985 matches
-
Articolele Autorului Clipocind mă prelingeam pe-o stâncă, tot mai jos, apă dulce, ne-ncepută, agățându-se sfios de vreo creangă de vreo frunză pân' să-nceapă chiar să curgă cu puterile-nzecite însutite înmiite cântând în timp ce se freca de pietre sfărâmate am văzut de departe focul ridicându-se deasupră-mi miraj pentru trupul meu de ape în joc de vâlvătăi mi s-a înălțat sufletul covor plutitor dedesubtul tău m-am făcut nicio graniță nu-mi stătea în cale zburam la înălțimi
SENSUL IUBIRII de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 by http://confluente.ro/Sensul_iubirii_mirela_borchin_1392189601.html [Corola-blog/BlogPost/341982_a_343311]
-
ploaie si îl doare, Colindă-n tacere gradina cu urzici, Și cercetând cu ochiu`critic,aici Îsi cântâ imnul de-ntomnare. Tu sfinte flori ibovnice-ai pictat, În alb și galben,vestale-crizanteme, Pe fața toamnei, ruginii embleme, Zac acum în templul sfărâmat. Când iarna te-a citat la judecată, O adiere de-arome vag crizantemale, Înmărmuresc în cercuri de petale, Iar toamna este suspendată. Referință Bibliografică: Cobzarul toamnei / Elena Negulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1709, Anul V, 05 septembrie 2015
COBZARUL TOAMNEI de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 by http://confluente.ro/elena_negulescu_1441451127.html [Corola-blog/BlogPost/377458_a_378787]
-
valuri în mii de firicele, Simțeam lumina crudă, crescând din răsărit, Albind cenușa arsă a patimilor mele. Mă desmierdau adâncuri ce trimeteau prin unde, Crâmpeiele de raze ce foc purtau de sus, Să reaprindă bobul de jar dintre imunde Cochilii sfărâmate și putrede-n apus. Doar licăr de siliciu mai dormita pe mal, Pierdut printre ruina luminii ce-nsera, Veghind ca urnă rece, sub spuma unui val, Cât timp o adiere, un bocet murmura. *** Referință Bibliografică: Pe plaja fără nume ... Ovidiu Oana
PE PLAJA FĂRĂ NUME … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1431067717.html [Corola-blog/BlogPost/369818_a_371147]
-
melodramatice, nu era, iar pe fotoliul lui se nivelase și căușul, făcut de-a lungul timpului.”; ,,...Pământul s-a oprit la ora aceea, eu m-am prăbușit sub implozie, ca o clădire veche de care nu mai e nevoie, cărămizi sfărâmate erau aruncate peste tot, praf, moloz, bucăți din ce fusesem cândva erau chircite pe covor, fără lacrimi, fără sânge, fără respirație.”; ,,Am fost Atlas, ducând globul pământesc în spate, am fost ocnaș, am fost pe mare, într-un fund de
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste by http://uzp.org.ro/cristina-mihaela-barbu-sau-taina-tainelor-tainuite-in-poveste/ [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > SUFLET SFĂRÂMAT Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1808 din 13 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului 294 SUFLET SFĂRÂMAT Un rând. O mică idilă, O filă ruptă din caiet, Gingașă și sensibilă, Un cuvânt indiscret, O aventură inutilă, Un atom dezagregat
SUFLET SFĂRÂMAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_leonte_1449959486.html [Corola-blog/BlogPost/378648_a_379977]
-
o eroare? Un gest brutal, Ceva nedeterminat, Într-un stil barbar, Sufletul mi-a sfărâmat. În orișice caz este ceva, Ce e imprecis conturat, Creat desigur de cineva, Dar sufletul, mi-a sfărâmat. Baia de Arieș 1964 Referință Bibliografică: SUFLET SFĂRÂMAT / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1808, Anul V, 13 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SUFLET SFĂRÂMAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_leonte_1449959486.html [Corola-blog/BlogPost/378648_a_379977]
-
se prefiră precum bobițele de mărgăritar pe obrazul palid, de fată. Numai celălalt știe ce gust și ce culoare au lacrimile, ce sfinte nimicuri săvârșeați împreună. Câtă vreme există întoarcere, nimic nu e pierdut. Poate rotundul să aibă un colț sfărâmat? Da, poate. Nimic nu e perfect în afară de Dumnezeu. Doar El are toate colțurile intacte. Idealul poate fi atins numai în gând, în cuvânt și în vise. În rest, cioburi de vitraliu, împrăștiate din belșug peste creștete. Dincolo de omătul gesturilor veghează
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Porti_deschise_catre_edenul_launtric_cezarina_adamescu_1355300880.html [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
mai ales cu gura infantei. După aceea se ia un ciocan / și brusc se fărâmă un colț de-al cubului. Toți, dar absolut toți zice-vor: / - Ce cub perfect ar fi fost acesta / de n-ar fi avut un colț sfărâmat ! (SOrd, II, 195), și, în „închidere“, o „arhimedică“ «Lecție despre cerc»: Se desenează pe nisip un cerc / după care se taie în două, / cu același băț de alun se taie în două. După aceea se cade în genunchi, / după aceea
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1388740640.html [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
ploaie și îl doare, Colindă-n tăcere grădină cu urzici, Și cercetând cu ochiu`critic,aici Își cântă imnul de-ntomnare. Tu sfinte flori ibovnice-ai pictat, În alb și galben,vestale-crizanteme, Pe fata toamnei, ruginii embleme, Zac acum în templul sfărâmat. Când iarnă te-a citat la judecata, O adiere de-arome vag crizantemale, Înmărmuresc în cercuri de petale, Iar toamnă este ... Citește mai mult Cobzarul toamnei,cu ochi iscoditori,În freamătul pădurii liniștea o curma,Când soarele își lasă zboru-i
ELENA NEGULESCU by http://confluente.ro/articole/elena_negulescu/canal [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
în ploaie și îl doare,Colindă-n tăcere grădină cu urzici,Si cercetând cu ochiu`critic,aiciîsi cântă imnul de-ntomnare.Tu sfinte flori ibovnice-ai pictat,În alb și galben,vestale-crizanteme, Pe fata toamnei, ruginii embleme, Zac acum în templul sfărâmat.Când iarnă te-a citat la judecata,O adiere de-arome vag crizantemale,Înmărmuresc în cercuri de petale,Iar toamnă este ... XII. POEZII, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1701 din 28 august 2015. Noapte bună, noapte albă Te-
ELENA NEGULESCU by http://confluente.ro/articole/elena_negulescu/canal [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
spun, știu că așa îți place..., Când deschid ferestra, intri-n casa mea Și desfaci petala unei flori din glastră Acum fără tine, sigur n-aș mai sta. Roua lăcrimează în grădina vieții Frunze arămii totuși am sa-ți scriu Sfărâmat paharul și furtuna trece, Pe un țărm de pace încă nu-i târziu.... foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Încă nu-i târziu.... / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1328, Anul IV, 20 august 2014. Drepturi de Autor
ÎNCĂ NU-I TÂRZIU.... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1408506563.html [Corola-blog/BlogPost/364823_a_366152]
-
marxist-stalinist făcut pe furcile lui Neptun în casa privată din tezaurul comunist luată de președinte în stil de reședință de vară de după operațiunea "gâtlejul cu noduli de tip tiroidinal" în timp ce guvernul motociclistului manechin a pus în aplicațiune generală planul Coaliției sfărâmate din greșeală de micuțul Boc-limbă de drept comun în alte vremuri ce apun înainte de a răsări... Așa au fost vremurile acum doi ani în urmă precum vă zisei deja! Lăsăm de o parte faptul că și micuțul Boc face poc-poc
MODERNIZĂRI LA CENTRALE TELEFONICE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Modernizari_la_centrale_telefonice.html [Corola-blog/BlogPost/357266_a_358595]
-
noastre: ”În organigrama lumii, oamenii se numără până la unu!”... Numai tu, numai tu... hai cu mine, draga mea!”... ”Îndrăznește! Sparge clepsidra cu silabe, să curgă timpul și să se închege versul... Cântă, fato!” Se dezmetici cântând și adunând cioburile clepsidrei sfărâmate. Le dibui chiar și pe cele din cel mai ascuns cotlon. Toate, strânse într-o grămăjoară, au încăput într-un căuș de numai ”21 de grame”: bucăți de hârtie mototolită, fotografii rupte, mesaje ciunte, amintiri frânte, întâmplări. Una câte una
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 by http://confluente.ro/mihaela_suciu_1438610553.html [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
nu te sporește și te îmbogățește, în mod sigur nu te omoară, spre a-i convinge „s-o ia din loc”, că doar n-o fi ca atunci când cineva îți cere să „ridici pietre de moară” - una din ele ușor sfărâmată și crăpată, deficiență oprită prin aplicarea unei scoabe, amândouă acoperite cu o tăblie din lemn peste care se „trântise” o fâșie cauciucată și din loc în loc ebonită pe care se afla înscrisuri ” ceva chef de muncă, sau pentru acei oamenii
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 by http://confluente.ro/Ruinele_bunuri_nationale_.html [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
nu te sporește și te îmbogățește, în mod sigur nu te omoară, spre a-i convinge „s-o ia din loc”, că doar n-o fi ca atunci când cineva îți cere să „ridici pietre de moară” - una din ele ușor sfărâmată și crăpată, deficiență oprită prin aplicarea unei scoabe, amândouă acoperite cu o tăblie din lemn peste care se „trântise” o fâșie cauciucată și din loc în loc ebonită pe care se afla înscrisuri cu litere frumos aliniate: anul funcționării, numele proprietarilor
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 by http://confluente.ro/Ruinele_bunuri_nationale_.html [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
ultima „mână de întuneric” când zorii mijesc doar așa voi purta în suflet semnul zilei aducătoare de noroc... Strivește-mi tâmpla cu dumnezeiasca frumusețe a florilor ce-și dăruiesc parfumul drumeților îngenuncheați la răscruce... * ... n-o să mă doară nici oglinzile sfărâmate ale cerului căzute peste brațele-mi ce și-au dorit un legământ cu absolutul și-o singură îmbrățișare cu Zeii... Strivește-mi trupul cu munții falnici și izvoarele repezi și n-o să-ți reproșez graba în care vrei să-mi
DIN JURNALUL UNEI ZILE ( *50 DE PRIMĂVERI ŞI CEVA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Valentina_becart_1397159472.html [Corola-blog/BlogPost/347764_a_349093]
-
ne și răpește, fără milă, pe cei dragi, trecând apoi triumfător pe lângă noi, spulberând armonia vieții pe care deseori o credem eternă. Cel rămas singur, lipsit de tot ce a însemnat ființa-pereche în viața lui, cu toate adevărurile și credințele sfărâmate, constată că universul își oprește mersul și că nimic nu va mai fi ca înainte. El rămâne să-și ducă singurătatea ca pe o povară, își cheamă iubita din lumea de dincolo, cea fără de întoarcere, plânge iubirea pierdută și speră
PLÂNSUL INIMII, DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1012 din 08 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Plansul_inimii_de_prof_petr_marian_malciu_1381236042.html [Corola-blog/BlogPost/352377_a_353706]
-
raportul cu experiența trăită, „iubirea se mișcă printre sori și stele”. Înger răstignit (poeme șoptite) a profesorului universitar Vasile Burlui e, neîndoielnic, o revelație’’. Acad. Mihai CIMPOI ‘’ Avem de-a face, în acest superb volum, cu o poezie a eurilor sfărâmate, rătăcite și fărâmițate de ineluctabil, de situația fără ieșire care este soarta omului. În prelungirea subtilelor întruchipări ale lui Vasile BURLUI, poezia merge pe muchia de neant ce leagă A fi de A nu (mai) fi, pe urmele lăsate de
CE SPUN CRITICII DESPRE POEZIA LUI VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 by http://confluente.ro/Ce_spun_criticii_despre_poezia_pompiliu_comsa_1369628390.html [Corola-blog/BlogPost/354929_a_356258]
-
cari au perdut astăzi orice înfățișare, rămâi uimit când vezi semnele deosebitoare ale arhitecturei din veacul al XV-lea a Moldovei. Casele acestea, cari au fost spoite cu roș pentru haremul vre-unui pașă, au ferești de piatră albă, în arcuri sfărâmate, și o ușă de biserică în care se taie trei rânduri de linii împodobite, ca la ușa bisericii din Scânteie, clădită de Ștefan cel Mare. Colo sus, pe zidul acela măreț, fereștile mai mici au ciubuce de piatră săpată, cari
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 by http://confluente.ro/Basarabia_pamant_romanesc_ion_c_hiru_1342896994.html [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
cu tristețea brațelor rotunjite peste aduceri aminte între întunericul luminii și cuvânt oglinzi coapte sub limbile Gheenei rotesc cărările îndoielii și speranței e atâta ceață încerc să mă adun din mine victimă și călău beată de iluzia înțelegerii cu închisorile sfărâmate beau sânge de lună din noaptea răsturnată-n corbi sălbatică înflorire vis și țărână volbură și flori mi-e atâta sete de tine Referință Bibliografică: Doar corbii veghează / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2307, Anul VII, 25
DOAR CORBII VEGHEAZĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1493114743.html [Corola-blog/BlogPost/371743_a_373072]
-
valuri în mii de firicele, Simțeam lumina crudă, crescând din răsărit, Albind cenușa arsă a patimilor mele. Mă desmierdau adâncuri ce trimeteau prin unde, Crâmpeiele de raze ce foc purtau de sus, Să reaprindă bobul de jar dintre imunde Cochilii sfărâmate și putrede-n apus. Doar licăr de siliciu mai dormita pe mal, Pierdut printre ruina luminii ce-nsera, Veghind ca urnă rece, sub spuma unui val, Cât timp o adiere, un bocet murmura. *** Volumul "Pasteluri" Referință Bibliografică: Pe plaja fără nume
PE PLAJA FĂRĂ NUME de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1429680651.html [Corola-blog/BlogPost/353908_a_355237]
-
an. Și tăcuta alee... Mai poartă în ea și acum Stigmatul volatil al pașilor tăi. Și ai mei! O străbat în fiecare zi Căutându-ți pașii, Strivindu-i... Ce durere să-i auzi cum plâng Cu plânset scrâșnit, De asfalt sfărâmat!... Stau cu frunte în palme să îmi mai vină idei...Nu-mi vin. De ce nu-mi vin? Întotdeauna mi-am dorit să fac ceva deosebit; mă așteptam ca participarile mele în spectacole să fie o revelație; că vor da oamenilor
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 by http://confluente.ro/Culoarea_cea_mai_frumoas.html [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
să nu ne surprindă atunci când va apărea în viața noastră și pentru a privi prin ochii martirilor ce preț are Mântuitorul. Să arzi de viu, să fii prăjit în tigaie, să fii tras pe roată, cu dinții smulși, cu oasele sfărâmate, rostind cu ultima suflare: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!”. Să-ți pierzi părinții, să-ți omoare copiii, să n-ai familie, nici loc de odihnă și să strigi „E ieftin cerul, dacă așa pot fi cu Isus pentru veșnicie
NICODIM de RODICA STOICA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 by http://confluente.ro/Nicodim.html [Corola-blog/BlogPost/351936_a_353265]
-
țărani, nici ca pătură socială și nici în tradiția în care îi cunoscusem. După ce fuseseră pauperizați, părăsiseră pământul, năvălind pe șantiere. Pământul colectivizat era acum disprețuit și muncit în derâdere de oameni care nu-l iubeau... Familia era și ea sfărâmată. Desfrâul era public... La biserică mergeau bătrânii, cu deosebire femeile. Preoții erau timorați, cei mai mulți gustaseră și ei din amarul temnițelor... Într-o bună zi am auzit un grup de copii cântând <>și am crezut că voi muri pe loc, ori
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1496285915.html [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
Homer, se răzuiește cu raze .............................................. După aceea se ia un ciocan și brusc se fărâmă un colț de-al cubului. Toți, dar absolut toți zice-vor: - Ce cub perfect ar fi fost acesta de n-ar fi avut un colț sfărâmat!” Un alt cititor a adăugat: „Ultimele versuri ar putea exprima ipocrizia oamenilor care nu sunt capabili să aprecieze perfecțiunea, însă observă cu ușurință imperfecțiunea, defectul, este o reacție caracteristică celor care nu sunt în stare să creeze nimic,celor care
POET PRINTRE MURITORI, ÎNGER PRINTRE POEŢI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1459494000.html [Corola-blog/BlogPost/375051_a_376380]