și "vocea Romei", Trovajoli a lucrat cu mari muzicieni de jazz, inclusiv Duke Ellington, Louis Armstrong și Miles Davis. Cel mai celebru cântec al său este o serenadă romantică pentru Roma, "Roma nun fa' la stupida stasera" - tradus "Roma, nu fi proastă în seara asta" - care este atât de populară printre turiști încât a devenit imnul neoficial al orașului. Primarul Romei, Gianni Alemanno, i-a adus un omagiu
Armando Trovajoli, numit şi "vocea Romei" a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72617_a_73942]
-
așa-i puțiia și viața”. Sau aceasta, care privește cu un ochi înapoi, către marea pasiune a lui Nabokov, și cu altul înainte, către aripile de fluture ale Orbitorului: „Tatăl lui Blecher era entomolog amator, aflu dintr-o carte înduioșătoare, Serenada zadarnică, a Mariei Ghiolu, cea din Jurnalul lui Sebastian. Nu aflu prea multe alte lucruri.” (p. 391) În sfârșit, tot o informație cu mare putere de iradiere e aceea că Edgar Allan Poe „și-a trăit tinerețea în vila părinților
Profesiunea mea, literatura (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5380_a_6705]
-
sală pe jumătate goală!? Să fim totuși optimiști. Pe jumătate plină! Motivul? Un program puțin cunoscut publicului meloman, mai multă muzică de secol XX, lucrări cu totul utile formării conștiinței de muzician de ansamblu în cazul tinerilor noștri instrumentiști. În afară de Serenada pentru corzi de Ceaikovski, au putut fi audiate pagini importante ale muzicii primei jumătăți a secolului trecut, printre acestea Simfonia simplă de Benjamin Britten, Metamorphosis de Richard Strauss. Entuziasmul publicului prezent, a unui numeros grup de tineri, a compensat absența
La București, concertele finalului de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5386_a_6711]
-
local din Cluj, Festivalul "Toamna muzicală" - ajuns la cea de-a 43-a ediție - a reunit, pe lângă Corul și orchestrele Simfonică și de Cameră ale Filarmonicii "Transilvania", Ansamblul de muzică veche "Flauto dolce", Cvartetul "Transilvan" și formația de 12 violoncele, "Serenadă în cheia fa", toate din Cluj-Napoca, ansamblul Trio "Contraste", "La follia baroque ensemble" din Timișoara, precum și o serie de soliști și dirijori, fie stabiliți în orașul de pe Someș - dirijorul corului Filarmonicii, Cornel Groza, violonista și dirijoarea Ana Bogățilă și pianistul
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
cu Ioan Tugearu și în alte spectacole de balet. Alte roluri pe care le-am iubit au fost Maria din Fântână din Baccisarai, Odette-Odile din Lacul lebedelor, Morărită din Tricornul, precum și rolurile principale din Amorul vrăjitor și Don Quijote, din Mică serenada, din Giselle și din Bolero-ul lui Ravel, cât și cel din Întorcere din adâncuri de Mihai Jora sau rolul Mariei din Haiducii, pe muzica lui Hilda Jerea. Am dansat mult la București, din 1955 până la plecarea mea în Israel
Cora Benador: Limba mea este româna... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6551_a_7876]
-
balerina, fiind invitată, în același timp, să predau studii la mică Companie de balet clasic din Israel. Aici am cunoscut-o pe Patricia Nearry, fostă balerina la New York City Ballet, compania lui George Balanchine, cănd punea în scenă baletul lui, Serenada. Ea m-a apreciat foarte mult și a cerut ca, după plecarea ei, să preiau eu repetițiile acestui balet. În ultima ei seară aici, m-a întrebat dacă nu aș vrea să fiu maestra de balet la Operă din Berlin
Cora Benador: Limba mea este româna... by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6551_a_7876]
-
în scenă două piese ale marelui artist. Paul Joseph Boos, maestru coregraf care a lucrat inițial la School of American Ballet, unde a studiat cu însuși Balanchine, a regizat două piese cunoscute: Valse Fantaisie pe muzica lui Mihail Glinka și Serenade de Piotr Ilici Ceaikovski. George Balanchine, mare coregraf rus emigrat în America, a marcat prin stilul său special neoclasic toată istoria dansului secolului al XX-lea, creând o școală de balet care s-a impus prin coregrafii ale unor piese
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
Fantaisie, realizat în 1967, este o piesă foarte cunoscută, care a îmbinat sugestiv mișcarea de vals cu atmosfera de puritate și eleganță. Ovidiu Matei Iancu are cinci partenere: pe Bianca Fota, Mihaela Soare, Andra Ionete, Cristina Dijmaru și Mădălina Stoica. Serenade de Ceaikovski este primul balet semnat de Balanchine după sosirea sa în America. El a deschis în 1934, împreună cu asociatul său Lincoln Edward Kirstein, The School of American Ballet din New York, iar Serenade de Ceaikovski a fost aleasă ca ilustrare
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
Andra Ionete, Cristina Dijmaru și Mădălina Stoica. Serenade de Ceaikovski este primul balet semnat de Balanchine după sosirea sa în America. El a deschis în 1934, împreună cu asociatul său Lincoln Edward Kirstein, The School of American Ballet din New York, iar Serenade de Ceaikovski a fost aleasă ca ilustrare a metodei sale de lucru în înțelegerea unei tehnici noi de dans. Baletul a fost creat inițial pentru fetele care studiau la clasa sa, ulterior în ansamblu apărând și băieți. Serenade de Ceaikovski
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
New York, iar Serenade de Ceaikovski a fost aleasă ca ilustrare a metodei sale de lucru în înțelegerea unei tehnici noi de dans. Baletul a fost creat inițial pentru fetele care studiau la clasa sa, ulterior în ansamblu apărând și băieți. Serenade de Ceaikovski devine și se impune pe diversele scene ale lumii ca o piesă de încercare pentru corpul de balet feminin, întrucât evoluțiile balerinelor solicită o tehnică complicată, dar mai ales un simț muzical perfect pentru a se sincroniza cu
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
Barack Obama le-a arătat americanilor cât de bine cântă de curând, cu ocazia unui eveniment caritabil. În emisiunea lui Jay Leno, Michelle Obama nu a ezitat să își laude soțul si a mărturisit că acesta îi cântă des serenade. Are o voce frumoasă și îmi cântă mereu. Nu ezită niciodată să îmi arate ce frumos cântă", l-a lăudat Michelle. "Prima Doamnă" a Statelor Unite nu a fost surprinsă când soțul ei a interpretat un pasaj din melodia "Let's
Obama îi cântă serenade soţiei () [Corola-journal/Journalistic/58765_a_60090]
-
Seara de balet, prezentată de curând pe scena Operei Naționale București, a cuprins în prima parte două piese de George Balanchine, montate în premieră în România, în urmă cu un an, Vals fantezie pe muzică de Mihail Ivanovici Glinka și Serenada de Piotr Ilici Ceaikovski - ambele prinzând viață în cel mai curat spirit al creației lui Balanchine, întrucât acuratețea lor a fost garantată de Paul Joseph Boos, reprezentantul Trustului George Balanchine, care le-a remontat la București - iar în a doua
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
prima montare a unui balet al acestui coregraf pe o scenă românească, iar acuratețea stilului acestuia a fost asigurată de asistenta sa, Nancy Euvering, care a lucrat îndelung cu dansatoarele Operei bucureștene. Valsul fantezie, creat în 1953, dar mai ales Serenada, a cărei premieră mondială a avut loc în 1934, pun în valoare, în continuare, cu toată prospețimea, concepția lui Balanchine și stilul acestui mare muzician-coregraf, ale cărui lucrări sunt o transpunere în plastică corporală vie nu numai a spiritului unei
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
totul stilul lui Balanchine - o variantă abstractă de dans clasic pur. Cristina Dijmaru, Bogdan Cănilă, Mihaela Soare, Megumi Koshi, Corina Tudosan și Maki Shirase în Valsul fantezie și Bianca Fota, Gigel Ungureanu, Mihaela Soare, Kokoro Umemoto și Valentin Stoica în Serenadă au reconturat, prin construcțiilor coregrafice desfășurate pe scenă, acea atmosferă de vis și de plutire vaporoasă, specifică universului acestui mare creator de plăsmuiri muzical - coregrafice. În partea a doua a spectacolului, împreună cu piesa lui Jiři Kylián, Falling Angels, am pătruns
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
dansul postmodern, care respinge toate formele preexistente lui. Modernul preia unele forme clasice, dar neîncetat le remodelează. Aceasta este de fapt confruntarea la care am asistat la ultima premieră a Operei bucureștene. Paralela propusă între creația lui George Balanchine, din Serenada lui Ceaikovski, și opera lui Jiři Kylián, Falling Angels, reprezintă o confruntare, de substanță, între doua moduri de gândire coregrafică. Dacă fluiditatea imprimată mișcărilor de Balanchine creează o impresie de zbor, de irealitate, de reverie, Kylián ne aduce cu picioarele
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
mâncare fără grijă de ziua de mâine; când puneau mâna pe câte o para, o băteau la tălpi pe must, pe cârnați, pe lăutari la Filaret. Ziua aveau, n-aveau de lucru, dar seara, când era lună, răsunau mahalalele de serenade; învățau fetele să cânte din chitară marșul lui Napoleon și din gură pe Șeine-Minca.” Creator și protagonist al acestei lumi colorate, Filimon intră în scenă asemeni unui personaj de proză romantică: „Pe lângă grupul Anton Pan, Nănescu, Chiosea și Unghiurliu, unul
Nu râdeți, e de plâns... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3240_a_4565]