KorAP: Find »[drukola/base=silabic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...9 >

210 matches

Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207

vorbire. Toate acestea pot fi lucruri adevărate din punctul de vedere al vorbitorului de limbă indoeuropeană. Însă se știe prea puțin sau chiar nimic despre mijloacele sonore și sintactice prin care diferențiază sensurile și funcțiile limbile neindoeuropene, mai ales cele silabice, care vehiculează culturi cu nimic mai prejos decât cele indoeuropene. Pentru a individualiza entitatea specifică pe care o reprezintă fiecare dintre limbile romanice, W. von Humboldt folosește sintagma principiul individual unic al limbii, care se manifestă mai întâi exterior, la

Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
ca prototip ideal, atribuit unui popor ales, trăitor cândva într-o zonă binecuvântată. Este astfel din capul locului anulată originea naturală a limbajului și este mascată în consecință perceperea limbilor indoeuropene ca rezultat al evoluției globale a limbii prin stadiile silabic și aglutinant, în afara cărora nu se justifică structura morfematică și paradigmatică a acestor limbi. În plus, locul devenirii zonale a fiecărei limbi i.-e. prin metamorfozarea paradigmatică și flexionară a substratului aglutinant este artificial luat de deteriorarea prin substrat și

Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
a existenței pe pământ, ziua cu noaptea, răsăritul cu apusul, nașterea cu moartea, la fel ca Janus, zeul cu două fețe, cu care se înrudește etimologic. Polisemantismul difuz al cuvântului antic reflectă îndelungata epocă din istoria limbii când, pe fondul silabic primar, stadiul aglutinant al limbii era bulversat de constituirea sistemului flexionar, ceea ce face ca ansamblul limbilor euro-afroasiatice să ofere cercetătorului posibilitatea de a urmări diversificarea limbajelor umane. Gândirea antică despre facerea lumii și despre limbă ca sistem logic existent ante

Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
s-a opus din antichitate perceperii realiste a lumii pentru care gândirea umană este rezultatul evoluției și organizării superioare a materiei, însă teoretizarea acestei idei prin istoria cuvântului este opera neogramaticilor. Aceștia, scoțând modelul i.e. de limbă din lanțul evoluției silabice și aglutinante, duc și cuîn preexistență împreună cu sistemul de idei transformând monada formă-sens în divinitate creatoare. Etimologia globală reașează cuvântul în normalitatea devenirii lui făcând astfel posibilă înțelegerea numelor de zeități ca rezultat al evoluției semantice și formale a lexicului

Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
globală a materialului lingvistic, datorată originii naturale a limbajului și identității fiziologice a organelor vorbirii, și de la diversificarea teritorială a dialectelor și limbilor, datorată structurărilor statale. Lăsând deoparte excepțiile, orice limbă reprezintă o evoluție locală specifică a materialului lingvistic structurat silabic, aglutinant sau flexionar. Geneza unică a tuturor limbilor perpetuează înrudirea lor indiferent de formula structurală în care se înscriu și de nivelul de civilizație pe care îl vehiculează, iar dependența formulei aglutinante de preexistența formulei silabice și a celei flexionare

Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
a materialului lingvistic structurat silabic, aglutinant sau flexionar. Geneza unică a tuturor limbilor perpetuează înrudirea lor indiferent de formula structurală în care se înscriu și de nivelul de civilizație pe care îl vehiculează, iar dependența formulei aglutinante de preexistența formulei silabice și a celei flexionare de preexistența formulei aglutinante, împreună cu evoluția locală a materialului lingvistic în aceste formule de limbă anulează teoria arborelui genealogic prin care știința tradițională europeană percepe istoria limbii. Istoria fiecărei limbi și grupări de limbi flexionare, numite

Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
indoeuropene datorită unui presupus izvor comun, reprezintă transformarea, cu accente zonale specifice, a structurilor aglutinante în expresii flexionare. Rezultă că zonele acoperite de limbi flexionare au peste tot la bază nivelul aglutinant, care a avut la bază peste tot formula silabică de comunicare. Pentru a satisface necesitățile cunoașterii și comunicării, evoluția limbii a urmat calea de la simplu la complex. În ce privește evoluția limbilor flexionare, numite indoeuropene, acestea au urmat calea transformării segmentelor sonore în vocale și consoane, care se constituie în sisteme

Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
unică: la originea acestei familii de limbi rămân axiomatic cele câteva sute de rădăcini care trebuie acceptate ca atare. În felul acesta neogramaticii nu-și mai pun problemele originii naturale a limbajului și evoluției limbilor prin formulele preindoeuropene de limbă, silabică și aglutinantă. Ei se pot întreba cel mult dacă și cum rădăcinile i.-e. pot avea direct, fără mijlocirea altor stadii, origine naturală. În această manieră de percepere a istoriei limbii face și Sextil Pușcariu precizarea că „nu se va

Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
doar continuitatea materialului lingvistic în plan zonal, european și euro-afro-asiatic. Problema elementelor germanice are aceeași premisă falsă a originii comune a limbilor i.-e., în timp ce limbile germanice sunt și ele rezultatul specific al evoluției locale a materialului lingvistic prin formulele silabică, aglutinantă și flexionară de limbă. „Începând cu a doua jumătate a secolului al II-lea d. Hr., spune S. Pușcariu, apar în Dacia seminții germane. După marcomani, cu o sută de ani mai târziu, vin goții, cărora Aurelian le cedează

Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
duce la dezvăluirea imaginii adevărate a acestui întreg. Este necesară viziunea atotcuprinzătoare asupra limbii ca atribut definitoriu al omenirii și perceperea limbii române, ca a oricărei alte limbi, de pe coordonatele istorică și geografică, în continuitatea globală a materialului lingvistic structurat silabic, aglutinant sau flexionar. Privită din prezent spre trecut, limba română se înscrie, ca etapă ultimă, în evoluțiile etnolingvistice din jumătatea de est a Europei cauzate de cuceririle romane în această zonă. La baza acestor evoluții se află simbioza dintre sistemul

Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
și au instituit teoria arborelui genealogic al limbilor i.-e. cu două consecințe nefaste: 1) imaginarea unui punct de constituire a protolimbii i.-e. și de răspândire ulterioară a ramificațiilor acesteia; 2) anihilarea substratului preindoeuropean și, deci, a continuității materialului silabic și aglutinant în formula flexionară a limbilor așa zise i.-e. Consecințele teoriei arborelui genealogic implică spargerea unității comunicative a limbii în trei componente: fonetică, gramaticală și lexicală, cărora li se atribuie existență și evoluție independentă. Demascarea neogramaticii ca epocă

Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
la un nivel mai larg de cuprindere nu au putut zdruncina fundamentul neogramatic al gândirii istorice de vreme ce aceste încercări nu au în vedere originea naturală a limbajului uman, evoluția socială a limbii și continuitatea globală a materialului lingvistic prin formulele silabică, aglutinantă și flexionară de limbă. Prezentăm în acest sens două exemple. Nicolae Densusianu (1846-1911) este autorul unei lucrări voluminoase intitulate Dacia preistorică, în care ultimul capitol poartă titlul „Limba pelasgă”. Printre contradicțiile și inconsecvențele acestui capitol se conturează o schemă

Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
aceștia încă de la începuturile lor s-au folosit întotdeauna de aceeași ului pelasg” (p. 673). 3. Separarea grecilor ca etnie și limbă pe fondul oceanului pelasgic, dovadă a neînțelegerii originii naturale a limbajului și evoluției globale a limbii prin formulele silabică, aglutinantă și flexionară (gramaticală) de limbă, este o operație artificială necesară autorului pentru schema sa istorică. În realitate, limba greacă a rezultat din gramaticalizarea locală a expresiei aglutinante ale cărei componente s-au morfologizat, căpătînd aspectul a ceea ce numim rădăcină

Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
istorice. Considerându-i pe maghiari ca veniți relativ târziu, el punea totuși, în manuscrisul citat, opoziția unguriromâni la baza constituirii poporului român. SINTEZE Românii sunt rezultatul evoluțiilor etnolingvistice multimilenare din vastul spațiu euro-afro asiatic, unde limba a evoluat de la stadiul silabic la cel aglutinant și apoi la cel indoeuropean. 1. Apariția și dezvoltarea limbajului uman are la bază capacitatea fiziologică nativă a omului de a produce sunetul ca reflex condiționat de stimuli fizici și psihici. Limbajul începe atunci când segmentul sonor se

Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
haj, germ. Haar, lit. valaī „părul din coada calului; undiță”, pers. vars, vind. válças „ramură” etc. 4. Tendința generală a limbajului uman de trecere treptată de la expresia neliniară, în care trăsăturile fonetice sunt condensate și chiar suprapuse într-o izbucnire silabică de durată minimă ce poate fi redată pictografic, la desfășurarea succesivă a componentelor fonetice ale silabei, componente reduse numeric și apte pentru reprezentare grafică liniară, nu este echivalentă cu progresul cunoașterii. În orice formulă de producere a sunetului ca expresie

Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
orice formulă de producere a sunetului ca expresie a sensului baza de articulație dispune de resurse fiziologice pentru marcarea și stocarea progresului cunoașterii. 5. Spațiul euro-afro-asiatic în care limba română își are înfipte rădăcinile își începe istoria atestată cu stadiul silabic liniar, din care s-a dezvoltat stadiul aglutinant, iar pe acesta din urmă a luat naștere formula indoeuropeană a limbii, formulă preponderent morfematică și paradigmatică. Rezultă că istoria limbii române angajează evoluția globală a limbii de la stadiul silabic la stadiile

Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
cu stadiul silabic liniar, din care s-a dezvoltat stadiul aglutinant, iar pe acesta din urmă a luat naștere formula indoeuropeană a limbii, formulă preponderent morfematică și paradigmatică. Rezultă că istoria limbii române angajează evoluția globală a limbii de la stadiul silabic la stadiile aglutinant și morfematic, ceea ce implică viziunea evolutivă asupra istoriei. 6. Stadiul indoeuropean al limbii s-a constituit în Asia Mică și s-a răspândit în est până în Himalaia și pe fluviul Indus. În vest, acest stadiu, datorat uzului

Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
induce chestiunea preistoriei limbii române, întrucât latina și traca aduc fiecare la constituirea limbii române o încărcătură istorică multimilenară cu trăsături comună până la un punct, dar specifice în cele din urmă: ambele limbi aduc în română comunitatea evoluțiilor la nivel silabic și aglutinant în spațiul auroafro-asiatic, latina venind în plus cu nivelul indoeuropean, nivel care acoperă numai parțial spațiul de bază. În consecință, pentru a cunoaște rădăcinile limbii române trebuie avute în vedere și evoluțiile lingvistice neafectate pertinent de latinizare și

Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
slave, limbile baltice, maghiara sunt expresii individualizate ale mediului comun în care s-a constituit limba română. Cea de a doua treaptă a cunoașterii este dată de unitatea devenirii fenomenului lingvistic: substratul tracic înfige rădăcinile limbii române în unitatea preindoeuropeană, silabică și aglutinantă, a spațiului euro-afro-asiatic, iar latina aduce în limba română indoeuropenizarea vechiului substrat comun, astfel că această limbă este romanică (alături de italiană, franceză, spaniolă etc.), este indoeuropeană (alături de limbile indo iraniene, germanice etc.), având în același timp relații istorice

Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
Corola-journal/Journalistic/83652_a_84977

va fi rostit concomitent în cel puțin două, cel mult în cinci limbi (română, franceză, latină, germană și rusă) de către grupele lingvistice corespondente (ansambluri autonome). Partitura stabilește punctele de contact între limbile folosite care vor prefigura schimbările concomitente de enunț silabic ale textului (textelor), conform coincidențelor fonematice ale rostirii. S-au definit cinci clase de emisii sonore vocale și patru clase de emisii instrumentale, după cum urmează: I. Emisii vocale implicând vibrația laringelui A. sunete fundamentale (±) glissando Proceduri de emisie: ord., nazal

Logica lumilor posibile(XVII). Ideofonie(PHTORA IV) by Nicolae Br?ndu? (2013) [Corola-journal/Journalistic/83652_a_84977]
versete ale Psalmului biblic, constituit conform celor menționate anterior în cele cinci limbi. Din studierea și punerea în practică a acestui text rezultă inițierea unui ritual complex care implică în egală măsură respectarea întocmai a principiilor de desfășurare a lecturii silabice și trăirea la maximă concentrare a simbolului întrupat. Deci o implicare semantică a celor care cântă, personală, directă, nemijlocită. Observăm întrucât nivelul de adâncime al formarii discursului muzical devine direct operant, odată cu indeterminarea nivelului superficial, într-o altă zonă a

Logica lumilor posibile(XVII). Ideofonie(PHTORA IV) by Nicolae Br?ndu? (2013) [Corola-journal/Journalistic/83652_a_84977]
Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815

Cultural) și 13 posturi de televiziune (Acasă TV, Antena 1, Antena 3, B1 TV, N24, Național TV, OTV, Prima TV, Pro TV, Realitatea TV, TVR 1, TVR 2, TVR Cultural). 3 "În cazul imperativului, modificarea este facilitată și de lungimea silabică a formei, care, în prezența pronumelor neaccentuate enclitice, ajunge la o structură de trei, patru sau cinci silabe" (Pană Dindelegan 1987: 65). 4 Concurența între modelele de conjugare cu și fără sufix a fost mult cercetată: cf. Guțu Romalo (1972

[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976

sub toate aspectele: fonetic, lexical, gramatical, fluiditate, expresivitate cu accent permanent pe dezvoltarea auzului și percepției fonetice, îmbunătățirea percepției auditive și a discernământului auditiv, formarea abilitații de a distinge cuvintele în propoziții și a pronunța corect sunetele, obișnuirea cu ritmul silabic al cuvintelor, formarea unor propoziții închegate, folosirea corectă a raporturilor gramaticale. Reprezentările au un caracter plastic, sunt încărcate cu elemente concrete, particulare. În lucrarea „Inteligența este capacitatea de adaptare la o situație nouă”, J. Piaget abordează între altele două idei

Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius (2009) [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183

coordonarea mișcărilor: - exerciții nespecifice pentru inițierea și coordonarea mișcărilor nearticulatorii ale limbii, buzelor și maxilarelor; - exerciții de poziționare a sistemului fonoarticulator în diferite configurații fără emisie fonemică; - exerciții de transfer de postură interfonemice bi- și trisonore; - exerciții specifice fonoarticulatorii fonemice, silabice. Pentru aplicarea unui tratament complex de recuperare, se impune un diagnostic corect și să se evalueze forma clinică de apraxie, pentru ca apoi să se aplice metoda cea mai adecvată de kinetoterapie care să ducă la corectarea elementului apraxic. Recuperarea unui

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
concepute de Françoise Estienne dispun de un material lexical care este supus operațiilor de inversare, de substituire, de adiționare sau de diminuări de elemente și care este grupat în texte fără semnificație și texte cu semnificație. Textele fără semnificație: - structuri silabice consoană+vocală în permutări cu adăugare progresivă de vocale: de, id, ad, da, du, ud, od, do, adi, uda, dua, dao, oda, dia, ada, duda; - structuri simetrice reversibile: ad, da, as, sa; - structuri complexe dezvoltate de la un singur fonem: e

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]