1,780 matches
-
și trist va fi rondelul/ Pentru Marina. Ea e mama noastră,/ A celor ce-și păstrează suflețelul/ De mari și mici onirici într-o glastră,// Și-n cârlionții ce-i suspină mielul,/ și-n balega de fluture, albastră./ Un imn sfios și trist va fi rondelul/ Pentru Marina. Ea e mama noastră// Ce cu blândețe ne arată țelul/ De dincolo de frageda fereastră/ Sub care putrezește pătrunjelul/ și-n rouă-mbobocește-o brună astră// Când imn sfios și trist este rondelul." (Un
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
de fluture, albastră./ Un imn sfios și trist va fi rondelul/ Pentru Marina. Ea e mama noastră// Ce cu blândețe ne arată țelul/ De dincolo de frageda fereastră/ Sub care putrezește pătrunjelul/ și-n rouă-mbobocește-o brună astră// Când imn sfios și trist este rondelul." (Un imn sfios și trist va fi rondelul); Sunt chelnerițe blonde printre șprițe./ Doriți ceva?, ne-ntreabă. Noi dorim/ Să se desfac-aprinse la bluzițe/ și sânii lor cu bumbeleu infim// și iz de leuștean și romanițe
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
trist va fi rondelul/ Pentru Marina. Ea e mama noastră// Ce cu blândețe ne arată țelul/ De dincolo de frageda fereastră/ Sub care putrezește pătrunjelul/ și-n rouă-mbobocește-o brună astră// Când imn sfios și trist este rondelul." (Un imn sfios și trist va fi rondelul); Sunt chelnerițe blonde printre șprițe./ Doriți ceva?, ne-ntreabă. Noi dorim/ Să se desfac-aprinse la bluzițe/ și sânii lor cu bumbeleu infim// și iz de leuștean și romanițe/ Să ni-i cedeze dulce să-i
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
a matrapazlîcurilor romanului. Lia, aciuită la o școală, încurcată, nu se știe, încă, din ce pricini, cu părintele cam troglodit al lui Darie, e cînd batjocura dezinhibaților ei elevi, cînd un fel de zînă păcălită. Pînă aflăm că domnița rătăcind, sfioasă, prin cancelarii e, de fapt, una din fecioarele despletite, încasîndu-și pedeapsa. O temă de interbelic. Se amestecă, în cărticica lui Vinea, pe care-o cunoscuseră, la jumătatea anilor '20, paginile Contimporanului, sumedenie de stiluri. Unul e de evocare, păstrînd destul
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
gesturilor cu care ne mângâiem trecerea e. o insuportabila impresie că fiecare sânge își desface încheieturile până la lacrimi. SOLDAȚI Își mângâiau sufletele aproape metalizate de obișnuință, în timp ce umbră buzelor semăna cu o creangă de măslin. UMBRĂ Îmi stătea alături mai sfioasa decât prelungirea ritmului unei zile intacte. Se dizolvă în linii un luciu fugar -, scormonind echilibrul dintre mine și cer. O copie nemărginita, sfărâmându-se sub încordarea naturii. VARIAȚIUNE DESPRE IDEE O auzeam în reflexul sângelui, înălțată-n febră schimbărilor, domesticită
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
zadar ea nu poate ajunge. Visul frumos rămâne-o năluca mareele urca, tot urca..... În împletirea de mister Pe brațul tău ocrotitor direct din vis, încrezătoare, ca să te-ador am poposit ca-ntr-o poveste, ca rază de lumină aerian sfioasa, cu-nvăluiri febrile și-n tandre legănări de cer mistuitor de dragoste cuprinsă inima ta cu frenezie intonă ritmuri și candori din alte ireale sfere În împletirea de mister vibră o caldă adiere și ne-am trezit fără să știm două
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
-a inserării Mă dojenești, mă-ntrebi de carte Iar eu sorb cupă depărtării. O cută-n bluză îți îngâna O doina din copilărie Mama, torci verdele din Luna Iar eu i-adulmec scară vie. Îți reazemi coatele pe stele. Zeii sfioși pleacă-n Olimp. Nici Domnul nu-mi sufla în vele, Nici sfinții nu mai ning cu timp. Aprind și ard candele simple Și dorul se toarce în tâmple. NU VĂ-NTRISTAȚI Măicuța, -n vara asta arsă De griji, de ploi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
intru albire, Tabarro, Pantalone ori poate Pulcinella, mai bine Colombina, Brighella ori Farfalla? Din tot ce văd doar plânsul nu-i o mască, pe fata mea suspina chiar tinerețea noastră! De cârnelegi eu mă despart duios, în mine-apun toți praporii sfios! Și-n Styx nu mă arunc! 19 De când te caut, o, Shangri-La scumpă! Aici e Paradisul pe pamant? Ianuarie se-aplecă spre Tibet, lumina-i grea! Se duce ceață, iarna-i devo rata de lupi înfometați! Ce karma grea! Să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
îi purtau James Bond, hoții, spărgătorii. Poate că Ministerul Transporturilor i-ar putea recomanda europenilor care vin în România. Desigur, nu înainte de a învăța românește. l Apoi, Cronicarul, care avea locul 96, a asistat la următoarea scenă. Englezul s-a apropiat sfios, și-a potrivit mai bine ochelarii, a citit numerele din dreptul locurilor, apoi, după cîteva clipe lungi de ezitare și derută, s-a adresat Cronicarului. Avea locul 98. Cronicarul s-a uitat la plăcuțe. Lîngă locul lui, 96, plăcuța arăta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10034_a_11359]
-
din Poezii noi - 1907) Cântări îngerești (fragment) Pe înger multă vreme l-am dorit în brațe prizonier. El s-a supus și s-a împuținat, eu m-am mărit și-am fost deodată eu îndurătorul, sus, și el o rugăciune sfioasă-a devenit. Atunci l-am pus la loc pe bolta rotitoare, m-a pus în imediatul din care-a dispărut, el a-nvățat să zboare, eu, viața muritoare și iar, unul pe altul, încet ne-am cunoscut. (din Poezii de
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
au fost profesori de excepție întotdeauna, au fost mari oameni de știință și cercetători. Dăscălia nu a lipsit însă aproape niciodată din panoplia de ocupații a creatorilor transilvani, pedepsiți de Dumnezeu să-i învețe mereu pe alții cum să treacă sfioși prin această lume. Mircea Muthu face - ceremonios - o pledoarie pentru echilibru (cumpătare) în viața recreată prin literatură și ne convinge, pe urmele atâtor înaintași, că „transilvanii sunt esența românismului”. Este un exemplu de analiză din care reiese cum o regiune
La aniversară: Mircea Muthu, transilvanul by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/2814_a_4139]
-
regret nimic din ce-am făcut, îmi pare rău doar de ce n-am ajuns să fac“. Dar mai e vreme, îi zic, iar bunul și atoaterăbdătorul Daniel Petrescu râde blajin: „sigur, iubita mea, n-au intrat zilele în trapă“... Căci sfios, de-un bun simț incomensurabil, Daniel Petrescu a păstrat înlăuntrul său un sâmbure tare din moștenirea oltenească: „să nu te lași, orice-ar fi, să faci haz de necaz și să nu te lași! Carte de identitate... actoricească Dacă ar
Agenda2004-13-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282223_a_283552]
-
postmodern sugerează trecerea (prin renunțare sau orbire) din starea de confuzie în starea de armonie. Dincoace - și nu dincolo - de cositorul oglinzii, gestul imprudent al lui Narcis capătă sensul regenerator al prăbușirii Meșterului Manole: din cenușă relației speculare izvoraște, totuși, sfioasa, tăcută, de nimeni luată în seamă, o "fântână lină / cu apă putină"ă (p. 249). Aș putea continua într-un singur fel, spunând că un fragment din "bietul corp postmodern" (un corp scriptural, firește) poate fi chiar cartea Corinei Ciocârlie
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
aceea că provenea dintr-o familie de slujitori ai altarului. Se stabilise la Paris, unde a și murit, în 1992". Mișcător e și portretul lui Emil Gulian, sobrul poet al unui singur volum de versuri (1934), remarcabil, Duh de basm, sfios, evitînd boema literară a vremii, mai mult cunoscut ca traducător al lui Edgar Allan Poe (Poemele lui Edgar Poe, 1938) și mort, pe front, în timpul războiului. De reținut este și portretul straniului prozator Dinu Nicodin, cu ținuta lui de aristocrat
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
să se îndrăgostească, de două sau trei ori. întotdeauna de bărbați însurați și mai mari decât ea, pe care-i speriase cu dorința frenetică de măritiș. Nici chipul ei nu-i inspira prea tare. Mona era o domnișoară ștearsă și sfioasă, pielea ei, pergamentoasă și rece, trupul ei, mirosind a săpunuri ieftine și a lavandă, n-ar fi smuls nimănui declarații înfocate." Florin Sicoie studiază cu atenție și înțelegere omenească, iar de la un moment dat cu duioșie această dramă a urâțeniei
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
n-ar fi smuls nimănui declarații înfocate." Florin Sicoie studiază cu atenție și înțelegere omenească, iar de la un moment dat cu duioșie această dramă a urâțeniei unor femei. Ele nu se acresc, ca altele, ci își păstrează ingenuitatea și speră, sfioase, să fie luate cândva în considerare de bărbați. Obosite de așteptare, dar simțind că este de datoria lor să reziste, Gina și Mona pleacă în fiecare sâmbătă la Predeal, închiriază o cameră la hotel și iau masa la restaurant, pentru
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
este labirintul meu spre tine".// Știu că Ochiul Orb nu atacă omul.// Știu că într-o zi cleioasa negură a Ochiului Orb/ se va retrage/ ca apele de pe uscat/ ca ghearele de pe gîtul căprioarelor/ și va rămîne pupila lui pură - sfioasă floare a neantului.// Acum cînd scriu simt cuvîntul ca pe o cîrjă/ simt mîinile tremurînde ale celor care au trecut/ înaintea mea prin bezna lumii:// văd cu scrisul" (Alegerea ochiului). Evident, renunțarea la viziunea dualistă a privirii e o mutilare
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
cosmogonica, din încrîncenarea tentației metafizice, întinse că o coardă de arc gata a plesni (proba de musculatură a verbului în primul rînd, ritual de flăcăi de la țară) a unor saizecisti, de care, cronologic, poeta e apropiată. O aspirație spre univers, sfioasa, ritualica. Pătrunsa de o taină solemnă, pe o linie oarecum rilkean-blagiană, linie părăsita de ruralii anilor ^60, care au tras cel mult unele motive blagiene într-un vacarm de surle și tobe, într-un joc de calusări cu miză ostentativ
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
băuturi, țigări și cafea, dulciuri și îndulcitoare, apoi casete cu muzica, iar dacă dai colțul, iti reamintești, pe largă autostradă pe marginea căreia așteaptă ceapă, cartofii, fasolea, porumbul de floricele, roșiile de seră sua de import, tocmelile aprinse sau întrebarea sfioasa dacă asta e ultimul preț, circuitul se închide. Într-o lume a lor, florăresele te invită să nu uiți, iar vînzătorii de pungi, plase, papornițe și coșuri de nuiele te vînează cu aplombul, șomerului experimentat. Agitație mare, vînzare mică, dar
Oborul din Bucuresti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18047_a_19372]
-
larii,/ zgîriind tăblițele de ceară, ca Propertiu, umbrianul,/ uităm de For și ignorăm barbarii;/ pe Cynthia-o cîntam, tot anul,/ neasemuita: ăponebanus tuis, Cynthia, temporibus,/ et modo gaudebam lapsos formare capillos/ nunc furtiva cavis poma dabam manibusă,/ cîstigînd-o cu farmecul versului sfios./ Nu cu aur sau perle din Indii, cu farmecul blîndului vers./ăsaepe venit magno fenore tardus Amor.ă O știu:/ăvine adesea cu grea camăta amorul tîrziu.ă// Astăzi, cînd toate se șterg, el de ce nu s-a șters?/ Să
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
scriitorul nu o exclude. Cartea se încheie cu un "Adaos tezial despre Lautrăamont și retorica operei sale", teza de doctorat susținută în 1982, repovestita de autor. Iar apoi văzînd că se apropie de pagina cu "tablă de materii", Luca Pitu sfios tăcu. Luca Pitu, Ultima noapte de dragoste și întîia noapte de filozofie, Ed. Nemira, 1999, 263 pag.
O scriitură pierdută by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17624_a_18949]
-
atunci falsul. Au fost create pentru alt Mâinile mele aducându-mi altceva? Tiparul e croit oricum din scop. Și stau aici mărturie inertă, aminte de mâinile ei. Băiatul mă toate duminicile trecute. Se poate sfidând orice acțiune prin lipsa privește sfios. Și eu. Ascunde schimba? Da, multe se pot revoltei. S-au șifonat când au fost ceva într-o sacoșă. Îmi întinde schimba, dar de unde alt tipar de înghesuite de o altă necesitate. Și ceva-ul cu mâinile tremurânde. duminică? Lasă
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
sentiment care n-avea nimic tragic: chiparoșii funebri, liniștea nopții care se apropia, văzduhul cu ușoare miresme din pampas, acele gingașe gesturi stinse ale copilăriei ( ca ale unui călător care pleacă pentru totdeauna și care, de la fereastra trenului, face semne sfioase de rămas bun), îi dădeau mai curând senzația de melancolică odihnă pe care o simte copilul când își pune capul în poala mamei, închizându-și ochii încă plini de lacrimi, după ce s-a trezit dintr-un coșmar. „Pace.” Da, cu
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
de elegie mai multă dreptate are Verax din Transilvania,4 carele zice că la Ada „tonul dominant e melancolia” și „o tristeță neobișnuită” din dragoste, de unde apoi „urmarea: sbucium, clocot, pustiu, nenoroc”. Întocmai așa. O fi avînd Ada și „versuri sfioase, de confesiune și descriptiv-naturiste”, cum zice Ciopraga,5 dar cînd suferă o face fără cruțare. Nici de sine, nici de retorică lăcrimoasă și funebrală: „De cînd plecatai veacuri sunt,/ Pierdută mi-i visarea,/ Vieața-mi calcă spre mormînt/ Și al nimicirii
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
în sentiment sau nu le bruiază cu propriile sentimente, ceea ce de regulă face, căci are sentimentul expansiv și propune și ea durerea în contagiune) și le face desene gracile sau acuarele din delicatețe: „Zefirul adie prin trestii/ Se-ntorc rîndunelele./ Sfioase din colțul fereștii/ Surîd micșunelele.// Răsună de rîset dumbrava./ Și-s zarzării-n floare;/ Iar plopii se leagănă-n slava/ Seninului soare” etc. (Martie). Plopii-s pădure deasă, mai în fiecare poem cîte-un pîlc; arar mai apar și alte specii
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]