455 matches
-
fi italiană sau spaniolă), împărțite în două grupe dialecte principale, "cismuntincu" (denumire tradițională: "cismontano"), foarte “apropiata” de toscana, și "pumuntincu" (denumire tradițională: "oltramontano"), care prezintă caracteristici comune cu vorbitorii din Italia meridională, dar și cu Sardinia și în special limba siciliană. Acest grup de dialecte corsicane prezintă o unitate reală, în sensul că normele în scris permit, de exemplu, trecerea de la una la alta (limba-acoperiș). Această coexistență a unității și a varietății a dat naștere la conceptul sociolingvistic de limbaj polinomic
Limba corsicană () [Corola-website/Science/299247_a_300576]
-
realizare remarcabilă cu ""Historiai"", dar o parte a amănuntelor (în special mărimea armatelor și datele) ar trebui privită cu scepticism. Cu toate acestea, unii dintre istoricii contemporani cred că Herodot a inventat cea mai mare parte a versiunii sale. Istoricul sicilian Diodorus Siculus, scriind "„Bibliotheca Historica”" în secolul I î.Hr., oferă la rândul său o relatare a războaielor medice, în parte dezvoltată din lucrarea înaintașului său, istoricul grec Ephorus. Această versiune este destul de asemănătoare cu cea a lui Herodot. Războaiele sunt
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
Ales papă în anul 1198, la vârsta de numai 37 de ani, el avea sentimentul că este Servus Dei și vicarius Christi-vicarul lui Hristos, cu autoritate supremă pe Pământ . Principalele sale preocupări erau: restabilirea ordinii în statul papal, rezolvarea problemei siciliene , reînsuflețirea ideii cruciadelor și reforma Bisericii in capite et membris. În viziunea sa, principii și regii Europei își obțineau putere din autoritatea sa, ceea ce-i îngăduia să-i excomunice sau să-i detroneze, atunci când credea de cuviință. El credea chiar
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
cu numele în administrația sa. Inocențiu al III-lea a reușit să readucă sub ascultarea scaunului roman vechile feude ale marchizei Matilda de Toscana, ducatul de Spoleto și teritoriul Anconei, așa numita Pentapoli , unde se instalase feudalii imperiali. Și problema siciliană devenise favorabilă papei, care devine administratul legal al regatului, calitate care și-o exercită până în anul 1208. După moartea lui Henric al VI-lea, situația Gemaniei s-a înrăutățit, prin dubla alegere, cea dintâi din 8 martie 1198, de la Muhlhausen
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
a fost nume informal folosit pentru a desemna formațiunea statală cunoscută drept Regatul Siciliei care a existat în sudul Peninsulei Italice după secesiunea insulei Sicilia față de vechiul Regat al Siciliei, ca urmare a rebeliunii Vecerniilor Siciliene din 1282. Cunoscut contemporanilor ca regat al Siciliei așa cum era el "de jure" ca parte din acel regat, i s-a conferit numele de "Regatul Neapolelui" pentru a-l distinge de teritoriul insular al Siciliei. Pe parcursul existenței sale, teritoriul a
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
insular al Siciliei. Pe parcursul existenței sale, teritoriul a constituit obiectul disputei dintre dinastiile din Franța și Aragon. În 1816, el a fost din nou unificat cu "Regatul Siciliei" insulare, pentru a forma Regatul celor Două Sicilii. Ca urmare a Vecerniilor Siciliene, regele Carol I al Siciliei (Carol de Anjou) a fost constrâns să părăsească insula Sicilia, în fața trupelor lui Petru al III-lea al Aragonului. Cu toate acestea, Carol și angevinii și-au păstrat posesiunile continentale, care deja începeau să fie
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
fiind vorba de mai multe ipoteze: Maria, Elvira, Albiria (Albinia), Bianca (d. după 1216). Ea a fost căsătorită mai întâi în 1200 cu contele francez Valter al III-lea de Brienne care uneori a fost considerat ca pretendent la tronul sicilian și a devenit scurtă vreme principe de Taranto în baza dreptului soției sale. El a murit în închisoare în 1205. Fiul surorii sale, Valter al IV-lea de Brienne a plecat în Țara Sfântă și a devenit conte de Jaffa
Guillaume al III-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328570_a_329899]
-
Ghepardul (în ) este un film italian din 1963, regizat de Luchino Visconti. Scenariul său este inspirat după romanul cu același nume al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa (publicat postum în 1958). Filmul relatează povestea declinului unei familii de nobili sicilieni în timpul unificării Italiei (Risorgimento) de la mijlocul secolului al XIX-lea și ascensiunea burgheziei pe scena politică a Italiei . Din distribuție fac parte Burt Lancaster, Alain Delon, Claudia Cardinale, Serge Reggiani, Mario Girotti și Pierre Clementi. Filmul a fost nominalizat la
Ghepardul (film) () [Corola-website/Science/318549_a_319878]
-
imagine, costume și scenografie. Visconti a reușit o ecranizare inedită a romanului scris de Giuseppe Tomasi di Lampedusa și o atentă reconstituire a atmosferei socio-politice italiene de la mijlocul secolului al XIX-lea. Prințul Don Fabrizio Salina (Burt Lancaster), mare latifundiar sicilian de viță nobilă, este bulversat de știrile privind campania lui Giuseppe Garibaldi și-și dă seama că aristocrația trebuie să se adapteze noilor realități istorice și să cedeze privilegiile burgheziei. Prințul aranjează căsătoria nepotului său, Tancredi Falconeri (Alain Delon), cu
Ghepardul (film) () [Corola-website/Science/318549_a_319878]
-
Barocul sicilian este o formă distinctă a arhitecturii epocii și stilului baroc care s-a manisfestat unic în arhitectura insulei Sicilia, din sudul Italiei, în secolele al 17-lea și al 18-lea. Stilul barocului sicilian este relativ ușor de recunoscut, datorită
Baroc sicilian () [Corola-website/Science/301004_a_302333]
-
Barocul sicilian este o formă distinctă a arhitecturii epocii și stilului baroc care s-a manisfestat unic în arhitectura insulei Sicilia, din sudul Italiei, în secolele al 17-lea și al 18-lea. Stilul barocului sicilian este relativ ușor de recunoscut, datorită prezentării particularităților generale ale barocului într-o formă a ornamentației de o bogăție extremă, nemaiîntâlnită la alte variații naționale și/sau locale ale stilului, dar și datorită omniprezenței măștilor rânjitoare și a amorașilor, numiți
Baroc sicilian () [Corola-website/Science/301004_a_302333]
-
barocul insular, anterior barocului sicilian, nu a evoluat din barocul originar, generat de marii arhitecți, sculptori și pictori din Roma, ce fuseseră grupați fie în jurul Bisericii Catolice sau aflați sub diverse patronaje ale unor personalității influente ale timpului. Stilul baroc sicilian s-a născut, de fapt, și a evoluat puternic spre stilul inconfundabil de mai târziu în timpul perioadei de reconstrucție ce a urmat cutremului devastator din 1693. Arhitecților locali, mulți dintre ei studiind și practicând cu marii arhitecți ai barocului din
Baroc sicilian () [Corola-website/Science/301004_a_302333]
-
construcții baroc mai frumoase și mai sofisticate decât cele create anterior pe pamântul Italiei continentale. Creațiile acestor arhitecți, alături de o nouă modalitate de gravare pe care aceștia au folosit-o în premieră, au fost inspirante pentru tot mai mulți arhitecți sicilieni. Ca atare, în jurul anilor 1730, stilul baroc sicilian devine distinct, atingând ulterior un apogeu, pentru ca mai târziu, în jurul anilor 1780, să fie treptat înlocuit de noul și mai atrăgătorul stil al mișcării artistice cunoscută ca neoclasicism. Barocul sicilian, extrem de decorativ
Baroc sicilian () [Corola-website/Science/301004_a_302333]
-
cele create anterior pe pamântul Italiei continentale. Creațiile acestor arhitecți, alături de o nouă modalitate de gravare pe care aceștia au folosit-o în premieră, au fost inspirante pentru tot mai mulți arhitecți sicilieni. Ca atare, în jurul anilor 1730, stilul baroc sicilian devine distinct, atingând ulterior un apogeu, pentru ca mai târziu, în jurul anilor 1780, să fie treptat înlocuit de noul și mai atrăgătorul stil al mișcării artistice cunoscută ca neoclasicism. Barocul sicilian, extrem de decorativ și fastuos, a durat în perioada sa de
Baroc sicilian () [Corola-website/Science/301004_a_302333]
-
mulți arhitecți sicilieni. Ca atare, în jurul anilor 1730, stilul baroc sicilian devine distinct, atingând ulterior un apogeu, pentru ca mai târziu, în jurul anilor 1780, să fie treptat înlocuit de noul și mai atrăgătorul stil al mișcării artistice cunoscută ca neoclasicism. Barocul sicilian, extrem de decorativ și fastuos, a durat în perioada sa de maturitate nici 50 de ani, reflectând în chip firesc ordinea politică și socială a Siciliei a epocii respective, când insula s-a aflat sub dominație spaniolă, fiind guvernată de o
Baroc sicilian () [Corola-website/Science/301004_a_302333]
-
ordinea politică și socială a Siciliei a epocii respective, când insula s-a aflat sub dominație spaniolă, fiind guvernată de o aristocrație extravagantă, hedonistică și extrem de bogată. Această perioadă (1693 - 1780), extrem de prolifică arhitectural și benefică social a creat barocul sicilian și a conferit insulei nota sa arhitecturală distinctivă, care a păstrat-o până în secolul 21. Arhitectura baroc este un fenomen general european, originând în Italia începutului secolului al 17-lea. Este opulentă și relativ teatrală, fiind bogat ornamentată sculptural și
Baroc sicilian () [Corola-website/Science/301004_a_302333]
-
pentru a desemna o clădire masivă fie administrativă, aparținând unui oraș, stat și/sau provincie, fie o reședință particulară. Deși cuvântul palazzo este apelativul corect al denumirii clădirii, întrucât până și adresa poștală conține termenul în sine, totuși nici un aristocrat sicilian nu ar utiliza acest termen, preferând apelativul mult mai cald și lipsit de grandoare, casa. Oricum, cel mai adesea în Sicilia, cuvântul Palazzo, urmat de numele de familie era și a rămas termenul utilizat de oficiali, oameni de afaceri și
Baroc sicilian () [Corola-website/Science/301004_a_302333]
-
acest gen. Cele mai timpurii exemple ale stilului baroc din Sicilia erau lipsite de personalitate, fiind de cele mai multe ori pastișe ale unor clădiri din Roma, Florența sau Napoli, văzute de vizitatori din insulă și dorite a fi "transplantate" pe sol sicilian. În ciuda acestor impedimente artistice, generate de comanditarii clădirilor barocului sicilian timpuriu, se remarcă totuși încorporarea unor caracteristici ale arhitecturii siciliene pre-baroc timpurii. Treptat, pe la mijlocul secolului al 18-lea, când arhitectura barocă a Siciliei a ajuns să fie distinct diferită de
Baroc sicilian () [Corola-website/Science/301004_a_302333]
-
ale unor clădiri din Roma, Florența sau Napoli, văzute de vizitatori din insulă și dorite a fi "transplantate" pe sol sicilian. În ciuda acestor impedimente artistice, generate de comanditarii clădirilor barocului sicilian timpuriu, se remarcă totuși încorporarea unor caracteristici ale arhitecturii siciliene pre-baroc timpurii. Treptat, pe la mijlocul secolului al 18-lea, când arhitectura barocă a Siciliei a ajuns să fie distinct diferită de cea a Italiei continentale, încorpora in mod tipic cel puțin două sau trei din următoarele caracteristici, dublate de o libertate
Baroc sicilian () [Corola-website/Science/301004_a_302333]
-
de zei, (de pildă, absența unui personaj ca Ofelius sau a zeului Bacchus în medalionul central) rară în mozaicurile romane, ar putea indica achiziționarea acestuia de către un proprietar evreu sau creștin. După opinia lui M.Avissar lucrarea pare în stil sicilian. De asemenea, ei sugerează că, fiind foarte scump, mozaicul a fost comandat, poate, ca un fel de ex-voto, ofrandă pentru împlinirea unei dorințe sau după salvarea dintr-un mare pericol, poate un naufragiu. În iulie 2009 mozaicul a fost redezvelit
Mozaicul din Lod () [Corola-website/Science/335111_a_336440]
-
a 300 de nave, se întâlnesc. După o bătălie sângeroasă și lungă, Agrippa pierde trei nave, în timp 28 de nave a lui Sextus au fost scufundate, 17 au fugit, iar restul au fost arse sau scufundate. Armata și flota siciliană au avut de suferit, ca și orașele Tyndares și Messina. În 36 î.Hr., Sextus a fugit din Sicilia ( ce a marcat sfârșitul revoltei siciliene), la Milet în cazul în care, în 35 î.Hr., el a fost capturat și executat fără
Revolta siciliană () [Corola-website/Science/327054_a_328383]
-
au fost scufundate, 17 au fugit, iar restul au fost arse sau scufundate. Armata și flota siciliană au avut de suferit, ca și orașele Tyndares și Messina. În 36 î.Hr., Sextus a fugit din Sicilia ( ce a marcat sfârșitul revoltei siciliene), la Milet în cazul în care, în 35 î.Hr., el a fost capturat și executat fără proces (lucru ilegal, deoarece Sextius a fost cetățean roman și, prin urmare, avea dreptul incontestabil la un proces) de Marcus Titius, unul dintre slujitorii
Revolta siciliană () [Corola-website/Science/327054_a_328383]
-
lăsate necultivate, și o mare parte din acest teren a fost luată și distribuit membrilor de legiunile care au luptat în Sicilia. Acest hotărâre a servit pentru a popula Sicilia, cu locuitori loiali, recunoscători, pentru a evita o nouă revoltă siciliană și a promis să aducă productivitate Siciliei devastate de război. De asemenea, 30.000 de sclavi s-au întors la stăpânii lor, iar ca exemplu, 6.000 au fost trași în țeapă.
Revolta siciliană () [Corola-website/Science/327054_a_328383]
-
Trani. În ajutorul răsculaților au venit și principii Richard Drengot de Capua și Gisulf al II-lea de Salerno, ambii temîndu-se de puterea crescândă a lui Robert Guiscard. Cu toate acestea, Robert nu a abandonat asediul asupra Palermo și campania siciliană. El a preferat să ignore insurecția, care pe atunci s-a extins și în Calabria. Palermo a capitulat în 1072, iar Robert a revenit în peninsulă anul următor, anihilând cu ușurință pe cei mai mulți dintre răsculați. Cu toate acestea, el a
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
(n. 24 martie 1911, Manhattan, New York - d. 18 decembrie 2006, Los Angeles, California) a fost un animator, regizor, scenarist și producător de filme de animație american de origine siciliană, ale cărui personaje animate sunt urmărite de milioane de fani din întreaga lume. Anii tinereții i-a petrecut în New York City, unde a urmat cursurile Liceului Erasmus și unde și-a început cariera. După ce a prestat diverse meserii, printre care
Joseph Barbera () [Corola-website/Science/324274_a_325603]