346 matches
-
unii autori - inclusiv C.D. Batson, figura proeminentă în domeniu - folosindu-l interșanjabil cu cel de „simpatie” (a se nota că, în literatura de specialitate, „simpatie” nu înseamnă doar că cineva este „simpatic”, ci ar desemna o nuanță în sensul românescului „simpatetic”). Rezonabil mi se pare ca, dincolo de multiplele înțelesuri atribuite, să relevăm dimensiunile principale ale conceptului (Baron și Byrne, 2000): - dimensiunea cognitivă, care înseamnă că ești capabil să înțelegi ce simte o anume persoană și de ce; - dimensiunea afectivă, ceea ce presupune că
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
relație prin care Eul meu se deschide către Tine, sau către Voi, ocolind În felul acesta presiunile interioare care se exercită asupra lui. Relația dintre un Eu și un Tu este o relație de Întâlnire și de apropiere, o relație simpatetică, dar ea este concomitent și o relație de reciprocitate a dorinței fiecăruia, prin care două Euri diferite Între ele se afirmă unul prin celălalt. Întâlnirea nu este numai descoperirea celuilalt, ci și o Împlinire de sine, Întrucât, prin Întâlnire, fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
două existențe individuale se Întâlnesc și, completându-se, formează o existență comună, unică. Completarea este condiția echilibrului, a siguranței, a progresului, care asigură stabilitatea și durata existenței. Dacă existența individuală este fundamentată pe autoconservare, existența comună este fundamentată pe atracția simpatetică și pe completarea reciprocă. Persoana nu poate fi singură. Orice existență singură sfârșește tragic. Persoanei, ca și existenței acesteia, le sunt permanent necesare condiții noi, care să le Întărească, să le Îmbogățească și să le dezvolte. Ori acestea sunt oferite
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În mod simbolic, imaginea paternală prelungită sau absentă din familia lor de origine. Un rol important În formarea Eului personal revine În această perioadă persoanei educatorului care este modelul elevilor. Între elevi și educatori trebuie să se realizeze o relație simpatetică și intelectuală, pozitivă și stimulantă. De ea depinde motivația pentru școală sau, dimpotrivă, atitudinile de respingere, de refuz ale elevilor. Ambele vor avea influență În viitoarea adaptare și integrare socială a acestora. că Eul social este Eul care se formează
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acesta, o relație de tipul Eu - Tu, atât de Întâlnire și comunicare, cât și de intimitate morală și afectivă. În cazul milei, se constituie un spațiu emoțional care va include două persoane: cel care cere și cel care dă. Relația simpatetică Sentimentele morale mai sus descrise apar și se dezvoltă În cadrul relației dintre două persoane, sau dintre o persoană și un grup de persoane. Ea este un tip particular de relație și comunicare cu un dublu caracter, psihologic și moral. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
persoană și un grup de persoane. Ea este un tip particular de relație și comunicare cu un dublu caracter, psihologic și moral. Din aceste considerente, și datorită faptului că la baza acestei relații stau problemele morale ale persoanelor respective, relația simpatetică reclamă anumite condiții. Acestea presupun următoarele aspecte: persoanele angajate În relația simpatetică, spațiul de acțiune simpatetică, modalitatea particulară de a relaționa a persoanelor implicate. Persoanele angajate În relația simpatetică sunt Eu și Tu, sau Eu și El. Fiecare dintre aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
relație și comunicare cu un dublu caracter, psihologic și moral. Din aceste considerente, și datorită faptului că la baza acestei relații stau problemele morale ale persoanelor respective, relația simpatetică reclamă anumite condiții. Acestea presupun următoarele aspecte: persoanele angajate În relația simpatetică, spațiul de acțiune simpatetică, modalitatea particulară de a relaționa a persoanelor implicate. Persoanele angajate În relația simpatetică sunt Eu și Tu, sau Eu și El. Fiecare dintre aceștia au un rol bine definit În cadrul acestei relații, caracterizat prin deschidere, apropiere
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
un dublu caracter, psihologic și moral. Din aceste considerente, și datorită faptului că la baza acestei relații stau problemele morale ale persoanelor respective, relația simpatetică reclamă anumite condiții. Acestea presupun următoarele aspecte: persoanele angajate În relația simpatetică, spațiul de acțiune simpatetică, modalitatea particulară de a relaționa a persoanelor implicate. Persoanele angajate În relația simpatetică sunt Eu și Tu, sau Eu și El. Fiecare dintre aceștia au un rol bine definit În cadrul acestei relații, caracterizat prin deschidere, apropiere, nevoie reciprocă, interes, afecțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
la baza acestei relații stau problemele morale ale persoanelor respective, relația simpatetică reclamă anumite condiții. Acestea presupun următoarele aspecte: persoanele angajate În relația simpatetică, spațiul de acțiune simpatetică, modalitatea particulară de a relaționa a persoanelor implicate. Persoanele angajate În relația simpatetică sunt Eu și Tu, sau Eu și El. Fiecare dintre aceștia au un rol bine definit În cadrul acestei relații, caracterizat prin deschidere, apropiere, nevoie reciprocă, interes, afecțiune. Rolul este dat de inițiativa persoanelor angajate, de direcția de orientare sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
porni de la mine către celălalt, sau persoana mea poate fi solicitată de către celălalt. Dincolo de acest aspect formal-extern, intră În discuție atracția sau preferința interpersonală, În care simpatia are un rol esențial. Între două persoane care se află Într-o relație simpatetică se dezvoltă sau se construiește un spațiu emoțional-afectiv, În interiorul căruia se manifestă această acțiune de simpatie reciprocă. Acest spațiu, inițial al „Întâlnirii” dintre un Eu și un Tu, va deveni, prin interiorizare, un spațiu intim, În care cei doi se
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
manifestă această acțiune de simpatie reciprocă. Acest spațiu, inițial al „Întâlnirii” dintre un Eu și un Tu, va deveni, prin interiorizare, un spațiu intim, În care cei doi se regăsesc reciproc, unul În interioritatea celuilalt. Am putea asimila acest spațiu simpatetic cu spațiul atmosfericului, la care face referință H. Tellenbach În cadrul Întâlnirii dintre medic și bolnav. Acesta este spațiul construit și utilizat exclusiv de către cele două persoane care se află Într-o relație simpatetică reciprocă, sinceră și el crește pe măsură ce relația
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
interioritatea celuilalt. Am putea asimila acest spațiu simpatetic cu spațiul atmosfericului, la care face referință H. Tellenbach În cadrul Întâlnirii dintre medic și bolnav. Acesta este spațiul construit și utilizat exclusiv de către cele două persoane care se află Într-o relație simpatetică reciprocă, sinceră și el crește pe măsură ce relația se adâncește și se consolidează. El poate fi asimilat cu spațiul afectiv al prieteniei, dragostei, cuplului marital etc. Este un spațiu care-și are originea În atracția simpatetică reciprocă, un spațiu al cooperării
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
se află Într-o relație simpatetică reciprocă, sinceră și el crește pe măsură ce relația se adâncește și se consolidează. El poate fi asimilat cu spațiul afectiv al prieteniei, dragostei, cuplului marital etc. Este un spațiu care-și are originea În atracția simpatetică reciprocă, un spațiu al cooperării, În care fiecare dintre cei doi parteneri Își găsește confortul psihic, moral și spiritual al Împlinirii reciproce. El este condiția construirii unei intimități care completează persoana fiecăruia dintre ei. Relația simpatetică se desfășoară În cadrul spațiului
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
are originea În atracția simpatetică reciprocă, un spațiu al cooperării, În care fiecare dintre cei doi parteneri Își găsește confortul psihic, moral și spiritual al Împlinirii reciproce. El este condiția construirii unei intimități care completează persoana fiecăruia dintre ei. Relația simpatetică se desfășoară În cadrul spațiului emoțional-afectiv al intimității simpatetice reciproce. Această relație, de un tip special, are câteva caracteristici proprii. Acestea sunt următoarele: aă datoria de a-l considera pe celălalt drept semenul tău aflat În stare de dificultate, suferință, nenorocire
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
al cooperării, În care fiecare dintre cei doi parteneri Își găsește confortul psihic, moral și spiritual al Împlinirii reciproce. El este condiția construirii unei intimități care completează persoana fiecăruia dintre ei. Relația simpatetică se desfășoară În cadrul spațiului emoțional-afectiv al intimității simpatetice reciproce. Această relație, de un tip special, are câteva caracteristici proprii. Acestea sunt următoarele: aă datoria de a-l considera pe celălalt drept semenul tău aflat În stare de dificultate, suferință, nenorocire, boală etc.; bă datoria morală sau de conștiință
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de satisfacție produs de binele realizat, care face ca rezultatele acțiunilor noastre să aibă caracterul unei plăceri morale. Bucuria Aceasta este starea de plăcere predominant sufletească, o stare emoțional-afectivă datorată fie unei realizări reușite, fie unei Întâlniri, a unei corespondențe simpatetice dintre mine și celălalt, sau dintre mine și ceilalți. Ea este trăită În plan sufletesc ca o mulțumire, o Împlinire. Prin bucurie eu mă deschid, realizând acea Întâlnire pozitivă cu ceilalți, faptul de „a-fi-Împreună”, de „a-ne-simți-bine”. Bucuria anulează obstacolele și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
suferință. Sentimentele mele date de Întâlnirea cu celălalt sunt inspirate de natura acestei Întâlniri. Eu preiau suferința din privirea celuilalt, sau bucuria acestuia. În acest fel, relația dintre mine și celălalt este o relație bazată pe intimitate sau pe contagiune simpatetică, care are la bază, ca punct de plecare, o „inducție afectivă”. Să ne referim la suferință. Eu văd Suferința pe fața celuilalt. Ea se extinde ca expresie la Întregul corp (Îmi frământ mâinile, plâng, mă agit etc.Ă și prin
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sunt pentru mine un Eu subiectiv, iar pentru ceilalți o imagine a Eului meu. Relația dintre două persoane este de două feluri: aă o relație exterioară, corporală, reprezentată prin prezența fizică a acestora; bă o relație interioară, sufletească, ca Întâlnire simpatetică emoțional-afectivă Între cei doi. Persoana celuilalt se prezintă și se definește pentru mine În comparație cu persoana mea. În mod automat și inconștient, Eu Îl judec pe celălalt, sau pe ceilalți, după mine. În sensul acesta, vor apărea următoarele situații: - celălalt este
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
diferențiere Între mine și celălalt. Între mine și celălalt există o separație care este dată numai de absența Întâlnirii, a comunicării, de absența relației de prezență corporal-fizică a exteriorității. Din aceste motive, nu se poate pune problema unei relații interioare, simpatetice, Între mine și celălalt. Relația simpatetică interioară este precedată, În mod obligatoriu, de prezența fizică, exterioară a celuilalt În câmpul experienței mele. Dar, În mod egal, și celălalt mă percepe pe mine În câmpul experienței sale tot ca o prezență
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mine și celălalt există o separație care este dată numai de absența Întâlnirii, a comunicării, de absența relației de prezență corporal-fizică a exteriorității. Din aceste motive, nu se poate pune problema unei relații interioare, simpatetice, Între mine și celălalt. Relația simpatetică interioară este precedată, În mod obligatoriu, de prezența fizică, exterioară a celuilalt În câmpul experienței mele. Dar, În mod egal, și celălalt mă percepe pe mine În câmpul experienței sale tot ca o prezență. Prin urmare, În cazul Întâlnirii dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
atrage. Eu mă Îndrept către el. Este o nevoie a mea de acel reper valoric moral, intelectual, spiritual, pe care Îl incarnează pentru mine o anumită persoană, devenită simbol de referință. Aceasta nu mai este Însă numai o simplă atracție simpatetică, ci mai mult decât atât, ea este un interes sau, mai exact, o pulsiune morală care vine din partea Supra-Eului meu. Ea reprezintă tendința mea de depășire și de Împlinire a propriei mele condiții umane, ca ființă interioară și ca persoană
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
părinți și copii se bazează pe atracția parentală, pe identificarea proiectivă a fiecăruia În celălalt. Este relația de continuitate a părinților În și prin copii, precum și apartenența copiilor la părinți. Iubirea este atracție pasională, spre deosebire de prietenie, care este o atracție simpatetică. Iubirea Încălzește inima și alimentează imaginația. Ea este o intimitate care se consumă fizic și sufletește Între doi parteneri. Din acest motiv, spre deosebire de prietenie, În cazul iubirii, corpul persoanei are o participare directă, deosebit de importantă. Această participare trupească este marcată
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
stare de tensiune, un dezacord sau chiar un conflict dintre două persoane sunt lichidate, restabilindu-se Înțelegerea, acordul dintre ele. Împăcarea este un act reparator. Despărțite prin conflicte, cele două persoane, În cazul În care a existat o anumită atracție simpatetică Între ele, vor regreta această ruptură și vor face eforturi de Întoarcere. În aceste cazuri, conflictul nu a fost interiorizat, ci a rămas ca o formă de dezacord exterior, care a rupt relația, fără Însă să o traumatizeze. Separarea celor
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de mari proporții Frunze de dor (1957), dar și mai târziu, cu deosebire în romanul Clopotnița (1972), cea mai importantă scriere a sa, D. cultivă aproape fără excepție un principiu baladesc, narațiunea fiind intens colorată de atitudinea emoțională, de atașamentul simpatetic fată de protagoniști. Autorul și personajele pe care le creează constituie o unitate plasmatică, actul identificării absolute făcând dovada apartenenței la un univers autarhic. Raportat la epocă, lirismul lui D. își vădește rosturile polemice: este expresia personalității omului, până atunci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
Costea, Acest suflet prea firav, LCF, 1995, 37; Călin Teutișan, „Libertate de noapte”, TR, 1995, 48-49; Viorel Mureșan, „Libertate de noapte”, PSS, 1995, 12; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, 237; Gheorghe Grigurcu, Poeți bistrițeni, RL, 1999, 26; Ion Radu Zăgreanu, Lecturi simpatetice, Târgoviște, 1999, 40-42; Constantin Cubleșan, „Focul irevocabil”, „Curierul” (Cluj-Napoca), 2001, 312; Rodica Mureșan, „Frezia” și „învingerea” sa... dumnezeiască, LCF, 2001, 31; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, II, 231-233; Florin Rogojan, Eu, iubirea și cuvintele, ST, 2002, 10; Tit Liviu Pop
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288496_a_289825]