433 matches
-
tânărul cu câteva slujbe pe zi, capabil de iubiri nebune și de avânturi revoluționare, imaginea actuală se impune altfel: un om în căutarea timpului prezent și viitor de care are atâta nevoie, dar din ochii vii și foarte veseli te sfredelește o lumină jucăușă, semn că încă iubește mult viața și ce face cu ea: și-o închină unei pasiuni care frizează absolutul. E târziu, Mario Vargas Llosa se ridică ceremonios de la masă, își îmbrățișează prietenii con besos en cada una
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
operă poetică de dimensiunea unui bazar imens și miraculos, tipărită recent în două tomuri ce depășesc o mie de pagini, în care acționează „micul motor al esenței de dincolo”. Revelația finală e că poetul nu este altcineva decât cel ce „sfredelește” continuu după secretul existenței și al artei. În poezia autorului Amarului Târg, care nu e o componentă complementară în activitatea criticului, ci tocmai invers, dincolo de unele pauze de respirație, de relaxare, există voluptate a scriiturii și plăcere de a imagina
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
iubirii. (Oh întunecata mea odaie, brusc diafană sub felinarul timpului imprecator). Răsună urme de lumină înlăuntrul nopții. Sunt singur și mâinile mele când respinse, când dăruite, ating hârtii (acea iubire, acel vis), uitate siluete, profeții frustrate. Acolo viața-mi o sfredelește memoria în fiecare zi. Imagine acum a exterminării mele, înfiripă din nou toate câte au murit. Propria-mi profeție este memoria mea: Speranța de a fi ceea ce deja am fost. Din Memorias de poco tiempo (1954) Summa vitae Din tot
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
Autorului GÂND HIBERNAL de Nicolaie Tony DINCĂ Iarna asta mașteră și rece, Mi-a-nghețat cărările spre tine; Zid de ger a pus, să nu pot trece, Și furtuni polare de suspine. Mi-am ascuns tot sufletul sub pleoape Și cu mintea sfredelesc nămeții Să te țin, iubirea mea, aproape, Să te-alint cu roua dimineții. Cu suflarea ei criogenată Încerca-va iarna să răcească, Dinlăuntru, febra emanată De iubirea noastră omenească; Dar vom izbuti să-nvingem gerul Și înnegurarea-i de genună
GÂND HIBERNAL de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384813_a_386142]
-
se lasă păgubaș și se înălță întristat la cer. Din nou dracii izbucnesc în chiote și urale de bucurie că repurtaseră o nouă victorie în fața îngerilor. Satan prinde între copite globul luminos, face o piruetă într-un vârtej de foc, sfredelește pământul și dispare în adâncurile iadului împreună cu confrații săi. Pe aici, pe acolo, câte un jar mai pocnește, arzând mocnit în câte o bârnă de lemn. În final totul se transformă în scrum, iar adierea vântului de dimineață ridică cenușa
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
2017. GÂND HIBERNAL de Nicolaie Tony DINCĂ Iarna asta mașteră și rece, Mi-a-nghețat cărările spre tine; Zid de ger a pus, să nu pot trece, Și furtuni polare de suspine. Mi-am ascuns tot sufletul sub pleoape Și cu mintea sfredelesc nămeții Să te țin, iubirea mea, aproape, Să te-alint cu roua dimineții. Cu suflarea ei criogenată Încerca-va iarna să răcească, Dinlăuntru, febra emanată De iubirea noastră omenească; Dar vom izbuti să-nvingem gerul Și înnegurarea-i de genună
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
iubirea, ... Citește mai mult GÂND HIBERNALde Nicolaie Tony DINCĂIarna asta mașteră și rece,Mi-a-nghețat cărările spre tine; Zid de ger a pus, să nu pot trece,Și furtuni polare de suspine.Mi-am ascuns tot sufletul sub pleoapeși cu mintea sfredelesc nămețiiSă te țin, iubirea mea, aproape,Să te-alint cu roua dimineții.Cu suflarea ei criogenatăîncerca-va iarna să răcească,Dinlăuntru, febra emanatăDe iubirea noastră omenească;Dar vom izbuti să-nvingem gerulși înnegurarea-i de genună, Să găsim căldura-n noi
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
bombă cu ceas a început să ticăie în capul omului și al planetei La început găsea așa de ușor pietrele de care avea el nvoie, chiar în gropile rămase la așezarea planetei, apoi s-a apucat să sape el gropi sfredelind pământul și lăsând în urma lui hăuri imense din care scotea pietre, ape și fel de fel de noroaie și gaze. Le a dat foc și a văzut că pot arde, le-a strâns și constrâns până din ele a putut
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
de a lungul istorie sale și nu numai în istoria recentă, fiți siguri: - a tăiat pădurile care se așezaseră intr-o anumită poziție pe pămant - a modificat cursul apelor creând baraje în spatele cărora au făcut acumulări imense de ape - a sfredelit pământul spre a scoate din măruntaiele lui fel de fel de componente. Cărbune, minereuri, pietre, petrol ,gaze lăsând în urma lucrărilor lui hăuri imense, așa zisele mine, fără a le astupa cu ceva în loc....că nu putea și nici nu prea
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
2016. Tenebra morții-n prag de toamnă Își pregătește sarcofag Și frunze ruginii îndeamnă La simfonii pe un drumeag, Pe care viața mea înseamnă Mai mult decât un pas pribeag. Mă pregătesc de-un cancer veșnic Al râului ce-a sfredelit, Puternicindu-se temeinic În miezurile de granit, Sub luna sobră, ca un sfetnic La-mpărății de mezolit. Eu de pe-o margine pe alta Am construit un pod de nuc, Mi-am aruncat în ape dalta Și strălucea-ntr-un nor
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Secunda orei ce ... Citește mai mult Tenebra morții-n prag de toamnăîși pregătește sarcofagși frunze ruginii îndeamnăLa simfonii pe un drumeag,Pe care viața mea înseamnăMai mult decât un pas pribeag.Mă pregătesc de-un cancer veșnicAl râului ce-a sfredelit,Puternicindu-se temeinicîn miezurile de granit,Sub luna sobră, ca un sfetnicLa-mpărății de mezolit.Eu de pe-o margine pe altaAm construit un pod de nuc, Mi-am aruncat în ape daltași strălucea-ntr-un nor uituc,Desprins de luciu
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
că se sufocă, ca și când Întreaga clădire ardea, iar flăcările pătrunseseră În odăiță. În timp ce Încerca să Își potrivească haina, mut și Încruntat, simțea asupra lui ochii dansatoarei, Înconjurați de umbre. Se Întoarse cu fața la perete, pentru a șterge privirea aceea care Îl sfredelea, iar apoi se Întoarse la loc, Învins. Antilia Îl fixa În tăcere. Se ridicase de pe pat și stătea nemișcată În mijlocul Încăperii, În goliciunea ei triumfală. Șarpele multicolor strălucea cu inelele lui ce păreau Însuflețite de răsuflarea femeii. Trupul, acoperit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nevoie de un loc mai bun în care să stea și tu nu ai cum să ai grijă de ea aici de unul singur. Când mătușa ta era aici, era altă treabă, dar acum, că a plecat... — Ce vreți? Îl sfredeleam cu privirea, dar el se uita oriunde numai la mine nu. — Am o mașină la poalele dealului și sunt gata să o duc într-un loc foarte frumos, nu departe de aici. Știi despre ce vorbesc. Va fi fericită acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
îi tremura capul) Ei, cum o mai duci, Vadia? Îi tremura capul epileptic și părea că uită imediat cuvintele pe care le spune, că se scutură de ele, motiv pentru care o lua de la capăt cu o încăpățânare enervantă. Mă sfredelea cu ochii, iar nasul lui ca un cioc de răpitoare se încrețea de bucurie. Ținându-mă de mână și pășind cu spatele înapoi, mă trase spre o măsuță la care stăteau încă două persoane. După felul cum mă priveau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să-l privească, își rememora faptele din ultima perioadă, încercând să-și amintească dacă nu cumva comisese vreo abatere de la regulamentele militare, ce ar fi putut determina chemarea lui în fața CI-stului. Acesta se apropie de birou și rămase în picioare, sfredelindu-l cu privirea. Pe loc repaus, soldat! comandă ofițerul, după câteva clipe. Godunov se executase de îndată, așteptând să vadă ce vrea ofițerul de la el. Interogatoriul începuse brusc și, pentru moment, lui Boris nici nu-i venea să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
privind țintă spre stejarul în care se afla. Boris încremeni, știa că acesta nu-l poate vedea printre frunzele între care era ascuns. Calistrat era în lumină, în timp ce el se afla încă în umbra pădurii. Și totuși, simțea ochii acestuia sfredelindu-l ca niște raze fierbinți. După câteva momente, moșneagul se întoarse, revenind la ceea ce făcea mai înainte. Discul solar abia trecuse puțin peste culmea stâncoasă dinspre răsărit. Razele firave aruncau pete de lumină pe iarba de pe platou. Timid, ciripitul păsăretului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dă-mi cheile, mi-o trînti Neri, reținîndu-și furia. — Ce chei? La palma pe care mi-a administrat-o, m-am prăbușit pe pardoseală. M-am ridicat cu sînge În gură și cu un țiuit În urechea stîngă, care Îmi sfredelea capul precum fluieratul unui milițian. Mi-am pipăit fața și mi-am simțit buzele plesnite, arzîndu-mi sub degete. Un inel cu pecete strălucea, Însîngerat, pe inelarul profesorului de muzică. — Cheile, ți-am spus. — Duceți-vă la naiba, am scuipat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cât fata asta cu ochii de aur. Pe actrița aia din provincie, soția marelui regizor, mi-am zis că nu pot s-o las așa, deodată, că trebuie metodă, am mai așteptat, dar gândul despărțirii se înșurubase în mintea mea, sfredelind adânc, din momentul ăla nu mai există soluție pentru femeie, va fi lăsată. Am văzut într-o zi, pe străzile orașului din Moldova, o fată care mi-a plăcut, nu era prea înaltă, avea părul lung, ondulat, de culoarea mierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și ea. E o dimineață în care se chiulește de la școală, iar Hans e ocupat cu lucrul, ceea ce înseamnă că s‑a înfipt în zi ca un sfredel, fără nici un chef, și abia așteaptă să vină seara. Elevii, în schimb, sfredelesc cu interes, că doar la școala înaltă pe care o frecventează li s‑a inoculat curiozitatea științifică. Au trecut deja de Schottenhof, șoseaua e o panglică gri‑argintie, așa cum au mai scris alții de atâtea ori, ramificațiile ei duc spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vuia văzduhul în râsul uriaș Și aburea prin cupe belșug de ambrozie Pe când nelegiuirea tot căuta făgaș Și-n preajma formei tale cerca să întîrzie. O! Hiperboreenii râdeau, râdeau mereu... Iar ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă Și sfredelea mai aprig în surul minereu De nouri ce-ți ascunde filonul de zăpadă. Fier stins părea alături scânteietorul plai Și searbădă a zării lumină rubinie Când prin împăturarea de neguri străvedeai Regească și senină și amplă armonie. Cum, cel ce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să faci sport: Ele trec și gard și ziduri, până dincolo de șetre Unde ziua umflă-n vânturi mătăsoase foi de cort. Da, e rece primăvara și golașe frunzătura, Însă greii bobi ai toamnei nu mai vor să doarmă-nchiși, Stupul sfredelit de soare își deșartă-ncărcătura: Jir și aur cad, în ciur, la buzatul urdiniș. - Împletire somnoroasă de miresme și albine! Prin cămări ascunse parcă s-a vărsat puiac de fragi... Vântul curge... Sub pleoape aburesc vedenii dragi... Latri... luneci... Pe sub
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de amintirile toate și liniștită m-ar prinde primii zori... Dar amețite de atâtea începuturi și răsfirate printre suflet, zbuciumate când mă cuprind mii și mii de gânduri să vreau, nu pot să la fac uitate. Sunt fapte car-au sfredelit în mine și cicatricile sunt dureroase, cum să uit și să privesc spre mâine când astăzi privirile-mi sunt cețoase? În zadar chem fărâme de uitare trecutul e prezent în existența mea, aș vrea să pot să privesc la soare
UITAREA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364365_a_365694]
-
pe euro, ca să fie lăsat în pace. Tăcu, strâmbându-se în mod exagerat, de o durere imaginară și întorcându-și privirea mată în cu totul altă parte. - Se face că plouă, șefu... - auzi Solomon din nou, vocea pițigăiată a castratului, sfredelind aerul îmbâcsit de fumul apetisant, venit de la grătare. - Lăsa-ți-l că-i beteag... - completă vocea răgușită, pe care o auzise și la tarabă. - Beteag pe mama dracului - mârâi alt hăndrălău, cel cu un picior de lemn, de undeva, din spatele
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
să se întoarcă, dar nu apare de nicăieri. - Fată proastă ce ești, cum se poate una ca asta? Doar ți-am dat-o sub supraveghere, știai bine că e nebună! Pronunțase cel din urmă cuvânt pe un ton aspru, care sfredelea bine auzul celui ce-l asculta. În câteva clipe s-a dat alarma. Din rezerva șapte de la etajul trei, dispăruse bolnavul cu numele de Ilona Romanescu. Nu prezenta un pericol așa cum nu prezenta nici garanția că se va mai întoarce
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
Acasa > Poeme > Antologie > RESPIR Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 893 din 11 iunie 2013 Toate Articolele Autorului respir aerul tău femeie el trece prin mine sfredelindu-mă făcându-și loc până când simt că mă ocupă. respir aerul tău femeie și inima mea devine o vioară în care toate acordurile te slăvesc pe tine. respir aerul tău femeie și deodată devin un om fericit un om întreg
RESPIR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363394_a_364723]