712 matches
-
loc): Haida-ha, că s-a muiat de tot cuviosul! ILINCA (intră cu două străchini în mână. După ea Fira, cu un clondir și o căniță de lut): Iaca-i gata, ia! (trec la Sisoe, pun pe masă cele aduse) Poftește sfinția ta și te ospătează. SISOE (vine spre masă, se uită, adulmecă, trage un scăunel și se așază cam cu spatele către babe) Altă viață... (își face cruce, începe să mănânce) BABA FIRA: Ia haideți afară, că nu șade frumos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sfântu'? ILINCA: Dincolo... mănâncă și el ceva... PITAC: Nu-ți spuneam eu, părinte? Sigur l-au pus la masă! DUMITRAȘ (tăios): Gura! Zi-i să iasă afară! ILINCA (se duce, cam speriată, și deschide ușa către Sisoe, care mănâncă tacticos): Sfinția ta, te cere don' jandar... SISOE: Nu i-ai spus că prânzesc? ILINCA (șoptit): Ieși, sfinția ta, că altfel se supără. Și-i cam stricat la cap... SISOE: Bine, să ieșim. (se ridică, trece pragul spre ceilalți) Iaca am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pus la masă! DUMITRAȘ (tăios): Gura! Zi-i să iasă afară! ILINCA (se duce, cam speriată, și deschide ușa către Sisoe, care mănâncă tacticos): Sfinția ta, te cere don' jandar... SISOE: Nu i-ai spus că prânzesc? ILINCA (șoptit): Ieși, sfinția ta, că altfel se supără. Și-i cam stricat la cap... SISOE: Bine, să ieșim. (se ridică, trece pragul spre ceilalți) Iaca am venit. DUMITRAȘ (vine la Sisoe, se uită la el din toate părțile, îl sucește): Și zi așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zis. Se cunoaște că nu ți l-a dat nașul la botez; ți l-ai ales singur când te-ai tuns călugăr. Bun! Sisoe... și mai cum? SISOE: Sisoe, și-atât. Cum să mă mai cheme? DUMITRAȘ: Apoi să vezi sfinția ta, noi suntem așa un fel de oameni care nu ne mulțumim numai cu atât. Uite, vezi? Pe mine, careva să zică, mă cheamă Traian. Dar îmi mai zice și Dumitraș, cu voia sfinției tale. Pe căprarul care mi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai cheme? DUMITRAȘ: Apoi să vezi sfinția ta, noi suntem așa un fel de oameni care nu ne mulțumim numai cu atât. Uite, vezi? Pe mine, careva să zică, mă cheamă Traian. Dar îmi mai zice și Dumitraș, cu voia sfinției tale. Pe căprarul care mi-i de ajutor, și-i plecat acuma la târg cu o misie de la nevastă-mea, e drept că-l cheamă Nică din botez; da-l mai cheamă și Acatrinei, dacă te uiți bine la livretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
colo, țârcovnicul care se holbează la noi, îl cheamă Ghiță. Da' asta-i, că-l cheamă și Pitac. NIȚĂ: Iară eu sunt popa Niță Pantilimon. SISOE: Pe sfântul Pantilimon îl știu și eu. Numai că-i mai puțin gros decât sfinția ta. DUMITRAȘ: Lasă-l pe-acela. Ce ți-am spus eu ai înțeles, taică părinte? SISOE: N-am ce înțelege acolo unde nu-i nimica de înțeles. Pe mine nu mă cheamă decât Sisoe, și altfel nu! DUMITRAȘ: Te-om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
are de gând să se oploșească la o casă de om și să intre în rândul gospodarilor! NIȚĂ: Și să facă minuni aici, ai? BABA FIRA: Să facă, sărăcuțul, că n-a lua nimic din dreptul nimănui. BABA RADA: Părinte, sfinția ta să faci bine si să-i cununi, și toată lumea o să fie mulțumită. NIȚĂ: Să-i cunun? DUMITRAȘ și PITAC: Să-i cunune? (Se declanșează hărmalaia. Toți strigă. Se deslușesc frânturi de frază: BABA FIRA: "Tainul sfinției tale n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
BABA RADA: Părinte, sfinția ta să faci bine si să-i cununi, și toată lumea o să fie mulțumită. NIȚĂ: Să-i cunun? DUMITRAȘ și PITAC: Să-i cunune? (Se declanșează hărmalaia. Toți strigă. Se deslușesc frânturi de frază: BABA FIRA: "Tainul sfinției tale n-are de suferit!" BABA SAFTA: "Să avem și noi un meșter priceput la obrinteli și la vătămătură!" DUMITRAȘ: "Pun eu cățeaua pe spinarea sfinției sale!" SISOE: Dacă-i pricină de supărare, eu chem hârzobul..." NIȚĂ: "Eu n-am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ciocnesc, vorbesc încet și se veselesc) SISOE (tocmai a terminat de scris, iscălește apăsat) Si-so-e. Așa. Care va să zică, s-o cetim pre ea. (își drege clasul) " Dragă Sfinte Mavrichie, află despre mine că sunt bine sănătos, ceea ce-ți doresc și sfinției tale. Și că am ajuns nevătămat aici, în casa Ilincăi ce-i zicea a lui Dudău, și n-am avut vreme să-ți scriu mai de mult, căci am trecut prin întâmplări de mirare și grozavă cumpănă. Și să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Pafnutie. Și să știi că Ilinca are un meșteșug de face niște sarmale cam cât cele mai mici smochine de la trapeza din mijlocul Raiului, care-mi pare cum nu se poate mai rău că n-am cum îți trimite și sfinției tale măcar câteva, să le cunoști gustul. Și ne bucurăm aici cu toții, și nănașul Dumitraș e om șugubăț, și Rada, și Safta, și Luța, și Fira m-au rugat să-ți spun că vă așteaptă pe toți de pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un loc, în care să soarbă, cu mare plăcere, o bere. De aceea și mergea, el, cu ochii țesând împrejurimile: că, pe aici, pe undeva, era, dac-o mai fi, un bar. A, da, mai este. Hop!, cam dat peste sfinția ta, barule, scoțătorule din marea sete ce mă apasă! Ce ai, mă, vorbești singur? Nu, cu Dumnezeu, și cu barul, vorbesc. Singuri vorbesc numai cei care încă nu și-au plantat arpagica. Da’tu cu care bar vorbești? Cu ăsta
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
asprime: Ia vezi! Pantelică, ăla din colț, de la blănărie, abia așteaptă să-l ajut și pe el cumva cu lucrul p-aci, prin juru' sfântului lăcaș, și nu umblă să se tocmească pentru orice, cum fac alții! Înțelegi mătăluță?". "Înțeleg, Sfinția Voastră, cum să nu înțeleg!? Da' mi-e că mă judecați cu prea mare asprime, că io sunt băiat bun, muncitor și ci'stit. Nu mai spun că Pantelică, întrebați pă toată lumea, e și bețiv, și gură bogată. Înțelegeți dumneavoastră
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pace. Așa că fii cu îngrijire față de degetul ăsta mare, că altminteri riști să-ți scape mâna până la cot și poți să-ți capeți mare belea. Mare belea, Tăsică! Să nu zici că nu ți-am spus!" " Am băgat la cap, Sfinția Voastră, și o să mă căznesc să nu vă ies din cuvînt", făcea Tănase cu ochi umezi, pătruns tot de un devotament de-a dreptul cățelesc. Atunci popa plusa, găsindu-i rapid o sarcină de care trebuia să se achite mintenaș
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mare portarul-instalator. "Ei, bine, având în vedere că adesea ostenești pentru acest sfânt lăcaș, o ai", zise cu niscaiva solemnitate popa. Simți însă nevoia să adauge imediat: "Asta nu înseamnă să ne facem un obicei din această plăcută corvoadă..." Nu, Sfinția Voastră! Nu fac io așa ceva. Sunt băiat cu bun-simț. Cân' să poate, să poate, cân' nu, nu." "Mă bucur că ai înțeles, fiule", răspunse parohul. "Ei, acum treburile cele duhovnicești mă cheamă... Te las cu bine", făcu preotul și în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
crud? Cred că ți-am mărturisit deja chestia cu ficatul pe care l-am cumpărat de la măcelărie și pe care l-am cordit în spatele în spatele unui panou publicitar în drum spre bar-mițva. Ei bine, vreau să mărturisesc totul până la capăt, Sfinția Ta. Că aia - ăla - nu era primul pe care l-am avut. Pe primul l-am avut în intimitatea locuinței noastre, înfășurat pe pulă, în baie, la trei și jumătate - iar apoi, încă o dată, în dinții furculiței, la cinci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
îngropăm pe Costache! - Ei, ’tu-le muma lor de puturoși, Doamne iartă-mă, gura mea... și eu ce să fac? - Păi nu știu, părinte, poate să ne oprim aici, lângă stejarul acela, punem mortul pe băncuță și te-apuci și Sfinția Ta să spui o predică, ceva, mai lunguță, mai o rugăciune, să aibă timp ai noștri să termine groapa. - Bine, omule, dar... - Plătim ce-i de plătit, chiar la tarif special, ne socotim... - Ar mai fi un botez pe la trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
această sarcină. - Încă nu e gata, părinte, dar nu mai e mult... E și pietros al dracului, iertare, pământul aici, greu se sapă! Au găsit și-un târnăcop de la muncitorii de la țevi. Mai lungiți puțin, cu viața de apoi, știi Sfinția Ta... Și ne socotim la urmă, cât o fi, atâta dăm. Ce să facem dacă leprele alea s-au îmbătat și-au adormit la umbră? - Îndoliată și întristată adunare, moartea ne îndurerează, dar nu trebuie să fie motiv de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
socialiștii încă înainte de război, îl însoțise pe agitatorul sindical Gheorghiu Ștefan pînă în Egipt, îl vizitase prea des pe Frimu, casierul socialiștilor din Cîmpineanu, fusese amestecat, nu se știa cît, cu exactitate, în atentatul de la Senat, unde fusese grav rănit sfinția-sa Roman Ciorogariu, după aceea nu se astîmpărase și se învîrtise în preajma comuniștilor, fusese semnalat în apropierea lui Cristescu Plăpumaru și acum, să nu crezi, dar pe deplin adevărat, vine și-i povestește despre moartea la datorie a unui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un colț de pizdă. Dacă nu dădea ortul popii, Cătălina și-ar fi primit procentul de fată mare încă pe vreo 10 ani. Dar de ce vă spun eu toate acestea? Nu sunt la spovedanie, sunt în fața unui străin. Ce știe Sfinția voastră despre viață, despre încercările ei supraomenești, despre patimile ce o sfâșie? Judecați după cărți, și nu după lume, părinte stareț. Eu am venit cu probleme profesionale, dar se pare că nu am găsit înțelegere. Nu știu de ce am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe lângă gard, a întors iarba de 8 ori de când sunt aici, îi curg balele pe coada furcii. Cel roșcat este de o obrăznicie rară, a venit cu o sticlă de apă. Auzi mata, nesimțire: "Coniță, apă rece de la izvor pentru sfinția ta." Am poruncit 10 vergi să-i pui pe spate, aflu eu dacă și-a primit canonul. Nu se mai poate, îmi ajunge, am ostenit destul pentru acest schit, am pus vorbă bună la județ, v-am adus lumină tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ajutătoare, frații sunt harnici, cei de la consiliu sunt milostivi, domnișoara Cătălina-i muiere cu inimă largă și cu ce ai agonisit matale vom ridica alt locaș deasupra cenușii. Acum este vremea Utreniei, merg cu părinții în pădure să săvârșim slujba. Sfinția ta, întinde-te sub stejar până se face ziuă și om vedea ce este de făcut. Banii mei, cutia mea cu odoare! Ilarioane, Gherasime, unde sunteți, mă, unde sunteți? A trecut un ceas, de când i-am trimis să mi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la cele duhovnicești, iar să te trimitem la altă mănăstire nu s-ar cădea, că n-ai greșit cu nimic în fața noastră și nici în fața Domnului!... Dar, fiindcă ești așa de supărată și te-ai ostenit să vii până în fața sfințiilor noastre, iată ce-am hotărât: o să te luăm pentru o vreme să slujești ca maică econoamă la Seminar sau la Institut. Și, după ce-o să stai aici la ascultare, o să te întorci la casa sfinției tale de la mănăstire..." Ajunsă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ostenit să vii până în fața sfințiilor noastre, iată ce-am hotărât: o să te luăm pentru o vreme să slujești ca maică econoamă la Seminar sau la Institut. Și, după ce-o să stai aici la ascultare, o să te întorci la casa sfinției tale de la mănăstire..." Ajunsă aici cu istorisirea ei, maica Agripina scoase dintr-un buzunar o hârtie împăturită cu multă grijă, pe care i-o întinse lui Virgil, ca unui mai bun știutor de carte, ca să se convingă că nu grăise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cinstita voastră față pentru sminteala făcută pe timp de urgie. Bine, Trifane! Dar să nu mai calci strâmb, nu ți-a dat povață? Ba da, taică! Și ce ți-a mai zis? Să-ți dau o văcuță cu vițel, ca sfinția matale să fii mulțumit... Bine, Trifane! Așa să fie! Și încă una, părinte! Bine și așa, Trifane! Și un juncănaș, părinte! Fie cum a zis neneaca, Trifane! Și în casa din poiana de pe plaiul Măgurii s-a sălășluit pustia. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să atacăm pentru că suntem pe pământul nostru. Dacă toate-s pregătite, viteazule Amar, Bursu și Pădur să meargă către luptătorii lor și, dacă n-au ce face până apare dihania ce ne zdruncină viața, să joace bâza. -Fie precum dorește sfinția ta, au zis conducătorii luptătorilor uri, s-au închinat apoi au plecat, fiecare la locul stabilit din aria de luptă. Uran și Amar au încălecat pe cai și au plecat în galop de voie înspre miazăzi. La un moment dat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]