1,822 matches
-
lumină. Aștept să-mi scrii de parca viața Demult s-ar fi oprit în loc Și timpul tot a ars în foc Împrăștiindu-se că ceață Din care tu răsari, poveste, Închipuind un alt tărâm, Pe care-aș vrea să nu-l sfărâm Cu nălucirile-mi funeste. Referință Bibliografica: Aștept să-mi scrii / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2064, Anul VI, 25 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
AȘTEPT SĂ-MI SCRII de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383774_a_385103]
-
o pot numi femeie, pentru că nu e deloc matură în acțiunile ei. O să înțeleagă cât de naivă a fost, când o să fie prea târziu. Atunci nu va mai avea pe umărul cui să plângă”. Un triunghi conjugal pe cale să se sfărâme. Foecare va pleca în altă parte. Soare se va întoarce la familie. Cărare este vocea auctorială, lucidă și transparentă, care dezvăluie urzeala ce îi învăluie pe ceilalți. Și totodată se autodefinește ca o persoană onestă: “Am auzit că oamenii cu
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
este vorba de două concepții: unul iubește toamna, muzica vântului, frunzele ruginii care-l îmbie la întoarcerea în copilărie, celălalt, începe să danseze pe ritmul vântului, încearcă să trăiască viața frunzelor, se transformă în frunză căzută la pământ, care se sfărâmă la fiecare atingere. Cine își mai permite astăzi să mediteze privind la frunzele care cad. În ritmul trepidant al vieții, nu mai e timp pentru meditație. Fiecăruia îi e teamă de ceea ce va urma. “N: Nu, ele nu pot pleca
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
vârful frunzei. Când verdele e mângâiat de galben, când viața aleargă spre soare omul înflorește. M: Și ce vei face când vei arde? N: De această clipă mi-e teamă. Încă nu am învățat cum să ard. M: Te vei sfărâma asemenea frunzelor ce au îmbrățișat pământul”. Printre aceste replici, e destul loc și pentru meditații de tip aforistic: “Când omul își scutură frunzele gândurilor găsește Pomul Vieții”. Apariția unei fete în acest cadru autumnal, sporește vraja: “Fata: Nu este neapărat
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
iubesc, cum te sărut, o, doamnă brună din sonet, De mult mă-ntreb, de mult nu cred, Iubesc doar pasul călător, de glonț cum moare un cocor. Străluce și dispare, cum clipele prea rare, Săgeata-n gol trecând, dar zidul sfărâmând, Cum rănile fierbinți, gingii fără de dinți, Cum eu întreb, răspund, pe mine mă alung, Beau vinul cu cenuși, tăceri, nici porți, nici uși, Iarba cosită ieri crescu până la cer, Dar ne iubim cu focul înalt, precum e jocul. BORIS MARIAN
SĂ VEZI CHIPUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383796_a_385125]
-
din 17 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cad trăsnete din cer, iar firul ierbii țipă, Căci grindina îl mușcă hapsân, clocotitor, Se zbate șoimu-n zbor și-și frânge o aripă, Natura revoltată așteaptă ajutor. Cazanele urgiei erup, dezlănțuite, Ceru-și sfărâmă poarta sub ropotul de ploi, Priveliștea e sumbră, iar satul părăsit e, Niciun suflet pe stradă, în afară de noi. Privim speriați la norii ce-amenință să cadă Și ne rugăm în taină să nu fim risipiți De ropotul cascadei în haine
FURTUNĂ AFARĂ ȘI-N NOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380093_a_381422]
-
apocrife și limuzini, ce fac aici apostații? Aposmamele, aravele, chitrele, lulavul, hadasul, Cadastrul, arba parșiot, cot, pișcot, arei miklat, Iehiel din Roma, Gheulat, ascetismul creează marxismul, Asara harughei malkhut, asefa mekhonenet. Am construit cu tine palatul de cleștar, s-a sfărâmat la primul cutremur din Quatar, mi-ai spus că e nevoie de secoli, zile, neant, a doua zi neantul devine enervant. Că ne-am iubit, se știe, ne urmăreau șnapanii, Era să-mi dau și viața și haina cu galoane
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
apocrife și limuzini, ce fac aici apostații?Aposmamele, aravele, chitrele, lulavul, hadasul,Cadastrul, arba parșiot, cot, pișcot, arei miklat,Iehiel din Roma, Gheulat, ascetismul creează marxismul,Asara harughei malkhut, asefa mekhonenet.Am construit cu tine palatul de cleștar,s-a sfărâmat la primul cutremur din Quatar,mi-ai spus că e nevoie de secoli, zile, neant,a doua zi neantul devine enervant.Că ne-am iubit, se știe, ne urmăreau șnapanii,Era să-mi dau și viața și haina cu galoane
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
mai ridică de umeri, soarele mă încălzește, valul mă mângâie. Printre milioane de alte fire de nisip. Și - în lumea asta mare, cu miriade de planete, stele și universuri -, eu sunt Taina și port în mine o taină care mă sfărâmă.”; ,,A venit și a rămas. Ne-am căsătorit și copiii au devenit ai mei. I-am iubit din prima clipă, cu dragoste de leoaică (...). Aveam tot ce-mi dorisem. O familie, un cămin, în care să uit de trecut, de
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
te aud, nu ma auzi, Pământu-i transparent că efemerul, Deasupra noastră uneori doar cerul Mai e albastru, precum gerul Din sufletul curat și blând Pierdut de noi pe-acest pământ, Pământul oamenilor deseori plângând. Dar zid de zid putem să sfărâmam Dacă nici tu, nici eu, nu renunțăm Să mai visăm, să căutăm... Prin zid de-ar fi să fug, să te găsesc, Aici, acum, aceasta îndrăznesc, Pentru că eu iubite..., te iubesc. Silvana Andrada Tcacenco- 10.03.2016 Referință Bibliografica: TE
TE IUBESC de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378296_a_379625]
-
-n zori... CASTELUL Într-una din peșterile minții mele Te ascund mereu, Nimeni să nu știe.... E, de fapt, un castel minunat Ce-i numai al tău. Dacă ai pleca, jivinele te-ar sfâșia, Castelul cărților de joc S-ar sfărâma. Mintea mea ar deveni câmpie, Ar deveni deșert... Aș începe să sap, Să te construiesc... Să te caut, Să te aștept, Să te regăsesc... Rămâi!!! Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) (vol. " Cabana de foc ") Referință Bibliografică: Poeme / Mugurel Pușcaș
POEME de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377129_a_378458]
-
de la Mânăstire, ca Egumen l-au numit ! Chiar dacă suferit-a chinuri, DOMNUL prin el făcea Minuni Ca o arvună-a răsplătirii prin Cereștile Cununi ! Din dispoziția lui Leon, la Mânăstirea Pelechit, În Joia Mare de la Patimi, iconoclaștii-au năvălit... Au sfărâmat icoanele...Sfintele Taine-au aruncat... Călugării i-au luat în lanțuri, Locașul au incendiat... Duși în chinuri înspre Efes, în temniță-a Mărturisit Crezul în SFÂNTA TREIME ! Și dându-I Slavă, s-a sfârșit... Prof.Paulian Buicescu, Lic.Thg.Izvoarele
CUV.ILARION de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377164_a_378493]
-
acestei probleme: - acela de deasă împărtășanie, rară împărtășanie, cu vrednicie, fără, cu pregătire sau fără, ori continuă împărtășanie?!... Care este, cu alte cuvinte, poziția Sfinților Părinți cu privire la această problemă?!... - Răspunsul meu este: Continuă Împărtășanie, iar cât privește vrednicia, noi preoții sfărâmăm Sfintele, după cum citim în rugăciunea de după Epicleza Euharistică ce zice: „Se sfărâmă și se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă și nu se desparte, Cel ce se mănâncă și niciodată nu se sfârșește, ci pe cei ce se
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOAN IOVAN DE LA MĂNĂSTIREA RECEA – JUDEŢUL MUREŞ, LA OPT ANI DE LA STRĂMUTAREA SA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1963 din 16 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/382177_a_383506]
-
pregătire sau fără, ori continuă împărtășanie?!... Care este, cu alte cuvinte, poziția Sfinților Părinți cu privire la această problemă?!... - Răspunsul meu este: Continuă Împărtășanie, iar cât privește vrednicia, noi preoții sfărâmăm Sfintele, după cum citim în rugăciunea de după Epicleza Euharistică ce zice: „Se sfărâmă și se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă și nu se desparte, Cel ce se mănâncă și niciodată nu se sfârșește, ci pe cei ce se împărtășesc îi sfințește” - argument pentru continua împărtășanie. În ce privește vrednicia, aceasta este un
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOAN IOVAN DE LA MĂNĂSTIREA RECEA – JUDEŢUL MUREŞ, LA OPT ANI DE LA STRĂMUTAREA SA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1963 din 16 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/382177_a_383506]
-
cuvinte, poziția Sfinților Părinți cu privire la această problemă?!... - Răspunsul meu este: Continuă Împărtășanie, iar cât privește vrednicia, noi preoții sfărâmăm Sfintele, după cum citim în rugăciunea de după Epicleza Euharistică ce zice: „Se sfărâmă și se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă și nu se desparte, Cel ce se mănâncă și niciodată nu se sfârșește, ci pe cei ce se împărtășesc îi sfințește” - argument pentru continua împărtășanie. În ce privește vrednicia, aceasta este un dar de la Dumnezeu și nicidecum meritul nostru!... Motivele invocării nevredniciei
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOAN IOVAN DE LA MĂNĂSTIREA RECEA – JUDEŢUL MUREŞ, LA OPT ANI DE LA STRĂMUTAREA SA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1963 din 16 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/382177_a_383506]
-
mai apare proiectată patern, din exterior asupra lor. Și în filmul lui Woody Allen ca și în piesa lui Miller există un unchi providențial, numai că el nu mai aduce mitologia luminoasă, vitală a visului american, ci praf de pușcă, sfărîmînd brutal iluzia. Ceea ce dă forță filmului lui Woody Allen ține atît de plasarea între aceste două oglinzi paralele, de "intertextualitatea" sa, cît mai ales de rezolvarea într-o cheie frivol-absurdistă, anticlimactică a dramei care se prefigurează la orizont, ceea ce stinge
Crimă, pedeapsă și încă ceva... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8271_a_9596]
-
ia zborul spre Hobița. Arde cămașa șarpelui mire în alba împărăție a somnului de vară. Cititorul se închină înainte de a se deschide Cartea Genezei. în veșnicie e tot mai aprigă lumina și nici o intrare nu indică prezența cuiva, memoria se sfărâmă ca un fluture cap de mort. Verbul arde smerit și amurgul își uzurpă melancolia în fructele uscate. Ardere pură și nostalgia șerpuitoare a verii, ruguri înalte de lumini în care se topesc strigătele mulțimii, asmuțită fiind de biciuirea eului sarcastic
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
farmecul discret de belle époque și de stațiune modenă gen Baden Baden, Marienbad și au strălucirea ușor melancolică de alb a cîtorva din filmele lui Mihalkov. E o liniște și o atmosferă care introduc episoadele flirturilor adolescentine. Tabloul idilic este sfărîmat de apariția în pas de defilare pe Podul Minciunilor din Sibiu, orașul în care s-a filmat cel mai mult, a unui grup de legionari. Este momentul în care în film apare antiteza, regizorul urmărind scrupulos demonstrația, fără a mai
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
Fernanda Osman Nu există veritabil apostolat fără nevoia intensă de a sfărîma ceva." Gustave Le Bon "A scrie despre ceva dăunător fără ură înseamnă a scrie plictisitor." V.I. Lenin Furia distrugerii. În 1921, Gustave Le Bon intuia o tulburătoare afinitate între mișcarea socialistă și milenarismul apocaliptic medieval: Aceeași ignorare a naturii umane
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
care am dărâmat "meterezele" de cărți!), mi-a rămas în memorie faptul că reușisem să găsesc o intensă voluptate în repetarea acelorași gesturi. În copilărie, le urmăream fascinat pe femeile care țeseau metri pătrați de goblenuri sau pe bărbații ce sfărâmau mii de știuleți de porumb, umplând uriașe recipiente cu boabele aurii. Mă uimea precizia poștașului care venea mereu la aceeași oră, a lăptarului ce depunea în fața casei sticlele, exact la ora șase dimineața. Eram încântat de mine însumi că plecam
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
scris, sunt de o frumoasă simplitate. Pastel de regret se încheagă din lumea, din viața prin care a trecut. Prețul libertății abia acum înțelese este plătit cu versuri, în absența iluziilor, în regăsirea metaforelor blânde, în peisajul care parcă se sfărâmă sub pași, de idealizarea de azi a tuturor clipelor repezi de mai demult. Am trece cu buretele peste eșec, peste dezamăgire, dar printre luminile timpului, este și un copil care ne ține de mână pe drumul de întoarcere. N-am
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
din lac a murit. Numărul mucenicilor s-a completat cu unul dintre temniceri care, văzând tăria martirilor, s-a declarat și el creștin și a intrat în lac, alături de ceilalți. După ce au fost scoși din apă, martirilor li s-au sfărâmat gleznele, apoi au fost arși de vii. Sărbătoarea populară a mucenicilor marchează începutul anului agrar, celebrat la echinocțiul de primăvară, hotar între iarnă și vară, între zilele aprige ale Dochiei și zilele călduroase ale Moșilor. Obiceiurile din ziua de Măcinici
9 martie - Sfinţii 40 de mucenici. Istorie şi obiceiuri care marcheză trecerea de la iarnă la primăvară () [Corola-journal/Journalistic/70550_a_71875]
-
următoarea formulare: “1802, octombrie, 14 s-au cutremurat pămîntul foarte tare de au căzut toate turlele de biserici din București și clopotnița cea vestită - e vorba de turnul Colțea - care era podoaba orașului, cu ceasornic, au căzut și s-au sfărîmat și era atunci mare frică.” Iată o mențiune asupra impactului produs asupra mentalului public de către acest cutremur. A doua sursă este consulul austriac din acea vreme acreditat la București, Merkelius. Acest consul a intrat în funcție în 1788 și stă
210 ani de la cel mai mare cutremur din România () [Corola-journal/Journalistic/80905_a_82230]
-
grave, iar cititorul de bună credință suplinește în oarecare măsură, prin cultura și gustul său, diferențele de nivel. În relectura părții franceze a liricii mele, nu e cazul să insist, pe fiecare volum în parte. Ce rost ar avea să sfărâm, oscior cu oscior, inevitabilele nereușite pariziene? Mai bine este să arăt, fără a da excesiv de multe exemple, în ce măsură am reușit să scriu, în altă limbă, poeme de talia unora cuprinse în ultimele culegeri editate la București. Iată o poezie din
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
împreună/ De răul și binele sorții,/ Apoi, diafan, te adună/ Din nou în covoarele morții." (Apariție). O fostă prezență risipită, recuperată aproape domestic, departe de toată solemnitatea de pînă acum, în Remember: "Tu, cavaler, tu, inimă de frate,/ Te-ai sfărâmat ca un urcior de lut/ Și mi-ai lăsat surorile 'ntristate/ De când, e-atât de mult, nu ne-am văzut." Sînt versurile cu care se încheie volumul, cîștigînd în naturalețe și în sunet personal. Între invocație și dojană, Mantaua nopților
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]