168 matches
-
sunt prescrise conținuturile; în momentul când se ajunge la subiectul lecției noi, conținutul tematic al acesteia se structurează în succesiunea obiectivelor operaționale formulate, iar în prima coloană se consemnează O1, O2, O3........On. 3. În coloana 4 se vor consemna simbolizat materialele didactice, cu ajutorul cărora se va preda elevilor conținutul tematic prescris în coloana 3, deci materialele didactice cu care se va încerca realizarea fiecărui obiectiv operațional. 4. În coloana 5 se vor consemna mijloacele tehnice corespunzătoare materialului didactic, conținutului și
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
coloana 3, deci materialele didactice cu care se va încerca realizarea fiecărui obiectiv operațional. 4. În coloana 5 se vor consemna mijloacele tehnice corespunzătoare materialului didactic, conținutului și respectiv obiectivelor fixate. 5. În coloana 6 se vor consemna, de asemenea simbolizat, metodele de învățământ preconizate, adecvate materialului didactic, conținutului tematic și, respectiv, obiectivelor operaționale. 6. În coloana 7 se vor consemna formele de organizare a clasei (deci, formele de activitate: frontală, pe echipe, individuală) adecvate materialului didactic, metodelor didactice, conținutului științific
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
fr. (vol. I), Paris, Minuit, 1973, pp. 29-40 Fenomenul raționalizării și al modalităților minimale, reduse sau inexistente, de apariție a sensului, despre care vorbesc specialiștii angajamentului (Joulé și Beauvois, citați mai sus), nu se desfășoară oare într-o "condiționare" spontană, simbolizată și pusă în act, destul de similară sau analoagă? Cînd cerem cuiva să producă un comportament anodin pentru a-l stimula, în ascuns, să se angajeze într-o cauză (ceea ce numim tehnica "piciorului în ușă"), nu îl invităm oare să intre
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
se confunda "figură", care implică construcția activă a unui sens analogic și reprezentațional, și "imagine", a cărei formă este pasivă, mimetică. Interacțiune: proprietate definită printr-o suită de acțiuni reciproce, de comportamente, relații și schimburi mai mult sau mai puțin simbolizate, semnificante, simetrice sau complementare, de schimbări și influențări între indivizi și grupuri diverse. Posibilitatea de retroacțiune și aptitudinea de a metacomunica (a vorbi despre actul de comunicare în curs de realizare și folosirea de semne abstracte pentru a evoca altele
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
curs de o sută și mai bine de ani.” Pe de altă parte, se încalcă principiul fonematic așezat definitiv la baza acestui sistem: un fonem - o literă: „Culmea adaptării între scris și limbă stă în aceea că pentru fiecare element simbolizat să ai câte un simbol. ” (A. Philippide) Ortografia din 1953 a generalizat scrierea sunetului î cu un singur semn grafic - litera î, indiferent de origine și de poziție în structura cuvântului. În scrisul românesc nu era o noutate. Lingviști mai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
degré existentiel dans lequel elle s-incarne.... le tout est de ne pas confondre la matérialité du symbole avec son essence ontologique 617. Dacă am putea să ne închipuim simbolul ca un element dual, materialitatea sa devine imaginea descendentă a elementului simbolizat. El se manifestă astfel în mai multe planuri de existență, partea sa de înălțime fiind limitată la discrepanța dintre realizarea metafizică și cea reală. Trecerea de la relativ la sublim este un salt în vid. Nunta alchimică împlinește terminologia aristoteliană, solve et
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
reală a jertfei euharistice se stabilește o relație indisolubilă pe care distincția subliniată de Vulcănescu nu o anulează, ci dimpotrivă o întărește, această relație originându-se în chiar funcția simbolului ce închide în el o referință reală și directă a celui simbolizat: "cu asemănarea se cheamă cel asemenea". Astfel, asemănarea este și mai pregnantă, "simbolul cuprinzând în sărbătorirea lui însăși săvârșirea reală a semnificației". Mircea Vulcănescu demonstrează că sărbătorirea înainte sau odată cu Paștele iudaic semnifică a "nesocoti raportul real al celor două
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Dacă plecăm de la presupoziția că simbolizarea este o manifestare primordială a psihismului, atunci semnificația profunzimii simbolice este o aptitudine de ordin subiectiv, o imagine fecundă în raport cu celelalte. Profunzimea de sens a imaginii se ilustrează în natura echivocă și ambivalentă a simbolizatului, imaginile apropiindu-se de nucleele arhetipale. De aceea, imaginile simbolice favorizează creativitatea imaginativă, în măsura în care ambivalența și opoziția devin factori producători de imagini esențiale. Gilbert Durand decelează operația participativă, declanșată de trecerea de la sensul propriu la sensul figurat al imaginii, care
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
absentia) este percepută ca fiind element de structurare a imaginarului poetic și element de diferențiere a discursului liric. Criteriul structurii lingvistice permite clasificarea metaforelor propriuzise în: metaforă substantivală (metafora modernă interferează frecvent cu oximoronul sau cu metonimia - simbolul substituie obiectul simbolizat): Așas de negri ochii tăi, / lumina mea. (L. Blaga); Stea albăa căzut în grădină,//necăutată, neașteptată: noroc, / săgeată, floare și foc. (L. Blaga); O, tu aceea dealtădată, ce teai pierdut din drumul lumii! / [...] / Pur tran dafir, bătut în cuie de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
al discursului liric dinspre metaforă spre metonimie. Aceasta devine un procedeu structurant și, implicit, o marcă a modernității. Analiza structurilor metonimice, pe baza domeniului de referință, evidențiază ca tipuri principale: - asociere (contiguitate) de tip simbolic: numele unui simbol, în locul „obiectului“ simbolizat (semnul în locul obiectului semnificat prin semn). Poetul (artistul) și creația sa, de exemplu, sunt desemnați prin multiple simboluri metonimice - cântăreț (menestrel)/cântec, Orfeu/Euridice, liră, lăutar/vioară, bufon/râsu’ plânsu’, cuvânt/necuvânt, tăcere, pa săre/cântec, zbor, pană, condei, călimară
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a trei zile din anul de grație 1883. Precizarea didascalică ...în zilele noastre a îngăduit regizorilor să actualizeze în moduri neașteptate „lumea pe dos“ a eroilor lui Caragiale, conferind piesei un surprinzător aspect contemporan. Spațiul scenic este și el puternic simbolizat, ca spațiu „de trecere“ cu des chideri multiple, detaliat în indicațiile regizorale. În primele două acte, anticamera bine mobilată din casa prefectului sugerează faptul că deciziile politice nu se iau în spațiul public, ci în spațiul privat. Subiectul piesei urmărește
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
oglindă a Omului care a întâlnit dragostea, trăind aventura cunoașterii eului și noneului prin eros. Cele două prezențe lirice apar în prima secvență, în care este surprinsă clipa revelării iubirii întrun ritual cinegetic (prezent și în orațiile de nuntă românești). Simbolizat metaforic ca o superbă felină, sentimentul iubirii ia forma agresivă a leoaicei care pândisen încordare mai demult. Întâlnirea cu Iubirea e violentă, imprevizibilă, având forța unui impact resimțit fizic: Colții albi mi ia înfipt în față / Ma mușcat leoaica azi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
care trebuie să iau în calcul relația dintre (X) și (Z). Deși (X) și (Z) par a fi incompatibile, incompatibilitatea este, cred, doar una aparentă. În Theories of Cognition în the Later Middle Ages, Robert Pasnau detectează tensiunea dintre afirmațiile simbolizate aici prin (X) și (Z), oferind anumite sugestii privitoare la manieră în care aceasta poate fi depășită. Voi urmări linia argumentativa a lui Robert Pasnau. Interpretul american sugerează că teoria senzației îl forțează pe Toma să accentueze rolul intelectului și
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
jos, cu atît e mai mare forța lui de a semnifica înaltul, extraordinarul, realitatea transcendentă. Distanța dintre cei doi termeni este atunci maximizată, capătă o tensiune care scurtcircuitează depărtarea, fără a o anula. Pe de o parte, simbolul și principiul simbolizat își prezintă acut vederii deosebirea de natură. Dar, pe de altă parte, își fac presimțită unitatea, incluziunea originară a simbolului în principiul pe care îl simbolizează. Cu cît distanța dintre ele e mai puternic pusă în evidență, cu atît e
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Bonaparte, ale lui Don Juan, ale femeii fatale 49. Mecanismul mitizării prin recurgere la prototip se bazează pe procedeul simplificării: femeia pariziana este asociată cu eternul feminin 50. Pariziana este descendentă Evei biblice, care dorea mai mult decat avea, fapt simbolizat prin mărul interzis: "Eve avait l'immortalité de la jeunesse et de la beauté, elle possédait le nécessaire, le superflu seul lui manquait. A cette époque-là, le superflu était une pomme. Elle voulut l'avoir. Eve était une Parisienne biblique" [Delord, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
reprezenta sublimarea iubirii. Figura, ca și cea a lui Narcis, este un androgin, nici bărbat, nici femeie, reprezentând unitatea imposibil de realizat a celor două jumătăți pe care, din acest motiv, omul o idealizează. Aceeași dualitate mai este de asemenea simbolizată de piedestalul aflat pe o podea cadrilată, plasat astfel încât jumătate din el se înalță pe un pătrat negru și jumătate pe unul alb, unind principiul feminin cu cel masculin într-o perfectă contopire idealizată prin "complexul Oedip", unde dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
anecdotice”, completează tabloul abia schițat în De Christo... Desigur, Hipolit acordă o atenție cu totul deosebită ultimului mare imperiu. Așa cum am spus, Roma va domina lumea pentru o perioadă mai lungă decât imperiile precedente (500 de ani). Trăsătura sa definitorie - simbolizată printr‑un monstrum care nu are o identitate bine determinată - rămâne forța, soliditatea. Totuși, această forță se va diminua pe măsura trecerii timpului, până la fărâmițarea imperiului în zece democrații rivale. Dar aceasta nu se va întâmpla mai devreme de câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
precedenți. Prin ce anume se deosebește Theodoret? Prin înverșunarea sa polemică împotriva iudeilor/creștinilor iudaizanți și prin gustul său pentru meditația ascetică. Anticristul va fi iudeu și recunoscut drept Cristos/Mesia de către iudei. El va apărea după destrămarea Imperiului Roman, simbolizat, în profeția lui Daniel, prin „cornul cel mic”, crescut între „celelalte zece coarne de dinaintea lui”. Am spus că unul dintre punctele inedite ale comentariului lui Theodoret constă în polemica sa împotriva interpretării iudaizanților. Există o tradiție potrivit căreia cea de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
departe, la un număr nelimitat de zei plăsmuiți în cele mai diferite forme. Deoarece semnificațiile generale care sînt concepute ca ceea ce este esențialmente divin se lasă regăsite în mii și mii de fenomene, care sînt deci și ele personificate și simbolizate ca zei și care ridică cele mai mari piedici în calea unei înțelegeri clare, dată fiind lipsa de precizie și de stabilitate a imaginației care aruncă toate unele peste altele și care, în invențiile ei, nu tratează nimic conform propriei
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de simetrie ale unei rețele cristaline reale formează un grup spațial. Sunt posibile 230 grupuri spațiale, grupate în 32 grupuri punctuale, 14 tipuri de rețele diferite și 7 singonii cristaline (sau rețele Bravais). In Fig.VI.8 sunt indicate structurile simbolizate prin P, C, I și F. Datorită anizotropiei cristalului, este necesar să se introducă un sistem de notații ale planelor dintr-un cristal atunci cînd se fac studii cristalografice. Fie un cristal a cărui celulă elementară este dată în figura
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
mai curând teoretician al mecanismului simbolizării sau poate tocmai de aceea mai atent Novalis optează pentru o supraetajare sau chiar o organizare în spirală pe care simbolul o poate încorpora. Astfel, fiecare simbol poate să fie din nou simbolizat prin simbolizatul său contrasimboluri. Există însă și simboluri ale simbolurilor. Observația pătrunzătoare a romanticului german intuiește axiomele de mai târziu ale semioticii. În lectura și descifrarea mitului, Roland Barthes încearcă demontarea mecanismului de semnificare specific. La nivelul mitului, regăsim aceeași schemă tridimensională
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
putea fi astfel regăsiți mai ușor. Fiecare obiect poate avea valoare simbolică, chiar dacă este concret: piatră, arbore, ocean sau abstract: formă geometrică, număr etc. Simbolul este alcătuit din două componente: simbolizantul se referă la forma semnului, analog semnificantului lingvistic și simbolizatul se referă la conținutul simbolizat, analog semnificatului. Simbolul se deosebește de semn, deoarece semnul este doar o convenție în cadrul căreia semnificantul și semnificatul sunt diferiți, în timp ce simbolul presupune o omogenitate a semnificantului și a semnificatului. De exemplu, simbolurile algebrice, matematice
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
ușor. Fiecare obiect poate avea valoare simbolică, chiar dacă este concret: piatră, arbore, ocean sau abstract: formă geometrică, număr etc. Simbolul este alcătuit din două componente: simbolizantul se referă la forma semnului, analog semnificantului lingvistic și simbolizatul se referă la conținutul simbolizat, analog semnificatului. Simbolul se deosebește de semn, deoarece semnul este doar o convenție în cadrul căreia semnificantul și semnificatul sunt diferiți, în timp ce simbolul presupune o omogenitate a semnificantului și a semnificatului. De exemplu, simbolurile algebrice, matematice sunt doar semne; nu există
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
dobândită și nici identică pentru toți. Simbolurile sunt utilizate în diverse domenii de activitate cum ar fi: psihanaliza, religia, arta, cultura, antropologia, hermeneutica, istoria religiilor, având mai multe caracteristici: Simbolul sugerează în mod constant un anumit raport dintre simbolizant și simbolizat. Interpenetrarea se referă la existența relațiilor între simboluri; pluridimensionalitatea simbolurilor exprimă relații de tipul: pământ-cer, spațiu-timp. Orice simbol există în funcție doar de importanța pe care o are pentru un individ sau o colectivitate, ai cărei membri se identifică cu
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
Ilarie Voronca Se știe că, potrivit lui Henry Corbin, obiectul percepției imaginative (sau imaginante) este cu totul diferit de cel al imaginarului, căci aici imaginalul perceput nu mai este un obiect imaginar opus altuia real, ci tocmai realul simbolizant al unui simbolizat, supra-semnificat de simbolul esenței intelective pure, dar supra- semnificând la rândul său orice manifestare sensibilă concretă. Realul imaginal nu mai poate fi obiectul unei percepții comprehensive care și-l dă drept o exterioritate absolută, ci semnificant al unui supra-semnificat inteligibil
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]