326 matches
-
unul plin de imperfecțiuni, dar cu o miză extraordinară: marea revoluție franceză văzută de un om din Est care o trăise pe aceea comunistă. „Danton” m-a ținut treaz până la sfârșit. „Une dimanche à la campagne” a fost ca o siestă într-o după-amiază petrecută la țară. Unii cititori confundă miza cu tema. Dar numai prima este indiferentă în literatură, în artă, în general. Miza este esențială. Există două feluri de pariuri pe care artistul le face. De-a lungul secolelor
Miza în artă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5952_a_7277]
-
are șanse să fie cronicar. Intelectualii înceți, cu peristaltism livresc de tipul ocluziei mentale, adică acei constipați care se dau de ceasul morții pînă reușesc să-și urnească frazele, intelectualii aceia sînt contraindicați pentru meseria de cronicar. Lentoarea, lingoarea și siesta sine die în așteptarea inspirației sînt condiții prielnice criticilor, academicienilor, îngrijitorilor de ediții, traducătorilor, dar nu cronicarilor. De aceea, presiunea timpului e criteriul de separare a cronicarilor de autorii cu digestie literară anevoioasă. În al doilea rînd, empatia față de volum
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
în suflet intuiția că viața e iremediabil absurdă, ci fiindcă reprezintă tocmai repausul necesar pentru a relua cadența vieții. E antractul fără de care nu-ți poți trage răsuflarea înainte de reînceperea cursei. Din acest motiv, cine nu știe să guste odihna, siesta și lîncezeala e un candidat sigur la nefericire. Potrivit britanicului există două feluri de plictis: unul rodnic și altul abrutizant. Primul cere absența excitanților, celălalt presupune lipsa activităților vitale. Dar în toate cazurile avem de-a face cu afurisita de
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
în suflet intuiția că viața e iremediabil absurdă, ci fiindcă reprezintă tocmai repausul necesar pentru a relua cadența vieții. E antractul fără de care nu-ți poți trage răsuflarea înainte de reînceperea cursei. Din acest motiv, cine nu știe să guste odihna, siesta și lîncezeala e un candidat sigur la nefericire. Potrivit britanicului există două feluri de plictis: unul rodnic și altul abrutizant. Primul cere absența excitanților, celălalt presupune lipsa activităților vitale. Dar în toate cazurile avem de-a face cu afurisita de
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
incompatibil cu o viață socială normală. Ciclul ''Everyman'' este mai versatil - somn de 20 de minute și o odihnă mai lungă între 1,5 și 4,5 ore. Astfel, timpul total dedicat somnului poate coborî la 2,8 ore. Ciclul ''Siesta'' este minimul în termeni de somn polifazic - somn nocturn de șase ore și o odihnă de jumătate de oră la prânz. Dacă este adevărat că somnul este un medicament cu cost zero - ajută la slăbit, contribuie la prevenirea riscului de
Somnul de opt ore nu mai este esenţial () [Corola-journal/Journalistic/65580_a_66905]
-
bărbaților letargici, în virilitatea lor neîntrebuințată în folosul obștei. Tot timpul femeile se mișcă, aleargă, conspiră, se ascund, spală, etc., bărbații sunt mereu statici, ba la umbra unui zid, ba la o cafenea. Lenea orientală a masculului care-și face siesta este pusă într-o antiteză care să îți sară în ochi cu infatigabilul feminin. În paralel are loc și o minirevoluție culturală, Leila citindu-le femeilor din sat, analfabete, pasaje erotice din O mie și una de nopți. Cartea este
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
o iarbă de aceea care tot crește până când cineva o cosește o tunde iarba nu merge singură la frizer în iarbă dormea un simbol patruped de culoare galbenă care înghite mult alb. iarba poate că-i ținea de răcoare de siestă de foame cine poate ști ce se petrecea în capul său sau ce s-ar fi putut petrece să nu fie prea mare distanță dar la o înălțime apreciabilă era ceea ce trebuia probabil să fie exact acolo exact în momentul
Poezie by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/2650_a_3975]
-
gândești în linia tautologiilor păstrezi premisele ca să le reproduci apoi sub formă de concluzii; gândind în linia tautologiilor te conservi, te păstrezi intact și pe tine însuți: un truism are adesea un efect odihnitor sau este el însuși rezultatul unei sieste. Se spune adesea că importante sunt nu atât ipotezele, și cu atât mai puțin verdictele pe care le poate emite un individ (remarca aplicându-i-se atât lui Gide, cât și portarului său), ci cauzele profunde care îl determină să
André Gide și portarul lui: un dialog social by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/4137_a_5462]
-
firmă de catering. Acțiunea le goni cheful de-a mai râde. Se concentrară exclusiv asupra efectului mâncării asupra papilelor gustative. Și curios, nici ness-ul de la tonomat nu-i făcură să se-ntoarcă la hazul făcut în cursul dimineții. Pesemne siesta le subțiase potențele satirice?! De ce oare? Aveau vreo presimțire sau ce? ... Revenit la amiază de pe teren cu capabilitățile de concentrare ascuțite se dovedi că reușita acționase asupra lui Antonel aidoma unei serii de șocuri electrice prescrise de psihiatru vreunui bolnav
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
se așează pe piept unde este locul său de dormit preferat, sprijinindu-și capul pe umărul meu și așa dormim amândoi, până ce ea se încarcă cu energie negativă de la mine și pleacă de urgență în altă parte să-și continue siesta. În acel an, la generația din vară, Suzi, mama Noricăi a hotărât să nască în altă parte, unde să găsească hrană suficientă și pentru următorii pui. Nu a mai apărut în zonă. Sau cine știe ce se mai putea întâmpla cu ea
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382577_a_383906]
-
ai timpurilor trecute care afirmă că Dumnezeu fără forme și reprezentări ar putea fi însăși natura. Ori natura nu face distincții între om și celelalte ființe care dețin viața începând cu simplul virus unicelular. Oare impunătorul leu, care-și face siesta după victorioasa vânătoare și îndestularea stomacului, meditează la Dumnezeul său, mulțumind-ui? Nu garantez că ar fi imposibil. Regulile care guvernează viața sunt aceleași. Hrănire în scopul mitozei care se petrece și în ființele multicelulare este unicul efect al creșterii și
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
Spania, învățate volens-nolens, musai pe de rost, încă de pe vremea școlii gimnaziale, se numără fără-ndoială numele sonor al peșterii Altamira și certitudinea că Iberia este leagănul preistoric al culturii Europei. Însă, din păcate, ocupați fiind peste măsură cu fiesta, siesta, tapas, coridă sau flamenco, uităm să mai scormonim prin cotloanele memoriei după uitatele semne care ne leagă cu veșnicia, conferind Spaniei rădăcini adânci. Noroc că spaniolii par să cultive o manie obsesivă pentru dedesubturile scoarței terestre, insistând, oriunde ne-am
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
Există În versetul al doilea din capitolul Întâi al Genezei o notație incitantă: Duhul lui Dumnezeu Se purta (sau se plimba, sau plutea) deasupra apelor. Ce va să Însemne această preumblare? Creatorul umblă hai-hui În lipsă de ocupație, Își face siesta, bate cosmicele coclauri ca să nu se plictisească? Sau, cumva, este În misiune de explorare, prospectează terenul În vederea depistării locului adecvat pentru plasarea construcției viitoare? După cum v-a spus profesorul Howard, Ceilalți n-au ales la Întâmplare zona din Univers destinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
obișnuit de la începutul secolului al XVII-lea. O insistență prea mare asupra mesei (repetăm, obișnuităî ar putea părea Cetitoriului o divagație pofticioasă, tezistă. Ne vom mărgini doar a spune că, după ce personajele s-au îndestulat și și-au făcut binemeritata siestă, sosi vremea plecării. — Și acum, încotro? - spuse hanul, privindu-i curios pe dunărenii prăvăliți la umbra unor tătăroaice în floare. — Mărite han! - spuse spătarul Vulture după ce-și stăpâni în ultima clipită un iminent zgomot stomacal. - Noi, adică eu, Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
jilțul de colo, cum făcea și hatmanul când venea de la bătălie, și să-i spună: „Ia trage tu puțin de cizma asta...” Episodul 116 DIALOG GOTIC Când Metodiu și Iovănuț bătură la porțile Lugubrului, doamna hatman Potoțki tocmai își termina siesta, lungită pe unul din divanurile aduse ad-hoc pe terasă. O ușoară migrenă o determina, clipe în șir, să bată câmpii, cu gândul aiurea, la frumoasele zile din tinerețe, când... da’ câte nu făcuse! Câte nu i se întâmplaseră! Mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la ședințe și se trezeau la ospețe, cărora un porc umplut cu mirodenii, bine fript și înconjurat de făzănițe înecate cu stafide li se părea mai important decât orice triumvirat viu și care apăreau în Forum doar să-și facă siesta, ascultând cu priviri aburite cine știe ce discurs ce se voia incendiar. Spre deosebire de majoritatea celorlalți colegi ai săi care adeseori veneau în Senat cu câte-un pumnal ascuns sub togă pentru orice eventualitate, Toto ținea sub togă, tot pentru orice eventualitate, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
e aproximație. Pe strada Olimpului, la numărul 7, e un bloc vechi cu fațada Îmbrăcată În iederă. Un soare jucăuș se furișează prin perdeaua de muselină a unei ferestre de la etajul 1 răsfirînd curcubeie pe mobilele amorțite. Bărbatul Își face siesta În fotoliu, calculînd șansele echipelor de football, calificate la campionatul mondial. Femeia spală vasele În bucătărie. Îi vom numi domnul D. și doamna E. În după-amiaza aceea seducătoare de primăvară, telefonul suna pentru a treia oară pentru ea. El ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
respective nu‑i găsesc nici un nume, cel puțin nu unul direct, în schimb există un nume indirect prin care toate astea se leagă imediat: TU! Plecarea în direcția Spital am Semmering, viaducte, tuneluri. Urcușul spre Jockelhof, amenajarea camerei, masa și siesta, lenea care te apucă în vacanță, când n‑ai chef de scris, ceața și cerul albastru care râde, deși - la cât de minunat e - n‑ar mai avea nevoie s‑o facă. Multe subiecte de discuție. Înțelegerea și gusturile comune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
general. — I-am lăsat în imponderabilitate, explică Păscuțoiu. — Cum - făcu Getta 2, nu-i țineți tot timpul sub gravitație? — Nu putem, spuse inginerul-șef. Asta ne-ar costa enorm. Îi lăsăm pe sol, ca să zic așa, numai când își fac siesta, o jumătate de oră, și când îi adăpăm. Restul stau în aer. Tovarășe stagiar, faza nr. 2! Tânărul inginer apăsă pe alt buton și, dintr-un colț al imensei platforme, printr-o conductă, țâșniră cocoloașe de tărâțe, coji de cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dă și mâine!” - ne învățau unii dascăli să spunem mereu în gând, dar și cu voce tare dacă ne „vine vreo inspecție”... Mă sculam tiptil de lângă ai mei cu noaptea-n cap, cu două ore până la începerea orelor, făceam repede „siesta” părții care-mi revenea din „repartizarea” sarcinilor pentru a mi se îngădui „să ating în voie” instrumentul pe care-l însuflețeam, la „întâmplare, în vălmășag de sunete și-ntr-un crescendo de speriat” cu vlaga „pusă la păstrat” pe distanța
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
o zi pe „Luncă”, unde văcuțele se lăfăiau la umbra copacilor crescuți sporadic pe platformă, mișcându-și urechile clăpăuge, pentru a se feri de enervantele muște și tăuni ce nu le dădeau pace. Sătule, rumegau în timp ce-și făceau siesta, iar copiii se alergau pe toată platforma să nu fie prinși de cel care „punea ochii” la pitita. Se întâmplase să fie prins Dany de către un alt copil și cum el a pus ochii în timp ce restul de copii s-a
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
cuiburi. O vulpe, încercată numai de insatisfacții în anturajul și vizuina ei, deveni melancolică, practic făcu o depresie și căuta o ieșire, un schimb de mediu, de locuință. Într-o zi, întâlni un corb ce stătea pe ram făcându-și siesta după ce mâncase un cașcaval întreg, așa că trecu peste laude și intră în subiect. Corbul, ce avea vreo două sute de ani, încă nu mai auzise așa povești de neîmplinire și o asemenea propunere. I se făcu milă și acceptă schimbul de
POLEMOS: REMUS DIN CUIBUL VULPII de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368430_a_369759]
-
pe mâini. De-ar afla doctorii s-ar cruci că nu moare. Omul necesită însă și un alt fel de hrană. O sete aprigă de frumos cât și o bogată hrană sufletească, nelegate de natură. Toate animalele își îngăduie o siestă după ce s-au săturat. Omul vrea mult mai mult. Satisfacerea acestor necesități a generat un întreg sistem bazat pe unelte care a diversificat activitățile omului într-atât încât funcția primordială de reproducere a fost ignorată intrând chiar în desuet. Omul
VIAŢĂ, VIAŢĂ LEGATĂ CU AŢĂ. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368020_a_369349]
-
așează pe pieptul meu unde este locul său preferat de dormit, sprijinindu-și capul pe umărul meu și așa dormim amândoi, până ce ea se încarcă de la mine cu energie negativă și pleacă de urgență în altă parte să-și continue siesta. În acel an, la generația din vară, Suzi a hotărât să nască în altă parte, unde să găsească hrană suficientă și pentru următorii pui. Nu a mai apărut în zonă. Sau cine știe ce se mai putea întâmpla cu ea cu atâtea
MĂRŢIŞORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367454_a_368783]
-
fulgi mari și scânteietori de zăpadă, cumva conservându-le seva dătătoare de viață pentru clipe mai prielnice. Vroiam să le ajut în neputința lor de a-și lua zborul, dar nu am găsi nici o modalitate pentru a nu le tulbura siesta... Mă gândeam să le bag în casă, puteam să ajung cu mâna până la ele dar mă gândeam că le voi strica habitatul și le voi întrerupe ciclul de clocit. Poate și pentru o presupusă și posibilă îndărătnicie (!?) a păsărilor de
JURNALUL UNUI OM NEÎNSEMNAT (FRAGMENTE) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366910_a_368239]