494 matches
-
spatele imprimantei. O durere sfâșietoare și greutatea mea desprinse aparatul din strânsoare, aruncându-mă împreună cu el peste bord. Eu în aer, căzând cu capul înainte. Oceanul gonind în sus și lovindu-mă în ceafă cu un pleoscăit puternic și apoi... Sfârâind și făcând bulbuci, suprafața apei deschizându-se sub picioarele mele. „Paul.“ o Fata care este lucra la biroul vezi din fața mea avea doi timpul bătăi de inimă. Zise: „Ci e foc O O nu oameni pierdutfugispre iudoliu ceață sau Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ce terminé, ridicé scară În picioare și, sprijinind-o de copaci, Începu sé se suie În cer, féré sé-l aștepte pe Șasa... Lumină se aprinse, chiar dacé afaré era și așa foarte luminé, și peste cîteva minute se auziré ouéle sfîrÎind În tigaie. Șasa nici nu Înțelegea de ce mama trebuia sé aprindé lumină de fiecare daté cînd Îl trezea, dar dacé nu o aprindea, parcé nici nu se trezea și umblă somnoros toaté ziua. Se gîndi sé nu se ducé la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
gata să-i scot ochii dacă s-ar fi uitat după alta, altele. Intrase în cadru și Ilinca Tomoroveanu, c-un șnur legat cochet în jurul frunții. Sau o confund cu Ioana Bulcă? Reproșurile curgeau. "Nemernică și prăpăstioasă ce ești!" Marea sfîrîia ca șampania Zarea, se urca pe coapsele mele. Purtam fusta ei cu volane gofrate, lîna ei de mohair, mărgelele ei, panglicile ei de alge. În micul restaurant cîntau Brasseur și Joan Baez. Iordan mînca așa cum mînca el, cu poftă, rapane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ducem pe copchil să vadă pădurea. După ce oaspeții sosiți de departe au fost cinstiți, În concordanță cu inconfundabila tradiție olărească (tradiție păstrată cu sfințenie), aducânduse o oală mare („frunte” În clasificarea olarilor) cu vin rubiniu, rece, cu mărgeluțe Îmbietoare, care sfârâiau de plăcere, etalându-și buchetul de parfumuri și tărie, porniră spre pădure. Va era cocoțat pe umerii tăticului său. Victor, rămas numai Într-un maiou roșu-roșu ce lăsa la vedere mușchii bine conturați, mergea În față cu dulcea sa povară
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vrea să muncească, / Găsește un sfânt să-l prăznuiască; / De i se pare munca grea / O lasă iute altuia, / Zicând că leafa-i mică / Și munca multă strică. Mai trage-o dușcă de necaz, / Mai decojește câte-un praz, / Mai sfârâie luleaua / Și, în ajun de sărbători, / Se pune pe-ngrășat purceaua. Și, când n-ajunge la liman, / Mai șmecherește câte un ban, / Cerșind pe la stat / Bocind că-i defavorizat.“ (Trândavul) Lipsit de spirit critic, încântat de propria lui creație, Mircea Noaghiu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nobilă / Ca un abces pe police“ (Jos de pagină); „Bieți poeți, curve captive / Ale cuvintelor-pești“ (Trotuar) etc. De o atenție specială se bucură în poezia sa asfințitul, supus unei depoetizări brutale și neinspirate: „Zorii avortează pe picioarele / Asfințitului“ (Trotuar); „Cântecele sfârâie stinse / Sub burta grea a unui / Asfințit indigest.“ (Virtuoz) Reprezentările de acest fel sunt hilare și confuze. Ce înseamnă „picioarele asfințitului“? Ce avortează zorii? Niște zoricei? Sau sunt chiar ei avortonii? Asfințitul are burta grea și este tot el și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și care adăpostea o masă de 12 persoane. Era o prevedere pentru cazul cînd ploaia s-ar amesteca în treburile pămîntenilor. În partea stîngă era o masă de bucătărie și un alt foc ce alimenta cu energie un grătar, unde sfîrîiau fel de fel de bunătăți. Prezența era constituită de trei granguri, un grăngurel și doi șoferi. Pe țepușe lungi erau înfipte alte bunătăți pe care grangurii și ceilalți le puteau frige după pofta inimii. Se trăiește bine în România, gîndesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu te supăra, mai vine un amic. O să-l cunoști, este un dulce! Dulce, dulce, dar constați că face grătar animalul și are manelele cele mai de succes! Stai pe un balcon superb și meditezi la lăsarea nopții. În curte sfîrîie micii. Mașina colocatarului are ușile deschise și difuzoarele, deschise la maximum, împrăștie otrava: Tu, iubito, m-ai lăsat, ți-ai luat un alt bărbat.... Of, of, of... Ce faci, omule?întreabă colocatarul. Cum ce fac? Ascut cuțitul de vînătoare. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
carne arsă, a copită de cal șchiop, a oase descompuse, a morfină, a clor. Se descrăcește viața pe calea ferată, creierul sub o frunză de brusture, inima în petale de maci, sufletul șuieră a locomotivă rănită...(soarele usucă și șterge). Sfârâie viața precum două ochiuri în tigaia cu untură, nu puneți capacul, lăsați-le să privească cerul, albastrul este omogen atât cât cuprinde irisul. Se rostogolește viața la vale pe canal după ce tragi apa, după ce-l bagi în pizda mă-si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de la genunchi. Pârâul se revărsa ca o hemoragie galbenă peste poduri. "Cerul și-a rupt apele, spuneau ursitoarele. Până nu naște una, Dumnezeu nu trage obloanele." Focul în vatră își înghițea fumul precum bolnavul de astm tusea; funinginea pe coșuri sfârâia ca o tigaie încinsă, cenușa era precum o plămadă nedospită. De atâta ploaie, s-a risipit cuptorul mătușii Maria peste colacii de pomană; mama lui Petru a dat de sufletul moartei biscuiți pătrați și lumânări stinse. Drumul către cimitir își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Petre, cântecul curge și după ce adoarme orchestra. Cântecul este ca o apă limpede ce se leagănă între izvoare. Amintirile se repetă de unele singure în gând precum muzica. Auzi glasul mamei cum te cheamă la masă? Aburește laptele în ceaun, sfârâie jumările în tigaie, mămăliga se relaxează pe un fund de lemn. Auzi cum se ceartă trei frații de la singura lingură de lemn ce o aveați în bucătărie? Îți amintești? Eram în pasajul de sub strada Unirii, glasul copiilor ce urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu eu, Lazăr, de-adevărat ?! Ba unii vin și pun mâna pe mine, pe urmă dau din cap așa, cu îndoială și mirare mare și pleacă iar când ajung la o zvârlitură de băț o rup la fugă de le sfârâie călcâiele... Alții șușotesc pe la colțuri... Vecinul meu, cam de-o vârstă cu mine, cu care mă jucasem de-atâtea ori, a venit alaltăieri noaptea și mi-a spus pe ascuns că s-au găsit unii care vor să mă omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și, sărind de pe scaun, adună la repezeală toți banii de pe jos și îi azvârli încruntat în focul din sobă. Uluit, copilul rămase câteva clipe cu gura căscată, privind la grămada de bancnote colorate, verzi, roșii, albastre și portocalii, care ardeau sfârâind în sobă, apoi începu să se bocească cu lacrimi amare. Surprinsă de ieșirea soțului ei, Mariana se înroși, rostind câteva cuvinte drept scuză, în timp ce Grigore, la fel de surprins și el, se foi pe scaun și tuși stânjenit. Ia lasă, ginere, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a petrecut toată noaptea treaz, cu două pistoale Încărcate, cu spada și pumnalul lung la Îndemână. Totuși, nu se Întâmplase nimic; abia la crăpatul zorilor putuse să adoarmă liniștit. Așa l-am găsit când m-am Întors dimineața: cu opaițul sfârâind fără ulei, trântit Îmbrăcat pe pat, cu hainele boțite și cu armele alături, respirând tare și ritmic pe gura Întredeschisă, cu o expresie Încăpățânată și Încruntată. Căpitanul Alatriste era fatalist. Probabil că starea lui de vechi soldat - luptase În Flandra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
comun e reînviată în Pe prag. Dar iată cum anume: „dăm în clocot amândoi și aruncăm în oala de pământ,/ plină cu apă, cărbuni aprinși de lemn moale,/ lemn din care ai fi putut sculpta/ o mască nouă, verde: cărbuni sfârâind în apă,/ sfărâmându-se... Apropiați/ prea tare de țărmul vârstei a doua a acestei planete/ a noastră, spunând: «știi, Vale-Deal, zilnic/ soseau aici corăbii încărcate cu vin/ spre tabăra grecilor/ din fața Troiei asediate»... Țărm al/ vârstei a doua, rărit azi
Vârstele poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5954_a_7279]
-
să-și ia pușca, dar Cocoș ședea pe ea - din întâmplare. - Cine-s ăștia? Maftei! Cine-s ăștia? - Vânători, sînt vînători de lupi, au venit sus cu mine - răspunse Maftei pe tonul cel mai liniștit, și scuipă în foc. Focul sfîrîi cu putere. Aceia se apropiară încet, greoi, fără grabă. Salutară după cuviință. Să dea Domnul o seară bună și liniștită! Și se așezară în cerc, în jurul focului, icnind din greu. Lîngă Gavrilă, Dumitru cel cu pușca, de cealaltă parte a
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
distanța astrală care-l separă de descendenta familiei Ypsilant. Bătălia pare pierdută dinainte -, iar faptul că soțul Albei, celebrul avocat Georges Radu Șerban, îl acceptă ca asistent nu face decât să sporească exponențial complexele pretendentului: „Inima- mi de argat îmi sfârâia ca pusă pe jăratec; mă simțeam neînsemnat și umil, și vedeam că distanța de aici la lună, care mă separa de ea, crește, de parcă luna, liberată de atracție, s-ar fi pus într-o bună zi în accelerată mișcare centrifugă
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
Din volumul acesta, dar și din celelalte, anterioare.) Ca dovadă stau poemele mai puțin izbutite. În fond, ca substrat, ele nu diferă cu nimic de bucățile emblematice. Aceeași combustie lăuntrică le face, pe unele, să țâșnească, pe altele, doar să sfârâie stins. Ce ratează, de fapt, Danilov, atunci când ratează, e tocmai sistemul. Articulațiile cad în gol, fără să se mai îmbine. Alteori se îmbină în chip nefericit. Ca în poemul Umbră, de exemplu: „Fratele Daniel/ mișcă din deget/ și umbra sa
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
--- Război și Pace sfârșit de ianuarie pe-nserat scăpate de zi în lupta cu noaptea primele picături de ploaie plonjează înfundat în zăpadă ca niște torțe care se sting sfârâind la impactul cu apa: ți se umple paharul pentru că din cauza mea nu ai tu umbrela la tine și numai s-aștept c-o să văd eu ce-o să pățesc când ajungem acasă: te-apropii somnoroasă-n întuneric de mine și-
Tineri poeți - Adrian Zalmora - recomandat de Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5352_a_6677]
-
aceea nu se pot suferi reciproc. Întotdeauna când urmăresc emisiunea Cap și pajură afinitățile mele se îndreaptă fără echivoc spre Emil Hurezeanu. El este chipul luminos, vocea rațiunii, omul soluțiilor și interpretărilor limpezi, impecabil argumentate. Intervențiile tenebrosului Cristian Tudor Popescu sfârâie ca un fier înroșit introdus în apă rece, clocotesc de pasiune sunt, nu mai încape discuție, vocea inimii. Jurnalistul își etalează cu ostentație simpatiile și idiosincraziile, se agită continuu, nu face niciun pas în spate în fața puhoiului de contraargumente. Atitudinea
Secvențe din România de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6715_a_8040]
-
rămas înzăpezit la Cotroceni! Instalatorul primește un telefon în miezul nopții: - Domnule, vino repede, ai făcut o boacănă. Cred că ai încurcat firele azi, cînd ai fost la noi. - Imposibil, cum să le încurc? - Nu știu cum. Televizorul a înghețat tun, frigiderul sfîrîie, iar la cuptorul cu microunde se vede un film porno, de a crăpat inima în soacrămea. Citește și:
BANCUL ZILEI: De ce nu îşi dă Băsescu demisia? () [Corola-journal/Journalistic/67415_a_68740]
-
ielelor, apoi se limpezesc în cristale pure, se primenesc asemenea apelor iazului. Abstracțiunea nu-l ispitește pe acest bard clădit pe exaltarea senzoriului. Zborul, despicarea, lumina sunt percepțiile d-sale favorite, în timp ce ideea se consumă în fatala-i combustie: „ideea sfîrîie ca o lumînare” (Între două lumi). Harul însuși e transpus în materie primitivă: „ochi lățos plecînd de la sine / adîncindu-se / în mijlocul cîmpiei, / ochi cu rădăcini - / pom putrezit gătit cu vedenii” (Har). Precum la Blaga, Dumnezeu este echivalat cu o întoarcere la
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
o rochie de casă, veche, năpădită de iarbă Și spăla niște cazane uriașe Și-acolo robotea biata bunică-mea Pe lângă ea plângea o Sfântă tinerică Lacrimile i se prefăceau în peștișori de aur Bunica pusese pe foc o tigaie Uleiul sfârâia Ea apuca peștișorii, îi da prin făină Și-i arunca în untdelemnul încins Aceia la-nceput gemeau Apoi, mai potolindu-se, Prindeau a-i vorbi cu vocile noastre. - Ce faci tălică, bre mamaie, colo-n cer? - Ia, ziulica-ntreagă tot
Poeți contemporani din Salonic by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/5085_a_6410]
-
se netezesc/ cum ar fi cel dintre ființă și neființă/ dintre lumină și umbră, cuvânt și tăcere/ dintre zîmbet și melancolie/ dintre somn și trezie./ Tu abur și ceață și fum, tu iarbă a fiarelor/ prelinsă/ răcoare a lacrimii care sfîrîie pe obraz/ ca pe o plită încinsă/ apropiete cu talpa veșnic desculță și desperecheată/ a zeului-negură, a păsării zeu;/ o ceață subțire/ răspîndește lumea, nepregătită încă/ pentru căldura trupului tău”. Una dintre figurile privilegiate ale poeziei lui Varujan Vosganian este
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
retina copilăriei. Dar părul meu/ e lung și rărit,/ chipul brăzdat de trecerea vremii./ Am o pelerină uzată./ În mână, sticla farmaceutică arămie./ Scot dopul torn soluția pe față/ aprind bricheta. Părul arde și/ se stinge primul, fără să doară. Sfârâind,/ scoate zgomote de catran./ Mi se topește lobul urechii drepte./ Pielea deasupra sprâncenei,/ pleoapa. Prin fantele/ create iese-ntunericul ca dintr-un android.// Am părul scurt, revigorat, rănile se mai estompează. Îndărătul frunții, junglă. Peste jungla dendritelor, țipete” (p. 11
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]