864 matches
-
te înconjoară dezinvolt... îmbrățișează-mă să-mi treacă mușcătura singurătății, cuprinde-mă să nu simt că viitorul te va cerne din mine... absoarbă-mă în cuprinsul tău cald, ascunde-mă în lanul de grâu întins să-ți simt sărutul în sfâșierea vântului galben, dizolvă-mă în iubirea ta care ține doar o clipă sau două, ca și viața fluturilor rari, fără menire ... lasă-mă să simt cum se prelungește creierul în trup, carne și dor, senzație care se trezește ca să te
UN DANS VIOLET de SUZANA DEAC în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_dans_violet.html [Corola-blog/BlogPost/357350_a_358679]
-
el este cel care, printre primii, intuiește anvergura universală și valențele mai largi decât cele poetice ale lui Eminescu și care are, dintru început, revelația fascinației muzicale a verbului său, fiind copleșit de „puternicele acorduri de orgă religioasă pentru marile sfâșieri de suflet”, aflate într-un puternic contrast cu „mirajul elegant” al „bunei și surâzătoarei poezii a lui Alecsandri”. Rememorând drumul parcurs în tinerețea sa către apropierea de Eminescu, Iorga își amintește cum, fiind elev la Liceul Laurian din Botoșani (deci
EMINESCU MENTOR SPIRITUAL AL LUI NICOLAE IORGA de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 by http://confluente.ro/Lucia_olaru_nenati_eminescu_lucia_olaru_nenati_1371304952.html [Corola-blog/BlogPost/359958_a_361287]
-
speranța că începe un altul - totul este un proces dureros de naștere și renaștere; durerea este asemeni acelei a Fiului de pe Cruce și a Mamei Ce-L privește neputincioasă, de jos; aici, la poetă, personajele sunt inversate, persistând o aceeași sfâșiere...» (tot din prefața semnată de D. Velea, p. 11); b) al doilea, arătat de Cuvântul editorului..., G. Terziu („jalonul“ G. Terziu): «...căutam de ceva vreme - pentru a-mi forma o echipă - talente în devenire, cu care să încheg un grup
LIRISMUL DE PE TĂIŞUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1497500946.html [Corola-blog/BlogPost/370601_a_371930]
-
Se zice, că sufletul singur este nemuritor. Eu zic că el va împărtăși nemurirea cu trupul cu care este unit.”[148] Face și precizarea: „ ... orice i s-ar întâmpla trupului, consumarea prin foc, dispariția în apa fluviului sau a mării, sfâșierea de fiare sălbatice, el, trupul, se găsește în depozit, la un stăpân bogat, Dumnezeu, care la momentul ales de El, va reconstitui în starea de la început substanța, care nu e vizibilă decât pentru El.”[149] De fapt, e vorba de
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR by http://confluente.ro/Despre_dimensiunile_spirituale_ale_judec_stelian_gombos_1329222186.html [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
239 de poeme cuprinse în volumul „Două lacrimi de cer”. Iubirea, tristețea, resemnarea, zborul, visul, dorul , viața răsărind „timid” dintre ruine... toate și-au făcut loc în versurile poetei Valentina Becart a cărei lirică este străbătură de mari frământări și sfâșieri interioare ce duc în final... la o adevărată confesiune existențială. Poetă complexă - cu un spirit ascuțit în ce privește conștientizarea vieții - cu toată multitudinea aspectelor ei coloristice - transcrie într-un ton grav latura perisabilă a existenței... supăsă degradării... Și cum altfel ne-
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 by http://confluente.ro/Bianca_marcovici_cronica_literara_la_cezarina_adamescu_1330282013.html [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ȘEVALET RIMAT Autor: Monica Bokor Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Șevalet rimat Mă doare sfâșierea de-albastru presărat Cu norii cenușii de toamnă arămie, Cu pașii gri, încet și măsurat, Mă-ndrept spre iarna argintie. Cu verde mă îmbăt ca să-mi ajungă Până când primăvara azurie o să vină. Când verde nu-i pe calea toamnei, lungă
ȘEVALET RIMAT de MONICA BOKOR în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 by http://confluente.ro/monica_bokor_1477067351.html [Corola-blog/BlogPost/373144_a_374473]
-
treilea și în miezul zilei? Ce însemna cutremurarea pământului? Ce însemna despicarea pietrelor, care au mustrat învârtoșarea inimii iudeilor? Ce însemna învierea multor trupuri, care ne-a învederat credința în învierea obștească și puterea Celui ce-a pătimit? Ce însemna sfâșierea în două a catapetesmei Templului, ca și cum și ea ar fi fost supărată din pricina Celui care a fost slăvit în ea și pătimește acum? Ce însemnau apoi celelalte lucruri descoperite, dar care n-au putut fi văzute? Așadar în ceasul al
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1461561029.html [Corola-blog/BlogPost/380811_a_382140]
-
i se adaugă în ultima vreme generoasa susținere logistică a Federației Ruse. Va rezista oare Parisul tradițional - citadela universitară, capitala marilor dezbateri literare, politice și intelectuale, orașul republican al marilor revoluții, fermecătorul oraș al luminilor - în fața acestor multiple asalturi și sfâșieri? Sau ar trebui să ne precipităm cu disperare să-l mai admirăm odată înainte de a fi înghițit de istorie?
Paris, oraşul frondei by Zoe Petre () [Corola-website/Journalistic/296406_a_297735]
-
arzând iubire ca iubirea ăstui lut când la piept îl strânge, mut, credinciosu'-n mângâiere. Precum mărul gust de miere și de crud îmi lasă-n gură; dacă-un strop de-amar se-ndură e ca pofta să-mi continui. Sfâșiere nu-i, de chinu-i ce exalți, ce-mi dă de veste mai iubit ce lucru-mi este decât singurul al meu? Dar în lume nu doar greu doliu văd și jale mare, ci cum mușcă fiecare caldul, rodul de iubire
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
două lumi, n-am să pot înțelege niciodată, pentru ce să supraadaug, ca într-un veritabil coșmar, răul peste toate acestea? Da, sunt dual, imperfect, dar oare aș mai fi fost așa fără păcatul originar, aș mai fi trăit această sfâșiere dacă nimeni, niciodată nu și-ar fi permis să ucidă inocența? Marii poeți ai luminii, marii artiști cu râsetul lor candid, femeia ca poartă către Paradis, și nu ca obiect al dorinței. Moarte, moarte, moarte. Iisus a biruit moartea. Dar
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1460828967.html [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
din el. Ce bogății, ce muzici, pe holurile saturate! Incintele care-i adăposteau pe oaspeți și harfa îmblânzitoare vor răsuna mereu. Dar valul din jurul fructului stingher îi vede numai coaja, numai ea se ridează, numai ea poartă falii, mărturisire de sfâșiere în fața oceanului rapace, în vreme ce vibrează armonia în miez, netulburată. Fără timp și tainic exultând, plutește-n val arid, pe neînțelese, mărul mut. Lac de fulgere Ochiul acela al meu, întors puțin spre spate, să deslușească mai bine trecerea, el vede
Poezie by Simona Dima [Corola-website/Imaginative/8777_a_10102]
-
El, Iisus, este pește și pâine, și se oferă universului, ca, îngurgitat fiind, să acționeze din interiorul mistic al Ființei spirituale, restaurând Ființa Divină. Cina cea de taină EMINESCIANĂ este oferirea de sine, vehemență de ruptură (explozivă și implozivă, totodată) - sfâșierea de sine: cf. Rugăciunea unui dac, unde se săvârșește o crucificare specific eminesciană, pe o Golgotă specific eminesciană: a. crucificarea prin șovăire-scepticism-interogație tragică (“Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?”) nu este atât expresia nelămuririi individuale, ci expresia
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Hristicul_eminescu.html [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
deci, având vocația centrifugală). Cine este cel care asmută cânii, ca reacție euharistică, față de degradarea comunității cosmice? Este Eul Divin din Omul Transcendental. Deci, coroana scumpă, de Om Transcendental, cooperant cu Părintele Dumnezeu, este a Poetului-Orfeu (Orfeu se oferă-jertfește, prin sfâșiere euharistică). “Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față, / Îndură-te stăpâne, și dă-i pe veci viață”. Cine poate arunca cu pietre în față? Cel fără păcat, adică cel retras din amprentele, din vârtejurile vehemenței expresive-lume. Față-re-împietrită
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Hristicul_eminescu.html [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
baptismal “te îmbraci” în Hristos (Cel Uns), capeți trupul mistic. Mai mult, prin vehemența chinurilor golgotice (cf. Rugăciunea unui dac, unde răstignirea peste prea-plinul noapte bogată-Nirvana resoarbe undele-amprente-urme energetice expresive, redând puritatea deității lui Meister Eckhart) și prin dorința de sfâșiere ritualică, pentru reîntregirea în trup mistic - se prefigurează euharistia (grație divină împărtășită-împărțită pentru Suprema Sinteză - virtutea resurecțională): este, mai pregnant, integrarea credinciosului în Arhetip, în trupul mistic al lui Christos. Poezia este botez, act baptismal: este jertfă pentru nemurire, este
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Hristicul_eminescu.html [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
fără leac, apropiată de cea a „cântăreților bolnavi” blagieni. Impresia aceasta este dată nu numai de monotonia limbajului, ci și de acutizarea unor stări care oscilează între vina tragică și expierea prin spovedania lirică. Dar autorul nu merge niciodată până la sfâșierea lăuntrică, fiindcă totdeauna apar niște repere (Dumnezeu, tata, bunica, bunicul) care aduc împlinire interioară, iar drumul bolovănos, limitele ființei, senzația neantizării acesteia și solipsismul trec în plan secund. Stilistic, zgârcenia lexicală, insistența pe câteva câmpuri lexico-semantice, simplificarea discursului, impresia de
GEORGE PAŞA DESPRE CARTEA: AZIL ÎNTR-O CICATRICE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1448128628.html [Corola-blog/BlogPost/369876_a_371205]
-
trupurile noastre sînt roase de vînturile propriilor noastre destine... și ne vedem siliți să înlocuim dragostea cu ceva mai crud: depărtarea - care, ciudat, ne sporește singurătatea, în loc s-o înlăture... Și-atunci de-abia ne întrebăm: la ce bun atîtea sfîșieri pentru o banală singurătate în doi? MI-E DOR Mi-e dor de frumusețea calmă a cerului alb, unde, pentru o clipă, trec pescăruși cu aripi întinse către soare ca apoi să țipe pierzîndu-se în ceață spre noi și noi
DEPĂRTAREA SINGURĂTĂŢII de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 by http://confluente.ro/Departarea_singuratatii.html [Corola-blog/BlogPost/367099_a_368428]
-
ne ridici deasupra stelelor și mai presus de ele, în fața Tronului, Visul Tău pe care să îl trăim deplin, ființial, în Veșnicia Lui. Îngenunchez cu smerenie , tăcută ,cu lacrimile sufletului curgând în fața iubirii Tale. Blândețea Ta e cutremurătoare Doamne, E sfâșiere de adânc în care înaltul dumnezeiesc trimite Foc Viu în fiecare an. Doamne al iubirii ! Hristos fie viu în inimile tuturor! Referință Bibliografică: Iubirea Ta / Dor Danaela : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 469, Anul II, 13 aprilie 2012. Drepturi
IUBIREA TA de DOR DANAELA în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Iubirea_ta_dor_danaela_1334344813.html [Corola-blog/BlogPost/351154_a_352483]
-
mor mai mult decât trăiesc!”. Lacrimile și moartea au în poemele Danielei Voiculescu culoarea unui vis roșu. La malul mării ei, “cerul nu se vede.../ și răstignirea se face pe scena/ unei vrăjitoare cu țipăt/ de mandragoră.../ totul e o sfâșiere de suflet,/ o halucinație de dor...” (În orezărie). În aceste condiții, devin cât se poate de firești întrebarea și mirarea din același poem mai sus amintit: ”ce haz mai au aceste lacrimi?/ sau această moarte!”. Într-un astfel de joc
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 by http://confluente.ro/_la_malul_marii_imbrium_exista_un_singur_anotimp_poezii_de_daniela_voiculescu.html [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
oarbe îi face Dumnezeu cuib! » Mereu folosește butade din lumea aceea patriarhală, a satului ce-l poartă în suflet...” Obosit de drumurile vieții, de urcușuri pe „versanți”, Dumitru Sinu își vede visul împlinit. Poverile purtate cu demnitate pe atâtea drumuri, sfâșierile interioare... sunt evitate cu abilitate din povestire. Personajele din acest volum au ceva în comun: luciditatea timpului pe care îl străbat, rolul istoriei în modelarea destinului lor, „conștiințe amenințate” care au curajul să-și ducă până la capăt - cu demnitate - existența
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_exilul_o_rana_deschisa_ce_aminteste_de_radacina_mama_.html [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
Mănucă, Mircea Dinutz, Virginia Blaga, Șerban Codrin ș. a.); (X) „constelația“ de la Fragmentele lui Lamparia (Craiova, Fundația „Scrisul Românesc“, 2002, unde strălucesc recenziile / cronicile de sub numele lui Edgar Papu, Ion Beldeanu, Mihail Diaconescu ș. a.); (XI) „constelația“ de la cartea Basarabia, sau drama sfâșierii (Chișinău, Editura Flux, 2003, cu o prefață de Mihai Cimpoi, op care s-a bucurat de recenzii / cronici de Nicolae Georgescu, Mircea Dinutz, N. Rusu ș. a.); (XII) „constelația“ de la Caragiale - abisal (Timișoara, Editura Augusta, 2003, cu o ediție bucureșteană în
ION PACHIA-TATOMIRESCU : OPERĂ ÎN POLIEDRICĂ LUMINĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1496030478.html [Corola-blog/BlogPost/372630_a_373959]
-
p. 98) „Având un Dumnezeu al lor, evreii, nu numai că nu L-au vrut, dar L-au urât în egală măsură pe Iisus și învățătura Sa, tăgăduindu-i minunile, faptele și slăvita Înviere. De aceea toate paginile pline de sfâșiere și durere umplu cu nesaț destinul plin de amărăciune și duioșie al istoriei triste și dramatice a acestui popor atât de bulversat și zbuciumat. Mesia așteptat de ei, nu avea nici un interes să-i elibereze, ci continua profetic amenințările lui
PAŞTELE DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1367675074.html [Corola-blog/BlogPost/344587_a_345916]
-
Acasa > Poezie > Imagini > POEZII, DE ION SORESCU Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 2044 din 05 august 2016 Toate Articolele Autorului Balada lui Ciprian La Ștupca plânge o vioară Cu toate dorurile lumii, Ce curg în sfâșierea strunii Într-un amurg plăpând de vară. Se sparge cerul în petale De liliac și iasomie, Cu mângâieri de păpădie Din sufletul strivit de jale. În Obcinele Bucovine Coboară carele-ncărcate Cu spicele înmiresmate De aburi aromind a pâine. Natura
POEZII, DE ION SORESCU de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1470413409.html [Corola-blog/BlogPost/379092_a_380421]
-
în pictură de cânt. Prezenta Antologie este „recolta” de peste an 2015, adunată cu grijă din creuzetul creației așa cum ea se va fi fost ivit într-o clipă de grație sinonimă cu surâsul, lumina din gând, freamătul de suflet, lacrima, bucuria, sfâșierea, dorul, tăcerea grăitoare. „Dialogul” pictură-poezie, pictură-proză, capătă consistență prin alăturarea imagine-cuvânt, invitând totodată cititorul să-și amestece propriul gând în cântecul fără de sfârșit care este de fapt rotundul cuprins într-o creație colectivă de acest fel. Ne mai rămâne mereu
PAULA ROMANESCU CRONICA LA ANTOLOGIA CENACLULUI CETATEA LUI BUCUR de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1452794367.html [Corola-blog/BlogPost/380423_a_381752]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > ECOUL IUBIRII Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 935 din 23 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Sentimentele-mi sunt coapte și mă supun neliniștii lor de sfâșiere. Prin ele urc în așteptare dorul atingerii împlinit izvor al cuvintelor dulci. Răbdarea tot mai subțire naște forme fierbinți, clipele alunecă-n rotundul ce nu se mai termină. Inima-mi ascultă în aromele serii ecoul iubirii. Referință Bibliografică: Ecoul iubirii
ECOUL IUBIRII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ecoul_iubirii_llelu_nicolae_valareanu_1374533399.html [Corola-blog/BlogPost/364223_a_365552]
-
forța crează pe termen lung situații extrem de complicate, uneori aproape fără soluție, atât pentru agresor cât și pentru victima. Ani la rând Germania a plătit enorm pentru dorința ei de a stăpâni teritorii ale altor națiuni. A plătit prin chiar sfâșierea propriului spațiu vital dar a plătit încă și mai mult prin costurile prilejuite de reunificarea cu Germania de Est. Pentru că în politica, mic-mare sunt noțiuni relative, mai ales în situația marilor concentrări de forță de luptă pe teritorii geografice de
Români în universalitate, Nicolae Titulescu by http://uzp.org.ro/romani-in-universalitate-nicolae-titulescu/ [Corola-blog/BlogPost/92688_a_93980]