434 matches
-
de la București. Studiile sale se remarcă prin bogăția documentării, claritatea expunerii, prin grija pentru obiectivitatea științifică, alterată însă uneori de limitele mecaniciste ale concepției neogramatice căreia i-a fost atașat. În domeniul literaturii, Densusianu a fost unul dintre promotorii curentului simbolist în România, el însuși publicând poezii sub pseudonimul "Ervin".
Ovid Densușianu () [Corola-website/Science/298751_a_300080]
-
fiecare piesă prin multiple variante, alcătuindu-și acel mic volum antum de versuri cu grijă extremă; a lăsat pe dinafară tot ceea ce i se părea mediocru ori nefinisat și a redactat propria sa antologie cu extremă severitate. Adept al marilor simboliști contemporani, în special francezi, frecventator al prerafaeliților englezi, la curent cu noile voci din poezia germană de la 1900, Ștefan Petică a întreprins în versul românesc o reformă perceptibilă abia astăzi: el exclude, radical și decis, din cîmpul poetic biografia, politica
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
fără să fie obligată a fi numai realistă”, conchide cercetătorul, indicând în continuare că Gherea își punea problema curentelor literare ce vor exista în viitoarea societate. Nu se poate trece ușor peste unele afirmații (Ion Păun-Pincio e mai mult un simbolist în linia lui D. Anghel decât un prebacovian; Titu Maiorescu germanofil nu este altceva decât o superstiție etc.); deconcertantă pentru momentul actual al reevaluărilor critice este totala repudiere a Junimii și a Convorbirilor literare, ca și înverșună- rile polemice obsesive
Însemnări despre debutul lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4586_a_5911]
-
și câteva caricaturi politice asemănătoare ca manieră și ilustrând stilul umorului ireverent al prietenului său, Oscar Wilde. Opera lui Beardsley, reflectând limpede o specifică unui anumit grup de artiști și al unui anumit timp, a avut un impact enorm asupra simboliștilor francezi, asupra mișcării a anilor 1890, asupra artiștilor târzii ai Art Nouveau, Pape, , Clarke, și chiar și asupra unor artiști ai perioadei Art Deco. Beardsley a fost unul dintre acei artiști care a trăit public viața sa, fiind privit ca
Aubrey Beardsley () [Corola-website/Science/302458_a_303787]
-
în "Vitraliu", XV, nr. 5-6, 25 septembrie 2006, p. 25). Un merit deosebit în conservarea și verificarea ulterioară a manuscriselor literare îl are profesorul băcăuan și literatul Grigore Tăbăcaru, primul său biograf (în 1924). 20 ianuarie 1877 - se naște primul simbolist autentic din România, Ștefan Petică, poet, jurnalist, dramaturg - fiul Catincăi și al lui Ianache (Gr. Tăbăcaru: „Tatăl său, pe lângă ocupațiile de agricultor, a avut și servicii comunale: notar, picher, scriitor la primărie”)- în localitatea Bucești, județul Galați. 1888 - urmează studiile
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
II, Ediție și studiu introductiv de Eufrosina Molcuț, București, Editura Minerva, 1974. PETICĂ 1994"': Ștefan Petică, "Ruinele Viselor", Cuvânt înainte, selecție și redactare de Ștefan Andronache, cu ilustrații de Dan Spătaru, Biblioteca Municipală Tecuci, 1994. PETICĂ 1999:Versuri,în vol. „Simboliștii. II”, "("în tripleta Macedonski, Petică, Pillat), Editura Cartier, Chișinău, 1999. PETICĂ 2002: Ștefan Petică, "Ruinele Viselor", Iași, Editura Do-minoR, 2002. PETICĂ 2004: Ștefan Petică, "Poeme în proză", în „Bucovina”, apud. Ion N. Oprea", Bucovina în presa vremii, Cernăuți 1811-2004", Editura
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Petică: Biobibliografie", Tecuci, Biblioteca Municipală „Ștefan Petică”, 1997. ANDRONACHE 2001: Ștefan Andronache, "Ștefan Petică. Tecuciul depărtat", în „Amintiri dintr-un oraș moldovenesc”, Editura pentru literatură și artă Geneze, Galați, 2001, pp. 67-74. ANGHELESCU 1966: Mircea Anghelescu, "Note la proza primilor simboliști români", în „Iașiul literar”, 17, nr. 7, iul 1966, pp. 59-63. ANGHELESCU 1982: Mircea Anghelescu, "Note la proza primilor simboliști români (Petică, Săvescu, Anghel)", în Mircea Anghelescu, "Scriitori și curente", Ed. Eminescu, București, 1982. ANTONESCU 1966: Nae Antonescu, "Evocări, Ștefan
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
oraș moldovenesc”, Editura pentru literatură și artă Geneze, Galați, 2001, pp. 67-74. ANGHELESCU 1966: Mircea Anghelescu, "Note la proza primilor simboliști români", în „Iașiul literar”, 17, nr. 7, iul 1966, pp. 59-63. ANGHELESCU 1982: Mircea Anghelescu, "Note la proza primilor simboliști români (Petică, Săvescu, Anghel)", în Mircea Anghelescu, "Scriitori și curente", Ed. Eminescu, București, 1982. ANTONESCU 1966: Nae Antonescu, "Evocări, Ștefan Petică", în „Ateneu”, III, nr. 1, ianuarie 1966, p. 13. BABEȘ 1934: G. Mihai Babeș, "Ștefan Petică, omul. Valoarea operei
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
1934. BĂDĂUȚĂ 1929: Al. Bădăuță, " Rânduri pentru o comemorare de sfert de veac", în Viața literară, IV, nr. 115, 26 octombrie 1929. BĂLU, IANCU 2005: Ion Bălu, Marin Iancu, "Simbolismul românesc"., Erc Press, 2005 BEICĂ 2010: Lavinia Daniela Beică, "Monografia simboliștilor români (Bacovia George 1881-1957, Macedonski Alexandru 1854-1920, Petică Ștefan 1891-1904", "Minulescu Ion 1881-1944"), Craiova, 2010. BINDER 1924: Doctor Binder, Ștefan Petică - Mici contribuțiuni la biografia lui, în „Adevărul”, XXXII, nr. 12896, 10 octombrie 1924, p.1. BLANDIANA 1970: Ana Blandiana
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
în Aurora, IV, nr. 942, 25 decembrie 1924, pp. 1-2. BOLDEA 2011: Iulian Boldea, "De la Modernism la Postmodernism", cap. Ștefan Petică, Colecția STUDII, Editura Universității „Petru Maior”, Târgu-Mureș, 2011, pp.16-19. BOLDEA 2012: Iulian Boldea, "Teme și variațiuni", cap. „Un simbolist aproape uitat: Ștefan Petică”, Colecția Istorie & Teorie & Critică Literară, Editura EuroPress Group, București 2012, pp. 49-53. BOTE 1966: Lidia Bote, "Simbolismul românesc", E.P.L., București, 1966, p. 31, 39, 43-44, 46, 49, 56, 58, 59, 61, 63, 68, 72, 86-88, 200
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Fulgurații filosofice și literare", Editura Biblioteca pentru toți, nr. 1543-1546, Ateliere grafice, Socec & Co., pp. 309-310. PILLAT 1999: Cornelia Pillat, "Voluptatea lecturii, "în „România literară”, nr. 35, 1999 PIRU 1981: Alexandru Piru," Istoria literaturii române de la început pînă azi", (Cap. „Simboliștii. Ștefan Petică”), Editura Univers, București, 1981. PIRU 1994: Alexandru Piru," Istoria literaturii române", în Grai și suflet - Cultura Națională, 1994, pp. 168-169. POP 2007: Ion Pop, G. Antonescu, L. Baconsky, I. Bot, Șt. Borbély, C. Braga, "Dicționar analitic de opere
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
of Loneliness", in „Annales Universitatis Apulensis Series Philologica”, 7, Tom 1, Alba Iulia, 2006. TRANDAFIR 1969: Constantin Trandafir, "Ștefan Petică - un destin tragic, "în „Dunărea. Supliment al ziarului "Viața nouă"”, Galați, decembrie 1969, p. 12. TRANDAFIR 1972: Constantin Trandafir, "Întâiul simbolist declarat și veritabil", în „Convorbiri literare”, 3,nr. 17, 15 sept. 1972, pp. 4-5. TRANDAFIR 1984: Constantin Trandafir, "Introducere în opera lui Ștefan Petică", București, Editura Minerva, 1984. TRANDAFIR 1984: Constantin Trandafir, "Ștefan Petică. Alianțe și originalitate, 22 I 1877
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
X 1904," în „România literară”, an 17, nr. 44, 1 nov. 1984, p. 8. TRANDAFIR 1990: Constantin Trandafir, Iarăși despre locul lui Ștefan Petică, în „Porto-franco”, Galați, V, nr. 1, 1990, p. 22. TRANDAFIR 2002: Constantin Trandafir, "Ștefan Petică - întâiul simbolist declarat și veritabil." În: Constantin Trandafir. "Recunoașterea valorii: scriitori români". București, Libra, 2002, pp. 55-67. TRANDAFIR 2004: Constantin Trandafir,"Ștefan Petică - deschizător de drumuri noi în literatura română," în „Porto-franco”, Galați, nr. 4-5-6/iulie-septembrie 2004, pp.3-4. TUDORANCEA 2013: Titi
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
modele venite din Apusul Europei. Au avut loc în acea epocă mai multe desprinderi de trecut, cu mai multe „depășiri” sau „uitări” precum și „ieșiri”. În literatură s-a ieșit din romantism prima oară cu Alexandru Macedonski. Au făcut-o și simboliștii Tudor Arghezi, Petică și Anghel; la Petică se mai găsesc versuri cu tentă eminesciană. Nici pictorii nu au ieșit cu ușurință din romantism, exemplu fiind Gheorghe Petrașcu. Prin Grigorescu s-a trăit "pe plan stilistic marea și probabil, inevitabila dramă
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
basm și scene în care acestea să acționeze. Într-un fel anume, lucrările inspirate din mitologia creștină sunt însă mai specifice mișcării Art Nouveau decât cele care fac parte din tematica istorică. Pictorul Baltazar s-a apropiat în abordarea tematicii simbolist mitologice de prerafaeliți ca Ferdinand Hodler, Gustave Moreau, Arnold Böcklin, Lovis Corinth, Wilhelm Leibl și Pierre Puvis de Chavannes, mai mult decât în genul picturii istorice . Pe tematica simbolist mitologică artistul nu a pictat prea multe lucrări; se cunosc doar
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
din tematica istorică. Pictorul Baltazar s-a apropiat în abordarea tematicii simbolist mitologice de prerafaeliți ca Ferdinand Hodler, Gustave Moreau, Arnold Böcklin, Lovis Corinth, Wilhelm Leibl și Pierre Puvis de Chavannes, mai mult decât în genul picturii istorice . Pe tematica simbolist mitologică artistul nu a pictat prea multe lucrări; se cunosc doar două mai importante: "Cristos plângând cetățile" și "Sfântul Gheorghe ucigând balaurul", ambele fiind expuse în anul 1909, prima la "Tinerimea artistică" și ultima la Salonul oficial din acel an
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
el în frunte, a întemeiat, în 1886, revista „Le Décadent”. Altă „școală”, formată în același an, în jurul lui Stéphane Mallarmé, și-a însușit apelativul propus de Jean Moréas, editând periodicul „Le Symboliste”. De aici, dubla denumire, mult timp, a curentului: simbolist și decadent. Până după al doilea război mondial au apărut sinteze franceze de istorie literară ce prezintă curentul de la finele secolului al XIX-lea ca având două aspecte: s. și decadentismul, reunind „simboliști” și „decadenți”. În prima categorie intră poeți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
Stefan George, austriecii Hugo von Hofmannsthal și Rainer Maria Rilke, rușii Veaceslav Ivanov, Konstantin Balmont, Valeri Briusov, Aleksandr Blok, Andrei Belâi, ucraineanul Maxim Râlski, ungurii Ady Endre, Babits Mihály, Kosztolányi Dezső. Mai importantă pentru evoluția artei decât producția lirică a simboliștilor (nu și a marilor predecesori) a fost poetica simbolistă. Aceasta a fixat, în istoria spiritului, momentul în care poezia ajunge la conștiința de sine. „Poetul simbolist - constată Guy Michaud - «știe ce face», e conștient de arta sa”. Pentru el actul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
Endre, Babits Mihály, Kosztolányi Dezső. Mai importantă pentru evoluția artei decât producția lirică a simboliștilor (nu și a marilor predecesori) a fost poetica simbolistă. Aceasta a fixat, în istoria spiritului, momentul în care poezia ajunge la conștiința de sine. „Poetul simbolist - constată Guy Michaud - «știe ce face», e conștient de arta sa”. Pentru el actul poetic nu e extaz sau delir, ca în viziunea lui Platon, ci elaborare lucidă, „facere”. Cu un cuvânt arghezian - „iscusire”. Prin s., largo sensu, poezia și-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
evocării, produs al unei imaginații extensive, exersată cu consecvență de prozatorii naturaliști din speța lui Zola. Din această perspectivă, distincției conotație/denotație îi putem substitui - poate cu mai mult temei - distincția dintre liric și epic: În ultimă analiză separarea de către simboliști a poeziei de tot ceea ce nu e ea însăși (ca să revenim la cunoscuta frază a lui Valéry) reprezintă, de fapt, separarea formei lirice de forma literară epică 207. Esențială ni se pare, din această perspectivă, tocmai acea putere de evocare
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de alte tipuri de limbaj (în special de acela al prozei ficționale). În acest sens, Gh. Crăciun formulează un punct de vedere just: Poezia e un limbaj care interferează continuu cu alte limbaje: aforismul, proza, eseul, limba vorbită etc. Ceea ce simboliștii au alungat pe ușă (anecdotica, elocvența, contingentul, retorismul, didacticismul, epica) a revenit în poezia urmașilor prin fereastra larg deschisă a contaminării genurilor 223. Totuși, în privința binomului tranzitiv/reflexiv se pot formula, cum am arătat deja, anumite rezerve. În primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mare atenție poate căpăta o însemnătate aparte tocmai din perspectiva mizei fundamental prozaice și antipoetice a acestui tip de discurs. Altfel spus, tocmai pentru că mult timp acestea au fost socotite obiecte poetice prin excelență (să ne gândim doar la recuzita simboliștilor și a parnasienilor), grație „prețiozității” lor, tratate acum în regimul unui concret analogic, își pierd nu numai strălucirea, ci și relevanța. De aceea, scriitorul refuză să stăruie asupră-le, considerând că tocmai din cauza „rarității lor” aceste materii nu merită „decât
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Macedonski. Pașoptiștii erau, în marea lor majoritate, retorici și teatrali; pentru semănătoriști și poporaniști poezia se rezuma la un simplu ritual formal, lipsit de profunzime și gravitate metafizică, reducându-și în fond rolul la vehicularea unor poncife ideologice, în timp ce primii simboliști se arătau seduși mai cu seamă de latura facilă și grațioasă a expresiei, promovau o poezie convențională, sentimentală, lipsită de profunzimea trăirii și de curajul marilor viziuni. În aceste condiții, nu este greu de înțeles de ce, nu numai marii noștri
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai cu seamă „stârnirea poeziei printr-o formulă cu alură de dicton, sau printr-un crâmpei de conversație, dintre cele care ne suspendă, nu știm de ce, în memorie, terorizându-ne”337. În plus, se întrevede la Constantin Abăluță, pe lângă influența „simbolistului eretic”, și o evidentă înrâurire a poeților americani (să ne gândim nu doar la fascinanta prezență a obiectelor din poezia lui Wallace Stevens, ci și la sentimentalismul cumva abulic al lui W.S. Merwin, din care autorul român a și
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
spunem). De altfel, pe aceleași principiu al pastișei (și pornind de la aceeași sursă - poezia secolului al XIX-lea), Cărtărescu va construi mai târziu Levantul, acea epopee atipică a literaturii și a Orientului, deopotrivă. În spiritul lui Bolintineanu (dar și al simboliștilor minori, din speța lui Minulescu), poetul optzecist valorifiă în fragmentul nostru rezonanțele numelor proprii („Malcatum”, „Nyemen”), recurge la figuri cu pigment exotic, de o căutată prețiozitate („pe steagul ochilor verzi îi luceau semilunele”, „îmi flutura pe lângă obraz/un inelar cu
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]