1,322 matches
-
Mă mir doar că îmbuibații respectivi nu observă că stau pe marginea unui vulcan a cărui lavă a luat-o de mult în sus pe canalele eruptive. S-a ajuns până acolo încât cei aflați în barca îi altoiesc fără sfiala, în cap, pe semi-înecatii ce încearcă să se prindă măcar de marginile ambarcațiunii. Nulitățile agresive ies la atac și trâmbițează cu nerușinare: să fie clar, nimeni nu le va lua lor ciolanul de la gură! Ce idee! Să înlocuiești sistemul alegerilor
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
barbă. Cămașă cu gura într-o parte, cu nasturele subt maxilar și ureche îi deosebește numaidecît. Dormitorul adună de-a valma fete și băieți. Față fiind, și după Bakunin și după Kropotkin, un camarad, sexul e o chestiune secundară și sfielile delicate sînt dominate de ăideeă. În Rusia europeană sînt nu mai puțin de 366 secte religioase, multe din ele învecinate cu o atitudine politică revoluționară". Dezbaterea e practic infinită, în această atmosferă dostoievskiana, argumentele venind pe o bandă rulantă a
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
pildă, Adrian Nastase, dar și nenumărate figuri trecătoare ale căror nume, dacă au ieșit vreodată din cartea de telefon, s-au prăbușit acum, iremediabil, la loc, în paginile ei anonime. Această blîndețe curtenitoare, de popa de țară, exprimată fără nici o sfiala în reverențe levantine, moi și incolore că pielea meduzei, față de "cei mari", adică față de sărmanele jocuri de umbre de pe ecranul tranziției, s-a transformat subit în tunet și în strigat de luptă față de "cei mici", adică de artiștii din subordine
O executie sumarã by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17452_a_18777]
-
o singura casă), sterpe de suflet, bântuite, ăn dosul ferestrelor parcă moarte, de golul uman al rapacității cinice. Imitația de châlet helvet sau tirolian nu este ănviorată de flori an jardiniere, pajiștile pe care s-au ăncrustat se retrag cu sfiala (am mai găsit - fiind, pe alocuri, pământuri anca virgine - ceea ce vor fi ultimele brândușe, ultimii clopoței sau garofițe de munte), pe ăntinderile de teren fie s-au tăiat arborii, fie n-au fost plantați alții noi, iar făloasele excrescențe ale
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
spațiu familiar, terestru, fără a avea însemnele absolutului. Frisoanele poetei nu sunt date de misterele lumii, ale cosmosului, ci de senzațiile propriului trup sau de complicatele relații de cuplu. Antologia propusă de Doina Uricariu începe cu Vindecările (1976), apoi Jugastru sfiala (1977), Vietăți fericite (1980), Natură moartă cu suflet (1982), Mâna pe fata (1984), Ochiul atroce (1985), Institutul inimii (1995), Puterea Leviatanului (1995), deci o selecție din toate volumele de poezie ale autoarei, cărora le-a adăugat (sub titlul Inima axonometrica
Antologie de autor by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17603_a_18928]
-
așa. Lui Ov. S. Crohmălniceanu, de pildă, nu i-a trecut prin minte (nici prin conștiință) s-o creadă. Dimpotrivă, îi amintesc lui Paul Cernat, motivându-și revenirea la cronică (în volumul Al doilea suflu, din 1989) acesta scria, cu sfială și sinceritate: „Există o plictiseală a cronicarului literar, osândit nu o dată să parcurgă mii de pagini anoste. Pompiliu Constantinescu a cunoscut-o bine, ca unul dintre marii devotați ai acestei îndeletniciri ingrate, drept care notează undeva: «criticul, plecat constant pe masa
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
orice activitatea pentru a urmări discuția. „Nu am bani. Fie-vă milă, nu am bani! Am certificat de handicapat și azi e și ziua mea. E Sf. Pantelimon. Faceți o pomană cu mine!”, adăugă bătrâna, privindu-l pe conductor cu sfială. Deși nu dorește să o lase pe femeie să călătorească pe gratis, „nașul” cedează la insistențele celorlalți călători. La câteva locuri mai în față însă, un grup de tineri se amuză pe seama acestei situații. Când conductorul le cere biletele, aceștia
„Moartea călătorului”, de CFR S.A. by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/21920_a_23245]
-
în mod absolut, Camilian Demetrescu știe acest lucru, manifestă o vizibilă mefiență față de capacitatea limbajului plastic de a transmite el singur întregul set ideologic, filosofic, estetic și moral, și atunci, aproape cu un gest disperat și fără cea mai mică sfială în fața pleonasmului, suprapune limbajele. Plasticului îi este asociat explicit narativul pentru ca nu cumva mesajul să ajungă la destinație prea slab sau poate chiar trunchiat. Iată, de pildă, susținerea epică a tapiseriei întoarcerea în istorie: ,,Din gaura tricolorului în care domnea
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
aplicație) spre vis, adică spre acea "poezie involuntară", cum ar fi spus Jean Paul, care-l corectează precum un factor aparent neutru. Independent de cel ce visează, visul e o speță de poezie obiectivă. Prin mijlocirea sa, subiectivitatea pătrunde cu sfială, aparent fără a atenta la crusta realului de la suveranitatea căruia, în tradiție caragialescă, producția în chestiune se revendică mereu. E o subiectivitate care nu se mărturisește, ci fantazează. Adică am putea spune că se mărturisește indirect. În centrul poemelor lui
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
atingere a grației divine. Tereza de Avila e pe aproape, cu opera sa intitulată Camino de perfeccion. Să remarcăm, în final, că în campania pe care Irina Mavrodin o poartă împotriva golului dezumanizant, d-sa manifestă o stranie reticență, o sfială, ca și cum ar fi fascinată de abisul pe care se silește a-l anihila. O cvasipermanentă inhibiție se vădește în discursul poetei, începînd cu lexicul simplu, surprinzător de simplu în raport cu cel opulent și nuanțat pe care-l mînuiește în postura-i
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
Traian T. Coșovei, Florin Iaru, Daniel Bănulescu, Radu Aldulescu, Dan-Silviu Boerescu, Horia Gârbea. Optzeciștii, de care C. Regman s-a ocupat cu mult mai pe larg decît s-au ocupat aceștia de producția sa, și l-ar putea trece fără sfială pe regretatul exeget în genealogia lor, de care, în bună conștiință literară, au nevoie. Datorită răsucirii mai mult ori mai puțin persiflatoare a frazei, elementul factologic devine, sub pana lui Cornel Regman, atractiv, derizoriul scos la iveală într-un fel
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
i se rupă-ncet aripa" (Hoțul de coarde). Contrapunctic, urmează imaginea tandreții obosite, somnoroase, ca o retragere a autoarei în culcușul său sufletesc: " Voi dormi supravegheat/ Ca un pui întunecat/ De balaur la odoare/ Strîns în aripe sumare// Pîlcuri de sfieli gingașe/ Trec clipind din fluierașe/ Pe picioare de agat/ Coborî-vor la-mpărat/ Purtînd arme lunecoase/ Pe pernițe de mătase" (Puiul de balaur). La un moment dat, armele antimitologice sînt depuse, utilizarea lor nemaiavînd rost într-o altă fază a
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
o băltoacă murdară.". Spre norocul meu, am fost de timpuriu tratat cu asprime, unii comentatori literari exprimându-și cu energie convingerea că nu valoram mare lucru ori chiar nimic. Un detaliu își are, totuși, importanța: "denigratorii" mei mă atacau fără sfială în reviste și cărți. Victor Felea a semnat și el, în "Tribuna" ori în volumul său Poezie și critica (1971), cronici nespus de elogioase asupra poeziei și criticei mele; puse, astăzi, în paralel cu notele din Jurnal, ce mai pot
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
din Văcărești, mă apropiam cu nodul în gît, de emoție... Văzusem de la distanță coșul de nuiele, tîrnul, cu cireșe așezat în pragul porții. În jur, nimeni, nici un cumpărător. Hazardul vrînd probabil să fiu martorul absolut. Mai întîi, îl salutasem cu sfiala unui derbedeu pus pe calea cea bună; înclinîndu-mă cît mai în jos înaintea clasicului cu bască și papion, ceea ce nu mergea deloc cu vînzătorul de cireșe... El mă întrebă la iuțeală cît? punînd mîna pe balanța ruginită. Un kil, murmurasem
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
știe cine cu cine a defilat pînă în 1989. Însă această discreție la vîrf are ca efect mai jos că, după 11 ani de la dispariția formală a Securității, acuza de securist funcționează tot după ureche în rîndul scriitorilor. De unde vin sfielile conducerii Uniunii în această privință?
Întrebările unui scriitor alegător by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16244_a_17569]
-
celei de a 12-a apariții), d-sa publică un articol despre veleitățile politice ale "intelectualilor". Ghilimelele, constante în articol, aparțin autorului, nu nouă. Caii de bătaie sînt N. Iorga și, se putea altfel?, dl N. Manolescu. Cronicarul recunoaște fără sfială că n-a înțeles nimic din textul d-lui George. Un spirit lucid și clar ca autorul Simplelor întîmplări în gînd și spații pare, de la un timp, a fi într-o derivă de idei și exprimare care-l face confuz
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16243_a_17568]
-
din care te tragi, sălașul viersului dulce precum mierea minții și a sufletului străveziu. Sînt martorul unei "scene de gen". Un puștan de vreo 14-15 ani îl bate ușurel pe umăr, rînjind triumfător, pe un veteran de război, întrebîndu-l fără sfială, obraznic: - Nu știi cît să fie ceasul, tataie? Octogenarul se preface a nu auzi bine, duce palma - pîlnie - la ureche și replică surîzător, potolit, ca să nu spunem "înțelept": - N-am ceasornic... căci ți-aș spune cît e ora, țîncule. " Țîncul
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
și interzise în țară, cum ar fi unul al lui Nae Ionescu din Cuvîntul din 1933 sau texte inedite (aici apar primele pagini din Jurnalul lui E. Lovinescu ). Răsfoind cu emoție după vreo 40 de ani Caetele, pot spune fără sfială că ele constituie un document al obsesiei românești", declară V. Ierunca în convorbirea cu Ileana Corbea reluată ca prefață la ediția de la "Jurnalul literar". Cultura cu epoleți. Așa se cheamă un articol al prozatorului Hanibal Stănciulescu din ROMÂNIA LIBERĂ (19
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
maghiare Balkon, iar un grup de arhitecți a construit - și termnenul trebuie luat ca atare -, ceva mai tîrziu, impozanta revistă Octogon. Toate aceste june vlăstare ale publicisticii românești apar pe o piață care s-ar fi putut numi, fără nici o sfială, pustie, dacă tot un grup de arhitecți, coordonat de Arpad Zacky, căruia i s-au asociat apoi și cîțiva tineri critici de artă, nu s-ar fi încăpățînat să editeze, de aproape un deceniu, revista Arhitext care, ani de zile
Arta și mediile by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16439_a_17764]
-
nostru pașoptist, are o vorbă: « Eu nu cuceresc femeile; eu mă apăr de ele dar, uneori, capitulez! Ha, ha! Ce zici?... Întotdeauna am apreciat spiritul francez; ba, chiar pot spune că îl iubesc, e pe sufletul meu ! răspunse bărbatul fără sfiala de a arăta că reacționa cochetând, așa cum trebuie reacționat omenește la aprecierile pe care ți le adresează o doamnă distinsă. Și, cu perfectă îndemânare politică, atacă prin tot ce era la el franchețe și sinceritate: Distinsa mea protectoare, fiindcă ați
Femeia fie ea regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]
-
mine. Așadar, când am început să scriu în anii '50 aveam conștiința că sunt intrusă dar eram și foarte mândră că am alte rădăcini. L.V. Mother in Love e un poem de o sinceritate Desperado, aș zice. E personal, fără sfială și sfâșietor de tandru. Porți tandrețea ca pe cătușe la mâini. Majoritatea poeților de azi își ascund vulnerabilitatea. La fel ca Ruth Fainlight, o arăți tuturor dar o și depășești. Ai o voce puternică în poem. Te consideri feministă? Când
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
văzu cum ochii ei se luminară de o bucurie nespusă, pe care greu încercă să o ascundă. - Ce mai faci, Veta? Care mai este viața ta? Mai ai ceva vești de la Maria? întrebă Mache. - Păi ce să fac, zise cu sfială Veta, încerc să-i ajut pe ai mei să terminăm o comandă serioasă de covoare, pentru care abia prididim. Maria mai trimite câte o scrisoare, și din câte am aflat, s-a instalat bine la o gazdă în Slobozia, iar
MOȘ MACHE CAP.III,DRUMUL SPRE ÎNĂLȚIME de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382646_a_383975]
-
invitat să ia masă împreună cu el și soția lui. De sărbătorile de Crăciun și Paște, când se întrunea toată familia, era chemat și el, astfel că toți se obișnuiseră să-l considere un apropiat al familiei. Mache îi privea cu sfială și respect și nu intra în discuții decât dacă era întrebat. Scurta cât mai mult vizita, pentru a un părea că depășește limita bunului simț. Își storcea mintea ca să găsească motive cât mai plauzibile care să-i permită să se
MOȘ MACHE CAP.III,DRUMUL SPRE ÎNĂLȚIME de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382646_a_383975]
-
în înaltul cerului și pe care numai un reflex de lumină îl proiectase în razele soarelui la cinci metri înaintea mea. Așa o fi și cu farfuriile zburătoare? M-am așezat din nou pe cojoc, cu ochii umezi închiși de sfială că mă lăsasem înșelată atât de deplin. Lăsam auzul să se umple de imensul calm care domnea peste aceste locuri izolate, sălbatice, în care omul și civilizația nu puseseră încă piciorul. Mirosul zăpezii și al pământului, al căldurii, al aburului
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
atâtea specimene de oameni cinici, răi, orgolioși, mincinoși, implantați în politică ? De unde furia necontrolată, prefăcătoria, minciuna, răzbunarea unor minți paranoice ? Cum au reușit să înșele poporul ? Cum li se permite să folosească cuvinte de un plasticism uluitor, fără pic de sfială și care ne sălbăticesc și ne vulgarizează viața? Cugetul și simțirea pare că ni s-au diminuat, trăim o viață complexă și haotică în care manifestările de cinism și răutate a unor oameni sunt vizibile. Și-mi vin în minte
Reflecţii : Bunătatea vs. rãutate [Corola-blog/BlogPost/92687_a_93979]