258 matches
-
exploatator, dezordonat și Îndreptat În direcția greșită”. Logica fin calibrată a acestui tip de agricultură se baza pe o tulburare cât mai slabă a peisajului și a ecologiei și pe mimarea, atunci când acest lucru era posibil, a multora dintre asociațiile simbiotice de plante specifice zonei. Aceasta Însemna că terenurile cultivate semănau mai degrabă cu natura În stare neîmbunătățită decât cu câmpurile rectilinii și clar delimitate cu care erau obișnuiți majoritatea funcționarilor agricoli. Cu alte cuvinte, rațiunea din spatele aparențelor care Îi deranjau
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Harlan, Crops and Man, ediția a II-a, American Society of Agronomy, Crop Science Society of America, Madison, Wis., 1992, p. 5. În cazul cerealelor de bază - toate din familia gramineelor - acest lucru a condus la un fel de mimetism simbiotic. Fiecare dintre aceste cereale are una sau mai multe „buruieni specifice”, foarte asemănătoare, din aceeași familie, care se dezvoltă În aceleași condiții, dar care Își Împrăștie semințele rezistente mai devreme, reînsămânțându-se astfel pe terenul cultivat. Harlan, Crops and Man, p.
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
La strict vorbind, multe dintre aceste avantaje ar putea fi obținute și prin plantarea câte unui singur cultivar pe parcele mici, Însă s-ar pierde beneficiile specifice policulturii pe care le-am menționat mai devreme. „Asociațiile micorizale” reprezintă o relație simbiotică Între miceliul anumitor ciuperci și rădăcinile unei plante fanerogame. Rachel Carson, Silent Spring, 1962, Houghton Mifflin, Boston, 987, p. 10. Cei care practică agricultura biologică aleg uneori culturile mixte ca mijloc de evitare a folosirii intensive a Îngrășămintelor și insecticidelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
pares, ștergându-se țărănește pe mâini, cu ultima filă soioasă de hârtie. Umpleți-vă pipota! Băgați la jgheab! Luați, mâncați și beți, de praznicu' mortului! Apostatul nu trebuie să-și repete invitația. O vreme, se aude numai clămpănitul fălcilor, ocupate simbiotic cu dumicații, precum și sorbiturile vajnice, cu clefăieli, care se transmit cumva, empatic, către baba negricioasă, ațipită ca o moartă, care mușcă și dânsa reflex, prin somn, dintr-un mititel imaginar. Domn' Dan, căpățânosu' de Pale, Henri Bec, a pierdut contactu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fie clar! Dacă individul și-a găsit protecția neputinței în atotputernicia masei și s-a eliberat de complexul colapsului existențial, corectându-și imaginea de sine confuză, prin identificarea cu proiectele paranoice ale „conducătorului”, atunci putem vorbi doar de un proces simbiotic, cu multiple fenomene de transfer, care însă nu exclude, în nici o fază, absența vinovăției. Dacă nu te identifici cu ceva, trebuie s-o afirmi, să te distanțezi, pasivitatea și tăcerea acuză, iar cel care nu este revoltat de un act
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o anumită mărime să se implice într-o aventură „transcendentală”? D.G.: Spuneam mai înainte că „lumea” mea este mărginită de granițele limbajului meu, dar și de dimensiunile/particularitățile corpului pe care-l posed. Gândirea și trăirea sunt într-o relație simbiotică, o stare corporală, să zicem, un simptom de amețeală, îmi poate periclita „lumea” și ceea ce eu gândesc despre ea, nu pot face abstracție de barierele organice, iar uneori sunt chiar sclavul lor. Putem facem abstracție de foarte multe lucruri și
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sau evenimentele memorabile din viața satului, amintiri din copilărie, puternic imprimată pe retina memoriei și „developate” cu uimitoare ingenuitate pe pânzele sale. Anotimpurile anului în perenitatea lor ciclică ocupă un loc statornic și definitoriu în reprezentările plastice ale autoarei, relația simbiotică om-natură fiind evidentă.” (Dumitru Isac) Turda Toader 1958 Pictor „Eu stăteam de mic pe lângă Stan Pătraș când cioplea. Eram neam cu el și-i plăcea să-mi arate cum face. Când mi-a dat o bucată de lemn să-ncerc
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
drepturilor și intereselor persoanelor ocupate) de la principiul unanimității la cel al votului majorității calificate. AUE a sporit de asemenea puterile PE prin introducerea procedurii cooperării în privința măsurilor pieței unice. Astfel, dezvoltarea unei politici strategice și reforma instituțională au fost corelate simbiotic și simbolic. Această corelare a fost crucială, în primul rând pentru că a pus laolaltă schimbarea instituțională cu obiectivele majore de politică și în al doilea rând pentru că inițiativa pieței unice a fost încorporată într-un ansamblu mai larg de acorduri
Politici economice europene by Ileana TACHE () [Corola-publishinghouse/Science/202_a_459]
-
și a unor tehnologii care: 1. sunt prietenoase cu mediul; 2. evită dislocări umane, excluziunea socială sau exploatarea. Al doilea imperativ aduce în atenție colectivitățile, instituțiile și tehnologiile tradiționale, premoderne, independente de presiunile comodificării, presupuse a fi rezultatul unei evoluții simbiotice cu contextul natural. Pe această linie de argumentație, mișcările ecologiste sunt aliate ale grupurilor care militează pentru acceptarea diversității culturale din regiunile în curs de dezvoltare și pentru dezvoltare - prin menținerea diversității socioculturale. Sunt numeroase cazurile în care acțiuni locale
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
un obiect al analizei, al interpretării. Interpretând, imaginăm un raport schimbat de cel al lecturii imediate, să spunem naive. Se creează un raport de forțe care se poate consolida În cu totul altă direcție decât cea așteptată, diferită de relația simbiotică pe care o propuneai. Constituirea unui obiect de interpretare Înseamnă un efort de distanțare, obiectivare, privire În perspectivă. Cum va fi păstrată această simbioză cu obiectul artistic creat, pentru a ne referi la acesta? Putem să ne referim, odată circumscrisă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
interpretării, metode, capcane, mi se pare demnă de luat În seamă. Din punctul meu de vedere, un asemenea concept, anarhetipul, ar putea fi legat, păstrând proporțiile experimentului de azi, și la alte domenii decât cel literar. Relația interpretativă de tip simbiotic, să-i zicem, cu obiectul de interpretat interesează mult mai mult decât ca o legitimare a plăcerii lecturii. Mai cu seamă dacă păstrăm modelul lecturii ca o componentă a criticii culturale. Nu dintr-o perspectivă critică Înaltă, ci din cea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să sesizeze Heidegger citindu-l pe Hölderlin atunci accept procedura asta. Despre simbioză, chiasm și himen Corin Braga: Când am ajuns la analiza, mă rog, la evocarea celor 11 Elegii stănesciene mă gândeam că vei construi un discurs de tip simbiotic. În curând Însă a devenit evident că această simbioză nu presupune o empatie penetrantă, pasivă, În sensul În care tu ai intra În gândirea lui Nichita Stănescu și ai Începe să-i reconstruiești viziunile și ideile, deci te-ai lăsa
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o modificare malignă poate fi considerată și formarea „măturilor de vrăjitoare” în ramurile unor arbori sau pomi fructiferi indusă de ciupercile parazite din genul Taphrina. În cazul nodozităților radiculare ale leguminoaselor, apariția acestora este consecința infectării celulelor vegetale cu bacterii simbiotice fixatoare de azot molecular din genul Rhizobium, specia cea mai comună fiind Rhizobium leguminosarum, dar existând și specii bacteriene care manifestă specificitate de gazdă (pentru lucernă, pentru trifoi etc.). Cercetările noastre (Gavrilă și Mihăescu, 1987, Gavrilă, 2003) au adus unele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
fără ca această separare să nu conducă la o ruptură totală și la obligația de a pleca departe, singur, într-un oraș sau chiar o țară necunoscută; - invers, această depresie de abandon poate surveni, de asemenea, în familii cu istorii „prea simbiotice”: în aceste familii prea unite, unde legătura mamă-copil este foarte strânsă, unde nici o separare n-a putut fi „experimentată” în copilăria mică, mama nu acceptă acestă distanțare de copilul său. Această mamă prea simbiotică transmite adesea copilului credința că sigur
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
asemenea, în familii cu istorii „prea simbiotice”: în aceste familii prea unite, unde legătura mamă-copil este foarte strânsă, unde nici o separare n-a putut fi „experimentată” în copilăria mică, mama nu acceptă acestă distanțare de copilul său. Această mamă prea simbiotică transmite adesea copilului credința că sigur trebuie să se producă o catastrofă dacă această legătură slăbește. Înțelegem în aceste condiții, că efortul de separare individuală este, dacă nu imposibil, cel puțin în mod grav afectat. Unele comportamente toxicomaniace se înscriu
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
nevoia de independență. El își reclamă autonomia în același timp în care este dependent de o anumită substanță: această dependență de drog poate fi uneori înțeleasă ca o deplasare metaforică a unei lupte împotriva dependenței de o imagine oedipiană „prea simbiotică” (cf. cazurile Denise și Cathérine; vezi de asemenea obiectul excitant, capitolul 6). ATITUDINI PARENTALE FAȚĂ DE DEPRESIA ADOLESCENTULUI Așa după cum vom vedea în capitolul 6, legătura dintre depresie și travaliul intra-psihic de separare își are originea în studiul posibilităților pe
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
despre reprezentările acestora în psihismul copilului lor. Este evident că numeroase depresii ale adolescentului pot fi explicate, cel puțin în parte, prin aceste direcții conflictuale. Aceste lucru este valabil și pentru depresiile narcisiace din adolescență sau pentru patologiile cu aspect simbiotic apărute ca urmare a unei legături de o intensitate excesivă între un părinte și unul dintre copii: pierderea acestei legături poate reprezenta amenințarea unei prea mari suferințe la adolescent. Totuși, patologiile observate în acest caz iau prea ușor aspectul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
gata să se manifeste atunci când adolescentul începe să renunțe la această omnipotență. Transformarea relației oedipiene Adolescentul trebuie să se desprindă de relația cu obiectele oedipiene din copilărie. Blos a descris acest proces „de individuare”: „ceea ce în copilărie este ruperea membranei simbiotice pentru ca un bebeluș să poată de deveni copil-individ (Mahler) în adolescență este ruperea legăturilor de dependență față de familie, pierderea obiectelor infantile, pentru a deveni un membru al societății în întregime sau, mai simplu, un membru al lumii adulților” (Blos, 1967
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
etc.). OBIECTUL EXCITANT: SOLUȚIE DEPRESIVĂ PRIN FIXARE ÎN OMNIPOTENȚA INFANTILĂ Se poate descrie un al treilea model care asociază un exces de investiție obiectuală și deficiențe ale construcției narcisiace. În plan psihodinamic, aceasta corespunde menținerii unei relații obiectuale de tip simbiotic. Într-adevăr, fragilitatea narcisiacă poate proveni din slăbiciuni precoce în cadrul primelor relații, dar ea poate proveni, de asemenea, din legăturile simbiotice marcate de exclusivitatea lor și de aspectul lor adesea marcat de anxietate. Poate fi dificil uneori să înțelegem că
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de investiție obiectuală și deficiențe ale construcției narcisiace. În plan psihodinamic, aceasta corespunde menținerii unei relații obiectuale de tip simbiotic. Într-adevăr, fragilitatea narcisiacă poate proveni din slăbiciuni precoce în cadrul primelor relații, dar ea poate proveni, de asemenea, din legăturile simbiotice marcate de exclusivitatea lor și de aspectul lor adesea marcat de anxietate. Poate fi dificil uneori să înțelegem că cele două extreme (relație de proximitate excesivă și intensă, relație de distanțare excesivă și indiferență) conduc spre același tip de patologie
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
nu pot, nici într-un caz nici în altul să pregătească individul pentru această inevitabilă experiență de viață: noi trebuie cu toții, într-o zi sau alta, să trăim experiența unei separări. Astfel, dacă copilăria mică a fost dominată de relația simbiotică, fundamentul narcisiac riscă să fie fragilizat deoarece travaliul de diferențiere dintre planul narcisiac și planul obiectual este confuz, estompat. În adolescență această fragilitate va fi resimțită ca pe o suferință insuportabilă. În forma cea mai extremă aceasta poate merge până la
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
sa, în studiul multicentric din 1994. Această fragilitate narcisiacă, ale cărei manifestări le regăsim pe parcursul deteriorărilor cadrului copilăriei mici copilării (fie în registrul abandonului cu antecedente de multiple rupturi și separări, fie în registrul excesului cu relații precoce de tip simbiotic), nu permite constituirea limitelor asiguratoare sinelui și îl face mereu tributar obiectelor de sprijin. Aceste obiecte devin în această situație atât indispensabile cât și amenințătoare datorită chiar acestui caracter de a fi indispensabile. Atâta timp cât subiectul rămâne la vârsta copilăriei, această
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și noi. „Stratificarea” persoanei psihice este privită (în evoluție ontogentică) după un model de „scară”. Treptele 1-2 alcătuiesc persoana biologică sau naturală. 1. Treapta vital-psihică (sau psihovitală) este dominată de instincte (pulsiuni) de îndestulare, de apărare a vieții, de contact simbiotic cu alte viețuitoare. 2.Treapta pulsională (instinctivă) individuală „organizează” un „eu instinctiv”, care urmărește conservarea și homeostazia condițiilor vitale. 3.Treapta spirituală apare la copil, începând din anul al 3-lea al vieții. “Spiritualul individual comunică larg cu culturalul pe
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
utiliza expresia o seamă de lucruri sau erau fără de număr și seamă. Formularea și-a făcut seama reunește două sensuri diametral opuse, răsturnate în raport cu cele două sensuri primordiale evocate ale expresiilor ce dețin cuvântul seama. Mai exact, această formulare împletește simbiotic două sensuri inversate față de ideea atenției și cea a sesizării importanței, a stadiului calitativ-cantitativ. Astfel, sinucigașul, inclusiv cel care a trecut prin experiența întârzierii întru revoltă, prăbușindu-se ulterior în angoasare, este dominat nu de atenție, ci de lipsa acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
imperiu de miraj, trăiesc topirea afectivă a tuturor rostirilor posibile într-o unică plasmă incendiară, într-o lavă a cărei erupție pare de nestăvilit. Astfel, numele acceptate cândva pentru ființe, lucruri, stări, gânduri și tensiuni afective par a se uni simbiotic într-un flux comun, iar ceea ce ele indicau devin aștrii stinși, anonimi, orfani exilați în afara oricărei numiri, titulaturi, denominații ontice. Acest flux comun se intensifică conferindu-și din propria substanță o unică matriță de gândire, o inedită formă de sens
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]