721 matches
-
bucceaua cu pături, cearșafurile, penru fiecare câte unul, pernuțele, apa de băut și se așezară să prânzească. Prânziră. După care, adormiră. Mama dormea mai profund. Băieții se mai foiau, se mai mișcau, apoi, reveneau la locurile lor, și iar mai sforăiau câte puțin. Mai neliniștit era cel mărișor. Își găsea de joacă printre micile tufe de iarbă și flori dintre cursul apei și drumeag. La un moment dat, auzi, de către deal, un zgomot necunoscut lui. Ceva, care-l înfioră. În același
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fiind, iar tavanul prea sus pentru statura ei, nu putea face singură treaba pentru care se urcase pe taburet. Cornete dormea, pe fotoliu, cu fața în sus, cu picioarele răscăcărate, cu mâinile larg date în lături, ca un broscoi. Nu sforăia tare. Din când în când icnea. și-și trăgea răsuflarea, mai adânc, și o lua de la capăt. Mai întâi, femeia nu îndrăzni să-i tulbure odihna. Lipsise toată noaptea deacasă și se gândea c-o fi ostenit, cine știe pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
doarme deamiază, o muscă i se așează pe față, i se plimbă, deși îl jenează, Molocea nu face, totuși, nici o mișcare; rabdă, atâta timp cât dihania are treabă pe acolo , apoi, numai după ce musca a zburat, se așează, gospodărește, pe somn. și sforăie, măi frate, încât, dacă acel somn și-l face pe lotcă, în timp ce doarme, aceasta pare că suportă un cutremur de calibru mediu. Acum, în preziua despre care va fi vorba în cele ce urmează, lui Molocea i s-a cristalizat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
urcat cufărul în drișcă. Era acolo un amplasament special pentru sicrie; m-am întins pe locul acela, cu capul pe pervaz, ca să văd în jurul meu și am tras cufărul pe piept, ținându-l cu amândouă mâinile. Biciul șuieră; caii porniră sforăind. Aburii care ieșeau din nările lor lăsau o dâră ca de fum în aerul ploios; galopau cu salturi ușoare. Picioarele din spate, descărnate, cu copitele semănând cu ciotul mâinii unui hoț, care, conform Legii, după ce i se taie degetele, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
oaie. Atunci, cu laba sa unsuroasă, măcelarul își mângâie barba de culoarea arbustului de Lawsonia, apoi, examinând cadavrele cu o privire negustorească, cântărește cu mâna coada lor grasă, pe urmă le duce și le agață în cârligele măcelăriei. Mârțoagele pornesc sforăind, în timp ce măcelarul le pipăie corpurile sângerânde, cu gâtul tăiat, cu ochii sticloși, cu craniul violet din care le ies pleoapele însângerate. În sfârșit, ia un cuțit cu mâner de os, le tranșează cu grijă și, cu surâsul pe buze, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
spun! Uite unde-mi era geniul creator asaltat de banalitățile monoton-mecanice ale vieții. Dacă n-ar fi băgat în el copanele alea verzui de atâta prospețime, asezonate cu mazăre furajeră depusă pe fundul unei bălți de rântaș, acum ar fi sforăit cu alea trei bărbii ale lui sprijinite-n în piept și nu mi-ar fi făcut mie curent prin birou. Al dracului ghinion! Credeam că după ce o să-i dau prostia aia de proiect o să se care naibii și o să mă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
foarte obosit, am reușit-o la marele fix. Și cu un caimac gros, o minune! N-am treabă, ca alții, cu cafeaua. Pot să beau o bărdacă întreagă, iar după aceea să dorm ca un prunc. Ca un prunc care sforăie, desigur. M-am dus pe balcon să savurez în liniște și în răcoarea revigorantă a zorilor cafeaua, acompaniat de alte două țigări. Mă uitam de sus, vizavi, în piață, la țăranii și precupeții care-și descărcau legumele, fructele sau alte
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
canalul din curte. Bidonul se urnea încet, încet, cu câțiva centimetri la fiecare opintire coordonată de șeful de trupă. În timpul acesta, cealaltă falangă se ocupa de portar, legându-l cât mai bine. Omul n-avea nici cea mai mică apăsare, sforăind în continuare fără grijă. În zece minute era fedeleș, ca un jambon pregătit pentru afumătoare. Pe dumnealui însă nu-l aștepta vreo chestie asemănătoare. Era doar o măsură simplă și înțeleaptă de precauție. După un sfert de ceas, primul bidon
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ridice din troiene. S-a ridicat cu greu... Apoi s-a întors spre mine... Ceea ce mi-au văzut ochii m-a zguduit ca o lovitură în moalele capului...M-am frecat la ochi, cu gândul că era o nălucire... Armăsarul sforăia cumplit clătinându-și capul și bătea din picior... Ochii mi-au rămas fixați pe pieptul lui...Cât era de mare, era rupt în patru bucăți de carne sângerândă... „Doamne!!! Ce s-a întâmplat??? - m-am întrebat și am alergat la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îi băiatul cuminte și ascultător?” Fără alte pregătiri, a pus mâna pe acul cu ață și... a început să coase...La prima înțepătură, calul a tresărit. Pe urmă a început să bată omătul cu copita și să clatine din cap, sforăind...Trebuie să vă închipuiți voi ce frică îmi era să nu se smucească și să sară cu picioarele pe noi...Așteptam cu sufletul la gură ca mama să puie capăt cusutului...În cele din urmă, am răsuflat ușurat când am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
turbat spre băi. Ajuns În cameră, cu inima zbătându-i-se ca peștele-n minciog, Napoleon trânti ușa și se propti cu spinarea În ea. Un timp, podeaua și zidurile mai vibrară, ca și cum clădirea, după trezirea ocupanților, Încă ar fi sforăit Încetișor, apoi tremurul se potoli. Împăratul Își recăpătase Însă Întreaga energie. În ciuda morții pe care-o traversa, se simțea mai viu ca niciodată. Ca la Arcole, când Îi oprise pe austrieci să traverseze podul punând În capăt o plăcuță cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dacă ai dispune de o viață infinită nu le-ai putea număra, darămite Înțelege sau studia. În casa lor din Normandia, acum un adevărat ansamblu rezidențial, Bouvard, cu Interpretarea viselor În mână, Îl psihanalizează pe bietul Pécuchet, care Începe să sforăie domol În timp ce se chinuie să-și amintească dacă mama sa Îl Învelea când era mic, țâșnind apoi amândoi la datul zorilor În livadă pentru a Începe construirea unei rachete cosmice, spre a se descoperi ulterior drept aprigi apărători ai mediului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
timpul fazei de producție...“ Am deblocat apoi ușa care dădea spre casa scărilor și am coborât tiptil până la parterul magazinului. În tubul fluorescent de pe tavan se zbăteau fâșii de lumină muribundă. Un frigider ale cărui bale se scurseseră până În prag sforăia alene. Dintr-un raft, o combină audio vorbea În somn, scoțând din când În când limba găurită. Gheara pick-upului tresărea Încetișor peste discul așezat pe platan. Discul era spart. Am trecut prin fața liftului care Îmbrățișa cu ușile-i culisante automatul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de perspectivă, fără să se fi schimbat totuși nimic. Mă aflam tot În garsoniera mea, Înconjurat de aceleași lucruri familiare mie, lumina era aceeași, mirosurile la fel, Bazil fuma În același fotoliu, iar pe canapeaua de alături Pablo Începuse să sforăie ușor. Dar toate acestea purtau amprenta iminenței, sau repetau o situație dintr-un vis (pe care nu eu Îl avusesem, poate altcineva) al cărui mesaj mi se părea că ar trebui să-l știu, deși nu-l știam - pornise de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lumea lui secretă de dezrădăcinat. Prin fereastra minusculă, murdară, lumina intră Îmbolnăvind și Întristând și mai mult cele câteva lucruri care umplu adăpostul. -Acum câteva zile, când am aderat la Uniunea Europeană, și cerul părea o tranșee de artificii multicolore, tu sforăiai ca un porc. Ai dreptate te-ai născut fără suflet, dar și fără minte. -Ce dracu mai e și ,,aderarea,, asta de care vorbești? Cine are nevoie de ea? Și de ce trebuiau atâtea artificii? Ca să sperie animalele și păsările? -,,Marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
1987 mai apăruseră deja încă trei îngeri. Toate cele patru asistente lucrau în tura de noapte. Spitalul își căpătase numele de Pavilionul Morții. În loc să pună capăt suferințelor, cele patru femei au început să le administreze tratamentul cu apă pacienților care sforăiau, udau așternuturile, refuzau să-și ia medicația sau o chemau pe soră în toiul nopții. La cea mai mică neplăcere, în noaptea următoare pacientul murea. De câte ori un pacient se plângea de ceva, Waltraud Wagner zicea: „Ăsta primește un bilet pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
chestii de zgândărit, de povestit, de dat în vileag, totul ar fi în regulă, aș trage un somn bun, fără vise, fără uși deschise, fără mâncărimi, iar în nesimțirea mea - credeți-mă pe cuvânt, sunt în stare - aș putea să sforăi ore în șir. Partea proastă e că nu s-a inventat încă o metodă infailibilă prin care să poți alunga cu un șut în fund certitudinile, după care să te duci liniștit la culcare. Numai când mă gândesc de câte ori dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cuviință să plângă ca un disperat, n-am mai apucat să-i comunic acea descoperire uimitoare. A trebuit să se facă duminică. Știu sigur că era duminică pentru că lumina dospea dincolo de geamuri, blândă, calmă și neclintită, Filip se prefăcea că sforăie ca un tigru, iar eu, cuibărit la pieptul lui, încercam din răsputeri să-i imit ferocitatea, peste noi plutea un miros de pâine prăjită și ceai, duminica intrase cumva și în aparatul de radio, torcea ca o pisică uriașă printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
copitelor de cai, în asfaltul aleii Băiuț, în căruța țiganilor, în stigătul lor prelung și tremurat care-și pierdea treptat sensul ca să se transforme într-un liniștitor „tiche goaee, oo ooooo!“, aș fi putut jura, atâta vreme cât Filip credea că poate sforăi ca un tigru și să-și gâdile fratele în același timp, că nimic nu se va mai schimba vreodată, că lumea va rămâne așa, veșnic încremenită într-o duminică ca un glob luminos, că toate descoperirile uimitoare nu valorează mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de parcă tocmai era pe punctul de a face un lucru atît de eroic Încît nici o altă mamă din istoria lumii nu s-ar fi Încumetat niciodată să-l facă, se trîntește pe pat - buf - și adoarme imediat, cu gura căscată, sforăind și total surdă la haosul stîrnit În jurul ei. Zgîriind cu ghearele, Împingînd, mușcînd, scîncind, toți treisprezece ne avîntăm simultan asupra celor douăsprezece mameloane. Lapte și nebunie. În acest joc de țîțici muzicale, eu rămîneam cam Întotdeauna pe dinafară. Uneori, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cînd se rostogolea greoi pe trepte, era În general destul de cherchelită, ceea ce explică probabil cum de putea ațipi În toiul acelei viermuieli agresive și al scîncetelor. Așa era mama, adormea ca și cum ai fi apăsat pe Întrerupător și imediat Începea să sforăie. Multă lume are părinți sugative, nu-i nimic deosebit În asta, Însă acum, cînd dau filmul Înapoi, Îmi dau seama că pentru mine a fost un mare noroc și că probabil mi-a salvat viața. Avantajul alcoolismului : Povestea unui copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tînăr, pe strămoșul lipsit de griji al acestei epave de azi, Încastrate În cercul lentilei : am În mînă o bucățică din ceva ce pare a fi ciocolată Snickers și sînt cocoțat pe un scaun din primul rînd, printre bețivi ce sforăie, boschetari ce ronțăie, bărbați cărora le curg balele, onaniști. Mestecînd Încet, contemplu despuierea lentă, ondulările trupului, piruetele intempestive ale ființelor care, În mintea mea, au devenit pur și simplu „Frumoasele mele”. Mestec și contemplu, contemplu și mestec, sută la sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
celor veniți să caute adăpost. Afară, deasupra lor, avioanele păreau să se depărteze, huruind. Era o noapte relativ calmă, căci bombele căzute cu o jumătate de milă mai Încolo nu prea erau luate În seamă. Pe o bancă, un bătrîn sforăia de zor, iar la capătul adăpostului, doi Îndrăgostiți dormeau pe o saltea, cu brațele și genunchii lipiți. „Pentru maică-mea, Își spuse Rowe, ar fi și ăsta un vis urît: nici n-ar putea să-și creadă ochilor.“ Maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu aerul că-și mărturisește o manie. Mi-e prea frică de bombe. Numai că Într-un adăpost nu prea se poarte dormi. (Părea și mai bătrîn din pricina valizei, prea grea pentru el.) Unele persoane sînt lipsite de cuviință, știți, sforăie sau se ciondănesc Întruna... De ce ați luat-o prin parc? Îl Întrerupse Rowe. Doar nu e cel mai scurt drum! Voiam să mă odihnesc un pic, domnule. Și-apoi, copacii și păsărelele... — Îngăduiți-mi să vă duc valiza... Nu trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
i-au făcut lui Johns? Îl Întrerupse Rowe. — Nu cred că vom afla vreodată. În timp de război, atîția morți rămîn neidentificați! Atîtea cadavre așteaptă un bombardament care să niveleze totul! Și spunînd acestea, adormi pe loc și Începu să sforăie, spre uimirea lui Rowe. Ajunseră la Londra o dată cu primele grupuri de muncitori ce se duceau la lucru; pe marile artere industriale, sute de bărbați și femei se revărsau din stațiile de metrou; din adăposturi ieșeau oameni vîrstnici, corect Îmbrăcați, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]