3,800 matches
-
Ce zi tristă, copilul meu... 1 Decembrie 2010 „Sunt îngenuncheată, rănită, cu lacrimi șiroind pe obrazi. Hainele -mi sunt zdrențuite, rănile-mi sunt pline de puroi, fața-mi cândva frumoasă e brăzdată de dureri, sufletul îmi plânge, carnea mi-e sfâșiată. Peste zdrențe mi-au pus steaguri. Steaguri multe. Să înlocuiască hainele pe care s-au bătut să mi le vândă. Steaguri multe. Să îmi acopere goliciunea și rănile. Steaguri multe. Fluturând pe corpul meu ciopârțit. Steaguri multe. Care mă dor
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1456395307.html [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
oarbe și înotând în patimi neputință un ins neomenit de Veacul Vieții și construit pe legi tehnicizate își ține capul mândru somn pe spate idolizând mocirla de moloz a pieții un somn neomenesc îi strânge pleopa hiene de cuvânt îi sfâșie avântul colecționari de vânt îi suflă gândul iar tot ce-nseamnă mort îi sapă groapa la rădăcina pomulului din tine să plângi cu lacrimi de strigare adapă-te din seva cea din sine tare să sapi apoi adânc cu mâinile
POEM HIERATIC XXI AMPRENTA VEŞNICIEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 by http://confluente.ro/david_sofianis_1436115196.html [Corola-blog/BlogPost/377122_a_378451]
-
în tot felul și modul, de dimineața și până seara; dar ei înșiși s-au declarat învinși, ne mai având ce sa-i mai facă și se mirau că mai poate să respire, întreg trupul ei fiind de jur împrejur sfâșiat și deschis de lovituri, ei, mărturisind că un singur chin de felul acesta era suficient ca să-i aducă sfârșitul, fără să mai fie ne¬voie de atâtea alte multe chinuri. Dar fericita, ca un viteaz atlet, își reînnoia puterile prin
JERTFA SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Jertfa_sfintilor_martiri_bra_stelian_gombos_1390219080.html [Corola-blog/BlogPost/361619_a_362948]
-
din localitate a vărsat în curtea bisericii conținutul rupt în bucăți al Bibliei. Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament în traducerea fostului preot ortodox Dumitru Cornilescu și tipărită de Societatea Biblică Interconfesională din România în anul 2010 a fost sfâșiată pagină cu pagină, iar cele 1.227 de pagini mototolite, cu blasfemii scrijelite cu pixul și comentarii insultătoare atent detaliate în anumite pagini, au fost aruncate în curtea bisericii. Coperta Sfintei Cărți a fost torturată cu o furie greu de
BIBLIA RĂSTIGNITĂ ÎN SĂRBĂTOAREA DE PAŞTE de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Biblia_rastignita_in_sarbatoarea_de_paste.html [Corola-blog/BlogPost/350809_a_352138]
-
câteva sute de biblii pentru copii, biblii standard și cărți creștine în așezăminte umanitare din județul Bihor și în Penitenciarul Oradea. Creștinii din Cercul Pastoral Salonta, urmând îndemnul Sfintei Scripturi, nu vor face demersuri legale pentru pedepsirea celui care a sfâșiat Biblia. Cu toate acestea, Codul Penal românesc pedepsește cu închisoarea sau cu amenda infracțiunile contra libertăților religioase. Potrivit Capitulului III, articolele 381 și 382: “Împiedicarea sau tulburarea liberei exercitări a ritualului unui cult religios, care este organizat și funcționează potrivit
BIBLIA RĂSTIGNITĂ ÎN SĂRBĂTOAREA DE PAŞTE de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Biblia_rastignita_in_sarbatoarea_de_paste.html [Corola-blog/BlogPost/350809_a_352138]
-
având ceva specific unui android. Pare o femeie extraterestră, dintr-o altă lume, de undeva dintr-o galaxie îndepărtată la care nu ai cum ajunge, însă știi pentru că îți apare în vis și te face ca la trezire să fii sfâșiat de dorul ei. Își umple cupa cu otravă dulce și te îmbie să o bei, iar tu o faci fără rezerve, pentru că sfârșești sedus de privirea ei care te hipnotizează. Căldura ei ar topi și ghețarii, e fierbinte ca lava
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Alma_roman.html [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
țevii de calorifer sau generațiile care vor urma e mai puțin important. Poezia presupune, ca orice act al limbajului, un receptor, iar pentru poetul încarcerat, receptorul ideal este cel care trăiește aceeași dramă ca și a lui, colegul de suferință sfâșiat de foame, de frig și de mizerie și care poate afla în poezia sosită, prin perete sau altfel, un moment de alinare. Din cele afirmate anterior, reiese evident că rugăciunea și poezia prezente în spațiul carceral trebuie percepute ca două
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Cateva_referinte_despre_credinta_si_spiritualitate_in_universul_concentrationar_comunist.html [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
într-această armonie, în această împărăție a „gândului pur”, în acest „cuib cald” se întrezărește (întru nedorire) „urzirea căderii” (Părintele Arsenie Boca), atunci când transpar primii colți, adică germenii necurăției: ispita („Mă înconjor, m-asaltă, mă seacă în dureri), „gelozia” care „sfâșie”, „simțurile care zboară fără de hotar...” În adevăr, o spune și Sfântul Atanasie cel Mare, „cele rele sunt cele ce nu sunt, iar cele bune sunt cele ce sunt...” De aceea, relația divin - omenesc impune conștientizare: „Tu din întuneric ai măiestrit
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1428933919.html [Corola-blog/BlogPost/348752_a_350081]
-
a chinuit un monstru și-acum, încet, încet, după ce-a dispărut și nu mai este decât în amintire, oribilă poveste, încep, din când în când, să îl regret. Nu-i uit privirea cruntă și ghearele de-oțel cu care-îmi sfâșia sufletu-ntruna, dar când mă biciuiește cu mult mai rău furtuna durerilor, parcă mi-e dor de el. Atunci slaba speranță că am să îl înving măcar prin legendara resemnare îmi lumina privirea și mai eram în stare ca rănile
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1427297989.html [Corola-blog/BlogPost/340996_a_342325]
-
CU ARIPI ALBE, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. Sub cerul trist și zdrențuit de brațul iernii cam nervoase, visez că sunt săgeată-n zbor ce sfarmă umbra neputinței din pătimirea-temnicer, dar în tăcerea sfâșiată în mii de fire de păianjen se-aude un sunet vechi de clopot, e biata inimă ce bate printre dorințe efemere când mintea rece o clipă adoarme la capătul ideii fixe, atunci tânjește către pace nu vrea, iar biciul vorbei
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
nu sunt decât niște bieți oameni, vânați de toate ispitele, de toți idolii, de toate vrăjile și miturile lumii, trăind cu aceleași doborâtoare slăbiciuni și mizerii în plin vârtejul unei vieți întoarsă toată spre pământ, agitată de toate duhurile și sfâșiată de nebanuite încurcături, patimi și avânturi de tot felul, vecuind - cu un cuvânt - într-o lume în care totul pare sistematic organizat ca să-i gonească pe oameni afară din ei înșiși și împotriva lor - a vorbi de însingurare în aceste
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_parintele_benedict_ghius_.html [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
de versuri al său că este surprinzător de inițiată în tainele sugestiei lirice, precum în acest notabil poem pe tema implacabilei curgeri a timpului: „Oftează pietrele/ scurgerea cenușie/ a timpului/ scrijelindu-și povestea/ în umbrele zidurilor.../ O pasăre fără odihnă/ sfâșie cu țipătul/ liniștea subțire/ a nopții.// Fântâna trecutului/ își sterge lacrimile/ de tristețea cetății”. În mod cert, volumul „Efemeride” de Gabriela Mimi Boroianu îi confirmă convingator evoluția ascendentă, susținută de o mistuitoare pasiune și de eforturi de creație intense, exemplare
O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1488701687.html [Corola-blog/BlogPost/374196_a_375525]
-
totalitate și subjugarea evreului în brațele morții. Condiția de om fusese distrusă, iar Maor avea în fața ochilor doar trupul lui Gavriel zăcând pe pământ. Scena îl îngrozise și îi era imposibil să se mai gândească și la altceva. Se simțea sfâșiat pe dinăuntru, de parcă cineva îi smulsese sufletul”. Viața în lagăr era de neimaginat: „Nu aveai voie să pui întrebări, nu aveai voie să vorbești, nu aveai voie să ridici privirile și nici măcar să gândești.” Pe scurt, naziștii îi aduseseră pe
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1420145378.html [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
și mâine nu mai suntem buni de nimic!” Și am plecat acasă și eu și domnul inginer Ionescu împleticindu-ne. Îmi venea să plâng, îmi venea să cânt, aveam așa o stare ambiguă de fericire și de nenorocire care mă sfâșia. Mi-era rușine de lume, niciodată nu băusem în halul ăsta! Niciodată copiii nu mă văzuseră așa! “Tati- zice pișto când mă vede-ce-ai, ești bolnav? Iulișca!- o strigă el pe soru-sa- vino să-l vezi pe tati că e bolnav
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1438411003.html [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
Nu mă-ncolți, durere, oasele nu-mi străpunge Cu mii și mii de ace, cu săbii și pumnale, Îmi irosești tot harul și timpul nu-mi ajunge Să oblojesc rănirea și junghiurile tale. Nu mă durea prin suflet, nu-mi sfâșia tăcerea, Cu vaiet și cu geamăt nu-mi prinde-n gheare glasul, S-a dus din trupu-mi vlaga, m-a părăsit puterea, Iar vechea mea cărare nu-mi recunoaște pasul... Greoi, șchioapătă trupul, mi-a ostenit călcâiul, De greul suferinței
DURERII de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1493840150.html [Corola-blog/BlogPost/373510_a_374839]
-
cu Tine în vis vremea noastră, Doamne, când mai vine se sleiește cerul de Tine de când așteptăm sub deal a ruginit în noi orice mineral și dealurile s-au zbârcit și și-au dat drumul în zenit mergem rupți și sfâșiați prin pustie poate dincolo de zare să fie Doamne și de atâta drum ni s-au făcut sufletele scrum o dată vom ajunge dincolo de zare puțină lumină puțin cer și puțină sare de mii de ani mergem spre el necontenit și el
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/Stefan_dumitrescu_balcescu_stefan_dumitrescu_1369402119.html [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
pendularea între lumea în care se vorbește și lumea în care se tace (se scrie, se rescrie) demonstrează capacitatea de a conduce cuvântul cu măiestrie fie spre iubirea ca împlinire supremă (iubirea se ivește tăcând, fără zgomote urcă în noi / sfâșiindu-ne ne renaște; mereu fără zgomote / inutile, înlănțuire de clipe, iubirea se ivește / tăcând; neputincioși uităm / cuvinte ațipite ... te voi tăcea / cu cel mai tandru dintre necuvinte. - „Iubirea se ivește tăcând”), fie spre apocaliptice și definitive disoluții (cuvânt obosit, sfâșiat
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1407390931.html [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
doar ochii-n afară, / Încercănate idei străpung / Învelișul de solzi al mirosului scund. / Se bucură namila din labirint / Cioburi de vise când se cuprind. / Colții rupând carnea minciunii / Scriu cu noroi pe treptele lumii. / Înfing în ape drumul de solzi, / Sfâșiindu-se gândul cu rană de colți, / Durându-mă ochiul de mai dinafară, / Val peste val, se-ntrupează iar fiară / Totuși scriu cum aș mângâia piatra din nori, / Când astăzi se scrie pe duruitori, / Pe pietre-aruncate și pe tâmple fierbinți, / Adorabilă
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1407390931.html [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
mă mai vinzi / Stelei duble și fără noroace / Ca balaur pe ochi să se-nșface. / Port în mine carapace verzuie / Și durută cerneală, și cerneală cam șuie. Parcurgând cele două cărți, cititorul va constata că adorabila fiară îl seduce, îl sfâșie fără milă și, în același timp, îi reconstituie parametri arhetipali ai binelui și frumosului. Îmblânzită sau nu, poezia Cristinei Emanuela Dascălu comunică și cuminecă, iar autoarea cu siguranță încă ne rezervă alte întâlniri de taină pe tărâmul privilegiat al creației
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1407390931.html [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
cetății dace Ca să-și apere pământul de puterile vorace. Sărăciți de bogății, munți-ncep să se prăvale, Stânci lovite de stihii au pornit iureș la vale. Arde codrul, arde lanul, arde câmpia pustie, Interesele tembele s-au pornit să ne sfâșie. Strigă Tisa, strigă Nistrul, strigă Țara-n agonie, Inclusă în Uniune, România-i o stafie! Câmpurile dezgolite de păduri și de fânețe Și-au pierdut din măreția vremurilor cu sânețe. Sună goarna, bate toba, se-aud strigăte amare Căci cohortele
POEME NEWYORKEZE (4) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_poeme_newyorke_virgil_ciuca_1391691697.html [Corola-blog/BlogPost/360174_a_361503]
-
un mister pe care orice bărbat ar fi fost fericit să-l dezlege, dar inima ei era dăruită. Sonia s-a îndrăgostit de un marinar care, într-o bună zi, a plecat fără a-și lua rămas bun. Cu inima sfâșiată de dor, l-a așteptat ani în șir privind îndelung spre orizontul nesfârșit. Când se plimba pe țărmul mării, Sonia murmura cuvinte al căror tâlc numai ea îl cunoștea. Într-o bună zi, oamenii n-au mai zărit-o. Sonia
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marmura_vie_floarea_carbune_1328100050.html [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
colege după care, implicit, a aflat și cel care îndrăznea doar să-i sărute mâna Svetlanei. Orice ar fi făcut însă, oricât se străduia să abordeze noi trăiri, dorul de Erica nu-i dădea pace. Surprins de Mitel în timp ce fredona, sfâșiat de dor; „ întoarce-te, întoarce-te la mine... ’’ a primit replica din partea acestuia : „ nu, nu, nu te vreau.... nu te-aștept și nu te chem ce iubesc azi mâine nu... nu vreau să blestem ’’ Ar fi sărit la bătaie; el
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1473849178.html [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
ET UBIQUE Autor: Agafia Dragan Publicat în: Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016 Toate Articolele Autorului cocorii iubite aștept la porți să-mi descifreze calea aceea parte în care mă absorb să renasc în cuvinte o goana nebună mă sfâșie din urmă să-mi adulmec pașii. doar tu sălbatică înflorire sprijini tăcerea elegiatic între teluric și candela în golul rămas crește adâncul dulcele amar din cupă cu vin negru prins între iluzii și corbii iubite veghează flămânzi căderile Hic et
HIC ET UBIQUE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1457172062.html [Corola-blog/BlogPost/384214_a_385543]
-
un moment dat, asta nu mi-a mai fost de ajuns. În schimb, în lume, eram, mă simțeam, un intrus. Totul mi-era ostil. Tot ce vedeam că merge rău, prost, aiurea, chiar dacă nu avea nicio tangență cu mine, mă sfâșia pe interior. Ca să pot supraviețui, l-am căutat cu disperare pe Dumnezeu și nu mi-am scos nicio clipă din minte gândul sinuciderii. Pe Dumnezeu nu l-am găsit niciodată. Fiind copil și nepot de preot, am constatat de la o
Povestea ca viață. Confesiunile omului-bufniță by https://republica.ro/povestea-ca-viac-a-confesiunile-omului-bufnic-a [Corola-blog/BlogPost/337879_a_339208]
-
însoțesc, să te slugăresc. Dacă nu te schimbi, vei ajunge un om singur și ar fi păcat să-ți trăiește viața așa. S-a terminat totul între noi, și este mai bine așa, pentru amândoi! Nicolae simțea cum i se sfâșie inima. O privea pe Laura și se gândea la viața lui cu ea, și nu-i venea să creadă, că într-adevăr, totul a luat sfârșit. Când s-au căsătorit, își jurase să o facă fericită, știa că ea reprezenta
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1464026104.html [Corola-blog/BlogPost/378855_a_380184]