135 matches
-
Ediția nr. 1980 din 02 iunie 2016. Râs de copii Prindeam bondari și fluturi zglobii Ascunși printre călțunași și norele, Având timpu' aliat, știam să-l îmbii, Cu jocuri, cu râs de copii pan' la stele. Și iedera blândă, cu sfielnici ciorchini, Mă- ncerca, mă privea, martor mut, Să vadă de-ocrotesc muguri fini, Trandafiri rubinii, vas sfințit, dar tăcut, Cupe plăpânde, mustind de frumos, În care Cel de Sus, din potir, a lăsat Parfumuri, culori, zugrăvite spumos Din Edenul pur
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
Din Edenul pur, nestricat de păcat. Citește mai mult Râs de copiiPrindeam bondari și fluturi zglobiiAscunși printre călțunași și norele, Având timpu' aliat, știam să-l îmbii,Cu jocuri, cu râs de copii pan' la stele. Si iedera blândă, cu sfielnici ciorchini,Mă- ncerca, mă privea, martor mut,Să vadă de-ocrotesc muguri fini, Trandafiri rubinii, vas sfințit, dar tăcut,Cupe plăpânde, mustind de frumos,În care Cel de Sus, din potir, a lăsatParfumuri, culori, zugrăvite spumosDin Edenul pur, nestricat de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
podea translucidă, iluminată argintat. Impresia era întărită de străveziul farfurioarelor, a ceșcuțelor și a vazelor cu flori. Aplecându-se spre mine, cavalerul nostru, căutând cu privirea în jur, amendă faptul: -Ce zici de transparența asta postdecembristă? Și-ncepu să râdă sfielnic, de astă dată încântat să se dea inocent. Nu te poți concentra la cana de ceai, văzându-ți pantofii scâlciați ori prăfuiți sau picioarele doamnei însoțite, nu? Și se despărți de-un hohot de râs, de astă dată nealterat de
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
în agitata-i preumblare. E tare încordat de așteptarea lungă! Sărmanul! își zice-n gând tatăl, improvizând apoi: -Nu mă plâng de recele primirii! Că te-am regăsit e pentru mine darul ce râvneam, să știi! adăugă cu glas tremurând, sfielnic. -Eh! Chiar că îmi displace abureala! N-aș vrea s-o ții așa ca o muiere când iubitul revine după secoli! Nici chiar așa! Doar sunt bărbat! Dar tu mai ești?! îl iscodi odrasla. -S-o luăm pe îndelete, nu te
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > DOMNIȘOARĂ Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2086 din 16 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Stimată domnișoară, sînt îngerul tomnatic, născut dintr-o beție a saltului în gol, port în genunchi sfielnici elan de cal sălbatic și vulturii dorinței, flămînzi, îmi dau ocol. Privește, domnișoară, cum construiesc soldații un pod de bărci legate pe fluviul dintre noi și ne întind bucata de pîine evadații din închisoarea clipei ce-apasă pe-amîndoi! Prin vene
DOMNIŞOARǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373936_a_375265]
-
Publicat în: Ediția nr. 414 din 18 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Sloiuri Mierle ciugulind Neaua la colțul casei Zăpor cu pene Resemnare Ștergare albe- Poveste fără sfârșit Capitularea... Zori Ora exactă Între noapte și zi Cântul de cocoș Strămoșii Sfielnici, tăcuți Dincolo rădăcina Oricărei umbre Contur Vârful de creion Mâzgălind cer de copil Și uitând jocul Puritate Firul de omăt Cerne-n văzduh an în an Albul lacrimei... Referință Bibliografică: Capitulare / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CAPITULARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346777_a_348106]
-
peste praguri cu tălpile goale În ele să-nchidem a vieții splendoare Ce vrajă ne dărui popas dimineții Prin Țara în care trecutu-amuțește Ai fost călăuză în inimi de ceară Nicicând în adâncuri cea taină nu piară Un pumn de sfielnici cu drag mulțumește * Încă un drum cu Domnul mă-nchide într-o noapte. Uscatul uită mâna-nălțată către soare. Părinte, nesfârșirea e cumulul de fapte, O talpă cu nisipuri am scuturat în mare. Pe vârfuri de lumină, o rugă fără tihnă
SPOVEDANIE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375938_a_377267]
-
de limitat, atât timp cât ne îngăduie să trăim în și cu el, poate că ar fi bine să ni-l facem prieten. Să parcurgem drumul la braț, să-l fructificăm până la istovire și să ne bucurăm că i-am atins unda sfielnică a sectorului vizibil. Intotdeauna timpul le va rezolva pe toate. Ionel Cadar Referință Bibliografică: TIMPUL.... / Ionel Cadar : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1791, Anul V, 26 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ionel Cadar : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
TIMPUL.... de IONEL CADAR în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376092_a_377421]
-
am procedat corect! „Fie, am mai zis eu, fără să mă surprindă sau să mă supere vorbele lui. Să ciocnim un pahar și să uităm ce-a fost... Și nici măcar nu era o carte care să stimuleze frumosul, gândul bun, sfielnic și modest, precum ne era, după atâția ani, firea... Ilustra prin conținut dezastrul, violența și netrebniciile speciei noastre către mijlocul secolului al XX-lea. Cu toate astea, cartea ne-a ajutat pe fiecare să ne descoperim și să ne exprimăm
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 414 din 18 februarie 2012. Mierle ciugulind Neaua la colțul casei Zăpor cu pene Resemnare Ștergare albe- Poveste fără sfârșit Capitularea... Zori Ora exactă Între noapte și zi Cântul de cocoș Strămoșii Sfielnici, tăcuți Dincolo rădăcina Oricărei umbre Contur Vârful de creion Mâzgălind cer de copil Și uitând jocul Puritate Firul de omăt Cerne-n văzduh an în an Albul lacrimei... Citește mai mult SloiuriMierle ciugulindNeaua la colțul caseiZăpor cu peneResemnareștergare albe-Poveste fără
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
o vreme mă văd din ce în ce mai des în oglinda cea făcătoare de tainice minuni ale timpului, ducându-mă tot mai grăbit și nerăbdător înspre vremea copilăriei mele, ca să fiu alături de ceilalți de-o seamă cu mine, nebunaticii aceia păcătoși, curați și sfielnici cu care am împărțit toate bucuriile lumii de-atunci. În moliciunea dogoritoarelor verii, noi, o mână de copii, leneveam uitați de timp pe malul molcomei Târnave la vechiul gat, în umbra unor sălcii plângătoare, ori pe mal, lăsând fierbințeala nisipului
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
când se văzu alergând desculț după oi, apoi după vaci...călare pe cal...trece râul învolburat...aleargă prin pădurea de salcâm, gata să-și rupă picioarele. Filmul memoriei se derula tot mai accelerat...la horă...lângă Ioana, cu zâmbetul ei sfielnic...cu mahmudelele la gât...lucind...cozi lungi pe spate...În casa lor se tot învârte o copilandră care râde mereu...A, e Rada...vecina...Am crescut, nene, uite cât am crescut! În biserică, Ioana mireasă...Bubuit de tunuri...tranșee...Crimea
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
în care viețuim și care parcă nu se mai termină, vreme care ne înglodează și ne afundă cu toate păcatele ei tot mai mult în nemernicie, dezumanizându-ne profund, poezia lui Mugurel Pușcaș e ca un ghiocel alb, pur, adevărat, sfielnic, care se vrea a fi vestitorul schimbării, cel care după atâta amar de suferințe și necazuri ne bucură ochiul, inima și sufletul încărcându-le cu o lumină Dumnezeiască și care renaște în noi speranța că binele va învinge răul, că
ALE TALE VERSURI TOATE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374192_a_375521]
-
o strânsă legătură cu sufletul. Ea desacralizează lucrarea divină și simbolizează acțiunea umană ce se substituie energiei creatoare, prilej de înălțare: „Cu fața-ntoarsă spre Tăcere, obosit de atâta viață netrăită, las capul pe piatră și-ndur, recrut fidel al pierderii, sfielnic, inima mea nevinovată, comite sperjur ... ” sau „Cerșetor de Tăcere, Cuvântul vorbește, pe struna sa eu pasăre mă fac, țărmuri de jasp inima-ndură, viața mă-mpinge din prepeleac ... ” Alteori, proprietățile chimice ale substanței devin conotații specifice ale aceluiași termen care
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
un lirism estompat, în care, fără stridențe, dar și fără culoare, sunt plânși cei necăjiți, suferinzi, înfometați, lipsiți de un adăpost și de o mângâiere. În deriva tristă a soartei lor, „gloata de epave” (un vagabond, un cerșetor ș.a.) păstrează, sfielnic, „fărâme de nădejdi”. Tristețea sporește în Ceasuri ostenite (1930), preschimbându-se în durere și deznădăjduire. De fapt, se accentuează poza, aceea a unui „suflet înrăit și păcătos”. Hazlii, dar nu din cale-afară, sunt „schițele șugubețe” ale lui C. (Măști pentru
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
pentru reverii paseiste, ca în prima parte a volumului Comornic. Din călătoria onirică în trecut alege câteva imagini disparate, pictând tablouri cu evidente virtuți plastice, stranii și întunecate, ce par, totuși, să vorbească despre o mare tristețe, despre „ceva gingaș, sfielnic, ca un suflet, ca un fum”. Temele, peisajele se schimbă, dar stările eului atestă aceeași trăire agonică: un port în amurg e ca un imens cimitir, dominat de crucile catargelor, lumea seamănă cu un vas fantomă plutind bezmetic în întuneric
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
de-a fi înger” (Livada plânse galbena privire). Motivul central al lirismului de natură vizionară al lui S. este, firește, cel al exilului, iar figura simbolică tutelară e aceea a lui Ovidiu: „Exilul ai să-l porți amar în Pont / Sfielnic ți-o prezic ultima oară...” (Ovidiul). Și, asemenea ilustrului său predecesor - care, silit să trăiască printre barbarii Sciției, își clamează, odată cu nefericirea, revolta și superioritatea trufașă -, poetul își transpune mândria ascendenței în spirit vituperant, în versuri pătrunse, de astă dată
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
se adresează sunt în tonul bogatului limbaj liturgic, fără să cedeze la ispita unor inovații. Numai rareori eul liric se personalizează, precum în poezia În biserica veche, unde este retrăit momentul când, copil, „colo, la amvon, cu glas tremurător/ Glăsuiam sfielnic crezul la popor”, sau în Psalm, unde se dă glas năzuinței de a fi „profetic trubadur/ Ce-și macină ființa și-o aruncă-n jur/ Ca să-ncolțească-n inimi ca grâul din ogor”, năzuință ce poate fi privită și ca
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
care nu scapă nici măcar puternica balenă! Dar încă nu s-a isprăvit. Deasupra cadavrului pîngărit planează duhul său răzbunător, care-i supraviețuiește și care bagă groaza în cei ce se-apropie de el. Cînd namila albă e reperată de vreun sfielnic vas de război sau de vreun neajutorat vas de explorare, de la o distanță ce ascunde stolurile de păsări, dar lasă totuși să se vadă nămetul care plutește în razele soarelui și spulberul de spumă albă din jurul lui, o mînă tremurătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Lev”. A. dă expresie literară unui proces banal ca un clișeu, pentru că-l încearcă oricine, și magic, pentru că reușește puținora, ca alchimia, comutarea vieții sufletești în poem: „Iubitele, prădate, se-nturnă înapoi. Și remușcarea oare cu ce să le-o ogoi? [...] Sfielnic se înturnă iubitele și eu / Nu mai posed misterul de fluier și de zeu // Zadarnic câte un spectru suspină lângă geam / Căci ospitalitate nicicâtă nu mai am. [...] Vai! cătră ce tărâmuri de stupi să le îndemn / Acuma, când sunt țeapăn
AZAP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
Starețul zâmbi mângâietor: — Cunoști Japonia mai bine decât noi. Dacă tu spui că așa stau lucrurile... atunci te credem. Starețul acesta cumsecade își făcea griji pentru mine ca nu cumva să ajung de batjocura și de râsul tuturor. Chipul lui sfielnic îmi amintea de confratele meu, părintele Diego, cu ochii săi roșii și lăcrimoși. Oare mai era și acum în Edo? Am ieșit din chilia starețului și m-am dus în odaia pe care mi-o dăduseră. Am aprins lumânarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Pământul țării mele E bun, mănos și darnic, Rodește spice grele Brăzdat de plugul harnic. Văzduhul țării mele E proaspăt și prielnic Sub scăpărări de stele Ne mângaie sfielnic.
Patria. In: Chemarea omului la un ospăț al gândurilor! by Crina Larisa Potorac , Eugenia Acatrinei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/408_a_740]
-
consumat feștila, topită strop cu strop, Chiar dacă-n veacuri umbra-i se-ntinde și-ntârzie, De mult s-au șters pe cale, copitele-n galop; În mine, dacă stărui, răstălmăcesc părelnic Povestea depănată din firul rupt demult Și-Ofelia-ngenunche cu-același gest sfielnic, Durerea ta, și astăzi, sunt gata s-o ascult...
ASCULT?-M?, TU, HAMLET! by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83746_a_85071]
-
printr-o iarnă mai adâncă printr-o iarnă mai adâncă într-o vreme necuprinsă te voi trece în hotarul de himeră mult prea ninsă unde toată veșnicia e pierdută-n alb de lapte și-mi surâde doar pe vifor când sfielnic mă străbate și te văd prin tâmpla porții cum îți strângi căuș în palmă două vrăbii geruite-n pribegirea lor cea calmă eu voi cere să se schimbe să se uite neuitarea și să-ți pun în ochi corăbii să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a folosirii unui limbaj obișnuit - ca la clasă - urmat de o intensă simțire a celor afirmate, a celor trăite. Modesta mea origine socială m-a făcut să trec prin viață fără să fac zgomot în jurul meu, să pășesc sfios și sfielnic în orice acțiune mi-a încredințat societatea și viața și în final să pot privi lumea în față, cu mulțumirea supremă că mi-am făcut datoria față de lumea în care am trăit. Aprecierile deosebite pe care le faceți la adresa mea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]