174 matches
-
acestea, și tatăl, și unchiul, și tot neamul samuraiului se luptaseră cu trup și suflet pentru Stăpân. Din familia sa făceau parte și oameni care-și dăduseră viața pentru Stăpân. Stăpânul nu era nici pe departe neputincios precum omul acela sfrijit și amărât cu brațele răstignite. Stăpânul ar fi trebuit să știe toate acestea. Stăpânul? murmură Matsuki compătimitor. Stăpânul este el însuși cârmuirea! Cerul era cu totul acoperit de nori. Din când în când, păduricea se înfiora și de pe frunze cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
erau zdrobiți de tristețe. „El este mereu lângă noi. El ne ascultă tânguielile și durerile, El plânge împreună cu noi, El ne spune: Fericiți cei ce plâng pe lumea asta, căci aceia vor râde în Împărăția Cerurilor.” „El” era omul acela sfrijit ca un pai, cu brațele sleite de puteri și bătute în cuie și cu capul căzut pe piept. Samuraiul închise ochii din nou și se gândi la omul acela care îl privea în fiecare seară de sus, din peretele încăperilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care trăia Velasco. Ceea ce văzuse până la urmă samuraiul nu erau doar o mulțime de ținuturi, o mulțime de țări, o mulțime de orașe, ci soarta neajutorată a omului. Iar deasupra sorții omenești atârna cu capul căzut pe piept omul acela sfrijit și urât, cu mâinile și picioarele bătute în cuie. „Noi plângem în valea durerii și ne sprijinim de Tine.” Așa scrisese călugărul din Tecali în încheierea însemnărilor sale. Cum se deosebea valea vrednică de milă a samuraiului de lumea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
capre de munte, ogoarele unde munceau indieni cu părul împletit în cozi. Oare văzuse aievea aceste priveliști? Nu cumva visase? Iar acum nu cumva trăia tot într-un vis? Pe pereții mănăstirilor unde înnoptase atârna întotdeauna omul acela urât și sfrijit cu brațele întinse și cu capul căzut în piept. „Am străbătut două mări întinse și am mers până în Spania ca să mă întâlnesc cu un rege. Dar în loc să mă întâlnesc cu regele, l-am văzut peste tot numai pe omul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În cratiță rămânea doar tăciunele. Toți se Întrebau cum de nu se Îmbolnăvește, cum Îi rezistă stomacul sau ficatul sau gingiile cu care rodea oasele sau spărgea nucile de parcă ar fi avut niște măsele zdravene În gură. În ciuda trupului său sfrijit, babulea părea să aibă o sănătate de fier. Memoria Însă Începea să-i scârțâie din toate Încheieturile. În mintea ei, trecutul era amestecat cu prezentul, formând un timp ambiguu, În care lucrurile vechi coabitau cu cele noi, iar cei ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
era oprită, depozitată și recirculată prin intermediul unor țevi subterane și a unor fântâni din rășină plastifiată care seamănă cu piatra. La capătul fiecărui subdiviziuni, apa era limpede ca cristalul și clorată și se strângea în bazine cu pești letargici și sfrijiți. Pe de altă parte, arta era mai insidioasă. Chiar și în suburbii. Deși cartierul ei nu mai trecuse printr-o explozie artistică de ani de zile, câteva străzi mai încolo cineva instalase o sculptură de grădină și, o săptămână mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lipsit de mijloace de subzistență. Nu-i povestise nici cînd, nici unde va avea loc nunta. Se mărginise să arunce aceste semnințe pe terenul unei fantezii ce devora pe dinăuntru puținul pe care febra neîntreruptă Îl lăsase În trupul său sfrijit și puturos. — Fumero te-a mințit, Jorge, a zis Miquel. — Iar tu, regele mincinoșilor, Îndrăznești să-ți acuzi semenul, delira Aldaya. Nu a fost nevoie ca Jorge să-și dezvăluie gîndurile, care, la un corp atît de Împuținat, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-ți face griji, Mercedes. Înțeleg, i-am spus eu. — Omul acela, Fumero, umblă după tine, Nuria. Nu știu ce are Împotriva ta, dar i se vede pe față... — Știu. În lunea următoare, cînd am ajuns la birou, am dat peste un individ sfrijit și dat cu fixativ, care Îmi ocupase biroul. S-a prezentat ca fiind Salvador Benades, noul corector. — Dar dumneavoastră cine sînteți? Nimeni din tot biroul nu a Îndrăznit să schimbe cu mine vreo privire sau vreun cuvînt În timp ce Îmi strîngeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
le spun ce să facă. Deși nu pricepea nimic, călugărul alergă spre o clădire din lemn și se Întoarse la fel de repede cu doi oameni Între două vârste, unul din ei gras, cu un lanț de aur la piept, celălalt mai sfrijit, probabil contabilul. - Acest om, spuse călugărul arătându-l pe Ștefănel, spune că puteți evita lupta cu bandiții Jian Shi. - Nimeni nu poate evita lupta cu bandiții Jian Shi, spuse negustorul cel gras, cu un amestec de aroganță și spaimă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vârstă mijlocie, stă țeapăn, cu mâinile strânse la spate, proiectând cuvintele ca un șef de clasă care interpretează un cântec de școală. Tânărul hindus, mic de statură și spilcuit, nu-și mai descleștează degetele de pe gulerul lui apretat. Tăcută și sfrijită, Mabel stă lângă tânărul hindus, aruncându-i priviri pe sub sprâncenele ochilor adânciți în cap. La solicitarea mamei, întoarce manivela gramofonului și cântă toți într-un glas: „Vezi lanțul de îngeri care dansează zglobiu Aducând pacea binecuvântată asupra celor de pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
înțeles ce se întîmpla acolo. Răspicat, am dat omului bună ziua. Dînsul ridică surprins privirea, nu atât jenată cît plină de spaimă. - Să trăiți! răcni el prompt, sărind în sus cu sprinteneală. Un crac îi lunecă de-a lungul piciorului în timp ce, sfrijit, celălalt picior rămase gol. Mi-am declinat identitatea. Întocmai ca la secția de învățămînt, surpriza înspăimîntată care se citea pe fața lui, pe loc fu înlocuită cu aerul unei dezamăgiri. Se așeză din nou pe scaun și-și trase cracul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
doar cu un furou, am văzut, pentru prima dată, cât de mult slăbisem de când începusem să lucrez la Grant Books. Mama avea dreptate - eram, de-a dreptul, scheletică. Cum de nu mai observasem asta înainte? Brațele îmi erau lungi și sfrijite, stomacul era plat ca o tobă, iar oasele bazinului îmi ieșeau în evidență, așa cum nu le mai văzusem de când aveam doisprezece ani. Dieta numită stomacul-în-pioneze, prea-stresată-ca-să-mănânc, nu-am-timp-de-masă își făcuse efectul: arătam subnutrită. — Pune-ți rochia, draga mea, mi-a sugerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
În lumină și Întunericul se Întindea ca o linie subțire de ambele părți. Reflectorul era al mașinii de poliție care se apropiase Încet, fărĂ sirenă, și se postase Într-un colț al cîmpului. În timp ce Enrique se ridică-n picioare, slab, sfrijit, profilat clar În lumina reflectorului, Încercînd să-și scoată pistolul mare din tocul de pe umăr, mitralierele de lîngă mașina Întunecată deschiseră focul asupra sa. Era ca și cum ar fi fost lovit cu o bîtĂ-n piept, Însă nu simți decît prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu-i avea. Pentru că nea Miluță nu se învrednicise. Învățătoarea îi asculta poeziile tolănită într-un fotoliu de paie pe prispă și, dacă nu-i plăcea rima sau ritmul, pleosc! o palmă după ceafa autorului. Deși acum era o bătrânică sfrijită, în pozele vechi de șaizeci de ani tanti Clemanza apărea ca un zdrahon purtător de ochelari cu lentile-fund-de-sticlă. Cu ceafa zdrobită de scatoalce, nea Miluță se hotărâse să treacă la teatru. Adulmeca mai cu seamă piese istorice cu voievozi eroici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
învățământ. În sfârșit, profesorii bătrâni făcuseră pace cu cei tineri și organizaseră proteste în toată țara. Lucrul ăsta se întâmpla foarte rar, deoarece cei mai în vârstă, cu salarii mai dodoloațe, preferau să stea liniștiți, să aștepte pensia, oricât de sfrijită ar fi fost ea. Se bazau pe faptul că aveau apartamente proprietate personală și pământ la țară, de unde se aprovizionau. Cei tineri, însă, n-o scoteau nicidecum la capăt cu salariile lor mizere. Pentru ei, desfacerea contractului de muncă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ei, ce părere ai? întrebă Gabriel. — Asta era uniforma ei de școală? — Bineînțeles că nu. Era destul de elegantă, găsesc. — E un copil. Ar trebui să poarte rochițe cu volănașe albe. Dar ce părere ai despre ea? Nici o părere. O americancă sfrijită. — Nu prea are accent american. Mai curând de școală bună englezească. — Aiurea! — Eu găsesc că-i drăgălașă. Tu nici n-ai fi putut-o găsi altfel. Ea l-a găsit pe Zet drăgălaș. — De ce ești atât de furios? — Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fără haine și dezbrăcat și de aia zic că e nevoie de unul ca mine care să pună umărul la greu, să miște ceva,să împingă la progres, c-am împins la haltere de mi-au sărit ochii. Dumneata, așa sfrijit cum te arăți, la ce ești bun? S.LABOU La sărituri, domnule, la sărituri din groapă. Și cum nația a ajuns la fundu gopii și-n mai josu Europei, e nevoie de cineva s-o învețe, s-o antreneze cum
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fi fatală. Nu uita, lebedele de iarnă au fost odată la fel de numeroase ca și cocorii. În câțiva ani, o să ne luăm adio de la ceva ce există încă din Eocen. Rămăsese aceeași oiță rătăcită pe care o adoptase fratele ei, hoinarul sfrijit care vedea lucruri pe care ceilalți nu le puteau vedea. Era ceea ce Mark ar fi putut deveni la un moment dat. Micul Mark. Animalele mă plac. Dacă sunt într-un asemenea pericol, de ce sunt așa de mulți...? — Înainte, își făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
parte și Lanark auzi schelălăitul complicat al unui cvartet de coarde cîntînd foarte prost. Dădu la o parte tapiseria, intră și lovi cu umărul un microfon care atîrna. Se trezi în fața a patru portative, fiecare cu omul său. O femeie sfrijită, îmbrăcată într-o rochie lungă din catifea roșie, se lupta cu un violoncel. Trei bărbați în frac, veste albe și papioane zgîriau o violă și două viori. Unul dintre ei era Ozenfant. îi reduse pe ceilalți la tăcere cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Cred că-l pot cîștiga. Mergea pe străzi, uitîndu-se la oamenii. Mergea cu metroul pentru că pasagerii stăteau unul cu fața la celălalt în șiruri și puteau fi studiați fără să dai impresia că te holbezi la ei. Oamenii din apropierea fluviului erau mai sfrijiți, cu o jumătate de cap mai scunzi și îmbrăcați în haine mai ieftine decît cei din suburbii. Nu-și putuse da seama de legătura dintre munca fizică, sărăcie și hrana proastă pentru că venea din Riddrie, un cartier de mijloc, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din rochiile acelea de mireasă lungi pînă la genunchi, la modă în anii ‘20. Tocurile o făceau să pară mai înaltă decît el. Thaw nu vedea nici o legătură între vînzătoarea veselă, plină de viață, cîntec și sexualitate îndrăzneață și femeia sfrijită și severă pe care și-o amintea. Cum de una se transformase în cealaltă? Ori erau precum cele două fețe ale globului, cea sfrijită și severă ieșind la lumină, iar cea vioaie rotindu-se și lunecînd în umbră? Acum doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu vedea nici o legătură între vînzătoarea veselă, plină de viață, cîntec și sexualitate îndrăzneață și femeia sfrijită și severă pe care și-o amintea. Cum de una se transformase în cealaltă? Ori erau precum cele două fețe ale globului, cea sfrijită și severă ieșind la lumină, iar cea vioaie rotindu-se și lunecînd în umbră? Acum doar cîțiva bătrîni și-o aminteau cum era în tinerețe și în curînd și tinerețea, și bătrînețea îi vor fi uitate. își spuse „Vai, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vechi de mai multe ore, îl aduceau într-o stare de surescitare atât de intensă, încât sărea pe loc și scâncea de poftă. Când a murit la vârsta de 23 de ani, era încă un animal, un fel de cățelandru sfrijit care abia dacă aducea a ființă umană când dormea în patul celulei sale captive. Autopsia a relevat că cortexul său era incomplet dezvoltat, deși dimensiunile sale ar fi fost suficiente pentru a justifica certitudinea unei posibilități de funcționare. Și dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vechi de mai multe ore, îl aduceau într-o stare de surescitare atât de intensă, încât sărea pe loc și scâncea de poftă. Când a murit la vârsta de 23 de ani, era încă un animal, un fel de cățelandru sfrijit care abia dacă aducea a ființă umană când dormea în patul celulei sale captive. Autopsia a relevat că cortexul său era incomplet dezvoltat, deși dimensiunile sale ar fi fost suficiente pentru a justifica certitudinea unei posibilități de funcționare. Și dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
limită. - Selenski! strigă Morton. Până să-și întoarcă Grosvenor privirea spre el, pilotul-șef se și ridicase în picioare, ca și cum ar fi ghicit gândul lui Morton înainte ca acesta să fi deschis gura. Grosvenor îl privi fascinat pe omul acesta sfrijit, pe a cărui fața osoasă scăpărau doi ochi albaștri și vioi. Părea un bărbat capabil și, deși din dosar nu reieșea că are o cultură vastă, compensa acest neajuns printr-o fire echilibrată și prin aptitudinea de a depune eforturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]