494 matches
-
într-un ritual, Lev Abramovici Dodin le dedică, pe scenă, în fața noastră, fiecărui actor în parte. Ca un dirijor care mulțumește fiecărui instrumentist din orchestra lui. Îi privesc și mă despart cu greu de performanța lor. Nekrosius. Și trilogia lui shakespeariană. Viscerală și poetică. Tulburătoare pentru mine. Trei seri duse pînă tîrziu în noapte cu discuții, cu tăceri, cu imagini care revin. Iarăși și iarăși. Macbeth, Hamlet, Othello. Sau confesiunile unui mare artist. Un artist cu un univers special, de o
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
este "unul dintre cele mai mari poeme compuse în orice limbă vorbită în insulele britanice". Totodată, dornic să convingă întregul public nevorbitor al galezei scoțiene că acest ultim poem-cântec al lui William Ross este comparabil, prin calitatea sa, cu sonetele shakespeariene, Derick Thomson afirma, în 1989, în eseul citat, că este "cel mai nud și mai pustiit dintre cântecele sale de dragoste, cel mai dezbărat de podoabe stilistice superflue... lipsit de orice bravadă... scurt și întrutotul controlat, astfel încât emoția generată este
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
problemă tehnică apărută la scurt timp de la inaugurare, în toamna anului 2008. Până la sfârșitul anului 2012, numărul de coliziuni va crește de 10 ori, asigurând o putere statistică suficient de mare pentru obținerea unei descoperiri științifice. Pentru bosonul Higgs, întrebarea shakespeariană - a fi sau a nu fi? - ar putea fi tranșată la sfârșitul anului viitor", a lăsat de înțeles directorul CERN. Dacă vom descoperi bosonul Higgs, modelul standard al particulelor elementare va fi complet. Dacă nu îl găsim, Modelul Standard va
A fi sau a nu fi? Răspunsul pentru misteriosul boson Higgs va fi aflat în 2012 () [Corola-journal/Journalistic/69383_a_70708]
-
devine astfel testament filozofic. La tăcere se ajunge murind, dar totodată astfel obținem și binefacerea odihnei. Tăcerea ca preț al luptei! în noaptea Avignon-ului i-am resimțit impactul! "Tragediile romane" au fost celălalt mare, și poate chiar mai original, eveniment shakespearian. Ivo van Have, regizor flamand încă neapreciat la valoarea lui, a reunit într-un spectacol de șase ore, Iulius Cezar, Coriolan, Antonio și Cleopatra. Ineditul proiectului provine din punerea în scenă a relației spectacol/public. Acesta din urmă poate - e
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
prin gaura din acoperiș, undeva sus unde trage / cabestanul divin. /.../ Cînd norii se strîng / zăngănind ca niște cutii de tablă / într-o memorie plină de pietre și oase, / nu mai e mîntuire". (Zeul trece cu securea pe umăr) În stil shakespearian, el va desemna acest limb drept o închisoare, în care existența e un supliciu, iar poezia un drog: "Întunericul ne zbîrcise ochii (se depunea în riduri / ca mîlul) / și eu îi dădeam înainte că am visat iar cutiuțele cu / prafuri
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
în sens propriu. Dulceața celorlalte este din altă lume... În general însă, desfășurarea acțiunii este dominată de semnificațiile și de efectele aproape magice ale vinului, încât se poate spune pe drept cuvânt că „viile ieșene joacă un rol-cheie în intriga shakespeariană a romanului”, ca și vinurile care ritmează călătoriile oaspetelui francez, la venire și la plecare. Și Paul de Marenne, ca și vinul șătrarului Griga, este un Caron, un psihopomp, adică un intermediar între lumi și un catalizator, în prezența căruia
Vinul și literatura by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2871_a_4196]
-
că gătește numai la televizor, dar l-am găsit în bucătărie, curgând apele pe el. Conspect. Cultura franceză: „Expresia înaintea Naturii. Suntem în fața unei culturi a formei care acoperă forțele elementare...” Cultura franceză a înăbușit „clocotul primar” al omului. Nimic shakespearian în ea. A cultivat numai imanența, dar a cultivat-o în adâncime. Nu are deschidere nici către cosmos, nici către haos. Doar către evidențe. În alte culturi - engleză, germană -, ce este evident e mediocru sau absurd. La un cu totul
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4233_a_5558]
-
pe poet să uite nu numai lumea, dar și pe sine însuși, pierzându-și identitatea într-o nesfârșire devenită o pură încântare fără nume: "În necuprins se-neacă al meu gând. Și ce-ncântare să naufragiez în vasta mare..." Neliniștea shakespeariană se află simbolizată înainte de toate în tragedia Hamlet. Această neliniște a incertitudinii inițiată de suspiciunea că unchiul său i-a ucis tatăl, începe cu întrebarea dilematică to be or not to be, este continuată cu spaima că moartea poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și plin de furie, Și ne-nsemnând nimic. (Macbeth, V, 5) Iar neliniștea Sonetelor, care vorbesc despre trădarea iubitei cu cel mai bun prieten al său, culminează cu amara constatare: "The men are bad and in their badness reign". Dar catharsisul shakespearian, după îndelunga războire cu răul uman sub cele mai variate fețe, apare în ultimele două piese Poveste de iarnă și Furtuna. Vrăjitorul Prosper își aruncă în mare cartea vrăjilor rele, iar Miranda "uimire și oglindă" a naturii descoperă cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în insectar, dar pentru Emma evocarea lui repetată va determina o surprinzătoare trezire a instinctelor și a sentimentului de sufocare într-un univers al cuvintelor și nu al faptelor. Va trece ea însăși la fapte, luîndu-și-o ca model pe Regina shakespeariană, și-și va ucide bărbatul, într-un perpetuum mobile dramatic, în complicitate fie cu un Toreador, fie cu Mefisto, fie cu un Hoț. Sub masca unei Carmen voluntare și perfide îi șantajează apoi pe aventurierii complici sub amenințarea că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Șărban (sic!) Vodă moare otrăvit cu arsenic, iar Constandin (sic!) Brâncoveanu ajunge domnitor prin câteva foarte dubioase manevre de culise. Destul de discret, e drept, se sugerează chiar că noul domn al Țării Românești nu ar fi fost străin de moartea shakespeariană a predecesorului său pe tron. Pe lângă marile familii domnești și boierești Brâncoveanu, Cantacuzino, Bălăceanu, Vlădescu, în roman apar și tot felul de aventurieri, foști militari, escroci, impostori, oameni de joasă condiție, specimene umane mereu foarte prezente în literatura picarescă a
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
spectrele din tragediile lui Shakespeare. Craig vorbește aici despre obligația celor ce vor să pună în scenă tragediile elisabethanului de a încerca, în pofida tuturor dificultăților, să incarneze fantoma. Aceasta este "somația" - termenul îi aparține lui Craig - adresată regizorului de către universul shakespearian, unde forțele invizibilului intervin în mod esențial în desfășurarea acțiunii dramatice. Fidelitatea față de viziunea lui Shakespeare îi impune regizorului să nu ocolească problema reprezentării fantomei, întruchipare exemplară a prezenței invizibilului. Craig merge însă și mai departe. Necesitatea incarnării fantomei nu
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
îi impune regizorului să nu ocolească problema reprezentării fantomei, întruchipare exemplară a prezenței invizibilului. Craig merge însă și mai departe. Necesitatea incarnării fantomei nu pune în discuție doar această fidelitate, ci și pe aceea față de esența teatrului ca artă. Fantomele shakespeariene ne amintesc, în-- tr-adevăr, veritabila miză a oricărei reprezentări teatrale: capacitatea de a "primi revelația invizibilului", de a permite accesul la o realitate aflată dincolo de ceea ce vedem în mod efectiv. Se cuvine, așadar, să înscriem reflecțiile lui Craig asupra fantomei
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
ne amintesc, în-- tr-adevăr, veritabila miză a oricărei reprezentări teatrale: capacitatea de a "primi revelația invizibilului", de a permite accesul la o realitate aflată dincolo de ceea ce vedem în mod efectiv. Se cuvine, așadar, să înscriem reflecțiile lui Craig asupra fantomei shakespeariene în contextul mai larg al discursului său de ansamblu referitor la statutul realității în teatru și la problema actorului. Pentru el, teatrul - în esența lui - se afirmă ca manifestare a unei realități ce nu are nimic de-a face cu
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
face ca trupul actorului să-și piardă mult prea evidenta lui consistență carnală, a înscrie în el prezența secretă a unui corp transfigurat, venit dintr-un altundeva, nu înseamnă oare a răspunde "somației" pe care Craig le-o atribuia fantomelor shakespeariene? Regăsim aceeași viziune asupra actorului - cel ce renaște întotdeauna după traversarea unei experiențe asemănătoare morții - și în zilele noastre, la un scriitor ca Valčre Novarina, pentru care intrarea în scenă a actorului nu înseamnă doar simpla lui trecere printr-o
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
noi vor vedea sfârșitul definitiv, ceilalți vor rămâne convinși că omul va fi părăsit universul acesta pentru un „paradis“, în fine, posibil. Și nu vor secătui urându-l până la moarte, într-un qui pro quo demn de pana unui înger shakespearian. * Am înghițit o gură de apă fără să înțeleg că am înghițit toate gândurile celor care au fost și câte vor mai fi, o dată pentru totdeauna. * Gloria a avut dintotdeauna un caracter oficial, indiferent că a fost acordată de monarhi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
a avut premiera în 1934. Anii de afirmare a modernismului (în 1927 a fost jucat la Leningrad Wozzeck: influența lui Alban Berg asupra lui Șostakovici fiind vizibilă cu ochiul liber) nu puteau să ignore această "actualizare" și "deconstruire" a subiectului shakespearian, parodie tragică și grotescă (având, poate, legătură și cu faptul că Șostakovici a lucrat la începuturile sale ca pianist într-un cinema, aflându-se astfel în perpetuă comentare artistică a "faptului divers"). Subiectul operei este tocmai un astfel de "fapt
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]
-
ești chiar demon...ť, Ťcu ochi mari și/ părul blondť, nimeni nu spune ca el aste sfinte cuvinte." (Doar într-o lungă nuvelă, pag. 261) Fascinația pentru faptul divers rămâne, bineînțeles, intactă. Dar cele două modele culturale probabile - comedia nupțială shakespeariană și basmul oriental al celor o mie și una de nopți - drenează o bună parte din asaltul informațional înspre un, ca să zic așa, utilitarism tandru. Iubita închipuită de Radu Cosașu își conservă, mai presus de orice altceva, ascendența livrescă: "Ca să
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
era la modă în începutul secolului. "Numeroase referințe - scrie N. Gheran, trimit la opera lui Alexander Bernat (1850-1927) filosof, estetician, critic dramatic al revistei "Pester Lloyd" (publicație maghiară de limbă germană). Consultîndu-l, tînărul reține numeroase caracterizări ale acestuia cu privire la opera shakespeariană".2 Într-un scurt studiu al lui Samuel Domokos, e invocat modelul lui Mikszath Kalman.3 Să subliniem, încă de la bun început, că profesiunea de ofițer nu era, în Imperiu, facultativă: ea avea un statut de excepție și propunea un
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
Angelo Mitchievici Dacă ar fi să trecem în revistă cuplurile celebre de îndrăgostiți de la Daphnis și Chloe ai lui Longos, la iubiții romanului pastoral, candizii Philemon și Baucis, cuplul shakespearian Romeo și Julieta sau cei din lumea filmului care-i fixează imemorial pe peliculă pe Rick Blaine (Humphrey Bogard) și Ilsa Lund (Ingrid Bergman) în Casablanca (1942) al lui Michael Curtiz sau pe Oliver Barett IV (Ryan O'Neill) și
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]
-
reciproc asumate, nu există loc de fugă, singura evadare este în moarte. La fel ca în tragedia antică (mitul lui Oedip - nu întâmplător actrița Ioana își invită la un moment dat prietenii la premiera tragediei Oedip Rege) sau în cea shakespeariană (Hamlet este altul dintre clin d'oeil-urile preferate ale autoarei), viața este o luptă în care trădările și crimele cele mai abominabile sunt la ordinea zilei. Dincolo de măștile diafane, personajele Irinei Egli sunt niște carnasiere care nu ezită să se
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
lui Shakespeare se exprimă adeseori filozofico-metaforic, fără naturalețe, astfel încât piesele în care apar pot fi (și) citite asemenea unor ample poeme dramatice. Problema este însă că replicile concepute de Mihai Nedelcu n-au nici pe departe frumusețea literară a celor shakespeariene. Sunt doar liricoide și încărcate de metafore uzate, aducând aminte de acele ghirlande de flori din hârtie creponată cu care se împodobeau sălile de bal pe vremuri. În absența unei justificări artistice, nefirescul replicilor devine de nesuportat. Iată cum vorbesc
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ai iubit cu adevărat, ci doar te-ai prefăcut că mă iubești, mi-ai dăruit mila, și nu dragostea ta, ca să mă aduci înapoi pe linia de plutire? Ah, Dumnezeule, ce revelație bună de plasat într un final de tragedie shakespeariană!... În fine, continuă pe un ton ceva mai stăpânit, iată că a sosit și pentru noi momentul adevărului. Dar nu mi cere să-ți fiu prea recunoscător pentru asta. Nu mi cere să mă prefac că totul este în ordine
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
beneficiar, pe filieră umană și prin filiație naturală, al darurilor pregătite de Instanță, împărtășite prin performativitatea magică și certitudinile spirituale ale înțelepciunii. De altfel, în spectacolul construit în acest spirit de mâna celor doi lectori români, vizionari ai textului canonic shakespearian, îmbogățit cu pasaje/transliterări din Cântarea Cântărilor, Prospero (Alexandru Repan) și Miranda (Ioana Abur) sunt singurii actori care rostesc textul. Restul e muzică, dans, poezie de lumini. Ei intră în scenă abia după ce se trezește la viață trupul tensionat al
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
special, care traduce muzica prin cuvânt, ca să le întregească pe fiecare în parte. Cu aceasta ajungem la cel mai delicat nivel la care se ridică, poate, în acest spectacol esențializările, care sunt de fapt sublimări artistic-performative calchiate inspirat după textul shakespearian. Punerea în scenă, sinestezică (și intensiv estetică), a Furtunii de către Nona Ciobanu atinge palierul spiritual cel mai adânc al piesei, întrucât reușește să aducă în prim plan autoreflexivitatea estetică și didactica transcendentală a acestui text shakespearian târziu. Reprezentația de la Palatul
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]