169 matches
-
variat între 10 și 15 jugăre și pe care nu o putea vinde sau zălogi. Aceasta era indivizibilă și era muncită în comun de către toți membrii familiei căreia îi era atribuită. Din cauza deselor emigrări și răscoale, conscripțiile vremii consemnează adesea sesii fără iobagi, pustii, care făceau obiect de tranzacție între diferiți proprietari și care erau date în folosință unor jeleri localnici sau unor iobagi fugiți aici de pe alte domenii, cum se înregistrează în anul 1680 cazul lui Andrei, fiul Hîrsoaiei din
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
domenii, cum se înregistrează în anul 1680 cazul lui Andrei, fiul Hîrsoaiei din Porumbacu de Sus sau al lui Streza Kuiul din Scoreiu, în 1688. În anul 1750, numai în „partea iobăgită” a satului sunt consemnate un număr de 39 sesii pustii, proprietarii acestora părăsindu-le între anii 1690 - 1748. Alături de iobagi, în sat trăiau "jelerii" care erau țărani fără sesie iobăgească. Ei erau obligați la rândul lor să presteze anumite robote în folosul „domnilor”. Sporadic, în conscripțiile satului apar și
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
Kuiul din Scoreiu, în 1688. În anul 1750, numai în „partea iobăgită” a satului sunt consemnate un număr de 39 sesii pustii, proprietarii acestora părăsindu-le între anii 1690 - 1748. Alături de iobagi, în sat trăiau "jelerii" care erau țărani fără sesie iobăgească. Ei erau obligați la rândul lor să presteze anumite robote în folosul „domnilor”. Sporadic, în conscripțiile satului apar și „"vagii"”, țărani pribegi care nu aveau locuințe statornice și deci, care se deplasau mereu pentru a-și câștiga cele necesare
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
de a doua jumătăți a secolului al XX-lea. Urmașul lui Sava Branković, Varlaam, a stabilit astfel simbria (salariul) preoților din Ardeal: Episcopul Petru Pavel Aron (1751-1764) a reușit să obțină și el de la Curtea din Viena pentru preoții uniți sesii în suprafață de circa 5 jugăre (9 „gălete”) și fânețe de patru care de fân. Printr-un decret al Mariei Terezia din 15 iunie 1759, porțiile canonice ale preoților au crescut la 20 gălete și 15 care de fân. Starea
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
3 care de nutreț. În 1755 este menționat preotul Gligor. Revenirea la Ortodoxie a avut loc, probabil, în timpul răscoalei conduse de ieromonahul Sofronie de la Cioara (1759-1761). În 1760-1762, în Stolna existau 27 de familii, neuniți, un preot, o casă parohială, sesie "3 agris cub și 3 foeneta." (3 câble teren arabil și fânaț de 3 care) În 1762 era un preot ortodox și 27 de familii. Conscripția din 1766 găsește în Stolna 144 de suflete, 73 bărbați și 71 femei; parohia
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
podit biserica cu scânduri pe timpul preotului Marian Lazăr (1833-1861), înlăturându-se vechea pardoseală din cărămidă. După cum se precizează în ""Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937"", Biserica " Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" din Reuseni avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12 ha, o sesie a cântărețului de 3 ha și o sesie a ponomarului de 1 ha. Parohia avea în îngrijire spirituală 150 familii cu 700 credincioși. Ea avea ca filială biserica "Nașterea Maicii Domnului" din Securiceni (construită
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni () [Corola-website/Science/309554_a_310883]
-
Marian Lazăr (1833-1861), înlăturându-se vechea pardoseală din cărămidă. După cum se precizează în ""Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937"", Biserica " Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" din Reuseni avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12 ha, o sesie a cântărețului de 3 ha și o sesie a ponomarului de 1 ha. Parohia avea în îngrijire spirituală 150 familii cu 700 credincioși. Ea avea ca filială biserica "Nașterea Maicii Domnului" din Securiceni (construită în 1927-1932) În acel an, comunitatea
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni () [Corola-website/Science/309554_a_310883]
-
cărămidă. După cum se precizează în ""Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937"", Biserica " Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" din Reuseni avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12 ha, o sesie a cântărețului de 3 ha și o sesie a ponomarului de 1 ha. Parohia avea în îngrijire spirituală 150 familii cu 700 credincioși. Ea avea ca filială biserica "Nașterea Maicii Domnului" din Securiceni (construită în 1927-1932) În acel an, comunitatea ortodoxă din Reuseni nu avea preot. Începând din
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni () [Corola-website/Science/309554_a_310883]
-
trei în extrasezonul muncilor agricole și „cât era nevoie” în perioadele de vârf ale acestora; transporturi și cărăușii; încartiruirea și întreținerea oastei; de "crâșmărit"; obligații militare etc. Din punct de vedere al componenței sociale, în sat trăiau: "iobagi", dotați cu „sesii iobăgești” în suprafață de 10-15 jugăre; "jeleri" fără sesii, dar obligați să presteze și ei anumite „robote”; "plăieși" ce erau obligați a păzi granițele țării; "pușcași", "curieri" și "libertini", unul dintre aceștia fiind Ion Bobanga, menționat în anul 1765, căsătorit
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
în perioadele de vârf ale acestora; transporturi și cărăușii; încartiruirea și întreținerea oastei; de "crâșmărit"; obligații militare etc. Din punct de vedere al componenței sociale, în sat trăiau: "iobagi", dotați cu „sesii iobăgești” în suprafață de 10-15 jugăre; "jeleri" fără sesii, dar obligați să presteze și ei anumite „robote”; "plăieși" ce erau obligați a păzi granițele țării; "pușcași", "curieri" și "libertini", unul dintre aceștia fiind Ion Bobanga, menționat în anul 1765, căsătorit cu Maria, una din surorile lui Ștefan Hadju, nobil
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
al localităților de unde au venit, cum ar fi: Arpășan — din satul Arpașu de Sus sau de Jos; Buciumean — din Bucium; Comănean — la Comăna; Fogoroș — la Făgăraș; Mărginean — la Mărgineni etc. Toți acești noi veniți în calitate de grăniceri au fost împroprietăriți cu sesiile și gospodăriile celor expulzați sau fugiți. Cu toate avantajele derivate din statutul de grănicer, racovicenii nu s-au adaptat ușor la rigorile militare ce trebuiau a fi respectate. În plus s-au confruntat și cu abuzuri de ordin religios, precum și
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
58 de stupi și 22 de cazane de fiert țuică. Cu 22 de ani mai târziu, în 1850, erau 300 de case în care locuiau 578 de bărbați și 667 de femei. Drept compensație pentru prestarea serviciului militar, grănicerii cultivau sesiile pe care le aveau în folosință pentru asigurarea hranei precum și pentru procurarea uniformei grănicerești numită și „mundir”. Mărimea sesiei a variat de-a lungul timpului de la doar „10 gălete de semănătură” în 1777, respectiv la cca. până la în 1851, anul
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
300 de case în care locuiau 578 de bărbați și 667 de femei. Drept compensație pentru prestarea serviciului militar, grănicerii cultivau sesiile pe care le aveau în folosință pentru asigurarea hranei precum și pentru procurarea uniformei grănicerești numită și „mundir”. Mărimea sesiei a variat de-a lungul timpului de la doar „10 gălete de semănătură” în 1777, respectiv la cca. până la în 1851, anul desființării graniței. Autoritățile s-au implicat în răspândirea asolamentului trienal în agricultura locală începând din anul 1777, drept pentru
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
în aplicare cu data de 1 aprilie a aceluiași an. După 86 de ani de viață militară s-a trecut la predarea în administrație civilă a Racoviței în ziua de 30 martie 1851. Foștilor grăniceri le-au rămas în posesiune sesiile personale în suprafață de circa 15 jugăre de pământ, pădurile, pășunile precum și dreptul de folosință asupra așa-zișilor „Munți Revendicați”. Presa vremii menționează că la adunarea care a avut loc cu acest prilej, grănicerii au vărsat „"cele din urmă lacrimi
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
În plus mai erau 519 oi, 200 de capre și 732 de porci. Ca unelte agricole se mai găseau 139 de pluguri și 171 de căruțe, dintre care doar 102 aveau roți „"încălțate cu rafuri"”. Grănicerii aveau 199,2/5 sesii militare în suprafață de 997 de jugăre (574ha) de pământ arabil categoria a III-a și 130 ha de livezi, 38,6 ha de grădini și 1440 ha de păduri. Principalele efecte pe care le-a lăsat militarizarea Racoviței sunt
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
lui Todor au fost prim corator.” Clopote: de 45 kg, de 50 de kg, turnate în 1925 la Sibiu. Cărți: Octoih, Liturghier, Sibiu, 1798; Molitvelnic, București, 1764; Minei, 1838; Strastnic, Blaj, 1929. Casa parohială. se află lângă biserică. Bunuri funciare: sesie bisericească veche 14 iugăre.
Biserica de lemn din Antăș () [Corola-website/Science/310127_a_311456]
-
lor, acestea fiind suportate de stat numai pe timp de campanie. Pentru perioadele de pace se prevedea ca doar 1/7 din efectivul activ să fie în serviciu. Grănicerii urmau a fi împroprietăriți proporțional cu numărul membrilor din familie, cu sesii grănicerești în suprafață de cel puțin 15 jugăre (ca. 8,63 hectare), care se puteau moșteni însă numai pe linie bărbătească. Ei erau scutiți de prestații și sarcini publice precum și de încartiruiri, fiii lor putând urma în mod gratuit cursurile
Granița Militară Transilvăneană () [Corola-website/Science/310631_a_311960]
-
puncte dogmatice: Pe plan social, ""uniții "" urmau să fie primiți în toate dregătoriile țării, fiii lor să aibe acces în toate școlile, fără de nicio deosebire, preoții urmând să se bucure de toate drepturile preoților religiilor recepte, să fie dotați cu sesii parohiale etc., promisiuni întărite și printr-o diplomă împărătească datată la 14 aprilie 1698. La rândul său, în 2 iunie 1698, cardinalul Leopold Karl von Kollonitsch invită pe preoții români să primească "Unirea", în schimbul privilegiilor promise de împărat și a
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
prin cunoscuta "Diplomă solemnă a unirii" din 16 februarie 1699, prin care se primea și se întărea unirea, acordându-se bisericii unite drepturile, privilegiile și scutințele celei romano-catolice, clerul unit fiind și el scutit de sarcinile iobăgești și dotat cu sesii parohiale, completată prin alta din 26 august 1699. Privitor la Racovița, în documentele bisericești s-a păstrat numele protopopului Toma, primul slujitor al altarului cunoscut al satului, care a semnat și el "Cartea de Mărturie". La data de 4 si
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
familii, deci doar cu 15 familii mai puțin decât era necesar pentru a se înființa o companie doar dintre racoviceni. Această diferență, autoritățile militare apreciau că o vor acoperi prin dislocări de populație, noii veniți urmând să fie așezați pe sesiile pustii(libere), existente aici. Printr-o recipisă trimisă de către guvernatorul Samuel von Brukenthal împărătesei Maria Terezia în data de 24 octombrie 1768, acesta explică problemele ridicate de înființarea miliției grănicerești: Din bogata literatură de specialitate care a fost publicată de-
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
din Maramureș; Orlățan din Orlat; Sălăgean din Sălaj; Spătăcean din Spătac etc. De asemenea, sunt atestate documentar strămutarea la Racovița în această perioadă a unor familii din Curciu, din Săcădate etc. Toți acești viitori grăniceri, au fost împroprietăriți fie pe sesiile și gospodăriile celor fugiți sau expulzați numite ""sesii de porție"", fie pe sesii noi. După tradiția orală, băștinașii care au luat arma, fiind împroprietăriți și pe terenurile din lunca Oltului care au aparținut până atunci sașilor din Bradu, mergeau de
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
Spătăcean din Spătac etc. De asemenea, sunt atestate documentar strămutarea la Racovița în această perioadă a unor familii din Curciu, din Săcădate etc. Toți acești viitori grăniceri, au fost împroprietăriți fie pe sesiile și gospodăriile celor fugiți sau expulzați numite ""sesii de porție"", fie pe sesii noi. După tradiția orală, băștinașii care au luat arma, fiind împroprietăriți și pe terenurile din lunca Oltului care au aparținut până atunci sașilor din Bradu, mergeau de acum la lucru câmpului cu pușca atârnată la
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
asemenea, sunt atestate documentar strămutarea la Racovița în această perioadă a unor familii din Curciu, din Săcădate etc. Toți acești viitori grăniceri, au fost împroprietăriți fie pe sesiile și gospodăriile celor fugiți sau expulzați numite ""sesii de porție"", fie pe sesii noi. După tradiția orală, băștinașii care au luat arma, fiind împroprietăriți și pe terenurile din lunca Oltului care au aparținut până atunci sașilor din Bradu, mergeau de acum la lucru câmpului cu pușca atârnată la gât sau chiar încinsă la
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
clopotarul Petru (Hossu), învățător nu este. 1818: În Tabela de impunere a satului Răstoci apar: cantorul Dumitru Hossu și cîrstnicul și clopotarul Petru Hossu, scutiți amândoi de taxa capului. 1820: Era în funcție noul preot „uj pap’’ Văsălie Tohat, iobag. Sesia sa iobăgeasoă e declarată "portio canonica" (parte bisericească) și astfel e scutită de orice impozite. 1826: A fost introdusă matricola pentru evidența născuților, morților și cununaților. 1822-1836: Construirea și pictarea bisericii, care dăinuie și azi — monument arhitectonic de inestimabilă valoare
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
anii cincizeci ai secolului trecut, a stat preotul Gherasim Andru. Din anul 1801 localitatea aparține comitatului sau districtului croat. Posesorul Anton Mandić, în partea de nord a coloniei românești, înființează o colonie nouă. Coloniștilor nou veniți le împarte 31 de sesii sau loturi de pământ. O sesie sau un lot a cuprins 24 de jugăre de pământ arabil, 6 jugăre de fânețe, 3 jugăre pășune și un jugăr pentru casă. Din acest moment au existat două Sărcii. În ceea ce privește forma satului, a
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]