580 matches
-
Poezie > Amprente > SUNT ...EA Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1899 din 13 martie 2016 Toate Articolele Autorului Au renăscut la viață Toate în poezia mea, Un Phoenix de cuvinte Mă înalță Spre ...ea Cenușa-mi de durere Se sfarmă-n bucățele De întuneric surd, Eu renasc Din...ea Lumini și umbre-mi cântă În prafuri de stele O melodie de regrete, Eu mă împac Cu...ea Un țipăt de luceafăr, Îmi redă puterea De-a simți lumina Și-a
SUNT ...EA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_docuta_1457888203.html [Corola-blog/BlogPost/384185_a_385514]
-
duse: Portretul unei zile în care n-am trăit. Cum scârțâie minutele cu roțile neunse, De parcâ-și târâse picioarele dorul rănit... Rămasă-n clopotele bisericii din sat, Îți las în loc de limbă versul tămâios: Să strige peste lume - văzduh înfometat! - Să sfarme toată carnea vorbei de prisos ... Ci eu mai rog a nopților falangă Să rețină colinele, ce-alunecă grăbit. Poporul meu cu jalea în desagă Vibrează în lumina Graiului-mult chinuit ... Tăcere curgătoare, Prutule fără de pește, Aș vrea să te văd peste
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/renata_verejanu_1409398829.html [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
bate inima-n piept în marginile infinite, răsfirate în nenumărate clipe, fiecare tot atât de nețărmurită. Clocotul din mine vrea să se reverse, dar așa, fără făgașe, cum s-a și format. Îmi vine să iau sticla cu cerneală și s-o sfarm pe hârtia albă, făcând-o țăndări, ca să-i aud țiuitul și să-i văd albăstreala cum împroșcă masa, și camera, și văzduhul, umplându-l cu pete amorfe, ca să acopere cumva vulcanii ce clocotesc în mine.” (Ioan Ianolide, Testamentul unui nebun
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1484592633.html [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
poți decât zâmbi, Primejdia iubiri-n oceanul cu proporții E-o imanenta cale în drumul de-a albi. Iubirea torturează cu foc a ta simțire. În veacuri planetare minutul se transformă, Cănd rupt este întregul de-o scurtă despărțire, Se sfarmă plin-extazul și-a agoniei noima. Pe buze porți pecetea divinului sărut, În zâmbetul ce-l duci cu a lui sacra taină. Cuprinsă-i legea firii și timpul dispărut, Când tu ești doar un zâmbet și zâmbetul ți-e haină. A
VIAŢĂ---ZÂMBET de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 by http://confluente.ro/mara_emerraldi_1425292445.html [Corola-blog/BlogPost/382736_a_384065]
-
dobândești ceva bun, neapărat trebuie “plătit”, ca într-o fatalitate, cu ceva rău: “pentru fiecare dor ascuns / sub pleoapă / fărâma de umbră râde și/ plânge / pierdută în haina de om / încă ridică pe umeri castele / păpușilor de lut / visele se sfarmă tot mai des / și nu știu în ce să adun / bucățile de suflet din mâinile căuș / între noi o umbră crestează dimineți”. Nimic nu este gratuit, nimic nu se obține fără jertfă și fără muncă istovitoare, aproape insuportabilă. Foarte frumos
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_pe_trepte_de_frumos_spre_i_cezarina_adamescu_1337068293.html [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
Al lui Jurca sare dintre oameni și îl prinde pe Gavrea de piept: - De ce-ți bați joc de el, mă? Îi sluga ta? Îi cârpă? - Ți-ai râs de mine, Gavrea, izbucnește Ilarion și ridică mâinile gata să-l sfarme pe butucănosul din fața lui. Ți-ai râs, și eu nu iert [...] „Eu te credeam om, Gavrea, om...“» (p. 24 sqq.). (2) În Călăuza (pp. 28 - 34), personajul din panoul central, Măieruș (< maier- „mică fermă / gospodărie din margine de urbe“ + suf.
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1497087337.html [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
adânc, Stafii monotone curg pe cruci de piatră, Primăvara plânge cu lacrimi de prunc, Bucurii timide înfloresc în glastră. Mirezme trezite răscolesc iar drumul, Clopote vibrează blesteme-n aramă, Naște iar cenușa, zbuciumându-și fumul, Pulsu-i schizofrenic în focuri se sfarmă. Paște fericirea liberă de lanțuri, Verighete-n aur basmul l-au sfârșit, S-au topit iubiri ce își fac bilanțuri, Lumea ca o mască s-a desăvârșit. Florile-n iluzii s-au mumificat, Unde e parfumul, s-a plastificat ? Referință
SONET XLV de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 by http://confluente.ro/aurel_auras_1488564578.html [Corola-blog/BlogPost/342787_a_344116]
-
a construi și organiza împreună cu știință și talent întreaga noastră planetă Pământ pentru a face din aceasta cel mai frumos Sat Planetar admirat și iubit de toți prietenii de pretutindeni. „Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor? Dacă mă sfarm? (îți sunt ulcior) Dacă mă stric (și băutură-ți sunt) Sunt meșteșugul tău și-al tău veșmânt, cu mine rostul tău dispare.” se întreba retoric exact în urmă cu 100 de ani, într-una din elegiile duineze, poetul austric Rainer
SCRISOAREA NR.144 ( PARTEA ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_fragment_din_scris_constantin_milea_sandu_1353413786.html [Corola-blog/BlogPost/364889_a_366218]
-
are biruințe și înfrângeri, doruri și dureri, și-o îndârjită luptă pentru existență ce stă ascunsă sub coaja sa de o liniște apararentă. Asemăn arborii cu semenii mei care prin cuvinte uneori nasc și dezbină, zidesc și dărâmă, învie ori sfarmă, cântă și descântă, ard și clocotesc. Menirea lor este aceiași; să spună ceva, să deschidă ori să închidă, să spulbere ori să întemeieze. Dar cine poate să îmblânzească pe cele aprige ? Arborele îți dă mângâiere la umbra sa când dai
ESENŢA CREAŢIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1406632854.html [Corola-blog/BlogPost/349527_a_350856]
-
oftezi - Un sclav visând la dulcea alinare -, Dar iadul te sugruma cu obezi, Vino la mine să îți dau iertare. Viața se scurge spre-un final ciudat, Și-un simțământ de groază te apucă Căci visele de faima s-au sfărmat... Ia jugul meu... și pace să-ți aducă! Și am purces cu tine la un loc, Senin, peste-al morții trist hotar, Zdrobit am fost in colții ei de foc Sperând că ai să vii să gusti din hâr. Adu
POEME BILINGVE (6) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Daniel_ionita_1400643054.html [Corola-blog/BlogPost/370237_a_371566]
-
cu gândul pe-o umbră de vânt. Din cornul de cerb sună speranța, azi o aud doar în vis. Vezi? Balanța se-nclină spre nebunia cea rece, du-mă, Doamne, și mă petrece în raiul promis pentru poeții ce-și sfarmă frunțile de toți pereții. Cea mai mare victorie a torționarului, a călăului este ceea ce citește el în ochii victimei, victimelor - frica, spaima. Așa reacționează și câinii - ei mușcă pe cel care se teme, pentru că transpirația izbucnită din frică are un
TOATĂ LUMEA SUFERĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Toata_lumea_sufera.html [Corola-blog/BlogPost/364483_a_365812]
-
Alimentarius, iar la îngerii săraci, de la marginile lumii, le dă o hrană albastră din hrana zeilor solari. Pentru că Zeii solari nu-i iubesc pe demonii sublunari și pe oamenii bogați, îi iubesc doar pe oamenii săraci... „ - Sparge dublul lanț genetic, sfarmă lanțurile universale de femei care nasc una din cealaltă mereu aceiași îngeri și demoni, „terraformatează” pământul din planetă în stea, prinde și Pasărea aceea mare și albă care ouă luna pe cer, și la nevoie sparge și Oul acesta din
SCRISOAREA NR.134 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_ii_fragment_din_scri_constantin_milea_sandu_1356128433.html [Corola-blog/BlogPost/358057_a_359386]
-
performanța” absurdă să ne spargem în 1994 dublul lanț genetic al ADN-ului nostru uman, acum nu forțăm noi, oare, Mâna Destinului și ne spargem propriile noastre „Cărămizi din capul unghiului”, din singurul templu ce ne-a mai rămas de sfărmat: templul cerului-pământesc? Dacă eu nu am reușit eu să construiesc până acum întreaga structură de noi „arce arhitectonice”, ci doar să sculptez o parte din ele și să le proiectez în proporție de 75%, pentru viitorul Templul al Dragostei, al
SCRISOAREA NR.134 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_ii_fragment_din_scri_constantin_milea_sandu_1356128433.html [Corola-blog/BlogPost/358057_a_359386]
-
atinge ținta într-o miime de secundă. O arsură puternică îi zguduie spatele,se clatină amețitor ,cuprinsă de durere și dintr-o dată simte că pământul i-a plecat de sub picioare. Plutește clipe bune în neant , apoi o lovitură groaznică îi sfarmă trupul care se scurge încet, în valurile violente care odinioară n-au vrut să o primească . Și-n rest ...doar întuneric ! (va urma ) Referință Bibliografică: VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) / Dan Gheorghilaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1891, Anul
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1457166262.html [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
iunie 2012 Toate Articolele Autorului E atâta mare-ntre noi de mă-ntreb, cum de-n zilele cu ploi marea nu mă scufundă în apa ei învolburată și stâncile care stau pe mal spălate d-atâtea valuri înspumate nu se sfarmă când aud suspinul mării agitate... Cuvintele care și-au găsit sălaș în unghere de suflet ascunse ascultă suspinul din glas și-ncearcă-n mare să se afunde... De aceea marea mea suspine poartă-n valuri și depărtarea duce cu ea
SUSPIN de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Suspin_mariana_ciurezu_1339748699.html [Corola-blog/BlogPost/358311_a_359640]
-
vis mi-l amintesc căci ziua toate-s fapt divers când scot ziarul și-l citesc ce dor mi-a fost ca unei mări de primul val uitat pe țărm corăbii duse-n depărtări de scoici sub talpă când le sfărm' doru-n piept adânc te seacă ca în arșiță-o fântână setea nu poate să-ți treacă cine-ți va întinde-o mână? pasăre în colivie tânjind a moarte către cer dorul o mai ține vie cum tot la fel și
CE DOR MI- A FOST... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Ce_dor_mi_a_fost_.html [Corola-blog/BlogPost/356387_a_357716]
-
nu apare, și totul este rugă-n așteptare, tăcere, noapte și singurătate. E plin de-un nimeni care prinde carne în ape și în aburii pe sticlă, se cațără pe cer o stea de țiplă vestind că-nghețul are să se sfarme, și ghețurilor li se rupe apa, sub nări de câini va aburi născutul, pe un morman de frunze vestejite, Irozii vin cu sabia și țeapa, și nimeni nu-l acoperă cu scutul, betoane, toate zările-s zidite. NUNTĂ ÎN GOMORA
POEME DIN OMBRIA de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/elisabeta_isanos_1479986929.html [Corola-blog/BlogPost/375485_a_376814]
-
nici un gând, Despre toate privirile inceste. Orașul pare destul de bizar, Mișcarea din el e monotonă, Pașii anemici pe trotuar, Sunt o muzică destul de afonă. Porți tăcute, altfel nesățioase, Înghit mereu ființe umane, Aceste cuburi numite case, Ce stau gata să sfarme. Referință Bibliografică: Oraș minier / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 426, Anul II, 01 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ORAŞ MINIER de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 by http://confluente.ro/Oras_minier_mihai_leonte_1330622485.html [Corola-blog/BlogPost/365239_a_366568]
-
plece-n zbor, M-am ales pe nesimțite Cu ulciorul plin de dor.. Din speranțe împlinite Am făcut amplu catarg, Pentru vise împietrite Precum valurile-n larg, Și precum un far la țărm Scoteam litera-n lumină, Boala gândului o sfărm O transform în rădăcină, Să rămână printre valuri, Amintirea că am fost, Un poet peste catarguri Dând iubirii adăpost! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Printre gânduri nerostite / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2197, Anul VII, 05 ianuarie
PRINTRE GÂNDURI NEROSTITE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/valer_popean_1483593558.html [Corola-blog/BlogPost/382790_a_384119]
-
1698 din 25 august 2015 Toate Articolele Autorului Din răsuflarea zilei, miresme pastorale Smulg iarba care scrie pasteluri estivale Și-n miriștea secundei, lipsite de-ascultare, Sub adieri nătânge trec entități călare. Mustangii verii saltă pe pajiștea culorii, Pe sub copite sfarmă solstiții iluzorii; Din raze despletite pe vesele păioase Inspiră auriul prin nările sfioase. Mă prind în armonia născută într-o doară Și caut amintirea ce n-ar vrea să mai doară. Pe foi de anotimpuri, căzute din privire, Cu iarba
PE TRUPUL VERILOR TE SCRIU de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 by http://confluente.ro/georgeta_musca_oana_1440484057.html [Corola-blog/BlogPost/379841_a_381170]
-
Dacă totul ți-ar fi fost Numai cald și numai bine? SFÂRȘITUL LUMII Strigă Lumea: - E sfârșitul! Răspunde Pământul: - Vă aște-e-e-e-pt... Și glasul macabru râde de larmă. Îngroziți, oamenii se calcă în picioare. Din Cer pică pedeapsa cu tunet ce sfarmă. Nici unul nu-i rău. Smerenia imploră. În cor de căință, cerșesc tremurând Cu ochii în sus... o singură oră! Se amestecă țări, desfăcându-se hotare. Nu mai exista nimic să despartă Nici moartea ce vine, nici viață ce moare. În fața
CURRICULUM VITAE (POEME) de LUCIANA STOICESCU VAUGHAN în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Luciana_stoicescu_vaughan_curriculum_v_luciana_stoicescu_vaughan_1331017329.html [Corola-blog/BlogPost/348400_a_349729]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > KARMA Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului KARMA Ne asaltează uneori trecutul, Degeaba ne împotrivim cu arme, Că-ncep să ruginească, să se sfarme Și sabia și sulița și scutul. Niciuna dintre amintiri nu doarme, Mult prea ades acelea cu-nceputul, Cu prima-mbrățișare, cu sărutul, Care ne-a pus sigiliul pe karme. Așa suntem legați între destine, Dar căutăm lumini și libertate, Un
KARMA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/leonte_petre_1474490224.html [Corola-blog/BlogPost/384364_a_385693]
-
din 04 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Dobor rând pe rând imaginile călduțe afișate generos de guri mincinoase, de zâmbete false, de pe chipuri fără ochi... Și Doamne cât aș vrea să le sfârtec privirile nevăzute. Cât aș vrea să le sfarm până la ultimul scâncet, libertatea de a mușca adânc, inimile curate... de a le îmbălsăma, de a le atinge cu coasa adevărului falsitatea, atât de murdar așternută drept ninsori... Și Doamne câte insinuări ale șerpilor valorilor, transformate în bici umed, peste
ÎNTR-O ZI... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Intr_o_zi_anne_marie_bejliu_1341459202.html [Corola-blog/BlogPost/344475_a_345804]
-
acolo te vrea prins în zâmbet dar chipul bătrân și plin de griji își strânge în pumni lacrimile aproape uscate de dor i-a disparut iubirea și oglinda a distorsionat copilul îndurerându-l pe bătrân imagini rămase doar pe retină sfarmă inima în fiecare zi și ochii acum se înșeală privind copil bătrân și bătrân copil cu-aceleași dureri tăvălugite în așteptarea revederii Referință Bibliografică: Oglinda / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1432, Anul IV, 02 decembrie 2014. Drepturi
OGLINDA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1417505791.html [Corola-blog/BlogPost/371935_a_373264]
-
de hârțâitul sfredelului și invazia prafului din pereții perforați, dale sparte cu violență ca zilele în care trăim, toate mă balansau între dureroase amintiri care, nici în acele momente nu refuzau să-mi țină companie. Se sfărâma peretele, cum se sfarmă o viață, o căsnicie, o prietenie lăsând în urmă nourii de praf, contururi confuze pe când gândurile mele orbecăiau printre cețuri peste care s-a așternut timpul bruind situații, scormonind în trecutul în care s-a cuibărit durerea, aceea care nu
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1426253420.html [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]