156 matches
-
Grigore Vieru a înțeles perfect versurile formației Savoy, cântate de Mirabela Dauer: „Mamă frumoasă, primul meu Rai / Fă o minune, te rog mai stai, / Dulce lumină, ram de măslin, / Încă nu-i vremea, mai stai puțin”! - și în cuvinte aproape sibilinice, gnomice, esențializează puterea mamei asupra Universului. Ea oprește timpul în loc, întoarce mânia vântului, oprește valul, scade fierbințeala, alungă cu ochii norii amenințători și-și ocrotește puișorii. Modelul paradigmatic al mamei este sacramental, neprihănit, plin de bunătate, iubire, dăruire, jertfă, este
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
ziua de azi. Trăiesc cu impresia că li se datorează respect pentru că lucrează cu chestii fine, cu idei, cu intelectuali. Editurile, pentru o carte nou apărută, încă fac binecunoscutele „lansări“, unde trei critici vorbesc pentru trei oameni, într-un limbaj sibilinic, și care au un impact de popularizare și marketing insignifiant. Marketingul de carte este la noi pe la nivelul anilor 80 și dacă avem un consum de carte jenant, printre cele mai mici din Europa, este și pentru că nu știm să
Criticul cultural, între Gore Pirgu și Ion Iliescu () [Corola-blog/BlogPost/338571_a_339900]
-
solidă și discursul accesibil, prietenos și pe înțelesul tuturor, sunt cele mai bune. O paranteză: niște psihologi care studiază comunicarea au aplicat niște teste de percepție. Au pus niște oameni să se exprime în fața unui grup în termeni specializați și sibilinici. Alții s-au exprimat clar și concis. Publicul a considerat că cei ce se exprimau cu fumuri erau mai puțin inteligenți decât cei care vorbeau clar. În multe culturi și la multe niveluri, criticii puri și duri pierd teren. Robert
Criticul cultural, între Gore Pirgu și Ion Iliescu () [Corola-blog/BlogPost/338571_a_339900]
-
poporului român. În toate momentele cardinale ale istoriei lor românii și-au fost alături, demersul frățesc fiind lumina care i-a călăuzit în marile reușite și împliniri. Începând de la sinteza politică neîmplinită dar pilduitoare a lui Mihai Viteazul, care declama sibilinic „pohta ce-am pohtit, Ardealul, Moldova și Țara Românească”, continuând cu existența programelor și proiectelor comune de modernizare și „reformare a patriei”, cu unirea săvârșită parțial pe timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, prin Unirea Principatelor Moldovei și Țării Românești, toate s-
UNIREA CEA MARE ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341487_a_342816]
-
domeniul foarte larg al semioticii implică el însuși o deschidere plină de comprehensiune și generozitate a specialistului în raport cu arhitectura complexă a nenumăratelor unități culturale existente acum pe plan global, sau e vorba aici despre cu totul și cu totul altceva, sibilinic, ce, deocamdată, nu ni se deslușește cu rapiditate gândirii?!... Desigur, nu vrem să credem că cele spuse public de Umberto Eco se vor constitui cât de curând într-un pretext al interzicerii legale a exprimării cetățenilor planetei Pământ prin intermediul rețelelor
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
liniște, de calm, de odihnă, e stenică, e ca o melodie care-ți susură-n auz, fără să te stingherească, așa, ca un fundal care nu-ți reține atenția, dar nici nu te împiedică de la activitățile tale. Definirea singurătății - aproape sibilinic - doar în patru versuri este remarcabilă: „Noapte / Cer feeric.../ Lumini în jur / Și totuși întuneric...” (Singurătate). Poate e cea mai reușită și mai sugestivă descriere a singurătății”. Dar iată și o descendență eminesciană în poezia „Și dacă...”: Și dacă-n
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
sunt nenumărații mei pași fără drum, dorul e tăcerea moartă din cuvintele mele; dorul e gustul de cenușă și scrum din pâine, din lacrimi, din paharul cu apă, din ale dimineții sinistre cafele; dorul e chipul morții, e al morții sibilinic discurs, ce se insinuează în rugăciune, ce susură, necontenit, în ecou, în auz, ce stăruie pe ale amintirii retine; dorul e strigătul meu peste abis, hohotit și confuz... Doru-i distanța de neconceput, de nestrăbătut dintre mine și tine. 2015, ianuarie
EUGEN DORCESCU, DORUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377057_a_378386]
-
patra dimensiune pentru geometria modernă”, c. ar fi „o armonie abstractă cu legi fixe, o creație pură, în care obiectul e cu raporturi de linie și culoare echilibrate”. Într-o Aviogramă din „75 HP”, poetul își redactează aserțiunile în stil sibilinic. „Vibrează diapazon secolul” vrea să zică: mașinism, dinamism, sincronism; „hipism ascensor dactilo-cinematograf” trimite la urbanism; „autobuz”, „transatlantic”, „Paris Londra New York Berlin”, „cablograme cântă diastola stelelor” înseamnă maximă viteză ș.a.m.d. Realizarea unui asemenea program implică și revoluționarea artei. Arta
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
o comunitate multiculturală, pe care Walt Whitman o considera a fi nu numai o națiune, ci o „teaming of Nations” sau un salad bowl, un stew pot, un mosaic, În care toate aceste hyphenated groups sînt lesne identificabile. O experiență sibilinică, din varii considerente, ce continuă Încă a ridica semne de Întrebare și a-i surprinde pe cercetători s-a consumat, așadar, În spațiul dintre Atlantic și Pacific, rezultînd, În final, Lumea Nouă, aceea care azi este acceptată ca un posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Barbu) - altfel spus, ei Îi datorăm re-racordarea noastră (În termenii evazivi, estetizanți, pe care ideologia timpului Îi Îngăduia) la spiritualitatea răsăriteană. Lor li se datorează, pe de altă parte, recurgerea la cultură ca la un instrument de protest politic alegoric, sibilinic, așa cum s-a Întâmplat, de pildă, cu Marea trăncăneală a lui Mircea Iorgulescu sau cu Calpuzanii lui Silviu Angelescu. Optzeciștii au adus, În această schemă evolutivă, aversiunea structurală față de Puterea Zilei, față de Establishment, și decizia de a răspunde unei provocări
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
obligă să le luăm În seamă. Mă gândesc la Stelian Tănase, care este unul dintre fondatorii Grupului de Dialog Social și al revistei 22, la Emil Hurezeanu... Ștefan Borbély: Sorin Antohi... Sanda Cordoș: Vorbești apoi despre un protest politic alegoric, sibilinic, În cărțile de critică literară din anii ’80. E foarte bine zis, și cred că subliniezi o problemă reală din epocă, dar nu cred că acest protest politic alegoric, cum spui tu, poate fi citit dincolo de contextul și de sistemul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
roluri, ca în cea mai bună dintre scrierile lui G., Nebunul și floarea, un „generos text-matcă” (Const. Ciopraga) pentru majoritatea celorlalte. Romulus Guga nu este, în literatura dramatică de astăzi, un manufacturier, ci un autor de unicate. Niște unicate dificile, sibilinice uneori, pentru că autorul a preferat totdeauna realismului neted parabola inteligentă și eliptică. Opera lui dramatică restrânsă, dar densă, va fi reținută fără îndoială ca o viziune originală asupra unui autentic teatru politic contemporan. MIRCEA GHIȚULESCU SCRIERI: Bărci părăsite, București, 1968
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
faptul că geneze sau distrugeri ale lumii, întemeieri sau căderi de imperii, toate sunt înseriabile, confundându-se, la limită, cu cărțile în care sunt narate și care, la rândul lor, se repetă una pe alta. Ideea este subliniată în recitativul sibilinic la intrarea în scenă a Luptătorului pe două fronturi, protagonistul piesei: „Un câmp pustiu, bătătorit ca un drum și, din când în când, câte o carte. Vine unul, gâfâind de mușchi, sănătos ca un zeu nou, și scuipă pe ea
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
cele șapte arte liberale, pentru care nu trebuie neapărat căutate surse occidentale, căci tema avea o veche tradiție în poezia panegiristică ucraineană din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Interesul arătat în acest context literaturii oraculare în genere, oracolelor sibilinice în particular capătă motivări suficiente. Sibilele pătrund, firesc, în texte ce brodează pe marginea unor miracole, profețiile lor se autonomizează, motivul își face un nou statut și, depășind zona literarului, capătă (recapătă, mai bine zis) dreptul de a figura în
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
Această ireductibilitate apofatică a centrului a depreciat, într-o anumită măsură, statutul scriiturii. Presocraticii au enunțat filozofia în stilul laconic al apoftegmelor. Esența vieții contemplative era descoperită într-un cadru practic, modelat de afectul prieteniei și al conviețuirii fraterne. Oralitatea sibilinică și ezoterică a pitagoreicilor atrage atenția asupra importanței inițierii, fără de care experiența cunoașterii rămânea parțială. Prima filozofie este mai cu seamă orală și oraculară nu fiindcă exprimă înțelepciunea unui mythos imemorial, ci întrucât crede în ierarhizarea ontologică a cosmosului. La
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Marcu, „unul din cei doisprezece”, pentru că ea nu-și are nici un rost. La Marcu, toți apostolii puneau Întrebarea: „Oare nu sunt eu?”, pe când aici Iuda iese din pluton, pune Întrebarea separat și primește chiar un răspuns foarte clar, deși aparent sibilinic. Același răspuns va fi repetat de Isus Înaintea lui Pilat, un capitol mai Încolo: „Tu ești regele iudeilor? Isus a răspuns: Tu zici”. Confirmare sau provocare a liberului arbitru? Firește că Iuda Îl va preda până la urmă și firește că
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
viitoare” (1850), la Paris. În „precuvântarea” care îl însoțește, Bălcescu pretinde că ar fi descoperit poemul, scris pe la 1830, la un schit, iar autorul ar fi fost „un călugăr hrănit în singurătate de cetirea Bibliei și a Psalmilor lui David”. Sibilinicele destăinuiri sunt, evident, o mistificare literară, în spirit romantic. În 1855, la trei ani după moartea lui Bălcescu, căruia îi aparține versiunea tipărită la Paris, este publicată în „România literară” a lui V. Alecsandri o nouă versiune, trecută sub numele
CANTAREA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286071_a_287400]
-
genetică și pediatrie până la psihologie. Sub același titlu avusese și o rubrică În Playboy, din august 1972 până În decembrie 1973, al cărei concept era acela că o vulvă atotcunoscătoare, personificată, răspundea la Întrebările cititorilor masculini, dând replici inteligente și câteodată sibilinice. Hugh Hefner dăduse de numele lui Peter Luce În ziare, În legătură cu o demonstrație pentru libertatea sexuală. Șase studenți de la Columbia University puseseră la cale Într-un cort amplasat pe peluza principală o orgie care fusese oprită de poliție și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sale. Și dacă celelalte daruri îi fuseseră aduse și prezentate de servitori, pe acesta îl primise chiar din mâinile pașei. „Poate fi cel dintâi trădător, dar și cel mai bun prieten... la nevoie”, adăugase el ridicând o sprânceană și zâmbind sibilinic. Manuc privi lama pumnalului. În lumina lumânărilor, avea scăpărări neliniștite. La fel scăpărase și atunci când pecetluise frăția lor. El sorbise sângele pașei, iar Mustafa i-l supsese pe al său. Curând, însă, pașa Bairaktar murise decapitat într-o noapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de-o sută... Să văd ce se poate face. Ce zi este astăzi? Nu e vineri? Norocul vostru, că și-a primit de ieri pensia. Dușumeaua tocită scârțâie binișor, bătrânește și Vierme se desprinde din încătușarea zevzecului aghesmuit și dispare sibilinic, mut, încovoiat și tracasat. Un pic abulic, pașii săi târșâiți stingându-se într-o ascensiune solemnă pe scări, anticipând întâmpinarea inerentă a destinului. În cameră, consemnul lui Harpocrate nu durează prea mult. Zece, poate maxim douăsprezece secunde. Apoi, Dănuț rupe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Uneori parcă îndepărta de pe el o pânză străvezie de păianjen. Alteori arăta cu degetul spre cer, zâmbind enigmatic, în serile învăluite în ceață purpurie, trecând pe nesimțite în cafeniu, sclipirea metalică a mecanismului ortopedic purtat de primul băiat și gesturile sibilinice ale celui de-al doilea căpătau în ochii noștri, care pândeam din șanțuri protejați de măștile de carton, un aer bizar, enigmatic, greu de descifrat. Când plecau acasă, întotdeauna mai devreme decât noi, pe asfaltul albastru rămâneau cercuri strâmbe și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
operă capitală. Pentru a da și mai multă greutate vorbelor mele, am ascuns acasă, sub o pânză, o bucată de marmură, iar în săptămânile următoare i-am răspuns aproape mereu, Emiliei, la întrebarea "ce-ai mai făcut?" cu o frază sibilinică, de câte ori mă duceam să-mi aduc ceva de care aveam nevoie: "Ce să fac, Emi, am mai cioplit puțin la piatra mea, cu gândul că lăcustele ne vor sili pe toți să ne rugăm lor". Într-o seară, însă, amândoi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
probabil că gândise exact același lucru ca și fiica lui și concluzia unuia ar trebui să fie, prin forța logicii, concluzia celuilalt. Oricum, adăugă Cipriano Algor, fără să observe, sau poate observând chiar în momentul când a deschis gura, nuanțele sibilinice ale cuvântului inițial, oricum corabia care stă pe loc nu călătorește, orice s-a întâmpla mâine, trebuie să lucrăm astăzi, cel care plantează un copac nu știe dacă, într-o zi, nu se va spânzura în el, Cu o maree
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
operă capitală. Pentru a da și mai multă greutate vorbelor mele, am ascuns acasă, sub o pânză, o bucată de marmură, iar în săptămânile următoare i-am răspuns aproape mereu, Emiliei, la întrebarea „ce-ai mai făcut?” cu o frază sibilinică, de câte ori mă duceam să-mi aduc ceva de care aveam nevoie: „Ce să fac, Emi, am mai cioplit puțin la piatra mea, cu gândul că lăcustele ne vor sili pe toți să ne rugăm lor”. Într-o seară, însă, amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Însemna că, pentru asta, renunța la mult dorita vizită la Praga; și În Rusia vroia, neapărat, să meargă, la Moscova, să vadă Kremlinul, racla din care Lenin ar fi putut să se ridice oricînd, o stafie bîntuie Europa, era scris, sibilinic, În Manifestul Partidului Comunist, poate acesta era sensul adevărat, profetic, al sintagmei, cine mai putea ști? Și așa comunismul, În Est, se vîrÎse Într-o piele capitalistă pe care putea oricînd să o lepede: vechii și urmașii lor erau pregătiți
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]