117 matches
-
acesta l-a dezlegat și pe Nestor. Cum te cheamă, fetițo? a întrebat Toma. Mădălina mă cheamă. Și-s de aici, din satul Vad. N-ai văzut tu, Mădălina, niște hoți? Or fi fost cei șase oameni de la izvor: se sfădeau pentru doi cai frumos înșeuați. Și-ncotro s-au dus? Spre apus. Au lăsat doar o cutioară din lemn de brad, fărâmată și o carte flendurită. O carte? a întrebat Nestor, cu mare nerăbdare. Da, o carte, scrisă frumos, cu
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
fiica înapoi la bărbat. Aceasta o ia pe babă cu ea și se întoarce acasă bocind. "Ipate atunci îi zice: Lasă, măi femeie, că, de-om trăi, vom fi noi harnici să mai facem copii. Dă, cu cine să te sfădești? pesemne așa a fost să fie de la Dumnezeu!" Când intră Chirică, femeia începe iar cu plânsetele și explicațiile. "Dar Chirică, după ce-o ascultă, zice: O crezi, stăpâne, ce spune? Nu te mai uita în gura ei! Ia mai bine
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
fiecare păcat aveau un zeu? Marte, zeul războiului. Când aduceau statuia lui, îndată trebuia să se facă război, să omoare cât mai mulți oameni, că așa îi plăcea. Venera, zeița discordiei. Când îi aduceau statuia, trebuia ca toți să se sfădească și să se bată, că așa-i plăcea zeiței discordiei. Nemfis, zeița frumuseții. De-acolo ne-au rămas cerceii și podoabele femeiești. Când o aduceau, îi puneau cercei de aur, mărgele de aur și toți trebuiau să fie pudrați, cu
Text halucinant al părintelui Cleopa. De ce nu trebuie să ai Noroc by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63058_a_64383]
-
era opusul meu sută la sută: în primul rînd era mai înalt, apoi - mai prost. N-am fost niciodată prieteni. Deși, de fapt, eram prieteni, chiar prieteni foarte buni. Aici am confundat ceva: n-am fost niciodată prieteni și ne sfădeam tot timpul. Ne-am certat astfel: stăteam eu lîngă magazin; se da zahăr și eu stam în rînd și mă străduiam să nu ascult ce se vorbește în jur. Mă durea un piculeț un dinte și nu prea aveam dispoziție
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
întâi, - zice el: Toți fiind acum amestecați în bătaie, numai Parpanghel cu ai săi nu să amestecase... (Nu prea cine știe ce informațiune...) în schimb, Erudițianul vine cu amănunte interesante. El declară: Curios mi-a părut mie că Parpanghel, după ce s-a sfădit cu Tandaler,... n-a grăit nimic la nici un sfat al țiganilor. Deci am căutat anume însemnările cu Tălălău și am aflat pricina: zice adică acel prea învățat că el... (Parpanghel) numai pe ascuns cu cei mai bătrâni se sfătuia și
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10158_a_11483]
-
învolburarea apelor) care pot să-și înceapă pregătirile fizice și psiho-tactice pentru alegerile anticipate, că era cât pe ce să-i încurce amărâții ăia cu inundațiile lor cu tot... În sfârșit, se vor putea organiza în cohorte și pe ideologii, sfădindu-se ca la ușa cortului pe toate canalele de televiziune pentru ciolaniada din octombrie. Anticipate, am vrut să spun, dar mi s-a blocat calculatorul... Mă rog... Se va termina isteria națională a inundațiilor cărora mass-media, mai ales televiziunile, le-
De nu aveam un președinte marinar... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11510_a_12835]
-
pe ei îi atrage natura umană sintetizată unilateral în țăranul guraliv la Creangă, așa cum Budai își concentrează toată înțelepciunea de viață și de carte în firea țiganului veșnic flămînd. Ei au "ureche" pentru cei care cîrtesc, se oțărăsc și se sfădesc necontenit, transformînd "năduful" într-un soi de mojicie răzbătătoare. Lumea lor e mai tot timpul cu susul în jos (așa o vede, la propriu, și Ochilă), o lume în care omul de tot ingenuu nu are ce face alta decît
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
să-și ascută fierăstrăul. Finului i se tăie brusc avântul. - În vezi ? făcu el admirativ. Le știe pe toate : a zis în patruzeci că nu stau legionarii, și-au plecat legionarii. Ia te uită la el : o dată nu s-a sfădit cu baba, nu bea, nu fumează. Cu toată vădita admirație pentru această lipsă de vicii, finul scoase o țigară. - O țigară mărășască dup-o masă boierească, făcu el. Hai, nașule, ia zi-i și dumnealui ceva, s-audă și dânsul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
-l aprinsese, mâncare nu făcuse, casa n-o măturase, pe copii nu-i spălase. Azi așa, mâine așa, bietul om nu știa ce să se mai facă. Femeia lui era acum leneșă, bețivă, prefăcută și mincinoasă. Ca să n-o mai sfădească atâta bărbatul că bea și doarme lângă soba, Îl lingușea și se prefăcea că e bolnavă. Într-o seară, pe când omul stătea necăjit cu capul În mâini, iaca apare un șoricel care ghicea gândurile oamenilor și-l Încurajă pe bărbat
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
sînt transformate în sfadă, cînd „...trecea cu gîndul la duminicile de peste an; în cîte a fost și în cîte n-a fost la biserică. Și cînd n-a fost, de la care om cîți bani a luat? Cu care s-a sfădit pentru plată?” Bogătanii îi speculează păcatul de a nu fi mers la biserică... Cînd încearcă o viziune interioară, aceasta o duce mai mult spre legătura ei indestructibilă cu calul: „Ce vedea mai viu era viața pe care-o dusese, de
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
Și poate că aș fi făcut un copil... Hmmm, ce copil ar fi fost acela, Doamne? Maria nu răspunse imediat, ci se așeză pe pat lângă Stin. ― Venisem să-ți aduc vești bune... Dar dacă vrei mai degrabă să ne sfădim, să ne amărâm zilele cu certuri fără sens... Vorbele femeii rămaseră în aer, sperând că Stin se va răzgândi și va renunța la întrebarea lui. Tăcerea tânărului se prelungi însă până când Maria hotărî că poate nu e tocmai întîmplător că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
eram s-o ieu ori dam eu peste vouna care-mi plăcea {EminescuOpVIII 366} mai tare ori da ea de vun băiet mai tinerel și mai chipeș, destul că nu s-alegea 291r din toate dragostele noastre... // Apoi ne mai sfădeam, apoi iar ne-mpăcam. Iaca chiar acu trei luni de când iar a intrat dracu-ntre noi... VULT[UREANU] Ei cum? ANETTA Dar ce străini îs acolo oare? INTENT [ATIONEM] Ia să vorbesc eu cu dânsa... pst, pst! ANETTA Uite! Da
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
urme, e prins la locul crimei. dar numai frigul? Anton Jurebie Țara doamnei Circe De când stăteau acolo? Tolăniți în cele două paturi din oficiu, cu spatele proptit în câte două perne mari, picoteau, zăceau ori boleau, sporovăiau în draci, se sfădeau, se certau, își luau vorba din gură unul altuia, tăceau cu rândul sau amândoi deodată. Trecuse de două noaptea și încă nu adormiseră. Naiba știe ce așteptau și cine mai știe de câtă vreme. De o veșnice, pasămite, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
unei femei sau, dacă te țin curelele, mai multor femei. Dacă ai vocație pentru așa ceva, dacă ai sânge-n instalație, iar privirea lui, rotindu-se, parcă ar fi vrut să le țină-n loc. Roiau în jurul lui, se foiau, se sfădeau, cât ți-ai mai face iluzii că femeia poate fi ținută-n loc, s-o stăpânești, s-o pui să facă ce vrei... Nu vroia decât se le numere, ca pe copii la școală când îi lua seara în primire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că n-a apucat să desfacă ultimul nod al lanțului, uite bestia smucindu-se și ridicându-se pe picioarele din spate, de n-ar lipsi mult să rupă lanțul ca să sară-n gâtul lui Rafael. De-acum nu se mai sfădește: lătratul e un strigăt de luptă și o amenințare. Pare gata să facă moarte de om, Milică, fi-ți-ar javra a dracului și spânzura-te-ai de ea cu lanțu’ ăla. Se oprise lumea-n loc. Se uitau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cui și-n ce bază ar mai avea de dat palme și jaburi în nas? Ce datorii ar mai fi de achitat? Cei trei se strânseră cu scaunele pe lângă masă ca să le facă loc și lor, și de-acum se sfădeau în draci. Rafael nu putea fi de acord în ruptul capului, de ce să dea ei în Mărgărit? La care sobolul bătrân nu mai prididea să se mire că a văzut și el, în sfârșit, pe cineva care să pună curu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o odaie: el în clasa a V-a, eu în a VI-a și Savin în a VII-a. Acest elev a urmat două luni îmbrăcat soldățește; de aceea îl numeam noi "jandarmul". Era un tip inferior, și adesea eram sfădiți cu el. Atunci el ne făcea sânge rău, cumpărând cutii de tutun, pe care-l desfăcea umplând casa de miros și fumând, - iar Savin și eu, veșnic fără nici un ban, miroseam tutunul și înghițeam în sec. Dar ne răzbunam teribil
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
țin afară și să nu vie careva. - Da ce, te temi de talhari ? D-apoi cum nu m-oi teme ? - Mare pohoață baba asta, zise Gâsca cu năduf. N-a întrulocat-o ea pe Savastița cu Apostol, de s-au sfădit muierile, de râsul satului ? - Ce te ții tu, fa, de Apostol, fa, striga Marița lui Pavăl, că doar ești femeie bătrână ! Ce, are el grija ta ? Când te-ai dus ieri peste dânsul, a ieșit bietul om prin spate, c-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și baba Ciubotărița, răsări Saveta lui Costache Acea. A făcut baba ce-a făcut ș-a luat un flăcău. Iar Sevastian Ciubotariu, fiind tânăr, mai fugea în sat la muieri ; dar baba îl aducea înapoi cu ulcica. Toată vremea se sfădeau. Sara el ședea la foc în fața vetrei și cânta. Crăpând de ciudă, baba striga : „Te gândești la muieri, spurcăciune !” Și nu zi, nu baba a murit întăi, tot pe Savastian l-a îngropat de tânăr. țin minte, venise baba, vădană
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sera vide. Întreabă-mă dacă sunt în lună sau pe pământ, dacă sunt teafără sau nebună, dacă te-am urât sau dacă te iubesc mai mult ca oricînd? Desigur că amorul face toate aceste. De-ai fi față, m-aș sfădi puțin cu tine, ași plânge și m-ași răcori, plâng eu și departe, dar nu am cu cine să mă sfădesc și, ce-i și mai principal, n-am cu cine să mă împac, pe cine să dezmierd, și câtă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
dacă te iubesc mai mult ca oricînd? Desigur că amorul face toate aceste. De-ai fi față, m-aș sfădi puțin cu tine, ași plânge și m-ași răcori, plâng eu și departe, dar nu am cu cine să mă sfădesc și, ce-i și mai principal, n-am cu cine să mă împac, pe cine să dezmierd, și câtă dezmierdare e în mine! N-am timp și loc că ți-aș face rezumatul lecției lui Maiorescu din care te-ai
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Nu e posibil așa ceva, mă înfurii eu, în urmă cu numai o oră mâinile acelea au lovit ceasul deșteptător, nici o boală de pe lumea asta nu evoluează astfel, ce se întâmplă aici, se preface, tremur de furie, mila și suspiciunea se sfădesc în mine ca niște fetițe, fiecare dintre ele batjocorindu-și prietena atunci când îi vine rândul. Cum poți să îl suspectezi că se preface, uită-te la el cât de mult suferă, n-are nici un sens, poate doar se preface, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu el... Ea nu ți-a spus nimic? Ce face?... Nu știu ce face! șopti repede Haia. Nu mi-a spus nimic... Apoi se apropie cu taină de Bucșan: — Eu nu mă mai pot duce pe-acolo... Eu cu dânsa m-am sfădit!... Atuncea de unde știi toate acestea?... Ștefan se opri și se întoarse spre fată. Se opri și ea. Erau singuri, într-un colț depărtat de toloacă, în capul mahalalei, împresurați de împletituri fantastice de spini și buruiene, sub pulberea nelămurită, fugară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în față cu ochii arzători, țintuiți parcă cu două ace de argint. Și deodată prin pieptul lui Bucșan trecu o adiere, prin mintea lui o lumină de înțelegere și începu să râdă încet, arătându-și dinții ascuțiți. De ce v-ați sfădit?... —Așa, ne-am sfădit într-o zi, săptămâna trecută... Parcă eu pot să-ți spun?... Vrei numaidecât să știi? Eu credeam c-ai să înțelegi, credeam c-ai să te oprești o dată macar într-o sară, să mă întrebi... Totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
arzători, țintuiți parcă cu două ace de argint. Și deodată prin pieptul lui Bucșan trecu o adiere, prin mintea lui o lumină de înțelegere și începu să râdă încet, arătându-și dinții ascuțiți. De ce v-ați sfădit?... —Așa, ne-am sfădit într-o zi, săptămâna trecută... Parcă eu pot să-ți spun?... Vrei numaidecât să știi? Eu credeam c-ai să înțelegi, credeam c-ai să te oprești o dată macar într-o sară, să mă întrebi... Totdeauna mă vedeai, și treceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]