806 matches
-
de vestale iubite de Eftimiu. Într-o zi moșul o cheamă...tocmai la Sofia, unde se afla la o sedință a PEN CLUB-ului! Îi trimite bani de drum. Acolo, o țin numai Într-o petrecere. Banii maestrului sunt pe sfârșite. Curtezana se Îngrijorează, dar eroul nostru nu; va apela, Îi spune el, la frații săi, maso nii! Dă un telefon; peste o oră, la hotelul unde locuiau, vine un orb. Cere, În limba franceză, cu domnul Eftimiu. Îi dă 10
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Hm! Precum bag samă, carul dumnitale merge singur, ca-n poveste... ONOFREI: D-apoi? Mai singur, cum spuneam. DĂNILĂ: Și vremea-i pe-nserat. ONOFREI: Și asta-i adevărat, da' nu văd ce are una cu cealaltă. DĂNILĂ: Iarmarocul era pe sfârșite... ONOFREI: Era, când am plecat eu. Acu' cred c-a rămas tăpșanul gol. DĂNILĂ: Prietene, știi una? ONOFREI: Știu, dacă mi-i spune. DĂNILĂ: Hai să facem trampa: dă-mi carul și na-ți boii! Nu vreau să le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
spune-i că am murit, spune-i orice, dar termină cu telefoanele... și mai ales, lasă-mi fetița, familia în pace. Și Teo, trecând peste politețea care îl caracteriza, închidea telefonul și se așeza pe un scaun ca un om sfârșit. Așa îl găsea asistenta șefă când intra în biroul său pentru a completa diverse documente și pentru a aproviziona saloanele cu medicamente și alte obligații de serviciu. Când îl vedea pe doctor livid, cu capul rezemat de birou, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
prin limpezimea gândirii sale, să îl lumineze și să îl aducă pe făgașul potrivit, după cum se cuvine. Ah, hățișurile vieții culturale de astăzi sunt imposibile! Însă toate acestea sunt doar abateri de la subiect (scrise, totuși, cu un rost). Acum, odată sfârșită introducerea, la treabă! Domnul Eugen - a mi se îngădui să-i tăinuiesc numele cel mare, din respect și din prețuire pentru familia lui, ce poate că-l mai plânge încă - era medic rezident într-un spital, singurul, de altfel, care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
așa se manifestă ea: prin conștiință. Ah, ce lume întinsă și de nepătruns se află întrun suflet omenesc, care se chinuie! Acum, însă, iată o scenă casnică. Era vară, prin chiar primele zile ale lunii august. Ziua se găsea pe sfârșite, cu soarelen crepuscul, dar zăpușeala tot nu mai contenea, dogorind tot. Luiza, vecina Adrianei, era acasă. Ea băgă de seamă surprinsă că a rămas fără făină de grâu în casă. I se poate întâmpla oricui. Luiza nu avea încredere deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un mod mai deosebit această zi importantă pentru cultura românească, pentru a le reaminti pășcănenilor opera marelui sciiitor” (Oana Sandu). Când ne-am Întors spre liceu, citeam regretul În ochii acestor frumoși și entuziaști elevi, regretul că evenimentul era spre sfârșite, că magia zilei Începe să se destrame. Sunt convinsă că nu vor uita niciodată această zi memorabilă și-și vor aminti cu aceeași emoție, peste ani, de acest minunat eveniment, de frământările care se duceau În sufletele lor tinere și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
scaune au cedat repede, cu gemete scurte, sub ploaia de cumplite lovituri venite dintr-o dată. Masa a tremurat o clipă, Înfiorată și, după primele izbituri, a Îngenunchiat cu adânci suspine, ca o ciută lovită Între coarne, apoi a căzut neputincioasă, sfârșită. Doar una dintre ușițele de la dulapul suspendat a ripostat, lovindu-mă, În timpul căderii, la arcadă. Locul cu pricina mă ustură Îngrozitor, iar sângele Îmi șiroiește peste pleoapă. Cu o furie crescută, izbind necruțător În stânga și-n dreapta, am transformat totul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
întâmpla, fără nici un motiv, să mă gândesc la viața pe care o duceau apropiații doicii, dar, nu știu de ce, sub toate aspectele, viața și fericirea celorlalți îmi făceau greață. În ceea ce mă privește, înțelegeam bine că existența mea era pe sfârșite, că se stinge dureros de încet. Atunci de ce să mă mai intereseze viața imbecililor, a acestei canalii plesnind de sănătate, care mănâncă bine, doarme bine, face dragoste bine, pe care n-o încearcă nici cel mai mic rău și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
reia Gulie ideea, important e că ce am văzut cu ochii mei n-o să mai poată nimeni să-mi scoată din minte, uite așa s-au evaporat cu toții cînd și-au dat seama că au fost trași pe sfoară. Pe sfîrșite n-am mai rămas în dosul șandramalei decît noi și grupul lui Petrică, Monte Cristo, Bulgarul, Croitorașul și ceilalți. Băiatul ăsta, Sena, trecuse de partea noastră. Abia l-am scos din mîinile unui zdrahon care din fecior de curvă și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mint, zise Georgie. Își îndreptă piciorul și-și frecă glezna. Apoi coborî de pe masă prelingându-se în jos și se îndreptă șchiopătând spre dulap de unde scoase o sticlă de gin. Se pare că nu mai avea pahare curate. Arăta absolut sfârșită. — Ești complet nebună, am spus, și pe deasupra ești o trădătoare fără pereche. Ai lăsat-o pe femeia aia să facă ce vrea din tine. — Eram sătulă de atâta minciună și atât de furioasă pe tine din cauza a ceea ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ne-ar fi împins spre capitulare reciprocă. Numai de-aș găsi gestul care să rupă acea barieră. — Întoarce-te în realitate, spuse ea. Întoarce-te la soția ta, la Antonia. Nu am nimic pentru tine. Căsnicia mea cu Antonia e sfârșită, am spus. Palmer are dreptate. E moartă. — Palmer a vorbit bazându-se pe propriile sale convenții. Nu ești prost. Știi bine că mariajul tău trăiește încă în multe privințe. În orice caz, să nu-ți închipui că lucrul ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Nu pot rămâne aici. Se Întrebă chiar dacă n-o vor acuza de moartea lui. Străinii ăștia, a căror limbă n-o putea Înțelege, erau capabili de orice. Dar, din cauza unei curiozități bizare, Întârzie prea multă vreme, În timp ce făclia era pe sfârșite și se stingea. Avusese cândva și el o femeie? Gândul făcu ca el să-și piardă capacitatea de-a o impresiona. Nu mai era mortul Înspăimântător, așa că Îi examină fața mai Îndeaproape decât Îndrăznise vreodată Înainte. Manierele dispăruseră o dată cu viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
s-a produs pe neașteptate o agitație, ca și cum se Întâmpla ceva. În timp ce Phoebe și Valerie se pupau de rămas-bun, apăru din senin Marci, care Începu să se salute cu absolut toată lumea, cu pupături, de parcă petrecerea nu ar fi fost pe sfârșite, ci de-abia la Început. Avea un machiaj complet, cu un ruj Schiaparelli roz. Era Îmbrăcată cu pantaloni mulați din satin negru, pantofi cu tocuri Înalte, decupați În față, care-i lăsau la vedere unghiile date cu ojă roșie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Am auzit-o din Întâmplare când vorbea la telefon. — Ce a spus, mai exact? Mă temeam de răspunsul lui Marci. Era ceva care avea legătură cu primirea unei bijuterii de la el și apoi plecau Împreună undeva. —Undeva? Unde? am Întrebat, sfârșită. Nu știu, dar sunt furioasă pe ea... să se poarte astfel. După ce eu, foarte generoasă, i-am Împrumutat ținuta mea Jet Set cu stea roșie. Singura persoană din lume care mai deține o astfel de ținută este Athina Roussel. Costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la Competiția Educațională a Autorității pentru Sănătate. — Rahat, băga-mi-aș, la naiba! înjură și blestemă Alan, lovind roata mașinii. Fierbea ca un cazan sub presiune. Bull o să se ducă la asistentă cât sunt eu plecat și joaca o să ia sfârșit! Alan trecuse chiar pe lângă casa domnului Gaston. Apoi luase curba, îndreptându-se către East Finchley. Pe umărul stâng avea un drăcușor, pe cel drept un îngeraș. Pe umărul drept al drăcușorului era un îngeraș, pe cel stâng un drăcușor. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o stradă din apropiere și o pornise de-a lungul podului. Sub el, luminile Londrei se întindeau într-o mare de wați. Pâlpâiala lor era vinovată pentru aspectul vast al orașului. Bull îi auzea vuietul depărtat, respirația de noapte, tusea sfârșită. Era genul de trădare pe care nu o suporta. Ar fi îndurat orice altceva - chiar și gândul dătător de fiori al pedepsei ce va veni, de dimensiuni uriașe -, dar nu trădarea. Nu mai voia să trăiască într-o lume care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la la la, care care care care, încolonate după frecvențele respective. Cartea este fărâmițată, dizolvată, de nerecompus, ca o dună de nisip împrăștiată de vânt În jurul unei gropi goale Când uliii încep să zboare e semn că noaptea e pe sfârșite, îmi spusese tatăl meu. Auzeam aripile grele fâlfâind în cerul întunecat și le vedeam umbra întunecând stelele verzi. Era un zbor chinuit, întârziind să se desprindă de pământ, din umbra tufișurilor, de parcă numai zburând penele se convingeau că sunt pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vreau să nu omit vreun indiciu prețios. De fiecare dată când dau de o aglomerare de semnificații, trebuie să continuu să sap de jur-împrejur, să văd dacă nu cumva pepita devine un filon. De aceea, lectura mea nu are niciodată sfârșit: citesc și recitesc, căutând de fiecare dată verificarea unei noi descoperiri în faldurile frazelor. — Și eu simt nevoia să recitesc cărțile pe care le-am citit deja - spune un al treilea cititor -, dar la orice nouă lectură mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
derută. Era conștient de faptul că, dacă fiecare navă care ancora la țărm era prevenită că el se afla acolo și pregătită să-l prindă, existența lui, mereu Închis În peșteră, avea să se transforme Într-un iad; că, odată sfîrșite rezervele de carne de broască-țestoasă, fără apă sau hrană, supraviețuirea avea să se devină tot mai dificilă și zilele de liniște și bunăstare, În care nu trebuia decît să se așeze pe culmea falezei și să se uite prin lunetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai dragă, poate că ar fi trecut peste ele și s-ar fi concentrai asupra muncii, a Serviciului. Dar apăruse această idee, acest gînd, care-l chinuia mai mult decît toate celelalte necazuri timpul care îi fusese dat era pe sfîrșite. Și, ca să-l folosească bine, cît mai bine, hotărîse să reducă din somn. Nu dormise niciodată prea mult, șapte-opt ore pe noapte, niciodată ziua, dar acum trebuia să cîștige măcar două ore pe zi. Avea nevoie de aceste două ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
suficientă forță încât să-l afecteze în vreun fel, la cinci metri adâncime. După ce se văzură pe uscat, ridicară canoea și o ascunseră într-un desiș, într-o groapă puțin adâncă, unde aceasta să fie protejată de uragan și, odată sfârșita această treabă, isi căutară adăpost în minusculă peșteră în care Roonuí-Roonuí și cu iscoadele lui se ascunseseră în cele două zile anterioare. —Bine! semnala atunci Căpetenia Războinicilor, care preluase conducerea grupului. Ceea ce contează acum este să ne odihnim, căci mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Rezemată de perna moale, Luana fixa un punct al camerei, părând că nu aude ceea ce-i spunea. Ștefan persista în a-i vorbi, în a spera c-o va revedea plină de viață ca înainte, cu doza de răbdare pe sfârșite. Când el pleca, bolnava se simțea pierdută. Se ascundea sub așternut, refuzând orice comunicare. Cu chiu, cu vai, Sanda reușea s-o facă să mănânce din farfuria cu supă. Aniela se uita la ea de după ușă, întrebându-se când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Tatăl își tampona buzele cu șervețelul. Ridică privirea către fereastră. Caisul își mișca ușurel crengile. Dar el nu la crengile caisului se uita. La miopia lui avansată, fereastra se transformase într-o dâră luminoasă, fără contururi precise. Culesul era pe sfârșite. Pe la prânz, o oră, două, soarele tot mai reușea să dogorească, să te facă să-ți lepezi hainele. Într-o zi șeful de fermă i-a spus: Cam asta e domnișoară, treaba. Și a continuat să tragă din mucul țigării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
seară de seară și totuși atât de puțin o cunoscuse! Putea ea oare să creadă în legătura ei secretă cu Ovidiu așa de neașteptată, de spectaculoasă, care o împietrea? Nu bănuise nici măcar o secundă, în cei șase ani de căsnicie, sfârșiți lamentabil într-un tribunal oarecare, că în Ovidiu zac atâtea disponibilități, atâta pasiune și neliniște, nebunească neliniște, oare în ce tainiță fuseseră ascunse toate astea, care fusese semnalul ce declanșase portița de rezervă? Nu era sigură pe nimic de vreme ce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
este și tristă, dar și plină de speranță, pentru că dragostea de OAMENI a învins și va învinge mereu. Draga mea prietenă, povestea bunicului și bunătatea lui îmi încălzește sufletul și mă face să cred că războiul la voi este pe sfârșite. Noi credem acest lucru. Vrem din tot sufletul ca războiul să moară. Aș vrea ca bunicul meu să se întâlnească cu tine și, împreună, să învingeți războiul. Gândul meu, dragă prietenă, este cadoul pe care ți-l fac, alăturându-l
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]