129 matches
-
simboluri obscure. Poemul despre moară, de exemplu, asurzitor-imnic, rămâne și ininteligibil: Mișcarea roade întârjit și tace./ Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare,/ Destinul lumii însetat de soare,/ În mările absentelor soroace.// Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită,/ După roșața sfiiciunii tale,/ Stropită de comorile astrale,/ Pe chipul strâmb, pe chica-ncărunțită." Reluăm, siderați. Moara are o roșață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este prevăzută cu o
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
pe vâltoare,/ Destinul lumii însetat de soare,/ În mările absentelor soroace.// Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită,/ După roșața sfiiciunii tale,/ Stropită de comorile astrale,/ Pe chipul strâmb, pe chica-ncărunțită." Reluăm, siderați. Moara are o roșață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este prevăzută cu o roată de piatră imensă cu care macină boabele de grâu, frecându-le pe o altă roată, imobilă, ci are
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este prevăzută cu o roată de piatră imensă cu care macină boabele de grâu, frecându-le pe o altă roată, imobilă, ci are o roșață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Iar de măcinat macină altceva decât boabe de grâu și anume destinul lumii însetat de soare în mările absentelor soroace! Citind volumul de versuri al lui Augustin Popescu îți vine mereu să cauți butonul de care
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
călugăr (cum altfel se cuvine să fie un călugăr dacă nu discret, reușind să înăbușe în sine cele lumești?) cea mai indiscretă întrebare care i-a fost pusă vreodată în public: " - Ați iubit? Ați fost iubit de - iată, am rețineri, sfiiciune, mi se pare că e impudic să pun o astfel de întrebare - o femeie?" Merită să reproduc în întregime răspunsul, care nici nu e prea lung: " - Cer voie să tac. O mărturisire, totuși, să fac: am cunoscut, aveam vreo douăzeci
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
cine sub formă de instinct și nu știu dacă în sensuri totul va fi just - dacă eu voi locui în alt dialect, vorbind după colț. Și nu știu dacă întreaga simetrie e curbată de virtuțile sfințeniei, dacă sirena are mândria sfiiciunii cu farmecele mângâiate între timp. și nu știu dacă sângele va-ngheța la tropice și eu voi fi purtat, de valul nebuniei, pe puntea aceea de comandă - unde se-ascunde ideea.
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
de moarte poezia Pericol de moarte poezia și sufletul perindat prin intermundii amenințare de exterminare a clipei în casa de lemn pocnind din toate încheieturile și din toate fibrele cînd lumina întîrzie prea mult pe suprafața-i lucioasă înfiorată de sfiiciunea goliciunii imaculate a gîndului care prea mult adastă-n contemplare și nici un semn nici o literă scrijelată nu trădează interioru-i devastat de viziuni precare doar prin colțuri umbrite de spaimă se aciuiază demonii închipuirii ca niște fantasme din trecutul fugar. Pericol
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
intemperiile culturale. Timiditatea incurabilă pe care o are îi dă aerul unei ființe introvertite căreia stîngăcia pe care o are în public, în loc să-i împrumute crusta unei blazări încruntate, așa cum se întîmplă de obicei în cazul celor care își ascund sfiiciunea în spatele unei măști de intransigență crispată, i-a dăruit o bună-dispoziție netulburată. Șora e mereu senin și cu fruntea descrețită, și nu-mi amintesc să-l fi simțit vreodată adumbrit de vreo supărare. Și chiar dacă nu are firea bătăioasă a
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
reziduul său, care e cenușa: "Cuțitul pe masa de bucătărie/ În marea de melamină plină de zgîrieturi -/ Lumină sleită în cerul de-afară/ Și-un avion ghețos/ Și mult mai cald ciripitul capiu al vrăbiilor/ Le îndepărtez de pe manșetă - uitări/ Sfiiciuni, remedii// Ce vrei, ce vrei, băltoacă de sînge/ Pe care presară cenușă Domnul?" (Tumul). O existență lîncedă își boltește asupra poetului cerul derizoriu. Pomposul ritual poetic e dat la o parte pentru a face loc ritualului neliniștitor al lucrurilor înseși
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
mai Întâmplat cu mine. Căci stele verzi cât portocalele Îmi zburau pe dinaintea ochilor, un diavol milos foarte tânăr, dar cu fustă și cu un surâs perfid, Îmi dăruia un «fier de călcat dragostea» și tocmai când Îl Înghițeam cu oarecare sfiiciune, a apărut un geambaș cu o pendulă.” Trezirea autoarei vine o dată cu regăsirea a ceea ce Îi era familiar: suspiciunea și vigilența. „Ne putem Întreba de ce a pus prozatorul acolo citatul acela din Shakespeare? «Te du și povestește mai târziu că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Ce păcat că nu-s evreu! Mie, sasului care a umblat trufaș În cămașa Hitler-Jugendului pe străzile Sibiului - În timp ce «mama» croșeta În Lipova ta puloverul pentru Mara -, Îmi este interzis să abordez acest amalgam. Ar trebui să te debarasezi de sfiiciunea pe care, totuși, o Înțeleg.” Un sfat de la un „minoritar” la alt „minoritar” pe care, recunosc, l-am urmat doar parțial, cu timiditate. * În aprilie 1990, sasul se afla la București, Încărcat de ajutoare vest-germane pentru România, exaltat de prăbușirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ani cu părul galben și ochii negri avea în figură ceva de copil și de floare. Iar corpul ei, încă în dezvoltare, avea mlădieri ca tulpinile subțiri și înalte la adierea vântului. Și vocea înceată, nesigură, cu graseieri ca niște sfiiciuni ale inimii, al cărei ton răsună încă și astăzi în mine! Niciodată cuvântul "înger" nu s-a potrivit unei trecătoare apariții umane ca acestei ființe în adevăr angelice. ... Era într-o după-amiază de vară când i-am văzut mormântul... Pământul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nu are la dispoziție nici măcar un bideu, darmite sala ei de baie luxoasă, ai meditat la cât de dezamăgitoare sunt victoriile. Atunci ți-ai amintit ce-i spuseseși în acel moment de pierdere de sine : că lupți împotriva defectelor proprii (sfiiciune de a vorbi în public etțetera), sperând o carieră în politică sau în diplomație. Fiind ea foarte preocupată de persoana ei, poate a uitat pe loc mărturisirea ta. Ar fi totuși neplăcut să fi făcut uz de confesiunea ta în fața
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de la intrare ca să o feresc de eventualele priviri indiscrete pe timida studentă de la Litere și Belle Arte. Știam că Sophie nu va mai îndrăzni să sune și a doua oară, ba chiar mă puteam aștepta ca o imprevizibilă criză de sfiiciune s-o facă să plece, încât, ajungând prea târziu, să mă întreb dacă n-a fost o simplă halucinație a auzului. Stăruind să rămână în tenebroasa ei pelerină cu glugă (mărturisindu-i gustul demodat romantic de fetiță provincială), Sophie se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai dezangajantă conversație, fără a atinge vreunul din punctele vulnerabile. Din păcate, nu am fost în stare să păstrez această conduită până la sfârșit. Deși se apropiase mult, încât mâinile ni se atingeau, nu încercam nici cea mai mică dorință (din cauza sfiiciunii și a răcelii ei feciorelnice, nu m-a stăpânit prea mult niciodată trupește). Totuși, apropierea ei m-a tulburat, încât am călcat peste ceea ce îmi propusesem ! Mi-a trecut fulgerător prin minte că răspunsurile la întrebările ce m-au chinuit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
regula și intervențiile curgând gârlă, m-am trezit în fața unei anticamere pline ! Deși convenisem să nu stau la coadă ca orișicine, ci să intru de cum voi vedea că se deschide ușa, nu m-am putut hotărî a avea acest tupeu. Sfiiciunea firii laolaltă cu principiile m-au oprit și m-am așezat pe o cana pea încă liberă, alături bastonul, mănușile și pălăria, și m-am pus pe așteptat. Dar fiecare, odată intrat, nu mai părea a avea de gând să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
soarelui pe cer. Un fel de paralelă diurnă. Mai are timp îndeajuns să-și vadă clienții înainte de a pleca la Ara Pacis. Întoarce capul către Seianus: — Despre ce bănuieli vorbești? Îl vede cocârjându-se, micșorându-se la propriu. Teamă, sau sfiiciune? — Nero, spune încet Seianus, umblă vorbe prin lume, vorbe de pizmă care mă amenință... Și ce treabă ai tu cu ele, dacă sunt nefondate? Pornește înspre atrium, cu pași mari. Aelius Seianus aleargă tropăind să-l ajungă din urmă. — Mulțumesc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cadâna de serviciu. — Masaj sau vernisaj - răspunse dânsa. — Masaj! - hotărî sultanul și-o luminiță ciudată îi sclipi pentru o clipă în ochi. După aceea? - întrebă el cu un glas care îi miră pe moldoveni prin moliciunea lui. Cadâna plecă cu sfiiciune privirea. Mda - zise sultanul, trecând firesc peste stânjeneala cadânei. Și-apoi? — Apoi duș sau spectacol - zise cadâna. — Duș - hotărî sultanul. — Luminăția-ta - interveni timid viziriul - n-aș îndrăzni să vă tulbur măreața pauză dacă n-aș cunoaște cât de adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fi să-l privească pe sub gene? Vru să se-ntoarcă și să transpună în practică ceea ce simțea, când deodată papagalul cârâi scurt: — Stai liniștită, Ruxăndriță! „Fire-ai a dracului de cioară împuțită!” gândi cu ură tânăra doamnă, plecându-și cu sfiiciune ochii. Episodul 80 POLITICEȘTI Cele spuse de Metodiu părură a-l interesa pe Sima-Vodă. Fără să-și dea seama, căzu pe gânduri. Vârsta înaintată, oboseala, tracasările zilnice, incursiunile cazacilor peste Nistru, tinerețea nepotolită a Ruxăndriței, junghiurile din șale și masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o are, pare neverosimilă aprecierea mea, dar nici nu trebuie să iau în calcul așa ceva. O iubesc pentru ceea ce este, pentru frumusețea ei trupească și sufletească, pentru dăruirea ei familiei, pentru felul în care se poartă cu mine și pentru sfiiciunea ei... Destul, nu? O iubesc și asta este important, nu altceva...”. În fața treptelor de la intrarea în bloc, Iuliana avu o ușoară tresărire ce nu-i scăpă lui Eugen care, cu cel mai firesc gest, o încurajă să intre. După ce s-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
adeverit în timp ce ne ospătam. Din chiler, a apărut o fată purtând smerit un ulcior cu vin. S-a apropiat fără să i se audă pașii. Parcă plutea. A umplut ulcelele de pe masă și a dispărut ca un fulg... Din toată sfiiciunea ei, am reușit să-i prind privirea. “Ochii aceștia i-am mai văzut și nu de multă vreme. Nu! Nu se poate! Aceștia-s ochii țigăncii! Numai ea mă privea cu acest sclipet care pare a veni de undeva din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămînței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu-se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sînilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
băteau joc de credința creștină fără să le răspund nimic. I-am lăsat să-L ia pe Dumnezeu și credința noastră în deșert pentru că nu vreau să nu mai fiu confratele lor. De unde-ai venit? De la Edo, răspunse bărbatul cu sfiiciune. Pentru că la Edo nu ne mai dau voie să credem. Misionarul începu să-l povățuiască atunci că fiecare creștin în parte trebuie să fie o mărturie vie a lui Dumnezeu în fața tuturor. Însă omul asculta cuvintele lui privind trist marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scara necunoscută cu acea emoție pe care o poate da o scară urcată pentru întîia oară. Se oprise în fața ușei mari cu geamuri galbene, crețe ca o foaie de celuloid gofrat, și care nu-i plăceau, apoi sunase cu acea sfiiciune pe care o ai în fața unei uși cu geamuri galbene, 134 îndărătul căreia se găsesc oameni abia strămutați. Aștepta acum cu o ușoară spaimă ce vibra în ea ca și soneria. Dar doctorul Rim nu cunoștea vibrațiile decât la vioară
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu-și iubește bărbatul, nici să-și impună datoria de a-1 iubi, deoarece Drăgănescu se da singur la o parte. Prestigiul lui social creștea mereu, dar în intimitate rămânea timid și își ascundea sentimentul sub forma unui devotament tăcut. Sfiiciunea lui devenise o pudoare în care se complăcea. Se mulțumea să iubească pe Elena ca pe o divinitate inviolabilă și contrariul l-ar fi stânjenit. Cum Elena nu ducea nici o lipsă din acea rezervă, traiul lor era firesc și satisfăcut
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
este și el asurzitor-imnic (și, bineînțeles, plin de o simbolistică obscură): „Mișcarea roade întârjit și tace. Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare, / Destinul lumii însetat de soare, / În mările absentelor soroace. Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită, / După roșața sfiiciunii tale, / Stropită de comorile astrale, / Pe chipul strâmb, pe chica-ncărunțită.“ (Moara) Reluăm, siderați. Moara are o roșață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este prevăzută cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]