2,018 matches
-
cîțiva pași, o fată de 17 ani, stînd cu spatele? Răspundeți, stimate domn, răspundeți! Ei bine, Natalia nu s-a întors tocmai pentru că știa și vroia asta! Înainte de figura destul de sexy de mai sus. Natalia "se înspăimîntase singură de toate simțămintele care se treziseră deodată (și adaugă Turgheniev suav) în sufletul ei..." Am văzut rezultatul "înspăimîntării" ce se trezise în "sufletul" ei! Aproape că-mi vine să strig bătînd din picior, ca la o sîrbă: Cert e că Natalia Își arată
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
cu adevărat în stăpînirea conflictelor pe care le imaginasem pentru eroii mei. Eram în posesia lor, a dramelor petrecute într-un cadru în care răzbătea și ceva din atmosfera Balcicului, a cărui amintire mă obseda. Le urmăream complicata traiectorie a simțămintelor de dragoste, de așteptări, de visări, viața lor sufletească încîlcită. Umpleam paginile scriind cu tot mai mult interes, căci îmi simțeam eroii din ce în ce mai apropiați de mine, de viața mea reală. Îmi păreau tot mai apropiați de sufletul meu, de gîndirea
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
închipuirea să făurească asupra-le mici romane. M-am mustrat pentru slăbiciunea ce-am avut de asemenea ființe; nu destul de scump era s-o plătesc în pățania cu sir Aubrey de Vere? De data asta, peste curiozitate se altoia un simțămînt nou: o apropiere sufletească mergînd pînă la înduioșare" (p. 74). O nouă mențiune, destul amplă, pleacă de la o "ciudățenie" a lui Pantazi ("...avea groază de ferestrele deschise...") - nu singura lui ciudățenie de altfel - pentru a se prelungi printr-o comparație
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
preocupați până la amănunt de mersul românesc, precauți și solitari, conduși de simțul datoriei, va fi fost complet diferită de cea din familiile succesorilor lor. Ei, părinții unei copile dispărute la vârsta de patru ani, au rămas până la capătul vieții cu simțământul de neșters că sunt tatăl și mama unui popor întreg. Regele Ferdinand și Regina Maria au avut o casă plină de copii. Căsătoriți de foarte tineri (la 27 și, respectiv, la 17 ani) ei au adunat în jurul bradului de Crăciun
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
a restricțiilor contextuale (,după câteva zile, începusem să mă simt acolo ca în provincie: deopotrivă acasă și în exil; poate e un dram de nebunie"), prin ieșirea bruscă din claustrarea camerei de lucru dar și a ambianței anoste, în lume. Simțământul de anihilare a existenței se cere imperios combătut, anulat fie și prin probe minime de recunoaștere: "zile ori săptămâni stau aproape izolat, închis în mine, fără să am nevoie de nimeni, căci, însoțit de ai mei, îmi ajung cele câteva
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
greu de îndurat în condițiile deportării. Dacă solitudinea abstractă a creatorului alcătuiește o față a demoniei sale, impenitentă aidoma unei desfășurări stihiale, solitudinea ființei umane răspunde într-un ethos. Impactul său cu mediul social e în măsură a genera un simțământ de culpă. Egoismul nu e totuna cu egolatria. De unde salutara deschidere a poetei, captivă, până la un punct, unei singurătăți structurale, către viața cetății. O deschidere cu atât mai demnă de stimă cu cât Ana Blandiana nu aparține câtuși de puțin
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
estetic i se înfățișează în principiu superfluu, "tautologic". Năzuința sa merge exclusiv către "înclinația teoretică" ce "depășește sensibilitatea literară" (atenție: nu consună cu ea, n-o înglobează, ci "o depășește"), "înclinație" pe care a încercat a o sluji nu fără simțămîntul dezolant de-a lucra într-un "gol" lipsit de orice suport, repere, înțelegere, în înapoiatul mediu autohton: "Lucrînd în această direcție, încerc (sau poate mă iluzionez) eliminarea, măcar în parte, a unui gol. Este, mai mult, un act de consecvență
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
patimi, vorbește de curăție, care este o atitudine potrivnică patimii curviei, fiind înstrăinarea trupului de căderea cu fapta în păcat și de toate faptele care duc la păcat, înstrăinarea minții de gândurile și de visările curvești, iar a inimii de simțămintele și de înclinările curvești, după care urmează și înstrăinarea trupului de pofta trupească<footnote Sf. Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei ce vor să se mântuiască. Experiențe ascetice, traducere de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, vol. II, Edit. Sofia, București, 2000, p.
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
exprimă nesiguranța, ezitarea, torpoarea. Cîtuși de puțin securizant, lirismul d-sale lasă ființa descoperită în fața vicisitudinilor, vulnerabilă, neînstare a-și articula decît confesiunea, discreta lamentație. Mărturia pe care ne-o oferă e a unei șovăiri, a unei timidități, a unui simțămînt de irealizare: "Sînt voci în fundal/ nesigure/ precum unele frunze timide/ pe care și lumina le ocolește// sînt disproporții/ între amintiri ce dispar/ și cele încă prea treze/ împerecheate cu miresme insomniace/ în încăperea/ unde mă aflu nedeslușită cu prînzul
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
și anume, moartea fetei, anuntață în urma unor rapoarte publicate. Scott se întoarce la viața liniștită de fermier, așteptând următorul apel într-o pace relativă. Dar Curtis nu se poate odihni. În naivitatea lui, îl caută pe Scott să-i împărtășească simțământul lui că Laura este încă în viață. Dacă este adevărat, investigația lor neoficială îi va pune și pe ei în centrul atenției unei conspirații periculoase, care va avea repercusiuni până la cele mai înalte niveluri... Spectacole TIMIȘOARA Opera Română: „Bellida“, de
Agenda2004-24-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282540_a_283869]
-
preluat patimile omului și le-au atribuit divinităților înstrăinând astfel omul de propriul său sine, născând o societate alienată. 1953. Adevărata religie a omului ar trebui să recunoască patimile care-l înalță la sfințenie sau care-l coboară în infernul simțămintelor sale. 1954. Câtă patimă se află în clipa trecerii noastre în eternitate? 1955. Înainte de toate suntem patima sângelui nostru. 1956. Numai patima ochilor tăi poate să-mi arate Lumina Divină ce a creat sfințenia acestei lumi, iubind. 1957. În patimă
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
inutil să-ncerci să-ndupleci o gheara/ imposibil să te opui unei delte de lacrimi//resturile rămîn acestui dirijor cu lentile ușoare/ de pe subțirimea portativului/ să dirijeze el scufundarea" (aruncînd o scurtă privire). Pandantul temporal al mărginii e tîrziul, adică simțămîntul ne-făcutului în substanță, al nonepicului înlocuit de viziunea apocaliptica (statică precum orice viziune) sau măcar de cinismul utopiei. Delimitării în spațiu îi corespunde una în durată, precum o rană metafizica a artistului ce-și nutrește închipuirea din vermina: "tocmai
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
care doare adînc și nu cred că generației noastre îi va mai fi dat să apuce un moment similar acelui din 1918, cînd țara devenise rotundă în fruntariile ei. Să notez că dl M. Bruchis, basarabean de origine și prin simțăminte, trăiește, din 1974, în Israel, la Țel Aviv. Dar acolo fiind, atît de departe de meleagurile natale, continuă să fie ardent preocupat de nenorocirile Basarabiei, să scrie despre ele, să-și rostească, cu tărie, glasul dreptății în conferințe și simpozioane
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
sînt încă departe de-a fi integrați în fluxul comun al literelor românești. Nici macar Uniunea Scriitorilor - act de recunoaștere și de politețe elementară - nu a găsit cu cale a-i înscrie în rîndul membrilor săi. În ce ne privește, avem simțămîntul presant (de vreo trei decenii încoace!) că sensibilitatea lirica a veacului viitor va urma a fi modelata mai cu seamă de cei ce compun încă un "salon al refuzaților". E foarte posibil ca unii din actualii mari beneficiari ai așa-
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
deposedat de ideea că din vis se poate ieși, ori că visul se poate termina". Starea fantomală e, la rîndul său, înscrisă în starea civilă a sufletului ce se regalează "cu fapte al căror echivoc e tot mai mare", cu simțămîntul ațîțător al unui "final de-nceput de lume". Oamenii adormiți sînt asimilați unor morți ce deambulează printre noi: Dacă printre noi circulă astfel de oameni morți, care-au trăit cîndva în continentul somnului?". Sentimentul de inadaptare ia pînă la urmă
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
mediatizarea-globalizarea cîștigă teren atît pe orizontală, cît și pe verticală, xenofobia apare în toată goliciunea ei: desuetă, absurdă, antidemocratică. Și, totuși, dușmănia în raport cu cei de altă naționalitate revendică nobilul merit de a deriva, culmea, din patriotism. Să fie oare obligatoriu simțămîntul potrivit căruia rostul tău, ca individ și cetățean străvechi al unei nații, este acela de a-i ostraciza în fel și chip, la infinit, pe nou-veniți, așa-zișii "venetici" (în pofida a mii și mii de dovezi a iubirii lor de
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
pîraiele Izei blînd prăvălindu-se/ de pe dumbrava Dragomireștiului de sub Țibleș/ sau pe sub liniile de troleu ale Bucureștiului" (ibidem). Exaltarea temei cosmice prezintă un aspect ambivalent, grandoarea, subliniată cu o fină nuanță a pierderii definitive, a eșecului absolut, asociindu-se cu simțămîntul de spectacol strident, de circ, al lucrurilor ce se ciocnesc în chip violent-distractiv. O incurabilă difidență derivă din imensa traumă inițială, astfel încît reprezentarea (reprezentația) universală nu se mai poate sustrage impresiei de joc caleidoscopic, de irațioanlă perindare de elemente
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
cortegii de stranii ecouri/ sori nordici narciși navigînd// lipit între tîmplele luntrei/ tu intransmisibil curînd/ la capătul umed al tundrei// sori negri uscînd cărăușii/ splendori în incinte negînd/ în spulber sînt gemeni cenușii" (cu ochii la cerul de ieri). Chiar simțămîntul limpede montat al "înstrăinării" de lume e încă o dovadă a prezenței lumii în conștiință, e drept că pe muchia pătrunderii în universul subiectiv, în "peștera" intimității depline. "Înstrăinarea" e încă o formă a obiectivității ce năzuiește a se preface
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
mării/ sînt spuma visului său./ în capitala Dublei Țări mîinile lor/ tăiate piramidă s-au făcut" (Ou Topos). E aci o pornire spre abstractizare și geometrizare, ca o "filosofie" a cruzimii și totodată o "formă" a ei, ilustrare duală a simțămîntului de mutilare lăuntrică ce apasă ființa modernă. Poetul e atras de raportul - atît de primejdios - dintre existență (ori prezență, cum ar spune Maurice Blanchot) și text. Cel din urmă se nutrește din "tulburarea" celei dintîi, cu toată aparența de independență
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
îndelung/ pînă cînd eu însumi sînt una cu// lichidul amar din el/ care-mi at Starea de veghe a lui George Vulturescu e cea a unui posedat. Febricitant, declarîndu-și demonizarea, poetul se exprimă prin acuități sumbre, care dau glas unui simțămînt definitoriu al inapetenței, al sleirii, al limitei. Acesta nu exclude însă forța trasării contururilor, aidoma gestului unui sinucigaș ce-și împlîntă cu tărie cuțitul în inimă (Eminescu a descris un asemenea caz): "Scriu cu febră în trup/ sau poate cu
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
cosmogonie în varianta sensibilă, "simplă", necontrafăcută prin meditație, a unui spirit contemplativ, care se lasă impregnat de imagini, cu acea dispoziție smerita ce vede în sumisiune un semn de noblețe. Ființă "plină de taine" se confundă cu lucrurile, într-un simțămînt al zămislirii comune: "De lumină din pielea zăpezii/ mă las absorbita/ teamă de a fi efemer/ își scurge cenușă lin/ printre degete// drumul pe care alunec/ e sigur/ chiar dacă orbit de pacea/ din jur// oboseală inimii/ ea însăși zăpadă" (Lumină
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
vestea că va veni, citînd, acolo, o poezie. Se pare că, flușturateca cum era, Veronica și l-a apropiat pe poet de inimă ei. Brusc, în a doua scrisoare păstrată, din 1876, poetul se plîngea că a fost înșelat în simțămintele sale, ca Veronicăi îi plăcea să se știe, la Iași, că e iubita de Eminescu, iar ea "în realitate iubești pe cine știe cine." Urma, apoi, vestea unei decizii: "Dar cred că trebuie să sfîrșim odată" pentru că are convingerea că, pentru ea
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
Eminescu, care nici atunci nici mai tarziu nu admitea vederile marelui filosof german decât în ceea ce privește principiile generale, că lumea cea adevărată nu e cum o vedem noi, că sufletul e o ființă neatârnătoare de trup și, ca fundamentul moralei e simțământul de compătimire, tot adevăruri vechi și de-a pururea nouă." * Intervine, deci, în istoria personală a lui Slavici un maestru spiritual: e maestrul spiritual al lui Eminescu și, într-un fel, al lui Maiorescu: Schopenhauer.2) Schopenhauer als Erzieher, studiul
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
au trecut la Arad, la Sighidin ori la Nagy-Köros, unde mai curând și mai usor puteau să-nvete limba maghiară." Apare și o mărturisire ce se cere subliniată: "La Timișoara dar mai vârtos decât la Arad am fost cuprins de simțământul din cale-afară de nesuferit că nu sunt în stare să mă potrivesc cu lumea în mijlocul căreia trăiesc." La fel de elocvențe sunt observațiile pe care le face la Pesta - cu care se întoarce de la Pesta: "Era în toamna anului 1868, cănd Dietă
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
ilustrat anatomic și fiziologic (ansa la un nivel nu neapărat mai superficial al contactelor imaginarului cu sine), reflectă o nostalgie a elementarității. Poetul orădean face parte din randul acelor autori care ăncearcă a integra an mecanismul voit modern al imaginii simțămintele bucolice, reminiscențele agreste. Efectul nu e de contrast, ci de complementaritate. Dacă lirismul fiziologic pe care l-am semnalat oglindește evoluția ființei an sine, lirismul dublu, modern-traditionalist, probează evoluția ființei sociale: " Cerul fardat cu idei/ cu simfonii/ care bat cămpiile
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]