207 matches
-
tatei“, își zise și se îndepărtă, apucînd-o spre țărm. Înainta cu viteză, speriat puțin de ce ar fi putut să se întîmple, cînd deodată simți că se oprește brusc și o durere ciudată îl năpădi pe de-a-ntregul. Era ca o sfîrșeală. Vru să strige, dar nu reuși decît să deschidă de cîteva ori gura, fără nici un sunet. Tremura tot, iar cînd simți că se sufocă, cu privirea împăienjenită de-a binelea, văzu ca prin vis niște oameni care se strîng în jurul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cum nu reușea să aibă nici unul dintre cei de lîngă ea. Nu știa de ce, dar avea impresia că ea se afla acolo pentru că murise și, cu toate că niciodată nu se gîndea lămurit la acest lucru, mereu îl apuca așa, ca o sfîrșeală, și îi dădeau puțin lacrimile. Mai văzuse poze din ăstea și la bunicul, la Cimitirul Eroilor, pe cruci... Ceilalți de pe Panou nu păreau să aibă astfel de probleme. Se oprea în fiecare zi în locul acela de pe coridor și nu-și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
financiar dînd pe o lucrare „centru de panou” trei mii de lei. „De unde am avut banii?” „Din vînzarea unor lucrări de autori mai mici. Singurul din care n-am vîndut e Ilie Boca. Ăsta merge departe!” *„Am o senzație de sfîrșeală...”, mi-a mărturisit Tiberiu. Nu e, din păcate, singurul în această situație: „era” îi istovește pe cei sensibili. „și eu - i-am spus - sînt asemenea unui cal obosit, ajuns la mijlocul dealului cu căruța încărcată. Grăbit, stăpînul îl biciuie și îl
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
siesta. Părinții picoteau în pat, iar eu mă încăpățânam să rămân treaz - deși serialul nu mă interesa -, pentru că nu voiam să recunosc că duminica, de fapt, se încheiase. Tim pul părea suspendat, iar eu aveam o senzație ciudată, ca o sfârșeală. La emisiunea despre șah a Elisabetei Polihroniade, nu mai rezistam și adormeam și eu. (2011) Serialele de altădată, pe limba copiilor Acum, dacă sar difuza pentru prima dată la vreunul dintre canalele TV, ar trece neobservate. Sau, în orice caz
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mai deprimant serial era Linia maritimă Onedin. Când auzeam melodia aceea de la generic (care când am crescut aveam să aflu că e din Haciaturian), știam că avea să urmeze ceva extrem de plictisitor, care în plus se combina cu starea de sfârșeală de duminică dupăamiază. Lumea lui James Onedin și a lui Elizabeth aparținea în exclusivitate părinților, iar noi nu mai aveam acces la ea nici măcar prin intermediul poezioarelor. (2012) Un membru al familiei Părea o piesă de mobilier. La propriu. Lemnul lui
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
care se pare că-l învârtise foarte bine pe degete și pe Eduard... Și dacă ea, fata aceea al cărei nume nu și-l mai amintea, fusese, de fapt, cea care declan șase totul? Ajunse acasă cuprinsă de o mare sfârșeală. Șoferul oprise în fața unui bloc și ea nu știa de ce oprise acolo. Unde suntem? De ce-am oprit aici? întrebă, nedumerită. Nu recunoscuse locul. Șoferul o privi consternat și îi repetă interogativ adresa la care trebuiau să ajungă. Clara încuviință
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sub forma stării de oboseală. Oboseala ne apare ca o imagine psihobiologică a suprasolicitării și se manifestă prin senzația de frică organică, o percepere biologică și fiziologică a unei stări de epuizare, indispoziție, o imagine conștientă psihologic a stării de sfârșeală, iritabilitate, scădere marcată a atenției și concentrării, a randamentului, greșeli în activitate etc. Continuarea activității prin suprasolicitare va duce în final la instalarea unei stări de epuizare. Epuizarea nervoasă corespunde cu imaginea psihică a suprasolicitării. Etapa socială și cea psihobiologică
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
posesie; a prăpădi; prieten; un prieten; prieteni; proces; prost; putere; foarte puțin; a rata; ratare; ratat; rănit; rătăcire; recupera; refuz; a regăsi; regăsi; regret; remușcare; renunța; resemnare; ridică; risipă; rudă; rupere; sărac; a scăpa; scăpa; scăpare; schimbare; scîrbă; scump; sentimente; sfîrșeală; singur; slăbi; somn; soț; spaimă; sperietură; suferă; a suferi; supărat; superficial; șansa; șirul; tatăl; teamă; telefonul; temelie; totdeauna; totul se transformă; trăiește; trece; trenul; uitat; uituc; umiditate; urma; ușor; a nu vedea; vedere; vită; voință; vreme; zar; zăpăcit; ziua(1
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dumnezeiesc“, așa cum visa „într-o altă vârstă poetică“, pe când trăia „în interiorul poeziei ca într-un halou mistic“. Numai că: „La trezire, starea asta incomparabilă s-a topit ca aburul./ Nici un vers în memorie, nici un cuvânt./ Ca în urma unei juisări/ o sfârșeală în măruntaie dureros de dulce./ Și fulguranța acelei imagini a textului derulându-se lent,/ înspăimântător de lent,/ dinspre cer spre pământ.“ Dar preconizata antiteză dintre prezentul sleit de moarte, refuzat de poezie, și trecutul „vârstei de aur” a inspirației divine
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
1817, Stendhal a declarat că aproape a leșinat de încântare. Inima începe să-ți palpite necontrolat. Amețești. Atunci când privești o operă de artă magistrală, uiți cum te cheamă, uiți până și unde te afli. Se poate lăsa cu depresie sau sfârșeală. Amnezie. Panică. Atac de inimă. Colaps.
Ce a făcut un tânăr într-o galerie de artă. Paznicii l-au luat pe sus! by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62402_a_63727]
-
mult cu cât analizele medicale nu indică nimic lămuritor, ba vorbesc mai degrabă de o sănătate normală. Și totuși: dureri în vintre, în membre, "insomnii totale" și nepoftă de mâncare, usturimea ochilor, nesiguranța mersului și o infinită și atotcuprinzătoare slăbiciune, sfârșeală. Sunt clipe când bietul om nici degetele nu și le mai poate mișca și chiar să vorbească i se pare greu, nespus de obositor. Adesea renunță. "Cancerul nervilor", iată diagnosticul sumbru pe care eroul singur și-l pune, la capătul
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
bine, pîndește succesul. Spre el te-mpinge foamea, din el te scoate beția. Cele două stări cu care, ca un chefliu la parastas, dansează micul roman al lui Stelaru. Întîi foamea, simțită ca-n poveștile de război, pericol de moarte, sfîrșeală haină și de nelecuit. "După legea cîinilor flămînzi" fură, cînd omul se răcorește la o cișmea, struguri de la un oltean. Și "ghearele ciorilor din burtă erau acum de vată." În feluri multe, foamea revine în momente de cotitură a poveștii
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
Sorin Lavric Cine a spus că poezia a murit și că românul suferă de o sfîrșeala rău prevestitoare? Dacă e să judecăm lucrurile după numărul de colocvii internaționale organizate sub auspiciile literaturii, perspectiva nu e deloc sumbră. Dimpotrivă. E îndeajuns să privim la festivalul "Zile și nopți de literatură", desfășurat la Neptun și Mangalia între 6
Festivalul internațional "Zile și nopți de literatură" ediția a VII-a Cu Orhan Pamuk la Neptun by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8392_a_9717]
-
îndeplinești o obligație, situație în care descrierea ecoului lăuntric întrece fidelitatea evocării. De aceea, spre deosebire de scrupuloși, care au rigoarea sisifică a scadenței periodice, meticuloșii au o lenevie cronică întreruptă de tresăriri neașteptate: scriu cînd le vine și numai dacă au sfîrșeala plăcută a retrăirii unor nuanțe ilicite. Ei suferă de scribendi cacoethes (mania scrisului) ca formă de cufundare în delicii ascunse. Exemple: André Gide, Petre Pandrea sau Jeni Acterian. Pedanteria lor descinde cu precădere din obsesia pentru detalii interioare, de aici
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
sculat dacă a doua zi nu m-aș fi sculat” „și nu mai auzim și nu mai vrem să știm nimic. ” „și tu ești atât de obosit. atât de obosit. atât de obosit.” Două feluri de oboseală. O stare de sfârșeală fără motiv determinat. După o oră, două de stat întins, cu ochii pe pereți, trece. Și oboseala după un lucru făcut. Tot mai derizoriu. Mă bărbieresc, mă spăl - și am obosit. Și, totuși, cât de mult mi se potrivește să
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4787_a_6112]
-
era acoperit cu o rochie din dantele fine, care, în cele două zile cât stătuseră în vizită, se prăfuiseră atât de tare, încât deveniseră cenușii ca zorii unei dimineți ploioase. Mâncase imediat după ce ajunsese acasă, poate că era doar o sfârșeală trecătoare. Băuse și un pahar de răchie, ca să se întărească. Toropeală îi stăruia însă în picioare și, încet-încet, începuse să-i urce înspre șale. Încercase să doarmă puțin, nu mult, își dăduse el seama după poziția umbrei cireșului din mijlocul
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
Le-a alungat făpturile din ceruri?", dând la final răspunsul: " (...) îngerii cad/ Nu din păcat, nu din păcat,/ Ci din oboseală". În schimb, "oboseala" este frumos tradusă prin "sfinimento" (mai aproape decât uzualul "stanchezza" de sensul din vers, acela de "sfârșeală"). În același poem, iată un alt exemplu de profundă interpretare a sensului poetic: cum îngerii căzuți trăiesc drama dualității cer-pământ, antologatorii italieni au introdus-o chiar în traducerea sintagmei "îngeri cu aripile-atârnând", anume "angeli con le ali a terra". Fără
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
între poli nevăzuți subțiată de întrebări o navă rătăcitoare cum ar fi s-o înduplec să ardă în numele meu Abatere Incurabil beteșug al singurătății - cuvinte la marginea clipei bolnave se poate alcătui doar o pată din ecoul lor strâmt o sfârșeală îngăduită netimpului vrajba dezacordul cu lumea Clopotul mare hrănit din tăcerile serii mă întoarce din drum Memento Ții în mână aceleași chei somnoroase ele nu-ți mai slujesc la nimic lumea n-o mai poți înțelege fisurată în pojghița gri
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/15110_a_16435]
-
gînd cu ei: să-i reeduc prin muncă. Să-i pun la treabă pînă le ies ochii din cap, să-i văd rupți, căzînd de oboseală, să le zăresc în ochi licărirea aceea duioasă care apare de obicei în clipa sfîrșelii și a resemnării." (ibid.) Abrutizat de reeducarea la care, mai mult ca sigur, fusese el însuși supus, campionul metaforei pugilistice încearcă, fără succes, să instaureze armonia socialistă a travaliului forțat. În consecință, în loc să dispară, problemele se înmulțesc: elevii chiulesc din
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
capătă tenta unei autoironii pe care autorul o revarsă constant asupră-și, ca pe un mijloc de a împiedica disperarea. Nu e urmă de patetism în paginile volumului, autorul nefiind o natură predispusă la paroxisme interne, tonul său arătînd o sfîrșeală calmă, ce merge în platou drept: un grafic sufletesc semănând cu algor senectae, cu răceala vîrstei înaintate. Din acest motiv, cititorul nu dă peste zvîrcoliri, agonii sau surpări definitive, ci peste un spirit mansuet care chicotește cu inteligență pe seama incidentelor
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
trebuie să se întoarcă la antrepriza unde-și cîștigă pîinea. De pildă, în Plumb de toamnă: „De-acum pe cărți voi adormi uitat,/ Pierdut într-o provincie pustie." E o oboseală a repetiției și a normei, îngemănată cu teama de sfîrșeală, de istovire, aceea pe care o aveau și romanticii, disprețuitorii neputincioși ai scrisului de meserie: „și jalea de-a nu mai putea face un vers...". Tot ce mai urmează e înstăpînirea mecanicii, a unui fel inuman de a fi, pe
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
Gabriel Dimancea este în continuă căutare (nu mută, ci locvace) a căilor de a realiza principiul intensității: "o concordanță totală între act, inteligență și sensibilitate, o simultaneitate dinamică". Pe căldura infernală totul capătă lentoare bolnavă, creează impresia de epuizare și sfârșeală. Din "timpul băltit" al vipiei de august nimic nu se poate smulge, nici un sens nu pare să poată străpunge. Ispitirile abătute asupra gazetarului și profesorului Gabriel Dimancea, survenite prin grija satanicului Maltezi, își zădărnicesc înaintarea în cazanul cu smoală al
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
Simona Vasilache Anticariatele țin, la odihnă, cărți obosite. De obicei, sfîrșeala asta a lor e unul din neajunsurile vîrstei. Se poate, însă, întîmpla ca un volum să tragă a repaus din chiar anul apariției lui. Așa e Interior, romanul lui Constantin Fântâneru din 1932, de la Cultura Națională, de găsit în micul
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
prindă chipul și să-i surprindă nuanța, Halter își molipsește cititorul, introducîndu-l într-un univers în care penumbrele sunt sursa ispitei și semiîntunericul e stimulul imaginației. E lumea crepusculară a unui sfîrșit care cere, drept prelungire afectivă, un ton de sfîrșeală sufletească. Și tocmai în asta stă talentul lui Halter: în felul cum îți transmite sfîrșeala, în modul cum, molipsindu-te cu cîmpul ei de atracție, te încărcă cu presimțirea unui sfîrșit apropiat. De aici încolo se petrece un lucru la
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
în care penumbrele sunt sursa ispitei și semiîntunericul e stimulul imaginației. E lumea crepusculară a unui sfîrșit care cere, drept prelungire afectivă, un ton de sfîrșeală sufletească. Și tocmai în asta stă talentul lui Halter: în felul cum îți transmite sfîrșeala, în modul cum, molipsindu-te cu cîmpul ei de atracție, te încărcă cu presimțirea unui sfîrșit apropiat. De aici încolo se petrece un lucru la care nu te-ai fi așteptat: o pledoarie neașteptată și foarte subtilă în favoarea creștinismului, o
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]