115 matches
-
August Stoicescu își drese vocea, părea un conferențiar sigur de succes. Graseia ușor și rîrîitul te putea deruta, să crezi că ai de a face cu un mototol de salon, dar pe Radul Popianu nu-l putea înșela nimeni. Sertarul servantei rămăsese întredeschis, ar fi putut întinde mîna și într-o fracțiune de secundă ar fi avut în mînă arma. Se așezase în așa fel la masă, încît să-i fie la îndemînă o asemenea mișcare iute de braț. "Deoarece prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mâna lui Georges Pompidou, Alain Poher îi predă lui Pierre Messmer plicul în care se găsește codul atomic. După festivitatea instalării ca președinte, dl Pompidou mărturisește: „Costumul pe care l-am purtat azi nu e cel mai nou... Credincioasa mea servantă s-a temut ca decorațiile și colierul Legiunii de Onoare să nu-mi agațe hainele cele mai bune...”. Dl Léo Hamon, purtătorul de cuvânt al noului guvern francez, întreabă în clipa când intră în cabinetul său: „Și unde-i sufrageria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Să nu mai lungesc vorba și să trec la fapte. Așadar: „pe cai și la drum bun!” Spuneam că, încă din copilărie, am avut trăiri inexplicabile. Eram destul de mică, poate aveam opt, poate zece ani. În orice caz depășeam puțin servanta din bucătărie. Acest dulap este așezat exact sub geamul care are priveliște spre un munte de peste Suha, spre răsărit. Spun este așezat, pentru că, de când mă știu, numai acolo a stat și nimeni nu i-a schimbat locul vreodată în 56
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Încuviințez din cap. Habar n-am ce-a apucat-o pe femeia asta să-mi spună despre problemele ei gospodărești, dar pare să aștepte un răspuns de la mine. — E o masă foarte frumoasă, zic într-un final, arătând spre o servantă din mahon. — Va trebui lustruită. Mijește ochii la mine. În mod regulat. Să știi că e genul de lucruri la care sunt foarte atentă. — Sigur. Încuviințez iar din cap, amuzată. — Să intrăm aici. Mă conduce printr-o altă încăpere uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
trec pe lângă ea și intru în apartament. Spre rușinea mea, îmi dau seama că e prima oară când intru. În cei trei ani de când o cunosc, nu i-am trecut niciodată pragul. Locul strălucește de curățenie și e plin de servante și antichități, iar pe măsuța de cafea se află un vas cu petale de trandafiri. — Stați jos, spun. Găsesc eu ce-mi trebuie în bucătărie. Încă bulversată, doamna Farley se așază pe un scaun tapițat cu spătar înalt. — Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Doamna Farley mă fixează de parcă îi vorbesc turcește. — Samantha, spune într-un final. Unde ai fost în ultimele câteva săptămâni ? — Am fost... plecată undeva. Îmi cad ochii pe un pămătuf de praf și un tub de Pledge aflate pe o servantă. Probabil că tocmai ștergea praful când am sunat. În locul dumneavoastră, n-aș folosi pămătuful ăsta, adaug politicoasă. Vă pot recomanda eu altele mult mai bune. Doamna Farley își lasă jos ceașca și se apleacă în față. Are fruntea încruntată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bărbat mare, roșu în obraji și privirea cruciș. Nu spuse ce căuta acolo, nici de unde este. Sorbea tot ce era în jur, toate lucrurile se topeau încet, discurile cu jazz din anii tinereții și chiar tinerețea lor se scurgeau lichide, servanta, televizorul, biblioteca și vitrina cu bibelouri, paharele de porțelan și tăcerea acestora. Nici n-atingeau podeaua pentru că fluidul-bibliotecă sau vitrină se curba, se subția pentru a deveni cât o spaghetă sorbită imediat de gura cu buze groase, făcute parcă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
una precum rufele călcate în rafturi, precum lenjeria strânsă în 4, în 8, în 12, în sertare, fețele de pernă în 2, se vor aduna printre bagaje. Moleculele și atomii s-au cam plictisit de monotonia somnului în vitrine, sertare, servante, genți și valize, eu le folosesc pe rând înnobilându-mi camera ori de câte ori aveam chef, cu lenjerie proaspătă, creându-mi astfel finalul unei etape, spălatul, dereticatul, însemnau altă bucată de viață, pe care o tocam nevăzut și o aruncam în creuzetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Timpul, acest balaur nevăzut, spiralează pe undeva pe afară. Pot să-ți spun că îl vedeam. Se străduia, sărmanul, să pătrundă la mine! Zidurile îl opreau. Ar fi putut să se strecoare, odată cu apa prin colțul din dreapta al tavanului, deasupra servantei. Apa de ploaie aducea rămășițele timpurilor trecute ale orașului. Ar fi putut intra odată cu muzica retro din camera Mamei, prin vizetă sau odată cu pisica. Era prea puțin spațiu. Timpul, bătrânul, nu cobora la nivelul unei paranteze, așa cum mă gratula Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
1 Salonul unei vile vechi de vacanță cu scară interioară,bogat ornamentată,străjuită de o nișă în care este amplasată o statuetă de bronz.In colțul de jos al scării se află o plantă decorativă,o canapea,un lampadar,o servantă,un fotoliu,o măsuță și un taburet. Opus acestora,dar în lateral se conturează două uși. Din fundal se aude zgomotul valurilor și țipetele pescărușilor. Costel și Nelu joacă șah la masuță centrală.Alături e un frigider auto. Costel:Bem
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
și vacile lor care mugeau de urât În grajduri cu adăpători automate. Flavius-Tiberius se așeză la masă atent să nu-și trezească tatăl. Aparent, totul era ca Înainte. Vinul, sifonul și siropul de coacăze se găseau la locul lor pe servantă. Paharele din cristal de Bohemia, cu picior scurt, fuseseră spălate cu grijă după luni Întregi de nefolosință și puse pe fața albă de damasc, ca de fiecare dată la sărbători. Ochii pătrunzători ai bătrânului de adineaori Îl arătau Încă vioi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
meu, bineînțeles că nu, spuse Henry. Întâmplător, Emma, care nu se simțea bine În ziua aceea, se duse la culcare imediat după ce terminară cina. După plecarea ei, Du Maurier luă o a doua sticlă din vinul său roșu preferat de pe servantă și, făcându-i cu ochiul lui Henry, o duse În atelier, unde, În cămin, ardea un foc vesel. Vinul după cină era in lux pe care Emma i-l Îngăduia rar În ultima vreme. — Fi! de ces vins d’Espagne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de ușoară amețeală, dar era dificil de acuzat, căci masca abil simptomele sub obișnuita extravaganță a gesturilor profesionale, Înconjurând cu Înflorituri masa din sufragerie, scoțând la iveală, parcă de nicăieri, farfurii și carafe, ca un iluzionist, sau stând drepți lângă servantă, cu privirile Încețoșate și chipul impasibil, În timp ce stăpânul și invitații lui consumau mâncarea. Un scriitor pe nume Ford Madox Hueffer, un tânăr Înalt și suplu, cu păr blond și cărare pe mijloc, care se afla În vizită la rude În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Și prin al cărui trup transparent, șiroind de ectoplasmă, reușeai să zărești desenul florilor argintii, verzi și violete, de pe materialul textil aflat în spatele său, îmbrăcînd speteaza fotoliului. Paradoxal, sub greutatea bărbatului, buretele fotoliului se curbă. Cețoasa apariție se aplecă spre servanta din stânga. Încărcă, în palmele-i de săpător, cele două difuzoare ale pick-up-ului. Umblă un minut și le potrivi: un difuzor pe genunchiul drept, celălalt difuzor pe genunchiul stâng. Tuși. Deschise de câteva ori gura fără să se audă vreun sunet
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bătrân. De ce-ai plâns? Nu știu cât de mult vreau să-i Împărtășesc acestui străin ceva atât de intim. Versiunea cu personajul colorat sau povestea adevărată? Tata avea o colecție de discuri de gramofon cu Sinatra pe care o ținea În servantă - ordonate În cămășuțele lor de hârtie maro, pe un suport pentru feliile de pâine prăjită. Și pe mine, și pe Julie ne fascinau când eram mici. Hârtia maro mirosea a oameni bătrâni, dar discurile În sine făceau ca toată lumea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Voiam să Îndrept lucrurile. Dar ea ține toate lucrurile de la mine pentru vremuri mai bune. Asta Însemnând o dată nedeterminată din viitor, când viața va fi În sfârșit ceea ce promitea să fie. —Să-ți aduc niște prăjitură? Nu. — Da, sigur. Pe servantă, lângă pendula mică cumpărată acum un sfert de secol cu cupoane Green Shield, e o fotografie cu părinții mei făcută la sfârșitul anilor ’50. Undeva la mare, amândoi râd, iar În spatele lor cerul e presărat cu pescăruși. Arată ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
începu să cânte cu privirea în pământ. Avea o voce jalnică, melodia falsă abia se deslușea. ― Azi am să-ncrestez în grindă, grindă / Jos din cui acum oglindă... ― Nu! urlă cârnul și trimise trei gloanțe în oglinda venețiană agățată deasupra servantei. Ceva mai vesel! Oglinda plesni. Trei păianjeni uriași înotau în apele ei. "Dumnezeule! gândi Melania Lupu. Asta aduce nenorocire." Scarlat interveni din nou: ― Dragul meu, înțelege-mă, întîrziem... ― Te așteaptă fluturele albastru, completă fără zâmbet Ionescu. ― Să aștepte! Vreau să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe marginea biroului bălăngănindu-și picioarele în gol. Prin ușa deschisă se vedeau un colț al sufrageriei Premier Empire, o piesă originală cu efigia lui Napoleon și a Mariei-Louise țintuită pe spătarele scaunelor. Statuile și vulturii de bronz care susțineau servanta luceau dulce, păreau turnați în aur. Dascălu privea năucit miile de cărți legate în piele galbenă. Numără volumele din raftul de sus, încercă o înmulțire complicată apoi renunță. ― Crezi că tipul le-a citit pe toate? ― Care tip? întrebă inginerul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Pe peretele ciuruit de gloanțe familia Miga agățase provizoriu o bucată de brocart, iar pe parchet apăruse încă o carpetă. Oglinda plesnită, acoperită parcă de păianjeni, singura mărturie evidentă a incidentelor ce avuseseră loc cu o zi înainte, rămăsese deasupra servantei. ― N-ani putut s-o dăm jos, explică Florence, e prea grea. Șerbănică interveni repede: ― Oglindă venețiană, domnule! O pagubă de peste trei-patru mii! Doamna Miga dădu din mână plictisită. ― Lasă asta... ― Cum să las? Eu cunosc prețurile! Umblu la Consignația
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
doi ani. Să-mi aducă, să-mi poată aduce o surpriză cât de mică. Când eram tânără, țineam un jurnal. După aceea am renunțat. N-avea sens. Timp de 25 de ani, fără nici o abatere, marțea spălam, vreau să zic servanta, miercuri frecam argintăria, joi jucam pinakle, cu încă o pereche și așa mai departe. În luna iulie plecam la Olănești -negreșit Olănești pentru că soțul meu suferea de rinichi ― în noaptea de Revelion triam chitanțele și scrisorile ― ceva foarte distractiv, vă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și se lipi de perete. Auzi un hohot de râs și brusc se aprinse lumina. Cu mâna încă pe comutator, Marin Vâlcu schiță un salut. ― Bună seara, Melania. Se aflau într-o sufragerie micuță cu mobilă clasică de nuc. Deasupra servantei atârna o oglindă, ovală, iar mai la stânga, simetric, o marină cu cer transparent și balcoane debordând de flori. Veneția... Melania Lupu se desprinse de perete surâzând. ― Ce surpriză! îmi face multă plăcere să vă văd. Contabilul Marin Vâlcu aprinse o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
arborase un ton ușor, amabil. ― N-o cunosc, rânji contabilul. ― Oh, păcat! E o femeie remarcabilă. Își privi ceasul: Abia la 11 se întoarce de la serviciu. Până atunci, am să-mi îngădui să fac eu pe gazda. Se îndreptă spre servantă: Aș putea să vă servesc o dulceață. Nicăieri n-am mâncat cireșe amare mai bune decât la ea. O gospodină eminentă! Vâlcu rîse: ― Lasă circul, Melania! ― Nu înțeleg... Sânt sigură că nu înțeleg deloc. Apropo, cum ați petrecut în concediu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de cafea neagră tare, tare și fără vreo 5-7 țigări, mai avea și prostul obicei de a cotrobăi prin sertare și de a șterge ultimul fir de praf. De fapt ea fusese prima care observase statuetele cârne tronând sus pe servantă, la mare cinste, și prima care o găsise pe Afrodita (of, of !) făcută bucăți. Cum dracu’ să mai funcționeze Dragostea, Gerardexclamase atunci Crina furioasă-dacă zeița care răspunde de acest sector, zace biata, făcută bucăți în trei sertare? Piaza rea! Ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
câine. Ceea ce va ieși din mâinile mele, nu se va mai numi niciodată statuie - îmi șopteam destul de emoționat-pentru că o să fie tatuată cu dâre dubioase, cu mâzgălituri provenite de la lipituri. Nu vor mai putea fi puse precis, vreodată în vitrinele servantelor, ci ascunse undeva, tot într-un sertar, ca să nu mai fiu obligat niciodată să dau relații unor musafiri, despre ceea ce mi s-a întâmplat cândva. Viitoarea soție n-o să le dea în mod cert, importanță, mai ales că materialul din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Myatt. Nu i-am dat nici un fel de bani. I-am cumpărat un bilet. Și pe urmă a fost o problemă de prietenie. E o ființă bună. Ah! spuse domnul Stein. Myatt Își goli paharul. Un chelner venea Împingând o servantă pe podeaua din gresie albastră. Mâncarea este foarte bună aici, spuse domnul Savory. Myatt se relaxă În aerul familiar, vag aromat de mirosul de mâncare. În unul din foaiere se cânta un concert de Rahmaninov. Te-ai fi putut crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]