148 matches
-
doar eu și un coș cu săpun. — Doriți să comandați ? Lângă scaunul meu și-a făcut din nou apariția maâtre d’. Vă recomand cu căldură risotto-ul. Și, poate, o salată alături ? Și un pahar de vin ? — Sinceră să fiu, mă sforțez să zâmbesc, cred că vreau doar nota, mulțumesc. Nu contează. Adevărul e că nici n-aveam cum să ne potrivim programele toți trei pentru a lua masa împreună. A fost curată utopie. Nici măcar n-ar fi trebuit să încercăm. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
instinctiv mâna deasupra memo-ului, deși ea nu se uită la el ; și deși oricum habar nu are ce înseamnă ce scrie acolo. Tocmai am auzit ! șoptește teatral. De la Guy ! Felicitări ! — Îhm... mersi ! Reușesc, nu știu nici eu cum, să mă sforțez să zâmbesc. Mă duc să-mi iau un ceai. Vrei și tu unul ? — Ar fi... super. Mersi. Maggie dispare, iar eu îmi îngrop capul în mâini. Încerc să rămân calmă, dar simt cum mă cuprinde o groază crescândă. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă ridic. Nu vreau să mă ridic din patul ăsta. E raiul pe pământ. A fost o zi lungă. O zi lungă, epuizantă, transformată într-un coșmar dureros. Tot ce vreau e să se termine. — Scuze, Samantha. Deschid ochii, mă sforțez să mă ridic și-o văd pe Trish intrând înapoi, urmată de un Eddie roșu la față. Înainte de a continua, dorești să mă întrebi ceva legat de atribuțiile tale ? Mă uit la ea, cu capul învârtindu-mi-se ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Locuiește acolo. Da, am auzit de chestia asta. Îl simt ușor încordat. Ghinion. — Pur și simplu nu sunt în stare să dau ochii cu el, Guy. Simt că mă aflu iar pe punctul de a începe să plâng, și mă sforțez să inspir adânc de câteva ori. Așa că... mă întrebam. Crezi că aș putea să vin și să stau la tine o vreme ? Doar vreo câteva zile ? La celălalt capăt al firului se lasă tăcerea. Nu ăsta era răspunsul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
azi va trebui să te lăsăm singură, spune Trish ușor îngrijorată. Domnul Geiger a plecat la golf, iar eu mă duc să văd Mercedesul cel nou al unei foarte bune prietene. Crezi că te descurci singură ? — Sigur că da ! zic, sforțându-mă să nu par exagerat de veselă. Nu vă faceți griji pentru mine. Serios. O să-mi văd de ale mele... — Ai terminat cu călcatul ? Se uită spre spălătorie, impresionată. Dacă am terminat? Dar ce crede că sunt, Wonder Woman ? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu se dă bătută. Trebuie să te străduiești mai tare. Mă înroșesc la față, chinuindu-mă să găsesc ceva de spus. Mă simt ca un copil tembel din fundul clasei, care nu știe tabla înmulțirii cu doi. — Carne... apă... Mă sforțez disperată să-mi dau seama din ce altceva e făcut sosul ăsta. Făină ! Zic cu inspirație subită. — Samantha, nu-ți cer să identifici aromele. Spune-mi doar care e senzația ta. Îmi întinde lingura, pentru a treia oară. Mai gustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
plante puternic parfumate. Altceva ? — Îhm... da ! zic repede. Poți să-mi dai și niște mentă ? Mă uit la el cum se strecoară atent peste șirurile de ierburi spre niște ghivece uriașe de piatră, în care crește menta. — Adevărul e... Mă sforțez să-mi iau un ton jemanfișist. Adevărul e că n-a fost o relație chiar atât de nefericită. De fapt, cred că am reușit deja să-mi revin. Nathaniel ridică privirea spre mine, și-și duce mâna streașină la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de vară ? sare Trish, de dragul conversației. — Superbă, îi răspunde Nathaniel politicos. Privirile ni se întâlnesc și simt că m-apucă un râs isteric. E un dezastru. S-a zis cu momentul de romantism. — Îhm... mersi pentru seara asta extraordinară, spun, sforțându-mă să-mi păstrez seriozitatea. M-am simțit senzațional. — Și eu. Umbra îi face ochii aproape indigo ; mustăcește amuzat. Deci. Îi facem pe plac doamnei Geiger ? Sau o lăsăm frustrată la maxim ? Ridicăm amândoi privirea spre Trish, care încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pot să-i răspund. Îmi amintesc de momentul în care am auzit că urma să fiu făcută partener. Când crezusem că viața mea a intrat în fine pe făgașul mult așteptat ; când am crezut că totul e perfect. Nu, zic, sforțându-mă ca vocea să nu-mi trădeze tulburarea. Nu s-a întâmplat așa. Iris mă privește cu niște ochi atât de limpezi și de plini de înțelegere că aproape că-mi vine să cred că e în stare să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de flori mă opresc chiar și mă uit la o plantă la întâmplare, ținând frunzele verzi între degete. Cred că aș putea să trec puțin pe la el și să-i dau o mână de ajutor. Așa ar fi politicos. Mă sforțez să nu mă grăbesc. Fac un duș, mă îmbrac și iau micul dejun, care constă în jumătate de ceașcă de ceai și un măr. După care mă duc sus și mă machiez ușor. Nu prea tare. Dar destul. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
simplu rău la stomac. Clachez de fiecare dată când mai e o secundă până să se facă legătura ; arunc telefonul de parcă aș fi scăpat la mustață dintr-o chestie pe viață și pe moarte. În cele din urmă însă mă sforțez să apăs pe taste și să nu închid. Dacă nu fac asta, n-am să știu niciodată. Pot foarte bine să vorbesc cu Arnold. Pot să-mi țin capul sus. După ce sună de trei ori, Lara ridică receptorul. — Biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fie bine, spun. Și bănuiesc că... o să te vezi mai des cu familia ta, nu ? — O să vină pe capul meu ca termitele, da ! Râde iar cu poftă. — Habar n-am avut că ginerele tău e director la BLLC Holdings ! Mă sforțez să-mi iau un ton cât mai firesc. Ce coincidență ! Urmează un moment de tăcere. — Poftim ? spune Arnold. Glasul îi e la fel de fermecător ca întotdeauna, dar căldura i-a dispărut cu desăvârșire. — BLLC Holdings. Înghit în sec. Știi, cealaltă companie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a unui contract nou-nouț îmi stârnea un val de adrenalină. Întotdeauna voiam să fiu prima care sesizează o anomalie, prima care ridică o problemă. Însă acum mă simt total pustiită. Toată lumea din compartiment s-a pus pe treabă. Răsfoiesc contractul, sforțându-mă să-mi stârnesc entuziasmul. Haide. Asta e viața mea de-acum. În clipa în care am să reintru efectiv în joc, o să înceapă să-mi placă din nou. — De la cărțile de bucate la contracte, murmură Dominic în microfon. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
poate ne uităm la televizor sau ceva de genul ăsta... — Tare mult aș vrea să știu la ce te gîndești, spune bunicul, mîngîindu-mă pe mînă, cu un zîmbet, iar eu ridic ochii, ușor vinovată. — Ăă... la nimic, spun și mă sforțez să surîd. Sincer, nu mă gîndeam la absolut nimic. CINCI Oricum, nu contează, pentru că foarte curînd am să-mi obțin promovarea mult așteptată. După care Nev o să termine cu glumele lui idioate despre cariera mea, și am să-i pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
promis că nu va spune nimic nimănui. Iar acum toată lumea e de partea lui. — Bine, zic Într-un final. Păi, să mă duc și eu... — Ce păcat. Ochii lui Nancy mă privesc Întrebător. Păreați o pereche absolut perfectă ! — Știu. Mă sforțez să zîmbesc. Asta e. Mai vorbim. Mă Îndrept spre noul automat de cafea, cu mintea aiurea, Încercînd să evaluez rapid situația, cînd mă Întrerupe o voce tremurîndă. — Emma ! Ridic ochii și-mi stă inima. E Katie, care se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Încordare pe față. — Poftim ? zice. N-a ascultat nici un cuvînt din ce-am zis. Nu pot să mai repet totul Încă o dată. O să mă simt complet aiurea. Adevărul e că deja mă simt complet aiurea. Nu contează, spun și mă sforțez să zîmbesc. Se lasă un nou moment de tăcere și mă uit În jur, căutînd să găsesc un subiect de conversație. — Îhm... trebuie să-ți mărturisesc ceva, spun, arătînd spre farfuria lui. Ți-am furat o scoică. Aștept să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lui, spun și Încep să desenez În praf cu pantoful. — Emma. Chiar trebuie neapărat să plec, spune Jack, văzîndu-mi expresia. Dar ne vedem cînd mă Întorc, OK ? La Ziua Angajaților În Familie. Și... reluăm atunci de unde am rămas. — OK. Mă sforțez să zîmbesc. De acord. M-am simțit foarte bine În seara asta. — Și eu, spun, cu ochii la bancă. M-am simțit extrem de bine. — O să ne Întîlnim din nou, cît de curînd. Îmi ridică Încet bărbia, pînă cînd Îl privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fac un ametesc de mango și banană, cu flori de mușețel și niște nucșoară calmantă. — Nu, mersi. Îmi suflu nasul, inspir adînc, apoi Îmi iau geanta. Cred c-am să mă duc acasă. — O să fii OK ? — O să fiu bine. Mă sforțez să-i zîmbesc. SÎnt deja mult mai bine. Dar evident că e tot o minciună. Nu mă simt deloc mai bine. În metroul spre casă, lacrimile Îmi șiroiesc pe față, una cîte una, aterizîndu-mi În picături mari pe fustă. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
te rog să uităm total subiectul ? Ziua mea a fost deja destul de Îngrozitor de penibilă. — O. O, Doamne, da, spune Lissy, cuprinsă brusc de remușcare. Scuze, Emma. Trebuie să te simți de-a dreptul... — Total și absolut umilită și trădată ? Mă sforțez să-i zîmbesc. Mda, cam așa mă simt. — Atunci Înseamnă că s-au uitat și cîțiva dintre colegii tăi de serviciu ? spune Lissy cu compasiune. — Dacă s-au uitat și cîțiva dintre colegii mei ? Mă răsucesc spre ea. Lissy, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Cred că ești lihnită după atîta efort. — Adevărul e că nici nu mai văd bine de foame, recunoaște. Apoi Îmi aruncă o privire de control. Și tu ce faci ? — Păi cred că... am să mă duc acasă, zic și mă sforțez să zîmbesc cît de veselă pot. Nu te teme, Lissy. O să fiu bine. Și asta și am de gînd, să mă duc acasă. Dar, cînd ajung afară, Îmi dau seama că nu-mi vine deloc să plec. SÎnt Încordată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sfert de oră până acolo. Se mai privi încă odată în oglinda șifonierului și iarăși se plăcu. Dădu să închidă ușile. Porni, dar piciorul nu se desprinse de dușumea. Încercă să-l urnească pe celălalt, dar tot nu reuși. Se sforță, și tot în zadar. Ceva greu o țintuia locului. Nu se mai putea desprinde. Încercă să se aplece, să vadă ce s-a întâmplat cu picioarele ei, dar nu reuși decât să se îndoaie puțin. Crengile din vârf foșniră speriate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lăsați omul în pace!”, dar nu-l auzi nimeni. „Targă? De ce targă? Sunt întreg, nu m-a lovit mașina, oameni buni! Nu am nevoie de tomograf. Ce v-a apucat?” încercă din nou să strige și să le explice. Se sforță, dar nu rosti și nu văzu nimic. În schimb, oamenii de lângă el au văzut că a deschis ochii și s-au agitat mai mult. - Doctore, a deschis ochii! a exclamat un bărbat. - Da, da! Am văzut și eu, dar nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în vreun fel, Iuliana nu ar fi putut. Cuvintele și atitudinea băiatului de care era îndrăgostită au amuțit-o. Nu-i venea să creadă că este adevărat. I se părea că se află în toiul unui vis urât și se sforța să se miște pentru a se trezi, pentru a se salva din infernul în care intrase fără voia ei. Nu a avut timp să ia o hotărâre. Relu a prins-o de braț și a Marian Malciu readus-o cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
său subțire și făcu insistent semn lui Felix să i-l pipăie. Acesta îi făcu hatârul și rămase mirat dimpotrivă de lipsa de rezistență a lui Simion, al cărui braț de prea mult efort tremura cu violență. - Nu te mai sforța așa, Simion, și fii serios, îl fulgeră Aglae. - Am să vă spun o veste interesantă, zise Stănică, ceva cen-ați știut. Otilia se va numi în curând domnișoara Otilia Giurgiuveanu. - Vai! făcu Aurica, așa ca în fața unei enormități detestabile. Aglae deveni
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îngăduie hârtiilor să fie citite. Arestații care, în trecut, se mai dădeau de ceasul morții, distrugând, chiar în secundele în care erau ridicați de poliție, o poliță, o listă, vreun alt act compromițător, puteau de acum să nu se mai sforțeze, dacă nu aveau calmul de a-și realiza distrugerea. Nu degeaba lângă prenumele Ulpiu se aciuiește particula amicală de Căpățânosul sau Cel într-o ureche, iar cei din Corpul de Detectivi ai Singuranței apelează, cu superioritate tandră, la el. Cunoaște
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]