177 matches
-
puterile. Îl Îndesarăm pe Enkim În mărăciniș, după care ne afundarăm și noi printre spinii ascuțiți, fără să ne pese de zgârieturi - eram rupți de țepi, bătuți peste față și peste mâini de crengile uscate, În timp ce colbul stârnit din pământul sfărâmicios ne umplea nările și ochii. O stâncă. Încă o tufă de mărăcini uscați. Un trunchi de copac doborât de vânt. Apoi, apa Învolburată! - curgea sub ochii noștri, cristalină și vuitoare, făcând bulboane și Împroșcând spumă. - Copacul ăla, ne spuse, Enkim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Enkim pe spinare: - Am scăpat, prietene. - Bine. Ce-ar fi atunci să ne vârâm și noi În vreo gaură? ne potoli el veselia. N-am căutat mult. Puțin mai jos, am dat peste doi copaci prăvăliți, acoperiți cu un pământ sfărâmicios din care răsăreau lăstari tineri. De jur Împrejur crescuseră frunze grase de brusture, iar sub copacii prăvăliți se Întindea o limbă de mușchi răcoros ce ieșea dintr-o vizuină scundă. Ne-am adăpostit cum am putut mai bine și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
văd. Cineva Îmi trase o bâtă În spinare dar, În clipa următoare, auzii un strigăt de moarte și lovitura care altminteri m-ar fi ucis, nu mai veni niciodată. Iar scăpasem sulița din mână. Am luat o mână de pământ sfărâmicios, mi-am lipit-o pe frunte și am găsit pe jos bâta cu care fusesem izbit În spinare. Am apucat-o cu amândouă mâinile și m-am ridicat, slobozind un răcnet de durere. În fața mea, aproape de tot, l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pupitrului, pe care îl apucă și îl fixează pe căpățâna rasă. Imediat, un beculeț începe să clipească. * Ultima oară văruiseră și acum trebuiau să vopsească. Mobilele fuseseră împinse în mijlocul camerelor și acoperite cu bucăți de hârtie. Încă nu măturaseră fragmentele sfărâmicioase, căzute din tavan odată cu răzuirea, și Margareta, râzând, se străduia să le identifice drept țări, insule și contururi de animale. „Aici e Petka! Uite Java! Cipru! Un bizon! Fluturi! Și Arhipelagul Bonarp, cu vulcanii și atolii! Vezi, Samuel, nu?” Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
treci de panourile din tablă ruginită pășești pe un strat gros de moloz, vezi excremente întărite, pungi de chipsuri, boturi umede de câini care se retrag imediat în tainițele lor. Între zidurile dărăpănate dai peste cornete de hârtie și cărbunii sfărâmicioși ai focurilor aprinse de vagabonzi. Aici trag eu nădejde să descopăr ceva, habar n-am ce anume. M-am plimbat mult printre gunoaie, însoțit de privirile curioase ale câinilor, răscolind cu un băț rămășițele. N-am putut ghici prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
grohotișuri, stârnind molozul. Nu era singurul, venea un întreg convoi de carcase metalice, de la depărtare ai fi zis că e un șir de blindate. În soarele dimineții, cuvele se ridicau, se răsuceau spre remorci, apoi se înfigeau iar în carnea sfărâmicioasă a grămezii de gunoi. În scurt timp, tăiară un mal abrupt, mormanul se aplecă într-o rână și grohotișurile se prăvăliră. Deasupra, crucea Magdalenei abia se mai ținea, fluturându-și eșarfa. Ascunși de partea cealaltă a mormanului, Pârnaie, Iadeș și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că nu înțelesese nimic, îl irita însă că, după mișcarea buzelor, cuvântul îi păruse nemaipomenit de lung. Se întoarse la țărușul pe care se străduia să-l înfigă, bătând cu o piatră pe post de ciocan. Pământul era uscat și sfărâmicios, vârful bont nu se înfigea cum trebuie și nici brațele nu-l ajutau prea mult. Maca îi ceru piatra. Omul privi în jur și singurătatea în care se aflau îl sperie. Strânse piatra la piept, cu un aer pierdut, de parcă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
termorezistent, așezate într-un singur strat. Se adaugă caisele uscate tăiate bucățele și se presară deasupra 2 linguri de zahăr. Se frământă făina împreună cu untul înmuiat, cantitatea de zahăr rămasă și un praf de scorțișoară; se va obține un aluat sfărâmicios. Se acoperă fructele cu firimiturile de aluat și se coc 20 de minute în cuptorul încins la 210°. Tarta se servește călduță. Un sfat în plus Dacă se dorește, tarta poate avea o umplutură mai moale: este suficient să se
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
brâul alveolat, dispus pe umărul vasului și mai puțin brâul simplu sau crestat, ori proeminențele conice sau cilindrice. Pasta din care erau confecționate era destul de prost frământată și conținea, ca ingrediente, cioburi pisate și pietricele, care îi dau un aspect sfărâmicios. În urma arderii aveau o culoare roșie-cărămizie sau chiar brun-cafenie. Acest tip de vas era foarte intens folosit în gospodărie, mai ales pentru faptul că rezista la focul încins al vetrelor deschise. Acest lucru a făcut din această categorie de ceramică
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
loc pitoresc; longevitate; lumea; malul unui rîu; marmură; mizerie; moarte; monotonie; mormînt; murdar; naturală; neînsuflețit; neregulat; obiect dur; om; penetrare; piatră; piedică; pietricele; pietriș; Pietroasa; povară; problemă; probleme; puncte; puternică; răcire; rezistent; rigid; la rinichi; rotundă; roză; sacru; sărăcie; scrisă; sfărîmicios; smarald; soare; solidă; spargere; stană; statornic; statornicie; stîlp; stînci; stînga; Stonehenge; stradă; strălucitoare; strămoșesc; subt; suriu; șopîrlă; tare, rocă; de temelie; trăinicie; trist; țară; țiglă; uriașă; ușoară; vacă; var; vatră; veșnic; veșnică; veșnicie; vînătaie; zbor (1); 811/204/62/142
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
într-un sens, apoi procedați în aceeași manieră în celălalt sens. Când ați terminat, acoperiți ușor semințele cu un strat subțire de pământ având grijă să nu le risipiți. • Dacă puneți rulouri de gazon, pământul nu trebuie să fie foarte sfărâmicios. După ce ați întins noul strat de pământ treceți pe deasupra cu tăvălugul pentru a netezi gazonul. Cum pe rulourile de gazon iarba este deja crescută, tot ce trebuie să faceți e să îi oferiți un mediu propice pentru creșterea altor rădăcini
ABC-ul grădinăritului. Peste 600 de sfaturi şi sugestii pentru grădinarii amatori by Etienne Blouin () [Corola-publishinghouse/Science/1853_a_3178]
-
țara de aici", șarpele temporal servindu-se adesea de cuvîntul scris ca vehicul: Nu-mi mai amintesc unde și cînd am cumpărat cartea aceasta. E veche și uzată ca o curea de-a străbunicului meu, paginile ei sunt îngălbenite și sfărîmicioase pe ultima pagină care conține text literar e tipărit " 231 " apoi urmează alte șapte pagini dintre care a șapte este " TIPĂRIRE ÎNCHEIATĂ PE DOUĂZECI MARTIE O MIE NOUĂ SUTE ȘAIZECI ȘI ȘAPTE PE MAȘINILE DE TIPĂRIT ALE IMPRIMERIEI H. MESSEILER LA
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
întruna drept înainte, în ceața și vântul de afară. Se strânse toată în palton. Dar în minte, îi stăruia imaginea soldatului francez, lung și firav, atât de firav în tunica lui strimtă, încât părea făcut dintr-o materie uscată și sfărâmicioasă, amestec de nisip și oase. Abia în acea clipă văzu chipurile descărnate și arse de soare ale arabilor de lângă ei, și tot atunci băgă de seamă cât de bine păreau să stea, în ciuda veșmintelor largi, pe banca pe care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în buzunar și surâsul îi pieri brusc. Acum se uita țintă drept înainte, la drum. Janine se întoarse către Marcel, dar nu-i văzu decât ceafa puternică. Privea pe geam ceața tot mai groasă, care urca din grămezile de pământ sfărâmicios înălțate pe margini. Trecuseră ore de când călătoreau astfel și oboseala stinsese, parcă, în mașină, orice urmă de viață, când, deodată, de afară se auziră strigăte. Copii îmbrăcați în burnusuri, învârtindu-se ca sfârlezele, țopăind și bătând din palme, alergau în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lumina proaspătă. Un fel de exaltare creștea în el în fața întinderilor nesfârșite, acum aproape cu desăvârșire galbene sub bolta albastră a cerului. Mai merseră încă o oră, coborând înspre sud. Ajunseră la un fel de ridicătură turtită, alcătuită din stânci sfărâmicioase. Din acel loc, podișul începea să coboare, la răsărit, spre o întindere joasă pe care se puteau zări câțiva copaci firavi, iar la sud, către niște mari grămezi de stânci care dădeau întregii priveliști o înfățișare chinuită. Daru se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe spate, în același costum - ca un sicriu elegant, din stofă groasă, gri. Cămașă albă, cravată lată, violet, obrazul lungit, înghețat sub înaltul azur al iernii. Nasul acvilin - care stiliza chipul iluștrilor bărbați din vechime - se va fi ascuțit. Lustruit, sfărâmicios. Inutil, ca o batjocură târzie. Înmormântarea va fi o farsă cu saltimbanci sprinteni și tandri ai mahalalei, cu care a fraternizat. Carnaval răsucit prin diafane balade ale reînnoirii. Fantome fluturând mantii negre de mătase, oase albe de morți. Șiruri de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
am dezamăgit-o și nu pot da vina pe alții Mă duc la telefon, da iau hotărârea să n-o fac. Încerc să aprind focul și-mi tremură mâinile. O bucată mică din manuscrisul lui Toal s-a păstrat intactă, sfărâmicioasă și uscată. În biroul lui BILL TEALE [ANDERSON] Psihopatu ăsta, crezi că o să mai lovească o dată? [TEALE] De ce ești atât de sigur că e bărbat? [ANDERSON] Haide măi Bill. De obicei așa e. [TEALE] Cred că doamna noastră cea misterioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
scăpăm din mână și cădem, nu mai avem timp să ne pregătim de impact și ne prăbușim peste ceva care ne amortizează căderea, căci se sfâșie și se rupe peste tot În jurul nostru, iar noi ne afundăm Într-un mormânt sfărâmicios verde și jegos, unde În sfârșit ne odihnim, În gardul ăsta viu de rahat și nu suntem În stare să ne mișcăm. Gardul viu crește peste un gard cu țepușe, iar o țepușă a trecut la câțiva centimetri de capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ceru-leum, iar acum eram cu totul al lor. "Păianjenii îmi caută inima", auzeam în tot acest timp în urechi: "Păianjenii îmi caută inima..." Pluteam în întunericul dens, mumificat în plase de păianjen, supt de toate lichidele din corp, cu oasele sfărâmicioase de vechime, transparente de otravă. Eram în spațiul deschis și fără limite. Nici stele nu se vedeau. Deodată am devenit conștient că țeasta mea e plină, deși creierul îmi fusese de mult devorat. Cineva 95 îmi locuia țeasta, era repliat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Lăsați-mă dracului în pace!" strigam pe coridoarele pustii și în sălile înghețate în plină vară. Am ieșit, căci mă înăbușeam, pe ușa principală și am coborât scările înghiocate și maiestuoase. Cobo-rînd treptele, mângâiam cu palma spinarea balustradei: cât de sfărîmicioasă! ce încrustată de licheni! Totul era putred în conacu-ăsta de țărână aglutinată. Șobolani, libărci, urechelnițe săpaseră milioane de galerii și pori în lemnărie și-n stucatură. Fețele heruvimilor erau mâncate de lepră și scrofuloză. Amforele din capul scărilor erau atât
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lume pe scări și Între vagoane și se Întorcea de la ștrandul Lacul Tei. Jetul flăcării, Întâi roșie și apoi albastră, aproape invizibilă, lovește vâjâind peretele rece. Scântei mici, ca niște funigei incandescenți, apar din când În când În trupul cărămizii sfărâmicioase. Instalatorul apasă cu năduf pistonul mașinii de lipit. Mașina funcționează cu benzină. De obicei cu mașina asta lipește țevile de plumb de prin casele oamenilor sau În canal. Acolo, lângă ceasul de apă, umed și mereu plin de limacși. Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
soacrei mele tot mai prezente, respirația grea a socrului meu. Ca și atunci când te apropii cu barca de mal și începi să auzi tot mai aproape murmurul plajei. Atunci mi-am întors capul și în spatele meu se afla doar zidul sfărâmicios al dunelor. Italia dispăruse. Am petrecut restul zilei în transă. Totul mi se părea excesiv, prea ascuțite vocile, prea exaltate gesturile. Cine erau oamenii aceia obtuzi care trăiau în jur, care se opriseră în casa mea? Și când mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și ne spălam după schimbarea turelor. Locul meu ca băiat la cuple mi l-am găsit la orizontul de transport aflat la nouă sute cincizeci de metri adâncime. Trenuri electrice circulau acolo kilometri întregi goale sau umplute cu produs de extracție, sfărâmicioasa rocă de potasă, pornind de la puțul orizonturilor de transport mai înalte și mergând spre elevatorul puțului principal de extracție, în care, la un semnal sonor, ieșeau sau intrau și oamenii la schimburile de tură. Sarcina mea era să cuplez vagoneții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
brusc, drept În sus, spiritul tău de rîu se leagă de-al celui care-a construit barajul din vocabule, trec anii, globulele roșii, cuvintele, și la sfîrșit rămîne pe fundul albiei o glorioasă urmă invizibilă. Constituită din cîteva obiecte paginate, sfărîmicioase. Cu poză. Anii aceia Însemnînd pentru chipul deviat din fotografie paginile de mai sus și următoarele, jurnalul propriu-zis, dac-o mai fi, unele seri ieșite din comun, o doamnă platinată, o cheiță, cîteva lecții. Dintre care, În pofida zădărniciei violent evidente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și dificil de manevrat. Pe birou și pe aparatură se așternuse un praf gros și în cele patru sau cinci decenii de când nu mai fusese atins (se aventură Michael) dinastii întregi de păianjeni țesuseră straturi după straturi de pânze fine, sfărâmicioase. Camera nu avea fereastră, dar o sârmă subțire se vedea urcând pe perete și ieșind printr-o gaură în tavan, pentru a ieși pe acoperișul casei. — Deci de aici făceai totul, diavol șiret, murmură Michael. Băiatul din camera din dos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]