117 matches
-
primul text al cărții, Ca și cum, este dedicat "Memoriei lui Radu Petrescu", iar un Pastel, "Memoriei lui A.E. Baconsky"; În amintirea... este scris "Pentru Rolf Bossert", o serie reușită de poeme se raportează, încă din titluri, la poetici romantice ori simboliste consacrate Poemul (depărtarea de Mallarmé), Eminescu. Un vis, Rilke. Un vis, Hölderlin. Un vis ca să nu mai vorbim de aluziile mai mult sau mai puțin transparente la personaje, situații și embleme literare celebre. Nu-i vorbă, "ilustratele supraviețuiesc demolărilor,/ cutremurelor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tânărul poet Paul Gorban cultivă o imagistică racordată mai degrabă la vechile po(i)etici decât la sensibilitatea fățiș sau estompat fracturistă a ultimelor valuri lirice. În versurile sale sunt evidente ecourile unor lecturi intens participative din poezia romantică, cea simbolistă și cea modernă, din care împrumută în special imagini, atitudini și simboluri imediat recognoscibile, pe care le trece însă când prin filtrul unei ironii atașante, când prin sita cu ochiuri fine a unui suprarealism formal de care nu se va
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
neologici. 2.Exemplifică, prin două enunțuri, omonimia cuvântului pară. 3.Explică prezența cratimei în structura mă-mbătară. 4.Evidențiază expresivitatea unei enumerații. 5.Notează două particularități ale rondelului. 6.Precizează tipul de lirism prezent în poezie. 7.Prezintă două elemente simboliste existente în text. 8.Comentează semnificația titlului, în raport cu textul literar. 9.Ilustrează, în 4-6 rânduri, două caracteristici ale textului liric. Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL TEXTUL
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
o visare... Spre Meka se duce cu gândul mereu, Și-n fața dorinței - ce este - dispare - Iar el e emirul, și toate le are. (Alexandru Macedonski, Noaptea de decemvrie) 1. Încadrează fragmentul dat în structura poemului. 2. Precizează două elemente simboliste prezente în fragment. 3. Comentează o figură de stil din versul: E tânăr, e farmec, e trăsnet, e zeu... 4. Prezintă simbolul Emirului și al cetății Meka. SUBIECTUL AL II-LEA (4 puncte) Prezintă, în 1-2 pagini, patru elemente specifice
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic în simbolism Poezia emblematică a universului liric bacovian - o subtilă artă poetică - este cea care dă titlul volumului de debut (publicat în 1916), Plumb. Începând cu această poezie, George Bacovia conferă esteticii simboliste românești profunzimea de substanță, de viziune și de expresie, determinând ruptura definitivă de epigonismul eminescian. În tonalitatea gravă a unei elegii existențiale, Bacovia își focalizează viziunea despre lume pe un simbol multisemnificativ, ilustrând astfel o caracteristică a poeticii simboliste. Metalul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
esteticii simboliste românești profunzimea de substanță, de viziune și de expresie, determinând ruptura definitivă de epigonismul eminescian. În tonalitatea gravă a unei elegii existențiale, Bacovia își focalizează viziunea despre lume pe un simbol multisemnificativ, ilustrând astfel o caracteristică a poeticii simboliste. Metalul saturnian, plumbul, impune un simbol referențial, prin excelență antimetafizic. „Cel mai moale și cel mai urât dintre metale“, cu greutatea lui specifică mare, cu o culoare deprimantă, metalul alchimiștilor - niciodată transformat în aur - devine în textul bacovian metaforă absolută
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
poetic studiat în simbolism Universul poetic bacovian e o structură lirică de mare coerență, întemeiată pe câteva obsesii stilistice. Sub aparenta monotonie a celor câteva simboluricheie veghează o conștiință neliniștită și tragică ce despoaie realitatea de orice confortabile iluzii. Estetica simbolistă - definită prin cultivarea unor sentimente imprecise, difuze, sugerate prin simbolul multisemnificativ, prin imagini sinestezice, prin tehnica sugestiei, prin principiul corespondențelor ori prin muzicalitatea deosebită a versurilor - este perfect ilustrată în poeziile volumului Plumb (1916). Integrată acestui volum, poezia Lacustră este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
unei arte mai general concepută - a teoremei"42 - condiționează și interpretarea pe care Ion Barbu o face poeziei autorului francez. El observa "frumusețea canonica" (controlată de reguli stricte) a versului moréasean, "arhitectură sonoră" - o rezonanță motivată profund, nu simplă muzicalitate simbolista a urechii, forma nepretențioasa ("avara") în care învesmântează emoția (ce trebuie înțeleasă drept intuiție a experienței trăite și nu ca efuziune sentimentală), jocul superior al configurării. Strofele - că aspecte "materiale" ale schemei dinamice în care poetul transpune propria intuiție - au
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Se-apropie halucinată Că împietrești în cerc albastru, Ca o pădure de Macbeth. Poetul s-a ispitit să facă, după V. Eftimiu, basm dramatizat (Făt-Fru-mos, Păcală), cu vina capitală a limbuției. Poezia lui G. Talaz e cogitativă în aparență și simbolistă în fond, făcîndu-și din câteva imagini: "mugurii", "mlaștina", "spinul", "călătorul", "scorbura", "frunza", "malul", cifruri cu corespondent în universal. UMORIȘTII Caragiale, Teleor, Bacalbașa creară o tradiție a umorului, ce îngădui lui D. Anghel și lui St. O. Iosif să se dedice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ion Barbu din perioada lui parnasiana. ,,Geometria” versului deconspira că modele tutelare pe Gérard de Nerval și pe Stéphane Mallarmé. Dar, ca și la Tristan Tzara, cel dinainte de dadaism, tiparul ,,academizant” îmbracă o recuzita și un conținut existențial de factură simbolista. Priveliști pentru o domnită medievală. Blazon reprezintă o parodie livresca, unde vetustul și prețiosul își dau întâlnire într-un simbolism manierist, exterior, practicat și de Mircea Pavelescu sau chiar de G. Bacovia, aici însă parodicul având aceeași funcție demolator-ironică din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
cine parodiază Caragiale?". Cele mai multe pastișe parodice vizează formalismul poeziilor macedonskiene: Cameleon femeie (sonet colorist), Erato, scapă-mă (Terține acrobatiste-simboliste), Amiază maură (Simbolistă-orientală), Glic, Finis (Sonet simbolist decadent), Din carnetul unui poet simbolist (Fragmente selecte), Declarație simbolistă, Sonet brutal (Simbolist-instrumentalist), Baladă simbolistă macabră, Ab irato (Sonet parnasian). Alte pastișe (Criticilor mei, Da ... Nebun!), iau în derâdere ridicolul de care pare că nu e conștient Macedonski prin afișarea ostentativă a unei orgolioase poze de artist damnat. Lui Șerban Cioculescu multe dintre poeziile îndreptate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Kimon Loghi, Artachino, Petrașcu din lumea basmelor / 131 IV.3. Ștefan Popescu feerii bizantine. Theodorescu Sion și Mișu Teișanu / 137 IV.4. G.D. Mirea Vârful cu Dor. Preambul la la senzualitatea secesionistă / 142 Capitolul V. V.1. Misticism și alte inefabile simboliste / 147 V.2. Eminescu: luciferic și decadență, geniul damnat / 157 V.3. (Auto)Portretul artistului de la romantism la simbolism și decadentism / 175 Capitolul VI. VI.1. Sculptura simbolistă între secesionism și arta lui Rodin / 185 VI.2. Universul chimeric al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Această preocupare pentru ariile laterale nu este străină de formula unui simbolism eteroclit, polimorf, pe care Paul Constantin îl pune sub "umbrela" Artei 1900, sintagmă care eufemizează întreaga arie estetică simbolistă. Rodolphe Rapetti construiește în acest mod conceptul, anexând sferei simboliste în artele plastice decadentismul, divizionismul, secesionismul etc. în ceea ce aceste curente au "simbolist", numai că definiția se lărgește printr-o analiză contextuală care duce în cele din urmă la precizarea unei summa de trăsături relevante în raport cu contextul. Am urmat această
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei sexualități virtual punitive sau de tematizarea privirii meduzante a unui frumos încărcat cu voluptoase maleficii. În cadrul operei aceluiași pictor întâlnim faze simboliste / decadente uneori reprezentate chiar și numai printr-un tablou, alteori prin grafică sau panouri decorative. Isoglosa estetică simbolistă / decadentă traversează sinuos o vastă producție artistică, sensibilitatea simbolistă / decadentă a impregnat arta sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX cu ecouri târzii chiar și în interbelic, fapt care se observă pregnant în literatură la un tardosimbolist precum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nivelul artei plastice, decât ca reflex simbolist. Criticul de artă acordă doar o relevanță tematică decadentismului și nimic mai mult, din cauza unei "anumite indeterminări conceptuale" care a condus la înlocuirea sa cu simbolismul. Este esențial că mișcarea decadentă sau cea simbolistă nu pornesc din direcția artei plastice, ci din direcția literaturii care revendică un solid precursoriat cu Baudelaire, spre exemplu. Decadentismul se va fixa mai bine în proză decât în poezie, supraviețuind astfel asimilării sale de către simbolism. În poezie, în Franța
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
proză decât în poezie, supraviețuind astfel asimilării sale de către simbolism. În poezie, în Franța, perioada decadentă este dominată de Rimbaud, Baudelaire a cărui substanță poetică poate materializa în cadrul unui spectru larg de sensibilitate atât estetica decadentă, cât și pe cea simbolistă, Verlaine, înlocuiți nu cu mult mai târziu de al doilea val simbolist pentru care emblematic rămâne Mallarmé, în cazul în care el nu este afiliat complet modernismului. Pot fi adăugați epigonul Rollinat cu Nevrosele sale, Albert Samain și Jules Laforgue
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Artei poetice" a lui Verlaine, din 1874, îi corespunde în pictură articolul publicat despre Gauguin de Albert Aurier în Mercure de France, în 1891. Opera de artă, consideră Albert Aurier, trebuie să fie: ideistă, având ca ideal unic exprimarea Ideii; simbolistă, pentru că va exprima Ideea prin forme; sintetică, pentru că va scrie formele, semnele după o modalitate de interpretare generală; subiectivă, obiectul fiind considerat ca semn al ideii așa cum o percepe subiectul și pe cale de consecință decorativă, așa cum înțelegeau arta egiptenii, grecii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decorativismului său. Deși o parte din temele sale, au o dimensiune narativă, sensul nu este numaidecât recuperabil, ci unul difuz. "Trilogia pesimistă" cum numește Rapetti cele trei pânze, Fiul risipitor (1879), Sărmanul pescar (1883), Orfeu (1883) conferă picturii sale nota simbolistă printr-un efect de atmosferă. Simboliștii refuză impresionismul, contestându-i aplicarea spre observarea realului și interesul canalizat exclusiv de redarea luminii pe pânză. Expresie a supremației artei asupra naturii, dar și a unei sensibilități care se conturează problematic odată cu pierderea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a picturii de dinainte de Raphael, a primitivilor italieni, acordând o anumită importanță fidelității față de natură, fapt remarcabil în prima perioadă a evoluției lor artistice, aflată sub semnul unui realism naturalism în termenii lui Rapetti aproape fotografic, în care nota aparte, "simbolistă", o conferă un fel de stranie intensitate a imaginii, așa cum se poate observa de pildă în Țapul ispășitor (1854) de Holman Hunt, sau Întoarcerea porumbelului în arca lui Noe (1851) de Millais. În cazul primei picturi, nota de stranietate apare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Vârful cu dor", cu diademă de stele, 1916; Studiu pentru compoziție "Vârful cu dor", (inventar 1097). "Inventarul" este revelator pentru ponderea pe care a avut-o această lucrare în cuprinsul operei artistului. Capitolul V V.1. Misticism și alte inefabile simboliste Fenomenul decadent care caracterizează sfârșitul secolului XIX prezintă aceeași ambivalență fondatoare la nivelul relației cu religiosul. Sfârșitul secolului al XIX-lea aparține pozitivismului și raționalismului, dar și unei resurecții a religiosului sub forma misticismului, a ereziilor estetizante, precum catolicismul rozacrucian
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de ciclu, temă inspirată de moartea fratelui său, Cornel. Pe parcursul a mai bine de un deceniu se poate observa deplasarea interesului pictorului de la o realizare aproape naturalistă, focalizată pe agonia fratelui său, cu prezența însă a îngerului morții, la una simbolistă, locul fratelui fiind luat de corpul lui Iisus Hristos. Suferința pe care maladia i-o provoacă fratelui său se transferă în martiriul exemplar al lui Iisus Hristos, figură a suferinței și a redempțiunii. În prima situație, așa cum remarcă Virgil Vătășianu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pătrunzătoare a pictorului te fixează cu energia unei somații, ceva s-a schimbat și în jocul între lumină și umbră desfășurat pe cuprinsul chipului său, devine deductibilă o anxietate amestecată cu tristețe. Luchian pictează nu doar o état d'âme simbolistă, ci și o prise de conscience, privirea sa are ceva decisiv. Pictorul pare să-și fi asumat destinul, omul monden a dispărut, iar revenirile sale vor fi tot mai palide și nesigure. Printre cele mai cunoscute autoportrete se află Autoportretul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ad astra, De profundis, Melancolie, Reverie 309. Șirato se declară dezamăgit de expozanții de la Cercul Militar, termenul de comparație fiind Rodin, căruia îi asociază elogios pe Paciurea tocmai pentru că nu realizează simbolismul rodinian în sculptură. Toți ceilalți sculptori ai generației simboliste sunt puși sub umbrela celor doi maeștri, fapt care-și găsește o justificare în cazul lui Paciurea și prin faptul că acesta era profesor la secția de sculptură a Școlii de Arte Frumoase din București. "De aceea toată sforțarea lor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
figurile d-lui Leonida, remarcat pentru "tehnica impresionistă", și un nud de Olteanu. Șirato remarca manierismul acestor sculptori, notele kitschizante, semn că în sculptură simbolismul își prelungea existența și beneficia de interesul publicului. Criticul subliniază la sculptorii generației retorica sculpturală simbolistă împrumutată de la Rodin, propensiunea către satanismul simbolisto-decadent corelat unei feminități litigioase, plasate în contextul misterelor sacre, al demoniilor carnale și al isteriilor amoroase: Nu înțelegem, desigur, să limităm exercițiul criticii absolut la controlul aparențelor, al formelor, dar, pentru relevarea unor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
torsiunii corpurilor, torsiune care exprimă profunzimea afectului. Însă poate cel mai bine surprinde dimensiunea particulară a simbolismului lui Boambă un critic de artă care nu-i este favorabil, precum Francisc Șirato, în articolul "Expoziția sculptorului Boambă". Concluziile lui configurează estetica simbolistă în sculptură ca sinteză între afect și idee, ca rafinată dialectică între lumini și umbre, convexități și concavități, creionând și un ambient simbolist al reveriei pe care îl iradiază aceste opere: "În modelajul obiectelor sculpturale se concentrează toată impresionabilitatea tactilă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]