117 matches
-
mai înspăimântător ca moroii care bântuiau prin case și ulițe. În cântec de bucium, au fost aprinse, pe tăpșan, focurile sacre încă de cu seară. Odată cu văpăile care se înălțau, străpungând întunericul, oamenii se puneau a certa duhurile necurate. Le sfădeau cu putere și aruncau în flăcări pulberi mirositoare, pentru a le zăpăci și alunga din sat. Când totul se liniștea, pe cer, bătrânii căutau cu privirea spre rânduiala stelelor pentru a ști dacă este prielnic semănatul. 4. LIMBA DE FOC
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
inspirat mult din discuțiile Grupului celor Zece, și mai ales din intervențiile lui Henri Laborit și Jacques Sauvan, pentru prima sa carte, Le Macroscope. B.C. Și Jacques Baillet? J.-F. B. Provocator și plin de umor. B.C. Cu cine se sfădea cel mai des? J.-F. B. Baillet/Sauvan și Baillet/ Laborit reprezentau niște frumoase afișe de luptă! Baillet îl făcea pe Laborit introvertit și fiecare din-tre ei încerca să-l supună unei analize psihanalitice pe celălalt. Grupul celor Zece era
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
boale, și acel ce le ia se poate apoi greu bolnăvi, ba chiar poate muri. Acul cînd îl dai împrumut să-l înfigi în ceva, și de acolo să-l ieie cel căruia îl împrumuți, de voiești a nu te sfădi cu el. Dacă se dă cuiva un ac, apoi e bine a i-l da cu ață, fiindcă se zice că, dacă ar fi sufletul aceluia în iad, va fi ața, de care trăgîndu-l se va scoate afară. Cînd dai
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
legături* pentru bolnavi. Se crede că nu e bine a vorbi sara, în prezența copiilor, de broaște, căci aceea ar aduce oarecare rău vreunui copil; deci, spre a paraliza aceasta, trebuie a zice: „Usturoi sub limba copilului!“ Femeile care se sfădesc cu oamenii prind o broască din fîntîna de unde iau vecinii apă, o coasă la gură cu un fir roșu (îi leagă gura) și o aruncă din nou în fîntînă. Astfel, ea „a legat“ gura vecinilor. Aceștia simt și, pentru a
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
noaptea în somn. Femeia să poarte cămeșa pe dos dacă vrea să înțarce copiii. Dacă îmbracă cineva o cămeșă anume pe dos, apoi se crede că se depărtează răul de la dînsul. Spre a face ca omul căruia îi place a sfădi, ocărî și bate pe alții să-și schimbe natura, este bine a lua o cămeșă de-a acelui om, a lega mînecile ei la spate și a îmbumba* gura cămeșii pînă sus. Cînd îmbraci cămeșă nouă, treci prin ea bani
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
păcat a da cu ceară pe-n case, la podeală sau ceruit. E mare păcat să calci ceara ori s-o sudui. Ceara de la policandru e bună de făcut de dragoste. Ceartă Chiperul* și sarea de se varsă, te vei sfădi cu casnicii. Cînd cineva ascute ceva de fier în casă se ceartă în curînd cineva din casă. Cînd tai ceva cu foarfecele și le uiți deschise e semn de ceartă în casă. Se crede că acela care-i certat în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
casă, se ia țărînă de la un loc unde s-au mîncat doi cîni și se aruncă după respectiva per soană, care apoi așa se mănîncă cu casnicii săi cum s-au mîncat cînii. Cît timp nuna gătește lumînările, dacă se sfădește cineva sau spune cuvînt rău, însurățeii hojma* se vor ciondăni. Se crede că, dacă trăiesc doi inși foarte bine, se poate a-i dezbina dacă se ia țărînă de la toți copacii crescuți laolaltă, dară dezbinați de vreo furtună, și se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-i dai în ochi aceluia care te vorbește. Cînd huiește tăciunele în foc, are să fie sfadă în casă și trebuie să le strîgi: „La crîșmă!“ Focul cînd fîsîie, se face ceartă în casă. Cînd focul vîjîie și huiește, te vei sfădi cu cineva. Dacă se face foc în cuptor și se aprind funinginii din horn, apoi se zice că va urma sfadă în casă. Cînd o persoană șade la gura sobei în care arde foc și vreun tăciune sfîrîie, să nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
lumineze pămîntul, dar să nu se vadă niciodată. (Gh.F.C.) Soc Lemnul de soc nu-l arde nimeni, crezîndu-se că la din contra, omul ar avea durere de mă sele. Solniță Chiperul și sarea din solniță de se varsă, te vei sfădi cu casnicii. Solomîzdră Solomîzdra* arsă în foc, făcută cenușă și dată cuiva în mîncare învie și se nmulțește. Somn Dacă ia cineva legătoarea cu care se leagă laolaltă picioarele vreunui mort și o aruncă în vreo casă, apoi dorm casnicii
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
jur împrejur stau stâncile urieșești de granit, ca niște păzitori negri, pe când valea insulei, adâncă și de sigur sub oglinda mărei, e acoperită de snopuri de flori [...] În mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, murmură, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea.[...] În mijlocul acestui lac, cari apare negru de oglindirea stufului, ierbăriei și răchitelor din jurul lui, este o nouă insulă, mică, cu o dumbravă de portocale. În acea dumbravă este peștera ce-am prefăcut
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
acesta l-a dezlegat și pe Nestor. Cum te cheamă, fetițo? a întrebat Toma. Mădălina mă cheamă. Și-s de aici, din satul Vad. N-ai văzut tu, Mădălina, niște hoți? Or fi fost cei șase oameni de la izvor: se sfădeau pentru doi cai frumos înșeuați. Și-ncotro s-au dus? Spre apus. Au lăsat doar o cutioară din lemn de brad, fărâmată și o carte flendurită. O carte? a întrebat Nestor, cu mare nerăbdare. Da, o carte, scrisă frumos, cu
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
sufletului c-au ieșit gâlceava la capăt bun pentru noi și s-avem nădejde că în curând vom avea pace, căci "pace preste pace" zice Domnul prin Isaia prorocul, și cine cunoaște ce dar are ea cu nimeni nu se sfădește. [10 decembrie 1877] HORAȚ JIDAN Directorul liceului comunal din Triesta, d. dr. Wilhelm Braun, a făcut ciudata descoperire filologico-confesională că poetul roman Quintus Horatius Flaccus, favoritul împăratului August și amicul lui Mecena, e adică jidan din născare. D. director și-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
boierănași sărăciți cari, slujind, își recâștigau pe-ncetul o avere din care să poată trăi fără grijă, din rude scăpătate, însă pline de deșărtăciune, cari trăiau pe sama vărului avut [...] un popor de servitori, țigani și străini, cari "jos" trăiau sfădindu-se și clevetindu-se la boieri unul pe altul. Capelmaistru curții era în genere vo cioară bătrână și isteață care știa cântece bătrânești, doine, hore, cântece de lume, ba nici poetul nu lipsea, reprezentat adesea prin persoana vrunui scriitoraș or
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Numai murmurul cel dulce/ Din izvorul fermecat/ Asurzește melancolic/ A lor suflet îmbătat 216. Chiar și atunci când autorul face o descriere în proză, tot efectele auditive predomină: În mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea 217. Când nu se întâmplă așa, imaginile trec către categoria senzațiilor: Râuri reci, izvoare reci218; poetul se întoarce însă repede la cele preferate: Dacă cineva ar fi priceput glasul isvorului, ar fi înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de mine ei să mă dea afară. Dar și din alte motive, și ne punea o dată cu versurile ei, poezia lui Grigore Vieru (14 februarie 1935-18 ianuarie 2009) : Casa părintească Ascultați-mă, surori, pe mine, Și voi, frații mei, ce vă sfădiți : E păcat, nu-i drept și nu e bine Să vinzi casa care te-a-ncălzit. Bani ne-ar trebui la fiecare, Toți avem copii și vremea-i grea. Însă cum să vinzi fereastra oare, Cea la care maica te-aștepta?! Casa
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
e de ostenit, cine știe cât or fi umblat piciorușele lui toată vara? Doarme somnu’ morții, nenorocitu’ de el. Sfinte Dumnezeule, părințele, ce ne-om mai face și cu ăsta? Acuma lasă-l aicea și-om mai vedea. Îi auzeam de-afară sfădindu-se și tocmindu-se și aproape strigând că ce vorbă-i aia, băiețică? Și Andrei se dădea de ceasu’ morții explicându-ne cum că-i chiar o vorbă la locu’ ei, nea, n-o să mai găsiți la banii ăștia să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Întunericul fugea și se risipea peste lanuri de porumb, peste dealuri și pâlcuri de pădure. Mi se Închideau ochii. III Până să oprească trenul, zărisem pe geam ceasul de pe peronul gării Timișoara. Trecuse de opt și jumătate când mă tot sfădeam și mă târguiam cu Andrei pe culoar, În fața ușii compartimentului În care dormea Laur. Sforăia cu mâinile Încrucișate peste capul căzut Într-o parte și cu gura Întredeschisă. Cât Îl mai fugărisem, sărmanul de el, și Andrei, nu, ca să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să mă Însoțeaască. Socoteam Însă că nu mă umilisem Îndeajuns. - Hai, Ortansa! Bem o cafea la mine! Faceți un duș, vă schimbați și vă odihniți, și Încercam din răsputeri să disting un semn de Încuviințare pe figura ei. Carol se sfădi preț de un minut cu cei care gestionau cutiile alea de carton cu alimente, până când Își ieși din fire și zbieră ca opărit, făcând șuvoiul de lume care curgea prin fața campingului să Întoarcă capetele: Jos comuniștii! Jos muiștii! - și-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
părți ale trupului meu muritor purtându-mă Încolo și-ncoace prin lume, dimpreună cu o dorință nedeslușită care mă mână prin locurile pe unde au trecut ei și mă Îndeamnă să zăbovesc la mesele unde au mâncat și s-au sfădit. - Iar nu mai avem trai cu ăla diseară, se tânguie Neli. Iar ne face cu spume că i-am mâncat murăturile. Laur aduse din camera lui Zlate un borcan cu trei ardei iuți murați, prin care răscolea cu arătătorul ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vadă propriile ei pățanii din actele I și II ale piesei: „Da știi?... bucățică tăietă... Ba încă ce?... să mă arăte la o mulțime de boieri, cum m-am troienit în Păcurari, și cum îmi fac sprincenile, și cum mă sfădesc cu Ioana țiganca, și cum mă chinuiesc ca să-mi mărit fetele!...“ Iată, cred, în cadrul literaturii noastre, primul exemplu de „punere în abis“ („enclavă întreținând o relație de similitudine cu opera ce o conține“, „oglindă internă reflectând ansamblul povestirii“ - L. Dällenbach
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
fiica înapoi la bărbat. Aceasta o ia pe babă cu ea și se întoarce acasă bocind. "Ipate atunci îi zice: Lasă, măi femeie, că, de-om trăi, vom fi noi harnici să mai facem copii. Dă, cu cine să te sfădești? pesemne așa a fost să fie de la Dumnezeu!" Când intră Chirică, femeia începe iar cu plânsetele și explicațiile. "Dar Chirică, după ce-o ascultă, zice: O crezi, stăpâne, ce spune? Nu te mai uita în gura ei! Ia mai bine
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
auz de vulpe = "adică vede și aude bine"). 3.2.2. Spre deosebire de opoziția dintre LUP și VULPE, aceea dintre LUP și URS se "neutralizează" doar în planul variantelor (v. 8048: Vinde pielea lupului, și lupu-n pădure; sau 1988: A se sfădi pe pielea lupului din pădure = "A se certa pentru un lucru care nu stă la mâna noastră"). În rest, între LUP și URS se păstrează, cu privire la putere/forță, o opoziție graduală fermă, după cum o arată proverbul A8087: Fugii de lup
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
mea sau am scârbit sau de ceva m-am mâniat sau am mințit sau fără de vreme am dormit sau vreun sărac a venit la mine și nu l-am socotit sau pe fratele meu l-am scârbit sau m-am sfădit sau pe cineva am osândit sau m- am mărit sau m-am trufit sau m-am mâniat sau, stând la rugăciune, mintea mea s-a îngrijit de vicleniile acestei lumi sau răzvrătire am cugetat sau prea m-am săturat sau
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și îmbătrânită. Parcă ar fi și epileptic ori alcoolic. Profesia telegrafist. Mi se pare prost îmbrăcat pentru asemenea slujbă. Wagner a fost achitat, ș-a plâns după verdict. Într-al doilea proces apar țărani dela Ceplenița. Moș Ion Ursu se sfădea dela o palmă de loc a gardului, cu Gheorghe Sava. Și-ntr-un rând venind bat, cumpănindu-se pe cal, a ieșit cu pușca la Sava, care lucra la gard. N-a tras cu pușca până ce n-a sărit Sava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de Pătru de acasă (turta de pâine) îl ferește de contaminarea cu neantul a cărui mâncare el o poate consuma doar după ce a gustat din turta de acasă, a viilor. Diavolii - donatori sunt găsiți lângă foc, după scenariul cunoscut deja, sfădindu-se pentru moștenirea de la tatăl lor: o pălărie și o mantie care fac invizibil pe purtătorul lor, un papuc care îngheață marea și o traversează și un toiag care împietrește. Este a doua oară în text când dispare figura paternă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]